Despre natura realitatii

caiuscorneliu, on 22 noiembrie 2017 - 15:45, said:

Ar putea fi asa.. Totusi la o analiza atenta rezulta ca liberul arbitru al omului se refera la decizii limitate, care au deja un cadru trasat. Adica esti intr-un tren si doar iti alegi scaunul pe care doresti sa te asezi.. trenul tot acolo ajunge chiar daca stai la mijloc, chiar daca stai la fereastra.

rosix, on 22 noiembrie 2017 - 16:55, said:

Nu exista liber arbitru pentru om. Cine isi imagineaza inca ca omul dispune de liber arbitru as spune sa intre pe alte topice cu siguranta acesta il va plictisi.
Chestiunea liberului arbitru s-a discutat aici:
https://forum.softpe...itru-da-ori-ba/

Edited by Testosteron, 22 November 2017 - 18:22.

caiuscorneliu, on 22 noiembrie 2017 - 13:09, said:

Si cum putem profita de asta si modifica realitatea dupa bunul nostru plac daca totul se intampla prin noi atunci?

De influențat nu putem influența nimic. La nivel cuantic putem spune cu certitudine starea unei particule doar în momentul observației. Altfel putem anticipa doar probabilistic unde s-ar putea afla, cum s-ar deplasa sau ce stare ar avea.

Ugho, on 22 noiembrie 2017 - 19:36, said:

Ohooo. E cale lunga. Dar poate ca s-ar putea face cate ceva, doar ca nu oricine poate sa atinga acea stare de interconectare... Nu-i pt orisicine carevasazica.

caiuscorneliu, on 22 noiembrie 2017 - 19:41, said:

Observatorul poate modifica in stare de observatie completa ceea ce observa, doar ca acea stare de observatie completa este extrem de greu de atins....Si de fapt nu observatorul o modifica dar faptul observarii in sine este cel care modifica observatul.
Citeste despre efectul double-slits si vei vedea cum stau lucrurile,

Edited by Testosteron, 22 November 2017 - 19:57.

caiuscorneliu, on 22 noiembrie 2017 - 19:41, said:

Pai da, dar in Matrix cand Neo isi da seama ca realitatea este doar o iluzie, poate sa indoaie o lingura doar cu puterea mintii, pentru ca nu lingura se indoaie ci mintea lui.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XO0pcWxcROI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Testosteron, on 22 noiembrie 2017 - 15:17, said:

Da,dar am presupus prin absurd ca nu mai exista nimic, acel nimic trebuie sa fie absolut. Ii aratam ca oricum ai lua-o, tot la un absolut ajungi.

Quote

Ca o sursa exista este un adevar absolut. Ca este nedivizata, infinita, acauzala si atemporala ... deja ii acordam niste proprietati pe care este posibil sa nu le aiba in realitate. Realitatea poate fi dincolo de capacitatea noastra de intelegere. Dar, maximul cunoasterii la care putem ajunge in lumea noastra este faptul ca Sursa este nedivizata, infinita, acauzala si atemporala. Prin conventie nu doresc sa pun la indoiala aceste inferente logice mizand in schimb pe existenta unei realitati absolut necunoscute, asa cum face altnume, pentru ca in acest caz nicio discutie nu mai are sens.

Testosteron, on 22 noiembrie 2017 - 18:21, said:

Ok! Este determinism. Dar asta presupune existenta unei idei initiale si a unui scop pentru existenta universului. Altfel esti determinat sa ce? pentru ce? de cine?
Daca de mediu, de ce face mediul acest lucru? etc.

Misterul separarii este in fata ochilor nostri si totusi ramane indescifrabil.
Creierul este un obiect compact, nedivizat si totusi el da nastere atator divizari conceptuale care nu pot fi localizate nicaieri.

Vizualizez 2 pietre separate. Unde sunt de fapt pietrele alea separate cand in realitate avem doar perceptia unui creier compact?

Nu degeaba se intreba altnume cum anume incap pietrele alea in creierul lui, creier care este tot o perceptie.

Creierul, corpul, pietrele sunt clar obiecte virtuale stocate undeva..unde anume? Cine/ce anume le percepe asa?

Perceptia nu poate fi localizata, este nelocalizabila, de aia oamenii de stiinta nu au rezolvat misterul constiintei. O perceptie este si nedivizibila, nu poti taia in doua semnificatia unui mar spre exemplu.

christinne69, on 22 noiembrie 2017 - 13:01, said:

In interventii nu urmaresc sa demonstrez ceva anume cuiva anume, doar caut sa ma raportez la natura realitatii! Poate parea alambicat si intrucat asa e, dar si intrucat este exprimat ceva total diferit fata de cele la care se face in general raportarea!

