Despre probleme emotionale

Heeei, salutare tuturor, numele meu este Cristi si astazi o sa incerc sa-mi deschid sufletul... intr-un mediu virtual. V-as ruga sa nu fiti rautaciosi si sa ma judecati ca fac lucrul asta.

Bun… sa incepem!
Am  21 de ani, am terminat scoala in urma cu 2 ani, inca de pe atunci nu stiam exact ce sa aleg sa fac in viitor, nu am mai avut grija de pasiunine mele in liceu si mi-am pierdut interesul pentru orice, nu ma regaseam in nimic, dar… am urmat spiritul de turma si m-am inscris la facultate. Eram bine emotional cand am ales, desi trecusem peste o perioada de 3 ani ( clasa a 9-a, a 10-a, a 11-a) cand am stat foarte prost psihic si nu mai dadeam randament pe niciun plan, fapt ce a de devenit frustrant, pentru ca am fost un elev foarte bun si apreciat, drept pt care inca am ramas drag anumitor profesori, dar… ceva cu mine s-a intamplat… Abia in clasa a 12-a mi-am revenit cat de cat si incepusem sa ma simt eu, sa fiu eu, sa ma exteriorizez si sa ma simt bine si mandru de mine. Imi placea sa lucrez, imi placea sa ies cu prietenii, imi placea sa stau cu prietena, si culmea e ca gaseam timp pt fiecare activitate.
In fine, cum spuneam, am mers la facultate… 3 luni… cand simteam ca perioada de liceu revine, insomonii, iar nu mai dadeam randament, nu ma puteam concentra, uitam si in final am renuntat… din mai multe motive, unul fiind aceasta frica de mediu, de oameni, iar apoi teama/rusinea ca parintii mei cheltuie niste bani pe un om care nu le ofera nimic… nu voiam sa dezamagesc pe nimeni. Oricum dupa ce am renunat la facultate situatia financiara a familiei a stat putin cam prost, iar mama era singura care se zbatea… si cumva mi-a fost mila asa ca a venit cumva in intampinarea acelei alegeri pe care o facusem. M-am refugiat in casa, m-am bagat din nou in cochilia mea si nu am mai iesit… am o teama exagerata de-a face lucruri noi, desi imi doresc sa le fac, ma descurajez si nu ma pot baza pe mine. E drept am stat si m-am inchis aproape 2 ani…
De curand m-am angajat intr-un store (companie de telefonie), de fapt e un internship (din cauza lipsei de experienta mi s-a oferit acest ship cu care am fost de acord, mi-am acceptat statutul de om care nu stie sa faca nimic si mi-am zis ca totul are un inceput), problema iar e la mine(cred) nu ma pot concentra, uit foarte repede, cand imi fac treaba am o mie de ganduri in cap, tin sa pun foarte multe intrebari despre ce sa fac(mi-e teama sa nu gresesc), am considerat managerul un mentor, doar ca el mi-a reprosat ca pun intrebari de copil de 2 ani si ca trebuie sa-mi revin. Mi-a facut de multe ori observatii rastite si le-am luat ca pe niste nemultumiri asupra mea… nesiguranta, teama au inceput sa revina… Imi spun de multe ori ca toti sunt mai buni decat mine si im isi demonstrez…
Am ales sa spun lucrurile  astea virtual, fiind un om introvertit, dar mai ales ca in fata oamenilor dragi o simt ca o slabiciune si ma bsueste “apa la soareci”, ma feresc de emotii. Sunt curios daca au mai fost oameni intr-o situatie asemanatoare si au reusit sa-si revina, am nevoie de sfaturi si de putin sprijin din partea unor straini. Am luat de curand decizia sa merg la psiholog pana la urma, dar… am nevoie de exemple concrete sau de niste sfaturi… pareri.

Ai nevoie de magneziu.

Ugho, on 29 noiembrie 2017 - 21:07, said:

Posibil... desi de fiecare data cand mi-am facut analizele au iesit bine mersi de raspuns.

Cristian569, on 29 noiembrie 2017 - 20:57, said:

Da. Sunt mai multi oameni in situatia ta. Ei sunt depresivi, inadaptati si nu pot tine un job pe termen mai lung simtind in interiorul lor ca sunt niste iobagi pe care nu da nimeni doi bani.
Situatia s-ar putea schimba daca ar avea norocul sa gaseasca un job care sa-i implice si sa-i valorizeze ca oameni si astfel sa capete incredere in ei, dar astfel de joburi nu prea sunt accesibile pentru toti...  Asa ca... situatia nu are o rezolvare usoara... de regula inadaptatii se adancesc in propria mocirla a inadaptarii, intr-o lume din ce in ce mai competitiva.

