Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii
 Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...
 Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor
 Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android
 

De ce am ce am cu modernitatea

* * * - - 8 votes
  • This topic is locked This topic is locked
92 replies to this topic

#37
BlueKing-69

BlueKing-69

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,734
  • Înscris: 26.08.2008

 djl, on 01 decembrie 2017 - 23:35, said:

... reacţionez.

djl, tu ai rude?
Ai si alte rude inafara de tine? Posted Image

Si acum vine intrebarea intrebatoare: cand ai scris ultima oara o scrisoare?

Edited by BlueKing-69, 03 December 2017 - 08:50.


#38
Bob493

Bob493

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,305
  • Înscris: 12.07.2010

 jinxdinx, on 03 decembrie 2017 - 00:18, said:

Nu mai avem nevoie, dar inca exista..se numeste NETWORKING!
Ca sa obtii un job, tot trebuie sa ai abilitati de comunicare ca sa treci peste un interviu, si ca sa rezisti la jobul respectiv, tot trebuie sa stii sa comunici cu colegii si seful.



Acei adulti "neautisti"  au trait cu lipsuri in copilarie.
Multi dintre ei au copilarit la tara fara curent, fara apa la robinet, fara incalzire, pentru care TV-ul era o nava spatiala,   iar cei de la oras au copilarit cu cheia de gat.....pe cand odraslele lor au avut parte de tot confortul, crescand cu iPhone-ul la gat  si pica un BAC amarat in proportii mari si stau cu parintii pana la 30 de ani.



Sunt selective si feministe  ca asa zic ele, dar in realitate sunt cele mai ipocrite curve.  
Daca  ii arati bancnota asta oricarei domnisoare tinere de pe strada (da, chiar genul ala de femeie  dupa care intorci capul pe strada), te intreaba imediat "la mine , la tine sau la hotel? ".


[ http://fs69.trilulilu.ro/imgs/Prada921/100-euro_5026753e0ea307.jpg?size=original - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ https://i.ytimg.com/vi/Vc5z7Awonmo/maxresdefault.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]




Wikipedia te contrazice:  realitatea e ca in epoca globalizarii  se poarta mai multe conflicte pe planeta decat se purtau in trecut, chit ca vorbim de tari africane sau arabe. Sa nu mai zic ca  occidentul   infrunta cea mai mare amenintare, terorismul islamic, care a dus razboiul la alta scara, devenind unul mobil si asimetric.
List of wars 2011–present - Wikipedia

Pacea de care vorbesti tu e asigurata momentan de niste RACHETE NUCLEARE si de doctrina sinucigasa si autodistrugatoare MAD.
Suntem de mai bine de 70 de ani la  mijlocul unui Razboi Rece Mondial  dintre SUA si Rusia...mai nou si China.  

Momentan, doar 1 din 7 miliarde de oameni pot spune cu certitudine  ca duc un trai  decent si civilizat, au putere de cumparare satisfacatoare si ca traiesc intr-o libertate absoluta, in timp ce restul fac foamea , traind in conditii mizerabile   si ducand grija zilei de maine.  

La standardele civilizatiei occidentale, ca roman care se indoapa cu junk food si GMO-uri   zi de zi, traieste dintr-un salariu de sub 300 euro lunar , cu servicii sociale de proasta calitate oferite de o clasa politica corupta,  detine un laptop/smartphone  cu garantie de 2 ani si  care locuieste intr-un apartament  de confort 2  dintr-un bloc comunist ce sta sa cada la urmatorul cutremur ............ nu poti sa spui ca traiesti bine!

Nici macar nu poti sa spui ca faci parte din clasa de mijloc in astfel de conditii. Dar daca e sa compari traiul strabunilor  de acum 100 de ani, intr-adevar, traim regeste.


Ai simtit nevoia sa-ti faci cont ca sa postezi toate imbecilitatile astea, sau ai deja un alt cont de pe care postezi asemenea imbecilitati in mod normal, dar care e suspendat din cauza imbecilitatilor pe care le-ai postat de curand?

Oricare ar fi raspunsul, sper ca ai prins ideea.

#39
lil debul

lil debul

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 15,662
  • Înscris: 29.09.2005
@Djl sa caut un cadou pt tine cind ma duc data viitoare in tirg, germanii astia au la marfa veche de inebunesti si la niste preturi de te ia risul, acum nu mai am timp de tirg si nici loc in bagaje dar in vare iti iau un cadou vechi si frumos, fara caterinca.

Daca vezi ce radio FUNCTIONAL din anii '50 am luat cu 7 euro inebunesti, o sa pun niste poze peste 1 saptamina cind ajung in Tara si despachetez.

#40
Kokoshmare

Kokoshmare

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 28,042
  • Înscris: 20.12.2007

 djl, on 01 decembrie 2017 - 23:35, said:

Mulţi ĂŽmi sar ĂŽn cap pe motivul "de ce nu mă ...
Dar când ĂŽncearcă să mi se bage pe gât, reacţionez.
Eu parca ti-am numele si telefonul doctoritei care se ocupa de adulti cu sindrom Asperger.


