Despre natura realitatii

 Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 11:47, said:

Bine, argumentul asta il accept si ca atare imi cer scuze pentru cuvantul respectiv. Considera ca pun sub semnul intrebarii afirmatia ta, retrag cuvantul "prostie".

 christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 11:45, said:

Nu este relevant exemplul din puctul meu de vedere, dar NU ESTE AUTOMAT O PROSTIE! Este doar nerelvant din punctul meu de vedere, acum,. Exemplul tau s-ar putea sa fie perfect valabil , dar eu, acum nu-l vad asa, iar in consecinta desi nu-s de acord cu el nu-l consider o prostie.

Ti-am raspuns mai sus, am acceptat argumentul tau si mi-am cerut scuze pentru folosirea cuvantului "prostie".

 christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 11:50, said:

Scuzele se adreseaza unui ego, dar inteleg ca suntem educati intr-o lume a egourilor care pretind scuze. Deci se poate spune ca scuzele se accepta, dar nu despre ele era vorba. Ideea pe scurt e ca daca tot ne consideram prosti unii pe altii comunicarea nu poate continua, atata tot, nu-i vorba de scuze sau chestii de genul.

 christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 11:50, said:

Si atunci ca sa reinnodam comunicarea nu inteleg ce treaba au ecranele de cinema cu modul in care realitatea decurge din Sursa?

Realitatea de pe ecran decurge din realitatea din proiector.

 christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 12:00, said:

Bun si de unde stii tu ca Sursa proiecteaza ceva? De ce faci acesta analogie, de unde rezulta ea?

 menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 01:00, said:

Dar daca vrei un raspuns mai complet esti determinat de mediu sa directionezi continuu asupra ta un flux de entropie negativa cu scopul de a-ti mentine functiile vitale in parametri optimi, cu scopul de a transmite mai departe mesajul genetic astfel incat specia din care faci parte sa continue in eternitate.
Pe natura o doare-n basca de tine ca individ, pe ea o intereseaza doar mentinerea speciilor si a viului pe Pamant. Dupa ce ti-ai transmis mesajul genetic din punctul de vedere al Naturii esti liber sa treci dincolo si sa faci loc liber pt altii care vor face acelasi lucru ca si tine.

Edited by Testosteron, 23 November 2017 - 12:09.

 altnume, on 23 noiembrie 2017 - 03:49, said:

Pana la urma conteaza de la ce postulate, adevaruri fundamentale plecam, ce conventii acceptam sau suntem fortati sa acceptam.
Daca exista un inger imposibil de detectat  care misca luna, si o face exact conform legilor fizicii este lipsit de importanta.
Dar daca exista graviatie este important pentru mine si sunt "fortat" sa o accept.

O descriere a realitatii  care este lipsita de importanta nu ma intereseaza, decat la nivel teoretic. O minte universala imposibil de detectat,inaccesibila si indiferenta intra in aceasta categorie, la fel matrix, solipsismul etc. Sunt distractive, bune pentru exersat gandirea dar la final ridic din umeri si plec mai departe.

Pana la noi ordine si intelegand limitele ei consider metoda stiintifica de cunoastere a realitatii ca fiind cea mai buna.
Problema apare din imposibilitatea oricarui om de a scunoaste tot ce spune stiinta, si de aici vine (din pacate) nevoia de a ne baza pe experti. Dar pana la urma asta e realitatea si singura aparare este o doza sanatoasa de scepticism.

Sunt tot felul de moduri in care poate fi descrisa realitatea.Fiecare mod  este o "poveste"  o naratiune, o relatare. La nivelul cuantic este un fel de a decrie lucrurile, la nivel de neurologie este un alt fel. Pana la urma e aceeasi realitate. Dar daca vrei sa descrii starea unui creier e mai usor direct si poate mai corect  sa o faci in mod "neurologic" decat sa te apuci sa descrii campuri cuantice.

Edited by idaho333, 23 November 2017 - 12:33.

