Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii
 Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...
 Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor
 Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android
 

Satisfactii traite, dar in necunostinta de cauza ca ar fi satisfactii

- - - - -
  • Please log in to reply
42 replies to this topic

#19
JurasikMan

JurasikMan

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,289
  • Înscris: 30.10.2006
Eu am facut sex  cu doua tipe pe la 20 de ani. Pana atunci nu stiam  ca-i posibil. Dupa aia , lumea nu a mai fost la fel. Ulterior mi-a fost greu sa a gasesc satisfacte in sexul cu o singura femeie . Normal , viata mea a devenit plictisitoare ...era cu doua sau deloc. Adicalea am ridicat pragul stimul , intelegi dumneatale ? Acum imi pare rau . Tot mai greu gasesti doua care sa se inteleaga si intre ele .
De ce eu , Doamne ...de ce eu ? Posted Image

#20
BlueKing-69

BlueKing-69

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,734
  • Înscris: 26.08.2008

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 02:49, said:

Asa sunt de exemplu: satisfactia supararii/supararilor, a tristetii, deprimarii, a compasiunii, altruismului, nepasarii, generozitatii dar si cupiditatii, vanitatii, arogantei, umilintei, muncii (harniciei), a comoditatii, a fricii, rusinii, ascezei, victimizarii, agresiunii, enervarii etc.
Sunteti de acord ca exista astfel de satisfactii?
Sper ca glumesti! Sau ca trolezi! [interesant cum iti doresti ca unele idei sa fie simple troleli, nu?]

Uite o satisfactie traita dar neconstientizata: aceea de a trai, de a respira, de a vedea.
Poti realiza asta soft, daca incepi sa o arzi filosofic, sau o poti constientiza mai abrupt asa... cand te lovesti de un context in care vezi oameni care se lupta - din greu uneori - pentru fiecare gura de aer, pentru fiecare respiratie, pentru orice clipa de viata...
Cand vezi / simti moartea in jurul tau dar stii ca tu poti iesi din acel mediu (lasi in urma un spital) si sa te bucuri de aerul proaspat (mai mult sau mai putin Posted Image ) care iti inunda plamanii, de albastrul cerului pe care tu poti sa il vezi...

Edited by BlueKing-69, 24 October 2017 - 09:05.


#21
daniMMM

daniMMM

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 27,605
  • Înscris: 18.05.2008

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 02:49, said:



Sunteti de acord ca exista astfel de satisfactii?
Ai descoperit ca oamenii sunt diferiti.Satisfactia ta nu e si a mea.De aia exista mai multe feluri de haine,masini ,case,adica chestii de gustul fiecaruia.

#22
MembruAnonim

MembruAnonim

    MembruAnonim

  • Grup: Banned
  • Posts: 398,226
  • Înscris: 08.10.2015

View PostBlueKing-69, on 24 octombrie 2017 - 09:05, said:

Cand vezi / simti moartea in jurul tau dar stii ca tu poti iesi din acel mediu (lasi in urma un spital) si sa te bucuri de aerul proaspat (mai mult sau mai putin Posted Image ) care iti inunda plamanii, de albastrul cerului pe care tu poti sa il vezi...
Ai mare dreptate şi numai cine nu a trecut prin experienţa asta nu conştientizează. Dar nici nu-i doresc cuiva să treacă.
Ca turist în autocar, cu câţiva ani în urmă am trecut pe lângă un accident foarte urât, undeva după Oradea (venind spre Cluj), unde o dubiţă se tamponase frontal cu un vehicul despre care nu ştiam să zic ce era: probabil autoturism, după volumul grămezii de fiare contorsionate, dar ar fi putut fi şi furgonetă.
Din dubiţă se vedea un braţ atârnând inert, cu 3 firişoare de sânge...
Autocarul nostru a trecut mai departe, dirijat de poliţişti, dar un grup de oameni rămăseseră la jelit lângă dubiţă.
Timp de câteva minute după aceea, m-am uitat la mâinile mele, picioarele mele, ale celor din jurul meu şi apoi la şofer.
La finalul excursiei am dat mâna cu şoferul şi i-am mulţumit. Omul era uimit: dom'le, eu mi-am făcut datoria să vă transport, atâta tot. Păi da, pentru asta vă mulţumesc, fiindcă v-aţi făcut datoria. Atunci a făcut conexiunea cu accidentul şi mi-a zâmbit.