#41
Soulstream

Soulstream

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,022
  • Înscris: 03.02.2014
Stiai ca si acum in destule state americane este legal sa mergi cu un cal pe drumuri publice, atata timp cat respecti aceleasi reguli de cirrculatie? De ce nu o face lumea? din motive economice si de timp.

La fel au murit multe chestii din trecut, din motive economice si de eficienta de timp.

#42
3sat

3sat

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,491
  • Înscris: 11.10.2015
Trebuie să ne oprim o clipă asupra unui aspect al relativismului progreselor, și care este următorul: „erorile științifice” datorate unei subiectivități colective – de exemplu cea a genului uman și al ființelor terestre în general care văd Soarele mișcându-se în jurul Pământului – traduc un simbolism adevărat, și prin urmare „adevăruri”, acestea rămânând totuși independente de simplele fapte care le vehiculează de o manieră cu totul provizorie; experiența subiectivă, ca cea pe care am menționat-o ca exemplu, nu are evident nimic întâmplător. Este „legitim” pentru om să admită faptul că Pământul este plat, fiindcă așa este, empiric vorbind; dimpotrivă, este complet inutil să știm că el este rotund, fiindcă această cunoaștere nu adaugă nimic simbolismului aparențelor, ci îl distruge în mod inutil și îl înlocuiește cu un altul care nu poate exprima decât aceleași adevăruri, dar prezintă inconvenientul că este contrar experienței umane imediate și generale. Cunoașterea faptelor pentru ele însele nu are, în afara aplicațiilor științifice interesate, nicio valoare; cu alte cuvinte, fie ne situăm în Adevărul absolut, și atunci faptele nu mai contează deloc, fie ne situăm pe terenul faptelor, și atunci suntem în orice caz în ignoranță. Dincolo de acest lucru, trebuie să spunem și că distrugerea simbolismului natural și imediat al faptelor – cum ar fi forma plată a Pământului sau mișcarea circulară a Soarelui – antrenează grave inconveniente pentru civilizația unde are loc, așa cum o arată deplin exemplul civilizației occidentale.

Nu există decât două posibilități: civilizație integrală, spirituală, implicând abuzuri și superstiții, și civilizație fragmentară, materialistă, progresistă, implicând anumite avantaje lumești, dar excluzând ceea ce constituie rațiunea suficientă și ultimă a oricărei civilizații. Istoria dovedește că nu există altă alegere. Restul e retorică și himeră.

Omul antichității, care își reprezenta Pământul ca pe o insulă înconjurată de oceanul primordial și cerul ca pe o cupolă protectoare așezată deasupra, sau omul Evului Mediu, care imagina cerurile ca pe cercuri concentrice ordonate începând cu centrul pământului, până la sfera spiritului divin, care înglobau orice lucru și nu aveau limite proprii, acești oameni se înșelau cu siguranță asupra adevăratelor relații care domneau în universul fizic. În schimb, ei erau perfect conștienți de un fapt mult mai important, anume că lumea materială nu reprezintă întreaga realitate, că ea este înconjurată și pătrunsă de o realitate totodată mai vastă și mai subtilă, care, la rândul ei, este conținută în spirit; direct sau indirect, ei știau și că imensitatea universului nu înseamnă nimic în raport cu Infinitul.
Omul știe astăzi că Pământul nu este decât o minge animată de o mișcare multiformă și amețitoare, care alunecă într-un abis insondabil, atras și dominat de forțele pe care le exercită asupra lui alte corpuri cerești, incomparabil mai mari și situate la distanțe inimaginabile; el știa că Pământul pe care trăiește nu este decât un grăunte de nisip în raport cu Soarele și că Soarele însuși nu este decât un grăunte printre miriade de alte astre incandescente; el știe, de asemenea, că acest întreg este în mișcare. O simplă neregularitate în această înlănțuire de mișcări siderale, interferența unui astru străin în sistemul planetar, o deviație a traiectoriei normale a Soarelui, sau orice alt incident cosmic ar fi suficient pentru a face Pământul să se abată de la cursul evoluției sale, pentru a tulbura succesiunea anotimpurilor, a modifica atmosfera și a distruge umanitatea. Omul, astăzi, știe, de altfel, că cel mai mic atom conține forțe care, dacă ar fi declanșate, ar putea provoca o conflagrație planetară aproape instantanee. Toate acestea, „infinitul mic” și „infinitul mare”, apar, din punctul de vedere al științei moderne, ca un mecanism de o complexitate inimaginabilă, a cărei funcționare se datorează unor forțe oarbe.
Și totuși, omul de azi trăiește și acționează ca și cum derularea normală și obișnuită a ritmurilor naturii i-ar fi garantată. El nu gândește cu adevărat nici la abisurile lumii interstelare, nici la forțele teribile pe care le conține fiecare corpuscul de materie. Cu ochi de copil, el privește deasupra lui bolta cerească, cu Soarele și stelele, dar amintirea teoriilor astronomice îl împiedică să vadă acolo semne ale lui Dumnezeu. Cerul a încetat să reprezinte pentru el manifestarea naturală a spiritului care înglobează lumea și o clarifică. Cunoașterea universitară s-a substituit, în acest om, acelei viziuni „naive” și profunde a lucrurilor. Nu că el ar avea astăzi conștiința unei ordini cosmice superioare, din care ar face parte integrantă. Nu. El se simte abandonat, privat de un sprijin solid în fața acestor abisuri care nu mai au nicio măsură comună cu el. Căci nimic nu-i mai amintește, de aici înainte, că întregul univers este, în definitiv, conținut în el însuși, cu siguranță nu în ființa sa individuală, ci în spiritul din el și care, în același timp, îl depășește, pe el și tot universul vizibil.