Pana la urma conteaza obiectivitatea intocmirii metodologiei de postulare a ceva drept fundamental, asta e prima chestiune si cea mai importanta, cum faci ca certificarea obiectivitatii sa fie una cat mai performanta posibil in acea etapa.
Ceea ce am scris este din perspectiva mea, logica acestei obiectivitati prin care se poate certifica, cel mai performant actualmente, natura realitatii.
Ce nu e logic in ceea ce am scris? Ce anume contrazice stiinta?
Da, daca ne temem de oprobriul public care e dogmatic, atunci bagam capul in nisip si ne pastram curul fudul si imaculat.

K: My consciousness is a muddle, it is confused, contradictory, and all the rest of it. And its very contradiction, its very muddle, gives its own energy.
Dr B: Well, I would say that the energy is not actually coming from consciousness, but that as long as the energy is coming, consciousness keeps the muddle going.
K: From where does it come?
Dr B: We'd have to say that perhaps it comes from something deeper.
K: If it comes from something deeper, then we enter into the whole field of gods and outside agency and so on.
Dr B: No, I wouldn't say the energy comes from an outside agency. I would prefer to say it comes from me, in some sense.
K: Then the "me" is this consciousness?
Dr B: Yes.
K: So the content is creating its own energy. Would you say that?
Dr B: In some sense it is, but the puzzle is that it seems impossible for this content to create its own energy. That would be saying that the content is able to create its own energy.
K: Actually, the content is creating its own energy. Look, I'm incontradiction and that very contradiction gives me vitality. I have got opposing desires. When I have opposing desires I have energy, I fight. Therefore that desire is creating the energy - not God, or something profounder - it is still desire. This is the trick that so many played. They say there is an outside agency, a deeper energy
- but then one's back in the old field. But I realize the energy of contradiction, the energy of desire, of will, of pursuit, of pleasure, all that which is the content of my consciousness - which is consciousness - is creating its own energy. Reality is this; reality is creating its own energy. I may say, "I derive my energy deepdown", but it's still reality (consciousness).
Dr B: Yes, suppose we accept that, but the point is that seeing the truth of this...
K: ...that's what I want to get at. Is this energy different from the energy of truth?
Dr B: Yes.
K: It is different.
Krishnamurti & Bohm, Truth and actuality

Edited by Testosteron, 23 November 2017 - 14:22.

 altnume, on 23 noiembrie 2017 - 14:07, said:

Pai sa o luam practic si asa de fun. Cum demonstrezi ca eu nu sunt singura minte din univers.
Sau cum pot eu sa fiu sigur ca nu sunt in Matrix. In o iluzie perfecta.
Sau cum stim ca lumea nu are doar 5 minute. Si a fost creata cu toate dovezile ca are miliarde de ani in ea inclusiv amintirile noastre si tot.

Edited by idaho333, 23 November 2017 - 14:38.

 Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 12:07, said:

Nu vreau sa fiu epatat de raspunsuri neasteptate. M-ar interesa raspunsuri cat de cat logice.
Pe mine ma intereseaza pana unde pot ajunge cu intrebarea :" de ce"?  De ce? Pentru ca in discutii ca acestea ramanem undeva la nivelul unui de ce si ne oprim acolo, simuland faptul ca nu ne mai intereseaza urmatorul "de ce". Chiar nu ne mai intereseaza?
In acest context de ce te-as crede cand spui ca : Pe natura o doare-n basca de tine ca individ, pe ea o intereseaza doar mentinerea speciilor si a viului pe Pamant. Dupa ce ti-ai transmis mesajul genetic din punctul de vedere al Naturii esti liber sa treci dincolo si sa faci loc liber pt altii care vor face acelasi lucru ca si tine.?
Trebuie sa te cred? Pot sa nu te cred?
Daca in spatele acestei aparente se ascunde un algoritm implementat pentru a ajunge...unde? daca lucrurile ar fi atat de simple cum incerci sa le prezinti, toti am fi filozofi.
Dar bineinteles ca lucrurile sunt atat de complicate ca noi nu avem voie, sau nu ne putem permite sa fim categorici.

