Ce inseamna pentru voi absolutul?

Absolut.
Nimic.

sfantu.dracu, on 17 noiembrie 2017 - 18:28, said:

Excelent raspunsul. Absolut= NIMIC. Genial!

Identificarea, interpretarea, semnificatia si comunicarea sunt categoric o necesitate dar, de aici si pana la a uita ca toate acestea sunt conventii umane, e cale tare lunga pe care umanitatea s-a pierdut dupa cum se vede.

Orice cuvant s-e utilizeaza intru a numi "ceva" (orice ar fi acel ceva), orice sens se utilizeaza intru a defini ceva, orice raportare umana la acel ceva se face, ele nu sunt acel ceva, sunt convetii/modele umane referitor la el.
In momentul in care identifici, interpretezi, consideri (precum si prin acordarea sensului de adevar absolut, de nimic) "contaminezi" cu sens uman "cevaul" la care se face raportarea, il conventionalizezi.
Daca nu e clar,
-atunci cand se afirma: piatra exista=adevar absolut; creierul exista=adevar absolut sau nimic=absolut ori altele fara de numar variatiuni pe aceeasi tema, real raportarea nu se face la acel ceva ce conventional e numit si definit drept piatra, creier, nimic,...intrucat orice raportare umana e diferita de observarea pura (de ceea ce intrucatva stiinta psihologica numeste detectie si discriminare la nivel de segment central) a cevaului in cauza, ea raportarea este identificare, interpretare, semnificatie/considerent.
-creierul (exista) =adevar absolut, e o dubla (chiar tripla) numire si definire, e o dubla identificare, interpretare si considerare a ceva; adica acel ceva e identificat, interpretat si considerat dintr-o perspectiva umana, e conventionalizat drept creier si drept adevar absolut.

Nu omul a creat realitatea/existenta/universul/... (sau cel putin, in afara de Dorel666, nu am intalnit pe cineva cu o astfel de revendicare), ca acuma sa pretinda identificarile, interpretarile, considerentele/semnificatiile lui, conventiile lui, drept insasi realitatea, drept insasi constituentii ei in intrinsecitata lor de a fi/de a exista.

Nimeni nu are cum sa isi dea seama real, absolut, ce este creierul, piatra, electronul sau ce mai vreti voi, in insasi intrinsecitatea lor de a fi, doar cream modele pragmatice, unele dintre ele extrem de utile, referitor la constituentii in cauza ai realitatii.

Edited by altnume, 17 November 2017 - 21:29.

Testosteron, on 17 noiembrie 2017 - 19:44, said:

Eu credeam ca e o stare de fapt.

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 21:03, said:

Tu chiar nu citesti nimic din ce scrie interlocutorul sau iti place prea mult sa discuti cu tine insuti?

Doar se afirma ca CEVA exista, fara a comenta deloc despre natura si intrinsecitatea acestui CEVA. Stim 100% sigur ca CEVA exista, dar nu putem afirma nimic despre natura acelui ceva. Avem 2 adevaruri absolute:

1. CEVA (nu stim exact ce anume) exista.
2. Nu putem afirma nimic precis despre natura acelui ceva. Chiar tu ai enuntat acest adevar absolut cu care sunt de acord. Hai sa te vad cum il relativizezi si pe asta.

Nimic din ceea ce afirm sau afirma cineva, nu este (adevar) absolut intrucat tot ceea ce se afirma este identificare, interpretare, semnificatie/considerente (umane) ori, acestea toate sunt de alta natura decat ceea ce consideram noi ca exista, e ca si cand ai vrea sa exprimi cognitiv o emotie.
Calificativul de (adevar) absolut, este o exprimare cognitiva (chiar daca e inclusa in motivational, afectiv, volitional ori neconventional si nerecunoscuta ca atare*), despre ceva care nu este cognitiv.
Creatiile cognitive sunt desigur utile/necesare intru raportarea celui in cauza la realitate si intru comunicare.