- Altcineva a fost, dar nu e relevant cine (cred ca mai poate fi gasita interventia cu pricina).
In fizica se lucreaza cu un referential incomplet intrucat acesta e nivelul actual, tot asa cum pe vremea lui Newton se lucra cu unul si mai incomplet.
Electronul este mai ales ceea ce acualmente e considerat drept senzatie-perceptie, dupa aia se poate veni cu ceea ce se sutine in fizica, asta intrucat, atunci cand fizicianul analizeaza ceva, orice, el nu e capabil de analiza in degete, in ochi sau in afara corpului intrucat capacitatea/capacitatile prin care analizeaza/studiaza ceva se afla (conform convenientelor actuale) in veriga/segmentul central al tuturor analizatorilor sai (externi sau interni); nu se va pierde din vedere faptul ca orice stimul (inclusiv orice receptor) de care cineva isi da seama este de fapt stimul de tip corespondent (al convenitei surse a stimularilor), stimul de care  cel in cauza isi da seama in segmentul central prin capacitatea/capacitatile de a isi da seama).

- Intru a evita disensiunile pe cat posibil, spun ca observatorul (cel in cauza) e cel care observa.
Obiectivitatea unui referential e obtinuta mai ales daca raportarea se face strict de catre cel in cauza, despre observarea sa asupra sa (indiferent daca se identifica cu vreo identitate sau nu) sau a realitatii diferita de realitatea asimilata/conventionalizata drept realitata sa de a fi.
Observarea insasi presupune un continut al ei (realitatea), adica observi de observat, dar observarea pot fi de exemplu (convenita/conventia) placere, dar poate fi si (covenita/conventia) durere etc.
Daca nu ar exista observarea, ce anume i-ar certifica lui existenta sa de observator?
El nu ar exista (tot asa cum nici realitatea diferita de el nu poate exista fara observator; nu ca nu ar fi posibil teoretic, dar nu exista obiectivitate a indiciilor) intrucat observatorul se considera (parte de) realitate din doua motive:
1 - deoarece isi asuma identitati (unele motivatii sunt puternice in a il determina sa faca asta, mai ales necesitatile).
2 - deoarece concluzioneaza asta prin faptul ca isi da seama de o realitate, daca nu si-ar da seama de ceva, cum sa concluzioneze ca exista (insasi a concluziona este deja o realitate)? Asa insa: observ, deci exist!

Dar, ce este observarea (ea constituind in fond realitatea de orice fel) si mai ales de unde rezulta?
In primul rand observarea e una de tip 1, o observare de tip "a sti", adica una prin care observatorul identifica, interpreteaza si isi reprezinta perceptiv, dar si una prin care cogntiv superior face asta (prin gandire: intelegere, ideatie, rationare, imaginatie,...), precum si prin cele neconventionale (...).
Numai prin "a sti" (in forma prezentata in fraza precedenta), observatorul isi da seama ca ar exista ceva (inclusiv el).
Culmea, tot prin "a sti", el concluzioneaza posibilitata unui alt tip de observare decat una prin "a sti", adica in afara de observarea prin care el identifica perceptiv, interpreteaza perceptiv isi reprezinta perceptiv, gandeste (intelege, rationeaza, deduce, intuieste, isi aminteste,... acorda semnificatie) si care e si tipul de observare adoptata actualmente stiintific, el concluzioneaza (a concluziona este tot o observare de tipul prezentat deja) existenta altui tip de observare pe care o numeste detectie si discriminare (desigur ea e convenit a avea loc la nivel de segment central); am numit acest tip de observare, observare pura (uimire contemplativa), aceasta e observarea de tip 2.
Acuma observatorul concluzioneaza, culmea, prin observarea de tip 1, ca el intai observa ca si observare de tip 2 (diferenta ce cotidian nu se poat aprecia) si dupa aceasta utilizeaza observarea de tip 1.

Ce rezulta/a rezultat din toata observarea umana astfel desfasurata?
Toata actuala raportare umana la realitate, de orice fel.
Pe ce se bazeaza ea?
Pe conventia-observare de tip 1 prin care sa stautat inclusiv existena unei observari de tip 2 (automat fiind si ea o conventie) la care se raporteaza conventia-observare de tip 1.
Concluzia: observatorul prin insasi observarea (de tip 1) de care are parte, conventionalizeaza o realitate.
Nu exista o realitate la care el se raporteaza (fie in privinta existentei sale, fie in privinta existentei a ceva diferit de el)?
Pare evidenta existenta uneia dar, observatorul nu are cum sa isi da seama intrucat e prizonier al realitatii tocmai de el convenita.
Certificarea acelei realitatii e data tocmai de observarea sa de tip 1, observare ce e o conventie.
Daca exista o realitate diferita de conventie, atunci el se afla in separatie vizavi de ea, inclusiv ca observator (cu sau fara asumarea identitatilor proprii de a fi), prin insasi realitatea de care beneficiaza.