Atunci când considerăm vechile cosmogonii ad literam, și nu într-un sens simbolic, ele par efectiv naive, ingenui; în schimb, teoriile moderne asupra originii lumii sunt de-a dreptul absurde, nu din cauza reprezentării lor matematice, ci datorită inconștienței cu care autorii lor se consideră martori imparțiali și detașați ai devenirii cosmice, chiar dacă ei admit, expres sau tacit, că spiritul uman însuși nu este decât un produs al acestei deveniri. Dacă lucrul acesta este adevărat, ce raport există deci între această nebuloasă primordială, această furtună de materie din care vrem să derive universul, viața, oamenii, și această mică oglindă mentală care emite ipoteze, se pierde în conjecturi – căci spiritul nu poate face mai mult – și pretinde să regăsească în el logica oricărui lucru? Cum poate efectul să judece propria sa cauză? Dar, dacă există legi imuabile ale naturii – legile cauzalității, numărului, spațiului și timpului – și există în noi ceva, un lucru care are dreptul de a spune „adevărat” sau „fals”, unde se află garantul adevărului? Este obiectul cunoașterii sau subiectul cunoscător? Spiritul nostru nu este deci decât un strop de spumă pe valurile oceanului cosmic, sau există, în fondul lui, un martor intemporal al realității?
Mai mulți partizani ai teoriilor moderne vor răspunde că ei se ocupă exclusiv de realitatea fizică și obiectivă și că refuză să se pronunțe asupra domeniului subiectiv, declarându-se, astfel, partizani ai cartezianismului clasic, care definește spiritul și materia ca pe două realități subordonate, și una, și cealaltă, Providenței, dar perfect distincte, de fapt, una de cealaltă. Această concepție presupune o parte de adevăr, dar este falsă în unilateralitatea sa. Tocmai dualismul cartezian este cel care a pregătit, întru totul, spiritele să facă abstracție de tot ceea ce nu are natură fizică, ca și cum omul însuși n-ar fi proba vie a complexității realului organizat în nenumărate straturi și moduri de existență.