Edited by menaloty, 23 November 2017 - 16:12.

 menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 16:09, said:

Daca m-ai crede ai face chiar o mare gresala, dar daca ai explora tu insati aceasta problema ar fi un lucru extrem de inteligent. Si te voi ruga ca atunci cand ajungi la vreo concluzie sa mi-o comunici eventual si mie .
Si la urma urmei daca mi-ai pus o intrebare, ai fi preferat sa nu-ti raspund? Evident ti-am comunicat propria mea perspectiva, poate fi sau nu adevarata. M-ai intrebat , ti-am raspuns ce era sa fac?

 menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 16:09, said:

Ei asta-i culmea acuma si cine ne va interzice sa fim categorici? E cumva vreo lege in sensul asta pe care eu n-o stiu????

Edited by Testosteron, 23 November 2017 - 16:53.

 Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 16:56, said:

Mi-e rusine, dar o sa-ti raspund: legea bunului simt.

 menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 17:22, said:

Bunul simt e dupa cum e bunul tau simt sau dupa cum e al meu? E pe undeva scris cum sta treaba cu bunul simt dupa care tu te ghidezi?
Adica sa inteleg subtil ca eu as fi nesimtit?

Edited by Testosteron, 23 November 2017 - 17:47.

 Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 12:07, said:

Pentru ca, o chestie care nu face nimic, nu are contact cu nimic, nu produce efecte sau nu a produs niciodata efecte, este total inutila, nu poate exista pentru ca nu isi justifica existenta. Asa spune fizica si logica. In plus, Sursa realitatii, asa cum o numim, chiar asta trebuie sa fie,  o sursa generatoare de realitate. De ce-o mai numim Sursa daca nu e sursa? O putem numi Inutilitate Absoluta.

 Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 17:41, said:

Nu, in nici un caz nu am avut cumva macar o farama de intentie sa insinuez asa ceva.
Dar nu inteleg de ce sa aruncam la cos lucruri acceptate mii de ani, gen "bun simt" si sa ne prefacem ca nu exista asa ceva.
De ce? Obsesiva intrebare "de ce?".
Oamenii se inteleg din ce in ce mai greu, pentru ca pun la indoiala tot ce a fost pana acum, fara sa aiba alte certitudini si raman blocati undeva, intr-o zona a nimicului, in care nu pot supravietui, decat negand trecutul speciei lor si punandu-i in pericol viitorul.

Edited by menaloty, 23 November 2017 - 19:18.

 menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 19:15, said:

Unde anume duce aceasta intrebare? Am vazut ca duce la un progres al stiintei, in mod cert, mai duce la o buna intelegere a psihicului, a comportamentului uman, etc, dar duce la un raspuns final? Nu cred. Ca sa obtinem un raspuns final, este nevoie de a dezvolta o cunoastere apofatica, iar aici "de ce-ul" nu ajuta deloc. Ironic, raspunsul final nu poate fi comunicat in cuvinte si este al naibii de subiectiv. Dar de unde stim ca este si adevarat? Legile naturii valideaza orice raspuns subiectiv, sau il invalideaza. Daca eu cred ca zbor, si ma arunc de pe bloc, natura imi arata clar ca nu pot zbura, indiferent ce cred eu. Prin distrugerea mea fizica, prin transformarea mea, natura imi arata ca nu ii pot incalca legile fara sa platesc. Asa ca, un raspuns veridic trebuie sa fie in concordanta cu legile naturii.

Transformarea este felul naturii de a ne arata ca nu mai suntem utili si trebuie sa fim reciclati.

Edited by christinne69, 23 November 2017 - 19:22.

 christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 19:21, said:

Iti pot spune ceva ce nu pot argumenta, dar asa cum individul este definit de propriul eu, constiinta sa, ceva similar se petrece cu universul in intregul lui. Adica, sa fiu mai clar, universul nu poate fi cunoscut utilizand stiinta asa cum este ea utilizata in prezent, luand natura ca etalon. Mai sunt atatea lucruri pe care nu le stim, iar chestia cu legile naturii care valideaza sau invalideaza orice raspuns, isi va dovedi candva limitele.