Facultatea de filosofie, șanse la o carieră în învățământul superior

Salut!
Sunt un elev bun de la mate-info, clasa a X-a și pasionat de filosofie (filosofia matematicii, științei, epistemologie, metaetică, logică). Aș încerca să-mi urmez pasiunea, însă ezit să mă înscriu la facultatea de filsofie, deoarece nu știu cât de bune ar fi șansele mele de a trăi decent. Așadar, ce șanse credeți că am să devin asistent universitar (după lector, etc) sau să am o viață bună în următoarele situații? M-ar interesa opiniile unor persoane ce au terminat filosofia sau eventual au încercat să devină profesori universitari. În plus, cam cât de repede ar găsi un doctorand un post liber la unibuc sau la o universitate din București? Sunt destule burse postdoctorale?

Oarecum, toate includ încercarea de a mă specializa în filosofia matematicii, logică sau alte subdomenii conexe.

1. Facultatea de matematică (specializarea mate-info sau mate) în paralel cu facultatea de filosofie (modulul filosofie teoretică), ambele unibuc
master doi ani (filosofie analitică) și muncă în paralel (informatică sau...?)
Doctorat filosofie, rugăciuni și poate ajung asistent universitar

2. Facultatea de mate (mate-info sau simplă) și în anul doi încep facultatea de filosofie
master după ce termin facultatea de matematică
în rest ca mai sus

3. Facultatea de mate (mate-info sau simplă) + cursuri facultative de filosofie (ar fi recunoscute, aș primi măcar credite? aș putea să merg la cele din „domeniul meu”)
master în filosofie și ca mai sus
Dar am șanse să ajung asistent universitar dacă nu am licență în filosofie?

4. Una dintre variantele de mai sus, dar cu informatică-economică la ASE și filosofie politică și morală, masterFilosofie, Politică și Economie sau alt master?

Alte opțiuni? Sfaturi?

Edited by nu_stiu_frate, 27 December 2017 - 18:36.

nu_stiu_frate, on 27 decembrie 2017 - 18:34, said:

Pleaca din Romania !

CaleaAdevarulSiViata, on 27 decembrie 2017 - 18:44, said:

Alte opțiuni? Aș fi dispus să plec un an cu o bursă, însă nu vreau să plec mai mult. Știu, sunt fraier, dar asta e.

Quote

Nu este nici pe departe așa ușor. Va fi nevoie atât de recomandări solide, cât și practică (cea de 3 săptămâni din timpul verii este un bun început, dar insuficientă; astăzi se vrea experiență aplicată, ori pe poziții de consiliere etică, ori în domeniul presei, diplomației etc.).

Lucrarea de licență va trebui să fie din domeniul cercetării, adică metodologia de lucru va trebui să fie ceva mai mult decât comparativă. Pentru asta va fi nevoie de baze solide în cel puțin două limbi de circulație internațională (și/sau finlandeză sau suedeză, în care se produc excepționale lucrări din domeniul filozofiei și teologiei).

De astea va fi nevoie pentru CV și scrisori de recomandare care pot fi substanțiate. Dacă este lucrarea de licență bună, este de pus pe CV. (Dacă e o lucrare de genul Aristotel în istoriografia secolului XIX, s-ar putea să fie interesantă având în vedere caracterul interdiscipilinar)
Sunt studenți care publică și articole încă din anul III, ceea ce evident este foarte bine.

Pare mult pentru licența de 3 ani? Cu siguranță (am putea spune chiar excesiv), dar altfel visele de academician se sfârșesc în cancelaria școlii.