#23
Barboso

Barboso

    Satir bãtrân, "United Gashka" member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 52,253
  • Înscris: 24.01.2008

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 04:30, said:

1. Unde constati tu ca s-a scris despre durere fizica?

2. Tu, cu atitudinea asta, nu faci altceva decat sa traiesti satisfactia blazarii sau pe cea a infatuarii, depinde ce anume stare afectiva te-a determinat sa raspunzi astfel.
1. A fost o figura de stil.

2. Lasa satisfactia mea, ce satisfactie are cel care simte durerea / umilinta / etc ?

#24
Abc2OO1ro

Abc2OO1ro

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 351
  • Înscris: 27.08.2017

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 04:30, said:

nu faci altceva decat sa traiesti satisfactia blazarii sau pe cea a infatuarii, depinde ce anume stare afectiva te-a determinat sa raspunzi astfel.

Ce tare. :roflmaofast:

altnume, eu ma intrebam ceva similar: Nu cumva toti oamenii sunt in depresie dar nu stiu asta ? Asta se observa rapid daca le dai de exemplu sa citeasca o lectie de matematica. Toti se vor simti rau. Dar de ce s-ar simti rau daca defapt ar fi fericiti ? Sau un exemplu mult mai banal: ii trimiti sa duca gunoiul, sa spele vasele, sa dea cu matura prin casa. Toti se vor simti rau. Dar de ce s-ar simti rau daca defapt ar fi fericiti ?

#25
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
Wow!
Cum oare sa se inteleaga complexitatea unui algoritm/tipar si a unui contraalgoritm/contratipar cognitiv-afectiv, cand nu se intelege nici aceasta a douazecea parte a structurii lui, adica existenta satisfactiilor subtile ale starilor afective in cauza?

Intru clarificare cuiva care eventual, prin absurd, va accesa netul, va fi trimis aici si va ajunge a intelege, a fi interesat de acest nivel initial (spre deosebire de nivelul avansat inca netranspus in forma scrisa) de prezentare a acestei parti din structura unui tipar/algoritm, anume satisfactia subtila oferita de catre starile afective.

De ce se enerveaza/supara omul?
Intrucat se naste cu acest potential.
Cum de ajunge sa se enerveze/...?
Din cauza tiparului general si a celui particular al enervarii, insotite de alte tipare (al adevarului, al justetii, al poftirii,...).
Cand incepe procesul formarii tiparului?
Posibil chiar prenatal.
Ce este satisfactia enervarii?
Este tentatia (impreuna cu satisfactiile obiectului atasarii si satisfactia atasarii propriuzise; obiectul atasarii, inclusiv creatiile cognitive ce il pot forma, sunt dezvoltate in cadrul explicarii tiparelor) pentru care omul se enerveaza.
Care e cauza concreta a formarii tiparului enervarii (adica a schemei logice functionale, a structurarii mecanismului si a declansarii si functionarii lui in manifestare psihica si comportamentala)?
Anumite creatii cognitiv-perceptive de identificare, interpretare si reprezentare precum si creatii ale cognitivului superior (ganduri, rationamente, intelesuri, ...), dar nu numai (in algoritmi e dezvoltat).
Exista o satisfactie a enervarii?
Da.
De unde rezulta?
Daca de exemplu cineva este stimulat de catre un stimul pe care el, fara sa isi dea seama de prostia care o face, la integrat siesi/tiparului ca si stimul/comanda declansatoare a starii afective a enervarii si a intregului proces/tiparului enervarii, atunci acesta/individul se enerveaza in mod automat, fiind un reflex conditionat, avand/traind o manifestare psihica proprie specifica enervarii si manifestand un comportament in consecinta (integrat pentru astfel de situatii).
Daca ar fi posibil si cineva/ceva nu i-ar permite, i-ar refuza/interzice a se enerva atunci cand lui ii vine sa faca asta, cel in cauza ar porni un al doilea tipar particular al enervarii, avand ca si stimul/comanda declansatoare interdictia si pe cel ce a instituit-o (desigur acest al doilea tipar al enervari si starea afectiva a enervarii vor fi insotite si de alte tipare generale si particulare, tiparul frustrarii, cel al nedreptatii cauzata prin interdictie si al indreptatirii de a se enerva conform celui de al doilea tipar al enervarii, tiparul poftitii noii enervari,...
Dar cum e cu satisfactia enervarii?
Respectivul nu s-ar enerva daca, fara sa stie in mod concret, nu ar vana o satisfactie.
Dar enervarea e o insatisfactie.
E o insatisfactie pentru celalalt care suporta comportamentul celui ce s-a enervat (infuriat chiar), dar pentru cel in cauza, atunci, enervarea ascunde si ofera o satisfactie subtila extrem de tentanta.