În fizica modernă, spațiul în care se mișcă astrele, ca și spațiul pe care-l parcurg traiectoriile celor mai mici corpuscule cunoscute, cum ar fi electronii, este conceput ca totalmente vid. Această definiție, chiar dacă e contrară oricărei logici și oricărei reprezentări intuitive, este totuși menținută ca atare fiindcă ea permite ca relațiile spațio-temporale dintre diferitele corpuri sau corpuscule să fie reprezentate ca matematic „pure”. În realitate, un „punct” de materie „suspendat” în vidul absolut ar fi totalmente privat de orice relație cu toate celelalte „puncte” ale materiei; el ar fi, ca să spunem așa, suspendat în neant. Se vorbește despre „câmpuri de forțe” care stabilesc relații între aceste corpuri, dar nu se spune ce anume servește ca suport acestor câmpuri de forțe. Spațiul totalmente vid nu poate exista; este o simplă abstracțiune, un concept arbitrar care arată doar până unde poate să se rătăcească gândirea pur matematică atunci când pierde contactul cu contemplația și imaginația.
După cosmologia tradițională, spațiul este umplut în mod uniform cu eter. Dar fizica modernă neagă realitatea eterului, după ce a constatat că acesta nu opune nicio rezistență mișcării de rotație a globului terestru. Dar, făcând așa ceva, se uită chiar faptul că acest „al cincilea element”, care reprezintă fundamentul tuturor modurilor de existență fizică, nu posedă în el însuși nicio proprietate fizică particulară; el constituie vectorul permanent și nediferențiat al tuturor contrariilor făcute din materia grosieră și deci nu ar putea să se opună niciodată la nimic.
Dacă știința modernă admitea existența eterului, poate ar fi găsit răspunsul la întrebarea de a ști dacă lumina se propagă în calitate de undă sau în calitate de emanație a materiei. Se știe că, după punctul de vedere adoptat de știință, fenomenul luminos se poate explica cu ajutorul uneia sau celeilalte dintre interpretări, dar contradicția dintre cele două rămâne. De altfel, este probabil ca propagarea luminii să nu se explice nici prin una, nici prin cealaltă variantă, și ca ea să se bazeze pe alte motive, anume că lumina este elementul care se apropie cel mai mult posibil de eter și, din acest motiv, participă ea însăși la natura acestuia din urmă, natură care se poate defini ca un continuum nediferențiat.
Un continuum nediferențiat nu se poate subdiviza într-o serie de unități identice; chiar dacă umple spațiul, el nu se poate conforma unei măsuri progresive. Acest caracter de continuu s-ar putea exprima de asemenea în viteza luminii, dacă nu în mod absolut, măcar aproximativ, în măsura în care lumina traversează spațiul mai rapid decât orice altă mișcare; viteza sa, la drept vorbind, reprezintă o valoare limită.
Se știe că fizicianul american A. Michelson a constatat, în 1881, în cursul mai multor experimente, că viteza luminii nu variază, și când era măsurată în sensul de rotație al Pământului, și când era măsurată în sens contrar. Acest fapt aparent absolut i-a plasat pe astronomii moderni în fața alternativei următoare: fie să admită imobilitatea Pământului, și deci să nege sistemul heliocentric al universului, fie să respingă conceptele obișnuite de spațiu și timp. Este ceea ce îl va conduce pe Einstein să considere pe bună dreptate spațiul și timpul ca mărimi relative, variabile după faptul dacă observatorul stă pe loc sau se deplasează, în vreme ce numai viteza luminii rămâne constantă. Aceasta din urmă presupunându-se a rămâne peste tot și mereu aceeași, rezultă că spațiul și timpul sunt cele care variază unul în raport cu celălalt, ca și cum spațiul s-ar putea contracta în favoarea timpului și invers.
La prima vedere, această teorie are ceva seducător, căci pare plauzibil, într-adevăr, ca lumina să fie aceea care să „măsoare”, prin propria sa mișcare, spațiul și timpul. Este exact, într-adevăr, că lumina spirituală „măsoară” cosmosul și îi „desfășoară” astfel toate posibilitățile. Dar aici nu este vorba despre ordinea fizică a lumii, singura pe care teoria lui Einstein o ia în considerație. De unde rezultă întrebarea simplă: cum se face că o mișcare, definibilă doar printr-o anumită relație între spațiu și timp, reprezintă la rândul său măsura absolută a spațiului și timpului? Experimentul asupra vitezei luminii care a servit ca fundament întregii teorii trebuia să ia în calcul în mod necesar spațiul și timpul așa cum se oferă ele experienței noastre obișnuite. Ce este deci acest faimos „număr constant” care se presupune că exprimă viteza luminii? Se scrie practic „300.000 de kilometri pe secundă” și se admite că acesta este o valoare care, chiar dacă nu se exprimă cu necesitate peste tot la fel, rămâne totuși constantă în tot universul fizic. Cum e posibil ca o mișcare posedând o viteză perfect definită – și a cărei definiție va fi mereu un raport dat între spațiu și timp – poate fi ea însăși luată ca măsură cvasi-absolută a acestor două condiții ale stării fizice? Nu este aici o confuzie între două domenii ale realității? Faptul că natura luminii este fundamentală pentru întregul regn fizic este mai mult decât evident, ba chiar că mișcarea luminii reprezintă ca să spunem așa măsura cosmică a acestei lumi, dar ce legătură este între aceasta și un anumit număr, și care în plus e un număr precis?
Ni se spune că realitatea nu este cu necesitate conformă cu noțiunile de spațiu și timp care sunt înnăscute în noi, dar în același timp nu se pune nicio clipă la îndoială faptul că universul fizic este conform anumitor formule matematice care, în cele din urmă, se bazează și ele pe concepte axiomatice care ne sunt înnăscute. Ni se spune că spațiul și timpul variază după cum observatorul este imobil sau se deplasează și că, obiectiv, simultaneitatea nu poate exista. Însă criteriile matematice – se afirmă de asemenea – sunt peste tot aceleași. Este ca și cum lumea fizică, care nu reprezintă, fără îndoială, chiar dacă posedă propria sa logică, decât o realitate condiționată, ar putea fi depășită și înțeleasă în relativitatea sa de către puterea gândirii matematice – nu în virtutea unei viziuni sau a unei intuiții pur spirituale, ci în urma unei înlănțuiri de formule pur matematice. Prin urmare, cum se desfășoară explorarea modernă a universului, în practică? Astronomul care calculează numărul anilor lumină care ne separă de nebuloasa situată în constelația Andromeda, referindu-se la distanța bandelor pe spectrul luminos, ia drept sigur, în ciuda tuturor conceptelor sale de relativitate, faptul că viteza luminii este chiar cea pe care o măsoară el pe pământ, și că natura luminii, la fel ca și natura materiei, rămân uniforme și omogene de-a lungul întregii lumi vizibile; pe scurt, el ia drept sigur faptul că trama universului este identică, peste tot și mereu, cu aceea a acestui minuscul fragment pe care omul îl poate atinge. Ce amestec unic de încredere oarbă în experiența fizicii și de neîncredere matematică în fața datelor imediate ale spațiului și timpului! Ce s-ar întâmpla dacă postulatul vitezei luminii, identică și finită, ar fi pus în cauză – ceea ce s-ar putea foarte bine întâmpla mai devreme sau mai târziu – astfel încât singurul punct fix de sprijin al teoriei einsteiniene ar începe să se clatine? Toată concepția modernă asupra universului – și nu numai cea a lui Einstein – s-ar prăbuși dintr-odată, ca un castel de nisip…
Să analizăm încă odată ABC-ul teoriei einsteiniene: spațiul și timpul, afirmă ea, nu se măsoară în același fel, după cum observatorul este nemișcat sau se deplasează; singura definitivă este viteza luminii. Deci această viteză trebuie să posede în ea însăși propria sa măsură, altfel cu ce am putea s-o măsurăm? Caracterul său identic și finit este admis pentru că, astfel, „calculul devine corect”. Dar nimic nu garantează de fapt că viteza luminii nu este diferită după regnul cosmic în care se deplasează lumina. De altfel, este probabil că așa se petrec lucrurile, dat fiind că nu există nicăieri un eveniment absolut identic cu sine. Numai actul situat în afara timpului este constant și invariabil, acel „fiat lux” creator. În ceea ce privește mișcarea luminii, ea manifestă același fenomen prin „valoarea limită” a vitezei sale, dar de o manieră aproximativă și cu toată relativitatea proprie lumii fizice.