La masterat din nou, trebuie ales ceva inovativ. Lucrarea de disertație trebuie și ea să fie solidă, și din nou obligatoriu trebuie să fie una care să se bazeze pe cercetare. Aici putem lega relații solide cu conferențiari, profesori și chiar și profesori emeriți (mai ales la filozofie nu se impresionează cu o cutie mare de Merci, ci cu lucrări de calitate; există un Diogene în toți). Va fi de folos mai târziu.
(Luăm exemplul acestui masterde la Cluj, cu predare parțială în limba engleză. Acesta este un bun exemplu de masterat care "merită")

Pentru înscrierea la școala doctorală, nu este mare lucru. După cum bine știm, doctoratul și-l ia inclusiv nenea Șerban Nicolaie.

Pentru "prinderea unui post de asistent", este mult de lucru, mai ales în domeniul filozofiei. Acolo va conta foarte mult ce s-a făcut înainte de doctorat (propunerea doctorală sau așa-zisa propunere de dezvoltare profesională nu sunt fundamentale). Teza de doctorat, dacă există, este listată cot la cot (bineînțeles, cu altă pondere, dar ca idee) cu lucrările calitative scrise în anii anteriori. De regulă, ar trebui să fie "la CV" cinci lucrări care reprezintă adecvat competențele candidatului pentru domeniul care aplică. (Să revin la exemplul anterior, degeaba venim cu lucrarea despre Aristotel la concurs de angajare unde vom asista la predarea unui curs despre Hannah Arendt sau Ayn Rand, cu excepția cazului în care lucrarea are așa-zisele transferable skills care pot fi sincer prezentate)

Dar pentru un "post universitar" (posturi didactice și de cercetare permanente), este mult de muncă. În domeniul filozofiei, sunt foarte puține (și nu numai în România, ci și în Rep. Moldova sau alte țări).

Bursele sau granturile post-doctorale de cercetare sunt puține și sunt grele (arie de cercetare limitată de scopul grantului).

În concluzie, e greu, și mai degrabă te alege domeniul academic pe tine decât tu pe el (în general în timpul facultății, nu înainte). Ești mai câștigat dacă rămâi (mental) mulțumit cu o poziție corporate sau predare în mediul educațional secundar decât să rămâi chitit pe o poziție academică.

Sigur ca e greu. Dar de unde stii ca nu sare iepurele? Poate initiatorul chiar e bun.

Desigur, realizez că este dificil și că am nevoie de noroc, însă întrebările mele rămân. Și da, sunt bun. Am participat la destule olimpiade și concursuri (cangurul, dezbateri, fizică, etc.) ca să știu că sunt peste medie și că sunt capabil. Știu să cercetez, în momentul de față am 20 de pagini deschise cu studii descărcate de pe sci-hub și libgen, iar în timpul meu liber ador să vorbesc despre paradigmele lui Kuhn, proiectele de cercetare ale lui Lakatos, problema minte-corp în varianta lui Chalmers. Mersi pentru răspuns.

În același timp, nu văd de ce ar fi masterul de la ubb atât de bun. „Etica comunicării” , „Problema multiculturalismului și a minorităților naționale” și etc nu mi se par materii atât de fascinante.

Edited by nu_stiu_frate, 27 December 2017 - 19:43.

Quote

Este un bun deschizător de drumuri în caz că parcursul unei cariere academice este mai tulbure decât s-a imaginat.

La filozofie vor fi întotdeauna materii care nu sunt fascinante per se. Să luăm două exemple din două "clustere de cercetare" a două mari facultăți de filozofie; un hub de cercetare al universității americane Northwestern cercetează semantica comunicării în documente oficiale, iar principalul hub de cercetare al departamentului de filozofie al LSE se concentrează pe politica vis-a-vis de refugiați a UE.

Scrierile lui Imre Lakatos (în principal colecțiile din The Methodology of Scientific Research Programmes) stau la baza multor cursuri introductive.