Fixismul adevarurilor absolute a determinat fanatism, mai ales religios, spiritual, ezoteric, buddhist, yoghin,..si chiar stiintific, motiv pentru care asa ceva e potrivit a fi evitat.
Acuma, se pune problema, domn'e, daca relativizezi orice, nu e tot fixism, fanatism?
Categoric.
Atunci?
Orice raportare cognitiva (inclusiv a celor incluse in motivational, volitional, afectiv, neconventional si nerecuncoscute a fi creatie cognitiva*) referitor la realitatea de care beneficiem, e din start supusa incompatibilitatii dintre intrinsecitata de a fi a realitatii (constituentior ei) si posibilitatile cognitivitatii de a exprima la nivel absolut asa ceva; numai daca cognitivitatea in cauza (creatia respectiva) ar fi insasi designul neinteligent sau inteligent ce sta la temelia aparitiei relitatii/constituentior ei si la cea a sustinerii/autosustinerii ei/lor, atunci da, creatia cognitiva in cauza ar fi insasi realitatea sau consituentul in cauza in intrinsecitatea sa de a fi.
Omul creaza modele cognitive despre ceea ce numim realitate, despre ceea ce numim constituentii ei, insa aceasta relativitate este un adevar absolut?
Ar fi daca relativizarea ar proveni de la designul neinteligent/haotic sau inteligent cauzator al ei/lor si nu de la oameni.
Deci?
Omul nu e potrivit a absolutiza nimic, nici cel putin relativismul intrucat nu el a creat realitatea si intrucat absolutizarea este/duce la fanatism.
Si atunci cum e, nu se contrazice acesta afirmatie cu relativitatea afirmata pana acum?
Omul nu poate decat sa acorde probabilitate creatiilor sale cognitive*, probabilitate ce poate fi mai aproape sau mai departe de "designul" ce sta la temeia realitatii (a constituentilor ei); cat e de aprope sau de departe, asta decide fiecare individ, grup, comunitate in functie de criteriile de certificare a competentei, fara ca deciziile lor sa insemne neaparat ca sunt asa aproape sau asa departe pe cat ei apreciaza, ei fiind prizonierii sistemului realitate, nu creatorii lui sau martori neutri la actul creatiei.

Acuma, dintre toate domeniile, stiinta e singura care prin principiul infirmabilitatii/falsificabilitatii a stopat nebuinia, mai ales religioasa, dogmatica, asta daca va mai trece prin minte cuiva sa le amintesca generatiilor de oamei de stiinta ce ies pe banda, despre acest principiu.

Transcendenta, comunicarea directa, revelatia, incredintarile, ghidarea si alte nazbatii datorita carora ezoterismul buddhismul, yoga, spiritualitatea, religiile, samanismul, psihosinteza si chiar psihologia au mare cautare/priza, nu exprima adevaruri absolute desi asa se considera, exprima doar acel cognitv* pe care subiectul si intitiatul neconventional ori ambii il includ in inductia neconventionala si in starea de constiinta modificata (de obiecei initiatul induce subiectului insasi creatia cognitiva*, cu sau fara un fond vizual, sonor interior, cu sau fara afectiviate,... si asta intru a il manipula, intru al determina sa adere la cele sustinute de catre el, de catre tagma lui si desigur din interese materiale,...)

Nu stiti voi cand si in ce fel va maipuleaza initiati neconventionali, fie ei si preoti sau yoghini, voi constatai incredintari si trairi pe care le considerati adevaruri absolute, revelatii, transcendenta, comunicare directa cu initiatul sau cu insasi sursa realitatii etc.
Acesta e motivul real pentru care aceste domenii au prosperat, nu frica si nestiinta.

  - partea a doua

Oare nu exista (adevar) absolut, rationament, logica, axioma, ipoteza, teorie, teorema absoluta (sau propozitie ori numere absolute) si/sau nefalsificabila?
S-a explicat deja, daca cognitia (creatia cognitiva) in cauza (fie ea si parte a starilor afective, volitive ori motivationale, fie ea si parte a neconventionalului din orice domeniu al realitatii, recunoscute sau nu ca si cognitie) ar fi a insasi "designului" haotic (ori inteligent) ce sta la temelia realitatii, atunci ar fi adevar absolut.
Faptul ca cineva, unii, fie si la nivel de institutii, tagma, grupare, comunitate sustin transcendenta, comunicarea directa, revelatia, incredintarea, ghidarea,..., prin care designul inteligent (sau haotic), prin care divinitatea, sursa realitatii, ghizii ,...sau ratiunea, le-ar fi facilitat accesul la adevarul absolut, la nefalsificabilitate, este numai identificarea si interpretara pe care ei o dau acelei/acelui experimentari/fenomen incredintator intrucat "atata ii duce capul" (prostioare de copii; atentie insa, nu imposibilitati ci improbabilitati)