Este totuși posibil ca toate aceste distanțe care ne separă de astre, măsurate în „ani lumină”, să posede o valoare tot atât de subiectivă ca și calculele oricărei cosmogonii „depășite”, fără a vorbi despre faptul că întreaga cunoaștere pe care o avem despre natură este condiționată de limitele facultăților noastre senzoriale.
În acest context, trebuie de asemenea să menționăm aici teoria după care spațiul în care se mișcă astrele și constelațiile, adică întregul spațiu al universului fizic, nu ar fi spațiul euclidian, ci un „spațiu” care nu ar admite postulatul lui Euclid („Printr-un punct al planului, nu se poate duce decât o paralelă la o dreaptă”). Un „spațiu” astfel definit se întoarce în el însuși și formează o curbă nedefinită. Am putea să vedem în această teorie o expresie a caracterului nedefinit care este chiar esența universului, în sensul în care el nu poate avea nici o limită spațială extremă, nici nu poate fi infinit. Numai absolutul este infinit. Cei vechi exprimau caracterul indefinit al spațiului comparându-l cu o sferă a cărei rază scapă oricărei măsuri, și care se află ea însăși conținută în spiritul universal. Dar nu astfel îl înțeleg teoreticienii moderni atunci când vorbesc despre un „spațiu ne-euclidian”. Pentru ei este vorba despre o concepție rectificată asupra spațiului; spațiul euclidian nu ar reprezenta decât un caz particular al spațiului așa cum este el realmente, acesta fiind, cu certitudine, dificil de conceput, dar cu toate acestea accesibil pentru o imaginație mai bine antrenată. Nimic mai puțin adevărat decât lucrul acesta, și constatăm într-adevăr o confuzie singulară în această teorie, între spațialitatea reală și o speculație matematică, fără îndoială derivată din conceptele geometrice, dar care scapă oricărei reprezentări spațiale. În realitate, nu putem să ne imaginăm „spațiul” ne-euclidian decât de o manieră indirectă, prin raportare la spațiul euclidian, în măsura în care figurile simple, cu două dimensiuni, ale „spațiului” non-euclidian se pot raporta la un model euclidian cu trei dimensiuni. Dar când se depășesc două dimensiuni, raportul nu mai e valabil, și ne aflăm în fața unei structuri matematice ale cărei dimensiuni poartă numele elementelor spațiale, dar care scapă puterii noastre de reprezentare. Aici, de asemenea, logica inerentă imaginației se află depășită de concepte pur matematice, în intenția, ulterioară, de a „viola” retroactiv imaginația. În vreme ce primul demers – a depăși imaginația prin matematică – este, într-o oarecare măsură, acceptabil, cel de-al doilea, care constă în a violenta imaginația prin intermediul matematicii, vorbește despre această tendință deja evocată înainte de a face dintr-o facultate mentală – faptul de a gândi în termeni matematici – o categorie absolută.
Conform schematismului matematic, materia însăși este concepută ca un discontinuum, fără nicio coeziune, dat fiind că atomii și corpusculii care îi constituie sunt încă și mai izolați în spațiu decât astrele. Căci oricare ar fi concepția despre atom în vigoare la un moment dat – teoriile emise pe acest subiect se succed cu o rapiditate deconcertantă – este vorba mereu despre sisteme de „puncte” de materie sau de energie izolată în spațiu. Dar cum mijlocul care permite observarea acestor infime particule – lumina, în mod esențial – reprezintă el însuși un continuum, dintr-odată apare o contradicție între o reprezentare continuă a materiei și o reprezentare discontinuă; iar dacă încercăm să depășim această contradicție, ajungem la o situație fără ieșire, asemănătoare celei în care actul de a vedea se vede pe sine însuși.
Trebuie să evocăm aici doctrina tradițională a materiei originare, materia prima. După această doctrină, multiplicitatea lumii emană din materia originară, care se „desfășoară” progresiv grație „acțiunii imobile” a entității generatoare sau spiritului creator. Dar materia originară, materia prima ea însăși, nu este perceptibilă; în starea nediferențiată, ea este subiacentă tuturor stărilor, tuturor formelor diferențiabile; între altele, acest principiu se aplică nu numai materiei originare a întregului univers, vizibil sau invizibil, dar și, într-un sens mai limitat, materiei din care este constituită lumea corporală și pe care cosmologii din Evul Mediu au numit-o materia signata quantitate, „materie marcată de cantitate”. Materia unui domeniu fenomenal dat este mereu un lucru care nu posedă încă o configurație și care, din acest motiv, nu poate fi desemnată prin niciuna dintre caracteristicile care se aplică acestui domeniu. Pe scurt, lumea diferențiabilă se desfășoară între doi poli care, în sine, scapă oricărei cunoașteri diferențiate, polul entității generatoare și polul materiei originare pure, la fel cum spectrul culorilor, ca urmare a refracției luminii albe, și deci incolor prin definiție, se poate manifesta într-un mediu tot incolor, adică o picătură de apă sau un cristal.
Știința modernă, care, în ciuda a tot, în ciuda pragmatismului de care dă dovadă, este în căutarea unei explicații valabile a universului vizibil, complet și global, care crede că poate găsi rațiunea ultimă a lucrurilor într-o structură dată a materiei fizice, știința modernă, deci, trebuie să aducă demonstrația că întreaga bogăție calitativă a universului accesibil simțurilor se bazează pe constelația schimbătoare a corpusculilor cei mai mici, fie că aceștia sunt descriși ca veritabile elemente materiale sau ca simple puncte de energie. Lucrul acesta semnifică, în fapt, că toate fasciculele de proprietăți sensibile din care este constituită lumea, poate cu excepția spațiului și timpului, ar trebui să se reducă, vorbind din punct de vedere științific, la un anumite număr de modele atomice ale căror diferențe ar ține numai de noțiunile de număr, de masă și de timp de rotație al corpusculilor. Este clar că acest demers este sortit eșecului, căci, chiar dacă modelele atomice comportă mereu anumite elemente calitative – fie și numai structura lor imaginară în spațiu – este vorba totuși de o reducere a calității la cantitate, de la proprietatea intrinsecă la număr; or, niciodată cantitatea nu va putea da seamă de caracterul propriu al unui lucru.
În scrierea sa De unitate et uno, Boetius stabilește o paralelă foarte corectă între „forma” unui lucru, adică aspectul său calitativ, și lumina grație căreia cunoaștem esența lucrului respectiv. Or, când eliminăm pe cât se poate aspectele calitative ale existenței fizice, în încercarea de a înțelege mai bine fundamentul său cantitativ, materia pură, acționăm exact ca un om care ar stinge toate luminile pentru a putea mai bine să vadă natura întunericului.
De aceea știința modernă nu va sesiza niciodată esența materiei, care se află la baza acestei lumi. Ea nici măcar nu se poate apropia de ea, căci eliminarea progresivă a tuturor caracteristicilor calitative în contul definițiilor pur matematice ale structurii materiale o antrenează până într-un punct limită unde orice precizie se preschimbă în incertitudine. De altfel, lucrul acesta deja s-a produs, încât fizica atomică modernă înlocuiește din ce în ce mai mult logica matematică prin statistici și calcule de probabilitate; acolo unde a ajuns ea acum, chiar legea cauzei și efectului pare a se declara învinsă; logica este pusă la îndoială, și începem deja să ne întrebăm dacă natura, în calitate de fenomen esențial, este determinată sau nedeterminată, definită sau nedefinită și dacă nu cumva, în ipoteza celui de-al doilea caz, legile naturale, m se numesc, nu sunt decât niște aproximări statistice. În realitate, există, între lumea calitativ diferențiată, și materia nediferențiată, un soi de zonă de penumbră, zona haosului. Indeterminatul aparține haosului, care caracterizează de asemenea dezechilibrul dintre ceea ce apare drept cauză și ceea ce apare drept efect. Această zonă se distinge prin teribilele pericole pe care fisiunea nucleară le ascunde în sine.

