Ce inseamna pentru voi absolutul?

Am discutat cu multi useri si nu am intalnit pe cineva care sa nu considere ceva drept absolut (sau cel putin asa declara ei pe net).
Unii numesc absolut experimentarea transcendentei religioase, spirituale (si chiar stiintifice) in cauza, altii deductiile lor logice (sau ale altora), altii incredintarile divine, revelatiile sau comunicarea cu sursa realitatii ori cu "ghizii", altii anumite considerente ale vietii cotidiene etc.

Topicul este unul in care invit pe cei ce binevoiesc, sa explice de ce considera ceva anume drept absolut. Ce anume ii determina sa afirme asa ceva?

Personal nu consider nimic a fi absolut intrucat termenul "absolut" implica indubitabilitate si infailibilitate, ori asa ceva nu poate fi atribuit decat "designului" neinteligent sau inteligent prin care exista tot ceea ce exista.

Fiecare cu absolutul lui

[ https://www.absolut.com/globalassets/images/products/absolut-vodka/absolut-vodka-listing.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Mie imi place Cranberry Absolut

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 03:07, said:

"Absolutul" este un cuvant ce poate determina o fraza sa aiba mai multe intelesuri:
https://dexonline.ro/definitie/absolut

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 03:07, said:

Absolutul este un adevar relativ care pare irefutabil pentru cel care il exprima.  Toata lumea doreste sa creada despre sine ca detine cele mai bune argumente pentru o idee.

Pe parcursul vietii ni se mai si schimba  perceptia despre absolut.

Suntem limitati de limbaj, deoarece limbajul exprima experiente personale. Cuvintele exprima ceea ce a trecut prin mintea noastra, prin simturile noastre. Pt mine singurul abosult este adevarul, dar adevarul nu exista, el devine. Asa ca absolutul nu "este", nu "reprezinta" deoarece "existenta" si "reprezentarea" devin "existenta" si "reprezentare". Suntem depasiti de limbaj si de cunoastere.

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 08:12, said:

Lex404, on 17 noiembrie 2017 - 07:44, said:

Oare nu cumva este strict o chestiune de placere?
Placerea de a avea dreptate, placerea indeplinirii poftei, placerea adevarului/cognitiei in sine (chiar daca e inclusa in motivational, volitional, afectiv sau neconventional) etc.

PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:23, said:

Nu sunt sigur ca am inteles.
Asta cu limbajul e clar, dar 2?

super8, on 17 noiembrie 2017 - 08:02, said:

De exemplu?

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 08:12, said:

JurasikMan, on 17 noiembrie 2017 - 10:17, said:

Si atunci de ce acesta incrancenare referitor la propriile certitudini ridicate la statut de absolut?

PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:23, said:

Adevarul niciodata nu devine. Adevarul ESTE. Daca devine, acela nu mai este adevar

Care adevar este absolut si de ce?

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 10:31, said:

Ba da. Placerea de a te crede mai destept si mai informat de cat esti... Cand ma uit cu cat patos si seriozitate argumenteaza unii tineri pentru ideile particulare si subiective pe care le au.. ma minunez de-a dreptul.  Sunt oameni adanc patrunsi de ceea ce spun...

Edited by rosix, 17 November 2017 - 10:37.

Un adevar absolut este ca existi, in caz contrar n-ai mai avea tot felul de nedumeriri.

Niciun om sanatos la cap nu a contestat pana acum existenta, iar daca o face, insasi faptul ca cineva/ceva contesta atesta existenta.

Asta e clar un adevar absolut. Si daca este unul, iti mai gasesc cateva. Dar asta e suficient.

Edited by christinne69, 17 November 2017 - 10:38.

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 10:31, said:

Pentru ca omu are o motivatie interna de a crede despre sine ca e inteligent, ca a ajuns singur la o concluzie clara, pentru care are argumente, ca poate sa-i convinga si pe ceilalti de taria argumentelor care sustin o idee subiectiva.   De accea, cand veti observa doi oameni care discuta politica cu incrancenare, argumentand, spunand "ce ar face ei daca", sa nu-i luati in serios. Habar n-au ce spun dar exista o motivatie interna, psihologica, care ii tine in priza.