Acuma, chiar nu exista nici o forma de a absolutiza fara a cadea in penibil?
Ba da, exista cel putin doua, dar cu o singura conditie, sa se recunosca caracterul artificial creat pentru ca sa fie (adevar) absolut.
1 - A enunta ceva si a te raporta strict la continutul enuntului.
"Marul face mere."
"Eu exist."
...
sau
Numerele absolute I1I; I5I,...
ori
Prin creatii cognitive sau prin trairi afective ori "mental" (intre ghilimele intrucat unii dau termenului o definire ciudata, il denigreaza intentionat) vizuale,...omul se poate simti incredintat deplin de ceva, el traind sentimentul adevarului vizavi de acel ceva, de acea informatie/creatie cognitiva inclusa in traire/experimentarea in cauza (vezi transcendenta, revelatia, comunicarea directa, ghidarile,....).
Ei bine da si logica, rationamentul, este influentata de sentimentul adevarului trait fata de ea si de aceea e extrem de dificil de a se recunoste/admite de catre respectivii, caracterul falsificabil sau cel putin relativ al rationamentului ori ideatiei in cauza.

Exemplele de mai sus sunt adevar absolut prin intrinsecitata lor de a fi, daca raportarea se face strict la un referential ce nu include nimic altceva decat enuntul in cauza (e intrucatva ca piatra de la Mecca; intrucat asa s-a decis, asa e, atata vreme cat nu se iese din referentialul stabilit atunci cand s-a decis).

2 -Cuvantul "absolut" este doar o simbolistica (conventie a semnelor, fiecare semn/simbol definit a fi asa cum e) cognitiva, definita/conventionalizata la randul ei de catre om a insemna ceva anume, la fel orice cognitie (creatie cognitiva de identificare, interpretare, semnificare, fie si cele incluse in afectiv, motivational, volitional si neconventiaonal si care nu sunt considerate creatii cognitive).
Deci indiferent daca pronuntam "absolut", daca gandim (termenul) "absolut" referitor la ceva, daca il intelegem, daca il percepem numai, daca deci doar identificam si interpretam perceptiv (ori cognitiv superior), daca avem parte de el prin experimentarea a ceea ce e supranumit transcendenta, comunicare directa, revelatie, incredintare, ghidare,..., acesta, termenul "absolut" sau trairea in cauza simtita ca fiind (adevar) absolut, are rezonanta in cauza in noi numai si numai intrucat avem cunostinta despre sensul ce poate fi atribuit la ceva anume pentru ca acesta sa fie asimilat drept absolut.

Acuma, omul traieste zilnic incredintari depline vizavi de banalitatile lui cotidiene sau vizavi de tematici importante.
Desi in copilarie (in inocenta ce s-a pierdut treptat!) nu asocia ceva anume cu a fi o incredintare, un adevar absolut sau ca ceva nefalsificabil, totusi prin natura sa omul are capacitatea de a trece de la aceasta inocenta, la a fi incredintat deplin de ceva.
Ce inseamna asta?
Chiar daca respectivul nu ar fi asociat niciodata ceva anume cu a fi absolut, cu incredintarea deplina despre acel ceva, deci daca nu ar fi experimentat niciodata astfel de trairi, el poate fi manipulat (de catre propriile trairi sau de catre cele facilitate inductiv neconventional de initiaiti neconventionali: preoti, yoghini, samani, maestrii ce isi spun sau nu maestri,... ) intrucat orice are un inceput datorita capacitatii sale de a functiona asa, ca incredintat deplin de ceva (exista un tipar al incredintarii bazat mai ales pe sentimenul adevarului).
Deci,
a) - Daca se recunoaste ca "absolut", este numai un termen utilizat de catre om (verbal, mental, perceptiv sau cum mai vrea fiecare sa il numeasca) pentru a numi conventiile sale, este ok.
b ) - De asemenea este ok. a fi numit absolut experimentarea ce e numita transcendenta, comunicare directa cu insasi sursa realitatii, revelatie, ghidare,..., daca se recunoaste ca e doar o atribuire cognitiva, o conventie, o simbolistica atribuita la ceva ce nu e deocamdata calificabil altfel (in opinia respectivilor; real aceste trairi, sa le zicem asa, sunt SCM facilitate inductiv de catre initiatii neconventionali in cauza, cei ai caror inaintasi au fost precursorii psihologilor de azi, desi respectivii le supranumesc transcendenta,...)
Transcendenta, comunicarea directa,,...(cel mai probabil) sunt induceri in eroare prin care initiatii neconventionali isi mediatizaza cauza!