Attached File  BYTHOS.jpg   10.24K   2 downloads


Edited by 3sat, 03 December 2017 - 23:42.


#43
3sat

3sat

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,491
  • Înscris: 11.10.2015
Wallace Kantor, de la Western University of California, a demonstrat de o manieră indiscutabilă, ca urmare a mai multor experimente, că viteza luminii nu era constantă în sensul einsteinian, ci că ea scădea sau creștea în funcție de mișcarea sursei de lumină. Teoria lui Einstein se găsește dintr-odată privată de orice fundament, cu toate că va trebui să mai treacă mult timp pentru a vedea elucubrațiile sale dispărând din manuale, și încă mai mult timp pentru a trage concluziile care se impun din acest fapt. Trebuie totuși să ne dăm seama că relativitatea spațio-temporală – care ține fără niciun dubiu de un punct de vedere mai elevat – nu poate să-și găsească justificarea într-un element ca viteza luminii, care aparține de existența însăși. Cu întârziere istorică, teoria lui Einstein va apărea poate ca pandantul filosofiei existențialiste care, cu ajutorul analizelor hiperlogice, înțelege să demonstreze că logica nu este valabilă. Altă sfidare a teoriei einsteiniene: calculele doctorului Harlan Smith, de la Universitatea din Texas, relative la anumite corpuri cerești „cvasi-stelare” care, situate la o distanță de un miliard de ani lumină și posedând diametre de cel puțin 1000 de ani lumină, prezintă o pulsație luminoasă de aproximativ 13 ani.