Filosofia practică (după cum se numește chiar cel mai mare departament al Facultății de Filosofie din București) este la mare căutare în mediul academic, aspectele fundamentale fiind de ordin lateral. Chiar și ideile lui David Chalmers stau la baza multor cursuri de advertising și marketing, căci altfel, vom vedea puține din lucrările sale fiind folosite la nivel academic. Am renunțat să folosesc lucrarea sa The Character of Consciousness din cauza incidenței mare de plagiat (studenții traduceau eseuri și articole scrise în engleză despre această carte, iar într-un caz cred că s-a tradus un review de pe Amazon, crezând că nu mă voi prinde probabil). Probabil că în curând Platon, nu Prozac va deveni carte obligatorie la fișa disciplinei (mai în glumă, mai în serios ...).

P.S.: pe de altă parte am uitat să răspund la o întrebare importantă

Quote

Sigur că da. Chiar sunt coleg cu un astfel de individ, și "nici nu se simte" diferența, dar predă numai cursuri speciale, nu discipline fundamentale.

Edited by britneysbitch, 27 December 2017 - 19:59.

Desigur, poate că este un master deschizător de drumuri, dar tind să cred că un master în filosofie analitică poate fi mai potrivit pentru mine (din moment ce încerc să combin filosofia cu matematica). Repet, nu am iluzii cu privire la dificultatea acestei cariere, însă care dintre opțiunile de mai sus credeți că mi-ar asigura șansele cele mai mari de reușită?

nu_stiu_frate, on 27 decembrie 2017 - 18:46, said:

Nu esti fraier. Fraier e ala care te incurajeaza sa pleci din tara ta.

Mă bucur că mai sunt oameni care cred asta.

In ce sens cursuri speciale?

nu_stiu_frate, on 27 decembrie 2017 - 21:15, said:

Sunt cursuri care sunt predate de persoane care au experiență de cercetare (sau și mai bine, atât pe partea de cercetare, cât și profesională) într-un domeniu specific cu care majoritatea cercetătorilor nu au tangențe. De exemplu, un curs (la facultatea de informatică, curs în lb. engleză) The ethics of penetration testing, este angajat un informatician la bază, dar cu doctorat în filozofie pe această temă (normal că studenții folosesc cartea scrisă de el la curs ). Studenții la informatică au astfel ocazia să interacționeze cu un profesionist la nivel interdisciplinar. Subiectul n-are nimic de-a face cu informatica în sine, dar este dificil pentru un informatician care toată ziua stă cu capul la servere SQL să ia în considerare argumente etice, pro și contra etc, așa că se aduce un specialist extern. Pe lângă cursul ăsta special, mai predă un alt curs special și eventual are activități auxiliare (tutore de an, tutore de practică etc) dacă nu-i angajat part-time.


La istorie sau medicină, cursurile speciale sunt predate de oameni cu cercetări specifice: un curs special de istorie bisericească în Imperiul Suedez va avea inevitabil un specialist cu cercetări în domeniu (carte/teză de doctorat/excursie de studiu), iau un curs special de patologie moleculară va fi predat de cineva cu cercetări în domeniu.

La unele facultăți, cursurile speciale sunt de obicei și opționale; mulți studenți își doresc probabil să ia parte la un curs special de etică (crezând că-i ușor), dar foarte puțini vor să meargă la un curs special de Considerații filozofice asupra inferenței Bayesiene, pe motiv că (pe bună dreptate) implică multă matematică pe care un profesor de filozofie n-o va stăpâni, așa că se aduce cineva cu background în matematică și filozofie, astfel având un curs special.

Se mai numesc și seminarii speciale la unele facultăți.

Bine, asta în teorie, că în practică, cursurile speciale devin consacrate și înlocuiesc cu succes alte prostii din curricula de studiu.

Înțeleg, mulțumesc. Am să încerc să vă mai pun doar căteva întrebări și sper că Immanuel Kant nu consideră că vă folosesc.

Filosofia științei, matematicii și logica pot fi considerate cursuri speciale?

Ar fi o persoană licențiată în matematică (și cu master în filosofie analitică) dezavantajată într-un concurs pentru predarea acestor cursuri? Dar dacă ea a mers la aceste cursuri (deși nu a licențiat în filosofie?).