Edited by altnume, 19 November 2017 - 05:08.

Quote

Ii ala de se integreaza MISA cu spirala.

Edited by edy_wheazel, 19 November 2017 - 04:53.

altnume, on 18 noiembrie 2017 - 05:36, said:

Alfel spus pe tine te streseaza faptul ca nu cumva cineva, vreodata, sa emita vreo judecata, vreo parere, careia o alta persoana sau un grup de persoane sa-i acorde vreo valoare alta decat cea de a fi inca o minciuna adaugata lungului sir de minciuni de care este omul deja inconjurat in prezent. Ceea ce spui tu se rezuma cu alte cuvinte la indemnul: Ramaneti mai bine cu minciunile actuale, oricat de rasuflate, oricat de penibile ar fi ele, la ce v-ar folosi alte minciuni, pentru ca din capul locului orice observatie ar putea fi facuta, orice afirmatie s-ar face, ar fi  doar o alta minciuna. Si asa stand lucrurile de ce nu am ramane doar cu actualele minciuni pentru ca, nu-i asa, suntem oarecum acomodati cu ele, la ce ne-ar mai folosi si altele?
Desi, sincer, ma tem ca nu vei avea prea multi fani pentru acesta abordare. Oricat de mult o fi fost prostit omul de-a lungul timpului exista in el o dorinta pentru adevar, dorinta pe care nici tu, nici sistemul vesnic de minciuni care s-a cladit in jurul lui nu-i vor putea pune stavila.

Edited by Testosteron, 19 November 2017 - 10:49.

partea a treia (probabil ultima)

1 – Pentru oricine,
“Iti cade o caramida-n cap.” sau”Te doare (ceva; simti durere).”, sunt domn’e sau nu sunt acestea o realitatea faptica de natagaduit, un adevar absolut, o evidenta, practic o axioma si pentru vulg si pentru mediul stiintific?
Deci, deja nu ne mai raportam la simbolistica scrisa, spusa, gandita, perceputa, ne raportam la fapt in sine (cum s-a mai facut dar posibil nu suficient), chiar daca intru relatarea faptelor, intru comunicare deci, se utilizeaza creatie cognitiva.
Ca fapt in sine acesta apare a fi o evidenta, apare a avea loc (real/efectiv) ceva, o manifestare de realitate.
Problema este, cat e de corect ca altcineva sa confere acestei manifestari ce are loc in realitatea cuiva, statut de evidenta? Sau, cat e de corect ca evidenta cognitiva (de identificare, interpretare si reprezentare perceptiva, semnificare cognitiv superioara si raportare cognitiva neconventionala, inclusiv cele d in afectiv, volitional, motivational si orice altceva)* a ta sau a altcuiva, sa fie asimilata ca obiectivitate referitor la ceva ce nu e de natura cognitiva (fapta in sine)?
Cum adica?
Cand manifestarea in cauza este un act al tau de realitate, tu intrucat beneficiezi de capacitatile cognitive, prin creatiile cognitive*  te raportezi la ea, ii dai sens (cognitiv* uman desigur).
Daca insa cel in cauza (fie si tu) se afla strict in observare pura (in uimire contemplativa totala, intrucatva in ceea ce stiinta psihologica numeste detectia si discriminarea de la nivelul segmentului central al analizatorilor), desi iti vei da seama de actul respectiv de realitate (imagini, durere etc), nu stii nimic despre el, nici ce e, nici ce cauze sau efecte are, nici daca e sau nu e, nici ca tu ai parte de el, nimic, doar iti dai seama de el ca observare pura (iti dai seama diferit de o durere fata de o placere, insa nu stii nici cel putin ca e diferit, iti dai seama dar nu stii).
Realitatea faptica de netagaduit, evidenta, sunt asta (sunt realitate faptica, sunt evidente) numai pentru omul care si numai atunci cand, are acces la capacitatile cognitivitate si creaza cognitii, altfel el nu stie nimic, evidenta este tocmai “a sti” ceva despre fapta/manifetare/actul respectiv de realitate.
Daca prin absurd insasi designul neinteligent (haosul) sau posibilul (improbabil) design inteligent ar fi in aceasta situatie, atunci da, el ca si creator al realitatii ar trai intrinsec fapta nu numai ca efect al manifestarii ei asupra lui, ci si ca “a sti”, ca stiinta/informatie/cognitie ce o constituie a fi, atunci da, el se raporteaza, pentru el are sens fara ca sensul sa fie altceva decat fapta/actul/manifestarea.
Asa-zisele transcendenta, comunicarea directa, revelatia, ghidare,…, doar se pretinde de catre oameni a fi asa ceva (adica o constatare intrinseca a infomatiei designului neinteligen sau inteligent, a faptei, a ce mai pretind ei), dar nu se poate dovedi ca e altceva decat inductie neconventionala prin care se faciliteaza SCM de catre un "smecher" sau "tampit" de initiat neconventional ce il manipuleaza in ascuns pe "pacalici".