Edited by 3sat, 03 December 2017 - 23:48.


#44
SmurfK

SmurfK

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,149
  • Înscris: 11.04.2015
Să colecționezi obiecte vechi din nostalgie, pasiune, orice vrei tu, e una. Dar să folosești Windows 95 pentru că tu chiar crezi că-i mai bun decât Windows 10, e abusrd.

Și glorificarea asta a trecutului, are niște limite. Trăim mai bine și mai mult decât părinții și bunicii noștri, suntem mai curați, mâncăm mai bine, avem tehnologie mai avansată. Ne-am obișnuit cu caracterul romantic al trecutului și am învățat să ignorăm părțile proaste. Când ne gândim la satul românesc, ne gândim la țărani, îmbrăcați în straie populare, care muncesc cu zâmbetul pe buze. Nu ne gândim la foamete, violuri, violență, trăit în jeg.

Progresul tehnologic rapid a adus și noi cerințe. Nu mai porți o pereche de pantofi 10 ani, pentru că vrei unii altă culoare peste un an. Schimbi telefonul pentru că vrei unul mai rapid și cu mai multe funcții. Folosești e-mail pentru că majoritatea nu mai au fax. Nu te poți bloca în trecut când toți evoluează în jurul tău.

#45
connectorxp

connectorxp

    Avid mountaineer.

  • Grup: Moderators
  • Posts: 14,880
  • Înscris: 14.11.2004
Djl, ia aminte de randurile de la mai sus, este timpul sa evoluam, indiferent de cat de roz a fost trecutul sau cat de urat pare viitorul, prezentul este al tuturor si doar tu poti sa ti-l faci mai comfortabil si mai luminos.

#46
CoBr4

CoBr4

    Moderator

  • Grup: Moderators
  • Posts: 1,380
  • Înscris: 07.06.2005
@djl, ce facultate ai terminat ? Defapt e irelevant, baga-te la un master pe istorie, pe urma doctorat, ramai in sistem si pac o sa faci toata viata ceea ce iti place - o sa ii inveti pe altii cat de bine a fost in trecut.

Asta daca crezi ca esti capabil sa predai, ofc.

#47
Steetch

Steetch

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,210
  • Înscris: 15.09.2015

 djl, on 02 decembrie 2017 - 10:41, said:

@ billterorist : ne-am înstrăinat pentru că nu mai avem nevoie de P.C.R. (Pile, Cunoşinţe, Relaţii)? Posibil şi asta. Acum găseşti mai tot ce ai nevoie în domeniul on-line, aşa că şanse mai mici să interacţionezi cu oamenii.

Da' de unde. PCR exista. Doar ca s-a mutat la niveluri mai inalte si nu mai functioneaza pentru pulime.

Asta cu modernitatea e asa, ipocrizie. Nu ca nu-i place modernitatea in general, ci ca nu-i place modernitatea pe care o considera inutila. Ca altfel, probabil ca ii semnala maica-sii sa-l nasca acasa, eventual la tara, in camp, in grajd...

#48
cris_ncs

cris_ncs

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 2,807
  • Înscris: 12.01.2007
@ Djl
Fara suparare, ai prea multe asteptari la altii, fara sa te uiti la tine.
Nu ma refer la aspectul fizic.
Fiecare are momente de nostalgie fata de trecut, dar asta nu inseamna sa devina o  baie zilnica in ' butoiul cu melancolie'.
Lasa trecutul, priveste spre viitor.

#49
djl

djl

    Smrt fašizmu, sloboda narodu!

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 112,222
  • Înscris: 13.06.2004
Am făcut Istoria, dar nu mă fac profesor. Din mai multe motive.

Când viitorul îmi va oferi speranţa a ceva frumos, voi privi spre el.
De unde şi până unde să folosesc eu <<Windows>> 95 zi de zi. Bine, aş face un computer retro funcţional ca să mă pot simţi ca pe vremuri, dar până atunci îmi plac mai mult <<Windows>> XP şi 7; bine cu 95 sau 98 aş mai face dacă ar trebui să folosesc un aparat care nu merge pe sisteme mai noi şi care nu se găseşte uşor (şi ieftin). Asta e boala digitalului: uzura morală rapidă. Că aşa pot să fac bine mersi poze pe film şi cu un aparat foto din 1950 şi cu unul din 1990, la fel cum pot să fac ascult o casetă din 1992 pe un casetofon din 1972. Ah, şi la video electronic există uzură morală... mai puţin în ceea ce priveşte LaserDiscurile şi D.V.D.-urile, dacă nu ai pretenţii de H.D.