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 10:37, said:

Si atunci, in principiu, tu si cu mine putem discuta despre orice ca fiind posibil (dar avand un anumit grad de probabilitate dat de cele asimilate actualmente de fiecare drept mai probabile decat altele)?

Edited by altnume, 17 November 2017 - 10:44.

christinne69, on 17 noiembrie 2017 - 10:38, said:

Existenta nu este in niciun caz un adevar absolut ci o realitate subiectiva la nivelul psihicului. Daca ai vazut Matrix stii ce spun...  Nimeni nu are dovada absoluta a propriei existente cat timp lumea inconjuratoare, tot ce percepi prin simturi, e o realitate subiectiva la nivelul creierului... O sa se ajunga la un moment dat in stadiul in care un creier uman sa poata fi alimentat integral cu substante sintetice si stimulat printr-o realitate virtuala, generata de un computer.  Si atunici, la nivelul acelui creier, care mai e realitatea obiectiva?

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 10:41, said:

Da, putem discuta amandoi despre orice subiect posibil, ambii avand iluzia ca avem dreptate, in acelasi timp.
Omul e ancorat o viata in iluzia propriei realitati virtuale. Inclusiv marii savanti ca Stephen Hawking au inceput sa se indoiasca de justetea propriilor judecati si teorii referitoare la cosmos.

Edited by rosix, 17 November 2017 - 10:48.

Testosteron, on 17 noiembrie 2017 - 10:31, said:

In conditiile in care suntem limitati de cunoastere, ne apropiem de adevar asimptotic.
Un adevar este absolut in limitele cunoasterii, atunci and limitele cunoasterii se schimba, adevarul se schimba.

Pana sa aflam adevarul absolut ca Pamantul este rotund, am acceptat adevaruri absolute in limitele cunoasterii ca Pamantul este plat, care erau adevarate in limitele cunoasterii de atunci.
Extrapoland, o persoana devine, nu exista, la fel si celelalte lucruri si fiinte. Nu poti spune despre ceva ce este intr-o continua transformatre ca exista (timpul prezent simplu) cand el de fapt devine, se transforma permanent (prezent continuu).

christinne69, on 17 noiembrie 2017 - 10:38, said:

Tu nu existi, tu devii. Particulele subatomice exista, energia exista, timpul, spatiul exista. Dar daca stau sa ma gandesc bine, nici macar acestea deoarece si ele se transforma din unele in altele. Existenta presupune ceva ce transcede transformarea.

Edited by PlatonX, 17 November 2017 - 10:57.

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 10:43, said:

Stai asa, eu recunosc ca orice spun este doar sensul pe care il dau, este strict raportarea mea la cele in cauza, nu am pretentia ca este certitudine in sens de incredere deplina, de adevar absolut si deci, nu traiesc cu iluzia de a avea dreptate insa, consider a fi la acel moment raportarea cea mai potrivita.
Tu cum consideri?

Corect.

Edited by altnume, 17 November 2017 - 11:04.

altnume, on 17 noiembrie 2017 - 10:57, said:

E o iluzie. Pentru ca acea "raportare cea mai potrivita" se bazeaza pe un cumul de cunostine, experiente, pregatire anterioare, care sunt la randul lor subiective si influentate de context.
Daca schimbi contextul de a privi lucrurile aproape intotdeauna iti rezulta alta "raportare cea mai potrivita".

PlatonX, on 17 noiembrie 2017 - 10:47, said:

Si acuma raportandu-ne la acest "transcende", este asta ceva ce poate fi considerat absolut? Sau doar raportare umana la absolutul reprezentat de cele ce nu sunt opera omului?

rosix, on 17 noiembrie 2017 - 11:10, said:

Dar asta sustin si eu.