Uite un filmulet dragut. Eu il urmaresc pe casey de prin 2009. Povestea el cum traise in rulota cand era de varsta ta.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/jG7dSXcfVqE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Nu ai un plan(un țel)pe care sa-l îndeplinești.
Adică, ce vrei sa faci în urmatorii 10 ani, te gândești la asta și te apuci de lucru.
Eu am acuş 40 de ani și 2 joburi.
Le-as da cate o palma din fundul grădinii la ăștia de nu fac nimic, clicăiesc toată ziua sau butonează tel.

Înscrie-te la un sport de contact

Gaseste-ti o prietena. Banuiesc ca inainte de a 9a erai ok, ca ai zis ca dua a 9a ai inceput sa fii lenes.

Edited by 68x95, 29 November 2017 - 21:33.

Pleaca din tara.
Vei trai experiente noi, te vei cali, si vei fi tratat mult mai ok.
Asta iti va da incredere in tine.

Ceea ce simti tu se intampla si datorita  spiritului combativ al celor din jurul tau ce incearca mai mereu sa te intimideze. Aa e in Romania, toti arunca cu rahat in cei de langa ei, doar pentru a se ridica.
In occident spiritul asta comabitv din societate e mult mai scazut, te vei adapta mult mai usor decat in jungla romaneasca, si vei prinde incredere in tine.

Edited by Astute, 29 November 2017 - 21:29.

Preas tanar.Inca din liceu?!

mergi naibii la un medic . Dinayia medcu de famelie si apo undxe te treimite ala. Daca auzi internare .. zi da /.Oricum risti vreo 2 luni ()cva in cazul ta trebe si "resocializare" )De unde stiu? AM mai vazut niste cazuri ..insa erau mai maturi nu p;usti
Duopa cestia cu p[landu as zice ca o sa ti se zica ca e si ceva hormonal (tiroida)

Doi .. orice ai zice esti un p;usti. ba chiar un "pusti gaozar" (adca unu tanar care n u sis controleaza sfintercu ..)Scuze. Deci daca sefu e mai in varsta decat tine nu te simti neaparat jgnit

Dar incepe tratamentul Adica medic si fa ce zice ala... Numa asta te poa ajuta

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LO1mTELoj6o?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

tfmercedez, on 29 noiembrie 2017 - 21:19, said:

Dap, foarte dragut... motivant pe-o parte, linistitor pe alta.

Astute, on 29 noiembrie 2017 - 21:27, said:

M-am gandit si la treaba asta, desi am teama de nou, inca trage de mine spiritul de luptator, si mi-am propus ca dupa ship sa fac un curs de bucatar (imi place sa gatesc) si sa plec... sa uit de tot. Chiar am un exemplu de prieten plecat afara care se simte foarte bine la job desi spala vase... ii place atmosfera...

ddaannii, on 29 noiembrie 2017 - 21:20, said:

Pff... ba chiar am planuri...

Ghita_Bizonu, on 29 noiembrie 2017 - 21:29, said:

Scuze, dar nu prea inteleg ce zici...

68x95, on 29 noiembrie 2017 - 21:40, said:

Am 21 de ani totusi, nu 60:)))) si dau "quote" dar nu stiu de ce se unesc raspunsurile cu cele date anterior, in fine.

Cristian569, on 29 noiembrie 2017 - 21:16, said:

Da, dar analizele de sange nu prea sunt relevante privind magneziul, pentru ca doar 1% din magneziul din organism este in sange, restul este distribuit in alte tesuturi. O gramada de persoane sufera de carenta de magneziu, nu au parte de suficient magneziu in alimentatie, intrucat solurile sunt saracite datorita agriculturii intensive si concentratia de magneziu a scazut semnificativ in comparatie cu acum cateva decenii.
Persoanele mai fragile din punct de vedere emotional pot fi afectate puternic de aceasta carenta de mangeziu si apar tot soiul de probleme: anxietate, depresie, etc.
Pe mine m-au ajutat foarte mult suplimentele cu magneziu, vezi ca trebuie luate pe o perioada mare de timp, pentru a se reface nivelul normal de magneziu din organism, recomand sa citesti cartea "The Magnesium Miracle", o sa fii uimit de cat de importanta este aceasta substanta pentru sanatatea mintala si fizica.

Si care e problema? CA vad din exprimare ca nu esti handicapat. Care e faza? Ce iti lipseste?

Inainte de toate tre` sa vezi daca problema are o cauza chimica (magneziu, prea multe E-uri, etc ), sau pshihologica.

Abia apoi vei stii in ce directie sa mergi.

Stai sa vezi ce spune psihologul.

68x95, on 29 noiembrie 2017 - 21:26, said:

În starea în care este? Să-l umfle plânsul când îi arată o țâță?

S-a exprimat excelent, chiar prea fain si cursiv, mai cursiv decat mine care nu am nici o problema si un kil de vin la bord.