Cât despre pantofi... nu prea se uzează ei în ceea ce priveşte aspectul. Poate dacă-s din ăia cu talpă gorasă, cum reapăruseră în anii '90.
Îi arătasem cuiva o poză de acum 15 ani şi a zis acea persoană că şi ea mai are puloverul cu care apare în poză.
Eu am reuşit să pierd ca un prost o geacă pe care o purtasem cred că cel puţin 14 ani. Şi o mai purtase şi tatăl meu. Pe când am pierdut-o avea cel puţin 20 de ani şi încă se prezenta destul de bine. Aş mai fi purtat-o şi azi. Da, ştiu, aş fi o calamitate pentru societatea modernă.
Bine, nu toate hainele ţin atâta.
Oricum, la ce modă e azi, ce contează dacă te îmbraci precum în anii '50-'90. Fiecare cum se simte bine. Mie îmi plac fetele retro (a nu se confunda cu hipsteriţele; hipsterii fac anumite chestii doar pentru că e cool, cei retro fac anumite chestii pentru că le simt; bine, hipsterilor trebuie să le mulţumesc pentru anumite chestii).

M-aş apuca să povestesc despre cum ar arăta nişte birouri retro. Cu computere care să arate ca pe vremuri (bine, înăuntru aş băga ceva modern ca să facă faţă la cerinţe), cu aparatură audio-video din anii '70 (deşi la audio merge şi din anii '50-'60  Posted Image ), şi de la început de anii '80 (telefoane fixe tot de atunci), o parte din angajaţi să poarte modă stil anii '70, să ne pozăm cu aparate foto vechi, o sală de proiecţie cu proiectoare pe film (dar şi ceva digital, că deh, e necesar, dar îi faci o carcasă retro) şi poate chiar jucat cu echipamentul televiziunii de pe acolo (dacă o mai fi). Echipamentul de iluminare ar fi vechi-modern, ca să te asiguri că nu rişti să rămâi fără ilumiare de siguranţă.
Din păcate metroaie retro nu mai circulă pe acolo, dar mai poţi da de tramvaie rapide vechi.
Vă las pe voi să ghiciţi locaţia! Clădirea e din perioada Ceauşescu. Şi la birou poţi angaja din studenţii care merg pe la parter şi la etajele de mai jos. Panorama ar fi frumoasă   Posted Image
Nişte imagini (nu de acolo) să vă delectaţi: http://curiousphotos...ls-35-pics.html

Edited by djl, 05 December 2017 - 15:41.


#50
CoBr4

CoBr4

    Moderator

  • Grup: Moderators
  • Posts: 1,380
  • Înscris: 07.06.2005
Birourile ca birourile, dar gagicile ...

#51
djl

djl

    Smrt fašizmu, sloboda narodu!

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 112,222
  • Înscris: 13.06.2004
Păi ce, nu arătau mişto pe vremea aia?  :)

#52
BlueKing-69

BlueKing-69

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,734
  • Înscris: 26.08.2008

 djl, on 05 decembrie 2017 - 15:31, said:

Când viitorul îmi va oferi speranţa a ceva frumos, voi privi spre el.
Este ca nu [prea] citesti pe cei care ti se adreseaza / pierd vremea cu tine? Si ca PREZENTUL pentru tine nu exista?

 connectorxp, on 05 decembrie 2017 - 00:50, said:

Djl, ia aminte de randurile de la mai sus, este timpul sa evoluam, indiferent de cat de roz a fost trecutul sau cat de urat pare viitorul, prezentul este al tuturor si doar tu poti sa ti-l faci mai comfortabil si mai luminos.

Chiar sunt curios cum este in viata de zi cu zi o fiinta asa obtuza ca tine Posted Image
____________

Nici macar nu esti autentic in "nebunia" ta, ai face ce ai face si ar iesi o strutocamila:

 djl, on 05 decembrie 2017 - 15:31, said:

M-aş apuca să povestesc despre cum ar arăta nişte birouri retro. Cu computere care să arate ca pe vremuri (bine, înăuntru aş băga ceva modern ca să facă faţă la cerinţe)...

___
LE:
Ce kkt sunt alea metroaie?

Edited by BlueKing-69, 05 December 2017 - 21:53.


#53
dalu364

dalu364

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,297
  • Înscris: 21.02.2006

 djl, on 05 decembrie 2017 - 17:33, said:

Păi ce, nu arătau mişto pe vremea aia?  Posted Image

Băi Fane, dar tu n-ai pe la blocuri ,, benzionari '' care n-au ce face toata ziua ? Ăia ti-ar povestii non-stop , cu lux de amanunte viata din ,, Epoca de Aur '' !!

In vremea aia gagicile n-aratau misto , din punctul meu de vedere, pentru ca nu se inventase EPILAREA  !!!! Avea cate una  o ,, padure '' .........Posted Image . Mi-aduc aminte , copil-adolescent fiind, cum le ieseau pe la marginea slipului flocii, la unele la strand , vara.....ele probabil se credeau sexy.Posted Image

#54
djl

djl

    Smrt fašizmu, sloboda narodu!

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 112,222
  • Înscris: 13.06.2004
Dacă e prea mare pe acolo, e urât. Dacă nu e rasă în limtele decenţei, nu mi se pare aiurea. Mai aiurea mi se par alea date cu tone de machiaj... nu ştiu cum se cred alea frumoase. Ştiu că nu se prea rădeau pe acolo.
Dar de unde ai tras tu concluzia că dacă îmi place trecutul mă gândesc strict la "Epoca de Aur"?

Edited by djl, 06 December 2017 - 09:57.


Anunturi

Second Opinion Second Opinion

Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale.

Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate