Ce inseamna pentru voi absolutul?

 rosix, on 17 noiembrie 2017 - 10:43, said:

Deci existenta a CEVA pe care noi il numim creier este absoluta. Putem sa-l numim oricum, important este ca CEVA exista. Daca sustii ca nu exista nimic in timp ce exista CEVA care percepe CEVA si sustine ca nu exista nimic, discutia nu mai are sens.

 PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:47, said:

Existenta exista. Si asta e un adevar absolut.

Edited by christinne69, 17 November 2017 - 11:22.

 altnume, on 17 noiembrie 2017 - 11:17, said:

Da.. si, pe mine, dupa indelungi cercetari, m-a impresionat idee aasta - ca omul traieste o viata intreaga ancorat in inchisoarea propriilor iluzii si porniri. Nimeni din afara nu poate sti la un moment dat care sunt temele si conceptele cu care se auto-amageste omul.  De aceea, nu poti cunoaste pe cineva cu adevarat decat dupa aparente, dar niciodata nu vei avea ocazia sa cunosti setul de idei subiective, amagirile pe care se intemeiaza si functioneaza o viata intreaga psihicul acelui om.

Edited by rosix, 17 November 2017 - 11:30.

Problema e ca unii se indaratncicesc sa sustine ceva anume dintre considerentele umane, drept adevaruri absolute, adica indubitabile si infailibile; in opinia mea acesta este fundamentalism/fanatism/despotism/...

 christinne69, on 17 noiembrie 2017 - 11:20, said:

Existenta exista in prezent in spatiu si asta e un adevar absolut. Cand dispare din spatiu si timp, existenta nu mai este la fel de sigur ca exista. Cand o particula subatomica dispare sau cand spatiul dispare nu mai poti spune ca exista dar nu poti nu poti spune cu ceritudine nici ca nu exista.

 altnume, on 17 noiembrie 2017 - 11:17, said:

Este un adevar absolut ca ceea ce nu se transforma exista.

Edited by PlatonX, 17 November 2017 - 11:37.

 christinne69, on 17 noiembrie 2017 - 11:20, said:

Importanta este senzatia noastra subiectiva ca avem un creier adica ceva care "exista".  Aceasta senzatie subiectiva (care ia nastere sub imperiul simturilor) face parte din caracteristicile din insusirile avatarului sub care ne desfasura propria existenta materiala. Cu alte cuvinte, avatarul nostru (corpul nostru fizic) are insusirea de a avea senzatia ca are un creier cu care gandeste si ca acest creier sta la baza vietii psihice a omului (asa se stie in prezent).

Numai ca, cea mai mare supriza din psihologie (de care putini vorbesc) este ca psihicul uman nu se afla sub controlul voluntar al omului. Omul nu isi alege singur si nu poate controla (decat, poate, numai dupa asceza si experienta spirituala indelungata) propriile stari psihice. Acestea ii apar din senin omului si este confruntat cu ele, fapt care conduce la concluzia ca omul este, practic, prizonierul propriei stari psihice si, in fapt, a propriei constructii metale.

Ideea asta de ancorare in propriile constructe mentale ar trebui sa dea de gandit oricui si ar trebui sa fie prima tema discutata la cursurile de psihologie in scoli.

Edited by rosix, 17 November 2017 - 11:40.

 PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 11:34, said:

Si ce anume nu se transforma?
In plus, cum faci ca sensul uman dat prin intelesuri, cuvinte (etc) si care simbolic este scris "(adevar) absolut", sa fie egal cu absolutul existential care nu se transforma si care nu este o punere in cuvinte, in sensuri umane, in raportare umana la el?

Afirmarea a ceva drept absolut, este doar sens uman dat acelui ceva, nu este acel ceva!

Edited by altnume, 17 November 2017 - 11:58.

 PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 11:34, said:

Deci ai gasit un adevar absolut. La finalul postului se afla cel de-al doilea.

Quote

Nu ne ajuta cu nimic formularea unor astfel de constructii. Important este ca, aici, acum, ceva exista. Asta este un adevar absolut.
In afara spatiului si timpului dispare localizarea, dar CEVA trebuie sa existe. Pana si vidul absolut este o forma de existenta.

Quote

Particulele subatomice sunt excitatii in campul cuantic. Absenta acestor excitatii nu presupune deloc inexistenta campului cuantic. Vezi cursurile facultatii de fizica, anul 2.

Quote

Deci pana acum ai gasit 2 adevaruri absolute. Despre ce mai discutam atunci?

 rosix, on 17 noiembrie 2017 - 11:34, said:

Se stia de mult, vezi experimentele lui Benjamin Libet, nu e chiar asa un mister.

 rosix, on 17 noiembrie 2017 - 11:34, said:

Exact.
Sunt cateva teme ce ar trebui clarificate inainte de a da navala in lume la o liota de "oameni de stiinta" care nu stapanesc cele esentiale si elementare de psihologie, de logica a logicii, de filozofie a orice, inlusiv a stiintei; despre cei ce "se arunca inainte" pe alte domenii, nici nu are sens discutia.

Edited by altnume, 17 November 2017 - 11:58.

 christinne69, on 17 noiembrie 2017 - 11:49, said:

Multe lucruri "se stiu de mult" dar sunt lasate, asa, undeva in aer... In tot acest timp copiii si tinerii sunt indobitociti in scoli cu definitii, categorii, teorii arbitrare, etc... pe care trebuie sa le retina, mintindu-ne pe noi ca facem educatie, pregatind in acest fel sclavii de maine.

 rosix, on 17 noiembrie 2017 - 11:54, said:

Cine vrea sa studieze, o face, cine nu, nu. Cine se lasa indobitocit oricum mari sanse nu are. Iar cine are un psihic suficient de puternic incat sa nu se lase influentat, nu se lasa. Selectie naturala.

Mai afirm ca procesul de indobitocire incepe cu relativizarea a orice, chiar si a adevarurilor absolute, astfel incat pulimea se indoieste de orice. Si un om care se indoieste poate fi usor manipulat. Si nu ma refer aici la prostii, ci la adevaruri absolute ca cele afirmate de mine mai sus. Sunt fizician, stiu foarte bine ce inseamna relativitatea, nu m-as hazarda in afirmatii.

Dar existenta a ceva este un adevar absolut. Totul este sa nu dai sensuri acelui ceva.

Edited by christinne69, 17 November 2017 - 12:01.

 PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:47, said:

O persoana devine. Nu tot ceea ce exista devine. Sunt si lucruri/stari de fapt care doar sunt. Ceea ce este, este adevar. Ca noi nu-l putem accesa este o alta poveste. Practic noi nu putem accesa CEEA CE ESTE. Pentru noi ceea ce este este fie ce ne imaginam noi ca este, dar s-ar putea foarte bine sa nu fie, sau ceea ce din punctul nostru de vedere ar trebui sa fie, dar iarasi nu este.

 rosix, on 17 noiembrie 2017 - 11:54, said:

Daca real esti destupat la "minte", ia fi atent la asta:
Ce este piatra?

Facem abstractie de faptul ca sunt mai multe feluri si forme.

 altnume, on 17 noiembrie 2017 - 12:36, said:

O perceptie. Pana si organele de simt cu care percepem sunt tot perceptii, totul este perceptie din punctul nostru de vedere. Greseala ta este ca iei fraza asta strico sensu. Perceptia unui lucru nu este identica cu lucrul in sine. La lucrul in sine nu ai acces niciodata, doar la perceptia sa.

 altnume, on 17 noiembrie 2017 - 11:47, said:

 altnume, on 17 noiembrie 2017 - 10:31, said:

....incrancenarea nu se schimba ...doar perceptia

Edited by JurasikMan, 17 November 2017 - 13:36.

Adica indiferent care e perceptia cuiva si chiar daca se schimba pe masura dezvoltarii sale, pe masura ascendentei, naravul nu il lasa sa isi recunoasca limitativul aprecierilor/raportarilor sale?

Da, bre ! Defectele nu dispar . Ele se acutizeaza pe masura ce trece timpul .

Si atunci daca perceptia e schimbatoare in functie de maturitatea/ascensiunea celui ce apreciaza, iar naravul mai ba, atunci cum de apreciem ceva drept adevar absolut, cand orice apreciere referitor la orice, este strict ceva schimbator (direct proportional cu nivelul atins) si noi numai perceptiv avem acces la ceea e consideram a fi realitatea?
Numai datorita naravului degustarii placerii sentimentului adevarului, a placerii sentimentului dreptatii/justetii, al placerii celor poftite etc?

Pana la urma logica in cauza include degustarea placerii (inclusiv orgolioase si a interesului, pe langa cele enumerate) si de aceea ajunge a fi sustinuta cu indarjire?

M-am raportat la logica intrucat e cea mai credibila.