Ca sa predai un curs intr-un domeniu trebuie sa fii licentiat in acel domeniu, master si doctorat daca vrei sa ajungi profesor universitar. Nu merge licenta hais si masterul cea!

nu_stiu_frate, on 27 decembrie 2017 - 23:52, said:

Acum 30 de ani, incercarea de a da o definitie matematicii ajunsese in impas: domeniul era prea vast si nu se putea da nici o definitie scurta nici una complicata.
Singura definitie care sa nu fie contestata era urmatoarea: Matematica se ocupa cu ceea ce fac matematicienii.

Trebuie totusi sa ai in vedere ca te vei ocupa cu filozofia a ceva ce nu poate fi definit si care mai si este in continua dezvoltare. Prin urmare, oricat de mult vei munci sa inveti cate ceva matematica, va fi in final o abordare incompleta.

nu_stiu_frate, on 27 decembrie 2017 - 23:52, said:

PS: Una din marile vulnerabilitati ale operei lui Kant provine din faptul ca a considerat stiinta din timpul sau ca fiind o ultima realitate, ce nu poate fi depasita: ori stiinta din sec al XIX lea si al XX lea ( fizica de exemplu ) a rasturnat multe din "adevarurile" mecanicismului iluminist pe care s-a bazat Kant: o data cu prabusirea acestor adevaruri si unele "adevaruri filozofice Kantiene" au avut de suferit.
Observatia o face fizicianul austriac Erwin Schrodinger (premiului Nobel pentru fizică) in cartea: "Ce este viata? si Spirit si materie" in capitolul Stiinta si religie. Editura politica 1978
https://www.okazii.r...nger-a191391636
--https://www.okazii.ro/ce-este-viata-si-spirit-si-materie-erwin-schrodinger-a191391636--

Merita sa citesti aceasta carte, care te ajuta sa intelegi relatia intre stiinta/filozofie/religie din perspectiva unui laureat al premiului Nobel pt fizica. E o carte de cultura generala, accesibila unui elev de liceu. Ar trebui sa o gasesti la orice biblioteca municipala la sala de lectura.

Kant a mai scris si alte lucruri care cladite pe temelii false,  dar nu intru in delatii ca mai incasez 1 warning point. din motive de off topic.
Oricum retine ca opera lui Kant are multe vulnerabilitati despre care nu se discuta...

Edited by RomeoM, 28 December 2017 - 10:15.

Intreb si eu ca habarnist: conceptiile din filozofie/psihologie whatever raman la un anumit stadiu sau e o regula ca odata la ceva timp sa fie depasite? Putem spune vreodata ca am atins cunoastrerea suprema sau avand in vedere faptul ca fiecare persoana este diferita si datorita calculului de diversitate genetica ajungem la concluzia ca niciodata nu o sa putem intelege la un anumit nivel strict ce este omenirea? Asta din punct de vedere psihologic.

Uite un exemplu bun de urmat, a terminat filozofia   : https://ro.wikipedia...articole  ... un profesor bun, ii poti cauta cartile (Introducere în filosofia minții ...) sau cel mai bine il poti cauta direct daca esti din Bucuresti.  Daca esti total hotarat si pasionat incearca sa discuti cu el sau cu altii in domeniu...

karax, on 28 decembrie 2017 - 10:22, said:

Conform lui Schrodinger, una din partile consistente ale filozofiei lui Kant, care nu a putut fi contestata a fost ipoteza ("teza") conform careia exista "lucruri" in afara spatiului si timpului asa cum il intelegea fizica mecanicist-iluminista de acum 200 de ani. Kant vine apoi cu niste ipoteze si constructii pozitivist rationaliste (neexperimentabile). Toate vor influenta: pesimismul lui Shopenhauer, disperarea lui Nitsche, "dumnezeul" mort al lui Sartre,...

Cate sisteme de teze si antiteze atatea adevaruri...

Edited by RomeoM, 28 December 2017 - 11:22.