2 - Pentru credinciosi, pentru experimentatorii de transcendenta, pentru comunicatorii cu insasi sursa realitatii, pentru "canalizatori" (ghidare, channeling) etc.
Un animal desi nu conventionalizeaza specific uman (prin simbolistica limbajului articulat verbal, mental, perceptiv, intelegator), el totusi conventionalizeaza specific lui ca animal (ceea ce si omul poate face si acum, dar mai ales inainte de a dezvolta o gandire si un limbaj/vorbire articulata), adica absolutizeaza, merge "pana in panzele albe" cu ceea ce “ii spune” lui instinctul sau deprinderea ca este asa (desi de multe ori pana si el constata mai apoi ca nu era asa).
Deci, cele scrise nu sunt numai filozofare si filozofare in necunostinta de cauza, ele se bazeaza pe zeci de ani de contacte cu diferititi initiati neconventional si pe o experienta tot asa de lunga in domeniile respective, pe practica.
Asa cum animalul traieste transcendenta adevarului absolut al raportarii sale la evenimentul in cauza, la cevaul respectiv, fara ca neaparat sa aiba notiuni despre adevar, despre absolut, tot asa il traieste si cel ce experimenteaza transcendenta, tot asa si cel care considera a se afla in comunicare cu insasi sursa realitatii, cu ghizii spirituali sau altfel, cu initiatii, cu extraterestrii sau fiinte de lumina ori altfel,..., la fel cel ce considera ca beneficiaza de revelatii, incredintari etc.
Asta insa nu face ca transcendenta (comunicarea, revelatia, incredintara, channelingul, ghidarea,...) lui sa fie adevar absolut, e numai o SCM facilitata inductiv (informatia este indusa chiar) de catre initiatul neconventional (in prezenta sau in lipsa subiectului acolo unde se afla initiatul, cu sau fara cunostinta subiectulu) cu sau fara contributia (in cunostinta de cauza sau nu, a) subiectului.
E posibil sa nu fie SCM, ci chiar transcendenta, comunicare, ghidare,... prin care e experimentat insasi (informatia/adevarul) absolut al haosului (designului neinteligent) sau designului inteligent sau ceea ce se pretinde de catre cei in cauza?
Posibil e orice, dar cat de probabil, asta e alta discutie (cel mai probabil apare a nu fi asa ceva).