Edited by altnume, 23 November 2017 - 04:15.

christinne69, on 22 noiembrie 2017 - 22:19, said:

A, OK, scuze, oricum ma indoiesc ca va intelege ceva. Omul le stie pe-ale lui si cu alea defileaza pana la moarte si dincolo de ea.....

menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 01:00, said:

Sa nimic.Pentru nimic. De natura. Ce zici de asta? Este ca nu te asteptai la un asemenea raspuns?

Edited by Testosteron, 23 November 2017 - 11:23.

Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 11:07, said:

De fapt, tot ca sa fiu politically correct am fost de acord si cu faptul ca realitatea este total necunoscuta, deci in acea realitate necunoscuta care ne depaseste total este posibil ca conceptul de nedivizat, infinit, atemporal, acauzal sa nu existe sau sa insemne cu totul altceva.

Am fost de acord cu asta, cu posibiliatea asta mai bine zis, insa sansele sunt extrem de mici sa fie asa, si am si un argument:

Atata vreme cat in realitatea noastra aceste concepte exista, ele au un corespondent si in acea realitate necunoscuta. Spre exemplu un mar proiectat pe un ecran nu are mare legatura cu un mar real, insa o legatura tot exista. Marul proiectat pe ecran n-o avea el densitatea, consistenta, greutatea, forma 3D si tot ceea ce defineste un mar real, dar proiectia respecta cat de cat realitatea. A spune ca nu exista nici un fel de legatura este o prostie.

La fel si aici, conceptul nostru de infinit, indivizibil, atemporal, acauzal trebuie sa aiba un corespondent in realitate. In mintea noastra realitatea nu are cum sa fie respectata 100%, dar cu certitudine o legatura exista.

menaloty, on 23 noiembrie 2017 - 01:00, said:

Din reflex. In natura exista niste mecanisme reflexe care actioneaza si care pur si simplu nu pot fi oprite din drumul lor.

christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 11:24, said:

Adica inferentele mele cum ca intre Sursa si constiinta nu exista nici o legatura sunt prostii?

Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 11:28, said:

Depinde cum definesti legatura, si dau un exemplu:

Proiectezi pe ecran o balena, si pana sa fie afisata imaginea, trece prin mai multe filtre si este distorsionata atat de mult incat pe ecran se vede o pisica. Evident ca intre balena si pisica nu exista nicio legatura directa, dar una indirecta exista, pentru ca pana la urma, balena a stat la baza proiectiei pisicii.

In virtutea exemplului meu, daca spui ca nu exista nicio legatura directa, de acord cu tine, daca spui ca nu exista niciun fel de legatura, absolut nici una, atunci nu am cum sa fiu de acord, esti pe aceeasi baricada cu altnume.

Evident ca, avand acces doar la pisica nu putem vorbi despre balena, dar o legatura trebuie sa existe.

Edited by christinne69, 23 November 2017 - 11:37.

Una e sa nu fii de acord, alta e sa spui ca-i o prostie.
Ce treaba avem noi cu ecranele ca noi nu proiectam filme aici. Cel mult poti sa spui ca nu stii, dar ca-i o prostie deja se presupune ca tu stii, iar eu implicit sunt prost. Si oricum de unde si pana unde paralelele astea cu proiectiile de filme?

Testosteron, on 23 noiembrie 2017 - 11:38, said:

Ti-am mai zis eu, ai o mare problema de atitudine, era la mintea cocosului ca nu e nimic peiorativ. Nu ma apuc asa din senin sa jignesc oamenii, ca doar nu-s nebuna la cap. Chiar daca spuneam ca nu-s de acord, tot asa o luai, problema e la tine.

A nu fi de acord = a considera ca celalalt spune o prostie, pentru ca daca n-ar fi fost o prostie as fi fost de acord = numai un prost spune o prostie = celelalt e prost si eu sunt destept.

Sa fim seriosi, astfel de "rationamente" sunt copilaresti.

Normal ca nu proiectam filme, am dat un exemplu de legatura directa si/sau indirecta. Si cred eu ca este destul de relevant exemplul.

Edited by christinne69, 23 November 2017 - 11:46.

christinne69, on 23 noiembrie 2017 - 11:45, said:

NU. Nu asta inseamna, inseamna ca pui sub semnul intrebarii afirmatiile lui, nu-i automat ca spune o prostie.