3 - Pentru sustinatorii axiomelor stiintifice si al  inlantuirilor logice de judecati ce duc la o concluzie stiintifica (sau nestiintifica)
Ce este rationamentul sau axioma stiintifica?
Este forma cognitiva, creatia cognitiva (de identificare, interpretare si reprezentare perceptiva, precum si de acordare de semnificatie) referitor la un act de realitate, la o manifestare, la un fapt (fie si referitor la miscare, transformare), este practic modeul uman, conventia cognitiva (modelul realizat prin creatie cognitiva*) vizavi de ceva ce nu este de natura cognitiva (vizavi de faptul rspectiv) sau vizavi de o alta creatie cognitiva.
Asa cum s-a explicat, fie si numai intrucat realitatea, constituentii ei, altii decat creatiile cognitive umane, nu sunt de natura cognitiva, conventiile umane doar aproximeaza pragmatic si majoritar util, ce anume poate fi realitatea sau actul de realitate in cauza (constituentul respectiv al realitatii).
Informatia logica, este ea cognitie pura (creatie cognitiva pura; nu ca ar proveni de la designul realitatii ci, in sens de, fara amestec afectiv)?
Nu, omul nu functioneaza niciodata strict cognitiv, mereu e prezenta si afectivitatea.
De ce concluzioneaza omul anumite ideatii, a fi o inlantuire logica de judecati?
Intrucat corespunde metodologiei certificata de catre el in acesta privinta, a concluzionarii rationamentelor.
Dar cum de a certificat omul acea metodologie (logica) si nu alta.
Intrucat fata de acele creatii cognitive ce alcatuiesc metodologia in cauza, omul a trait sentimentul adevarului, acelea i-au atins in acea etapa din dezvoltarea, din ascensiunea sa, nivelul critic necesara pentru a avea acces la satisfactia sentimentul adevarului intr-o doza suficienta astfel incat sa il determine a le considera axiomele momentului; atunci cand omul va descoperi alte creatii cognitive ce ii vor atinge nivelul critic intru a permite deversara de satisfactie necesara a sentimentului adevarului, atunci va renunta la cele vechi in favoarea celor noi.
Care e diferenta dintre axioma si certitudine?
Nu e nici o diferenta reala decat in DEX.
Ambele sunt stari de incredere deplina.
Nu e nimic din ceea ce sustine omul, care sa nu fie sa nu fi fost o traire a sa si,
orice traire umana include afectiv (inclusiv trairile cognitive, trairile crearii de cognitie*), satisfactia sentimentului adevarului fiind esentiala in certificarea axiomelor.
Cand la nivel constient obisnuit (NCO), omul "spune" "e logic", el deja la nivel subconstient s-a "imbatat" de satisfactie a sentimentului adevarului a acelor creatii cognitive ce i-au atins nivelul critic necesar referitor la problematica, la actul de realitate in cauza, in acea etapa a dezvoltarii sale, a ascensiunii sale intelectuale, spirituale, cognitive sau cum o mai numeste el.

Edited by altnume, 19 November 2017 - 11:09.

Testosteron, on 19 noiembrie 2017 - 10:46, said:

Chiar nu intelegi nika?

altnume, on 19 noiembrie 2017 - 11:14, said:

Ba chiar cred ca inteleg prea multe  pentru gusturile tale. A propos, nu mai fa inca un topic in care tu centrezi, tu dai cu capul , da o simpla trimitere catre celalalt topic in care ai scris cateva zeci de pagini pe exact tema asta, nu de altceva dar risti sa devii repetitiv.

Edited by Testosteron, 19 November 2017 - 11:50.

Nu a fost o incercare de a te denigra, chiar nu am inteles cum de a fost posibil sa tragi o asemenea concluzie in totala opozitie cu modul meu de abordare.

Vezi ca din modul tau de abordare se pot trage concluzii pe care tu insati nu le poti prevedea? Deci cand emiti niste ipoteze ar trebui sa poti prevedea in ce directie vor duce.

Eu sincer nu inteleg nimic din ceea ce vrea altnume sa spuna: ori sunt eu proasta si nu pricep nimic din ce transmite, ori el e autist si nu pricepe ca raspunsurile la dilemele lui au fost date.

christinne69, on 19 noiembrie 2017 - 15:15, said:

Uite aici este filosofia lui expusa in detaliu. Dar daca te-apuci de citit te sfatuiesc sa te inarmezi cu multe cafele si rabdare.
https://forum.softpe...ta-neaxiomatic/

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 10:43, said:

Chiar dacă un stimul este recepționat într-un mod distorsionat, nu ar exista recepție de semnal, dacă nu ar exista semnalul însuși. Deci, cu toată imperfecțiunea simțurilor noastre, ne putem baza pe ele, câtă vreme le acceptăm și luăm în calcul imperfecțiunea.

PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:47, said:

Ce înveliș exterior al Pământului iei în calcul când afirmi că este rotund?

Dorel666, on 19 noiembrie 2017 - 16:29, said:

Pai, dar vezi ca multi nu iau in calcul imperfectiunea si spun ca semnalul este exact asa cum il vad ei.