Extrase din algoritmi,
- Enervarea e o deviatie, iti formeaza o conduita nepotrivita care inrautateste relatia ta cu tine insuti si cu ceilalti, in plus treptat te imbolnaveste; e cumva si o conditionare sociala intrucat in anumite situatii daca nu reactionezi asa, prin a te supara/enerva, …, esti considerat un ciudat.
Asa ar decurge un dialod cu cel se se enerveaza/supara:
“De ce te-ai enervat/suparat?
Cum sa nu ma enervez/supar, nu vezi ce mi s-a intamplat, ce ghinon, cum e posibil sa fac o asemenea greseala dupa ce am fost atat de atent, dupa ce am verificat de 5 ori?”
Fraza, “Cum sa nu ma enervez/supar.”, reprezinta PRIMUL TIP DE JUSTIFICARE, JUSTIFICAREA REACTIEI ce a permis accesul emotiei (emotiilor ce formeaza starea) supararii in realitatea sa; acceptand aceasta sintagma drept adevar, precum si pe cele “IDENTIFICATIONALE”, DINTRE CARE PRIMELE SUNT (DE IDENTIFICARE DE SINE drept) “eu sunt un potential ce se poate enerva/supara si eu sunt cel ce e normal sa ma enervez/supar”.

Deci iti place sa fii enervat/suparat, asa vrei tu?
Ce esti nebun, cum adica imi place? Sunt suparat de nevoie, nu de placere, sunt suparat intrucat asa E NORMAL"
(CEL DE AL DOILEA TIP DE JUSTIFICARE, JUSTIFICAREA REACTIEI DREPT UNA DE NORMALITATE).
Daca nu ai afla in mod neconstientizat (neconstientizat din lipsa stiintei lucrului) o placere, o satisfactie a supararii, nu ai permite accesul ei/enervarii/supararii in realitatea ta.
De fapt pe langa satisfactia supararii/enervarii, beneficiaza de satisfactia adevarului referitor la intelesurilor adoptate de tine ca adevaruri, datorita deliciului ei (satisfactiei adevarului, satisfactiei oferite prin a-ti confirma aceste intelesuri transformate in adevaruri) permiti accesul emotiei enervarii/supararii.
“Daca nu ti-ai da voie sau nu ai fi lasat sa te enervezi/superi atunci cand iti vine, te-ai simti angoasat, frustrat, oprimat, frustrat, iritat, nedreptatit?
Da, fireste.
Dar daca in situatia data iti dai sau ti se da voie sa te superi, o percepi ca o refulare binevenita, benefica, necesara, salvatoare a situatiei, fireasca, logica, cumva binemeritata? Simti o eliberare, usurare, satisfactie, te simti bine ca te superi pe acea situatie (nedrepta, pe acea nedreptatire)?
Da.
Asta dovedeste ca prin deschidere de acces la enervare/suparare beneficiezi de satisfactia confirmarii propriului adevar privitor la cine esti si cum trebuie sa reactionezi (precum si de cea  a enervarii/supararii dar si de cea” a atasarii
(e dezvoltat in algoritmi).
Iar adevarurile mentionate sunt cele ale identificarii deviante de sine si justificarilor (evidentiate mai devreme) precum si ale identificarii si JUSTIFICARII ANUMITOR SITUATII DREPT POTRIVITE ca tu sa rectionezi asa cum ai reactionat, prin A TE SUPARA, “aceasta e o situatie in care e potrivi, normal sa ma supar” (ACEASTA E CEL DE AL TREILEA TIP DE IDENTIFICARI, IDENTIFICAREA SITUATIEI IN CARE SE VA REACTIONA PRIN SUPARARE).

- Punctul 4 al unui algoritm - Starea afectiva a enervarii si satisfactia enrvarii
Fiecare tipar (algoritm) poarta numele emotiei (sentimentului) responsabila de comportament specific.
Astfel:
-tiparul enervarii (pana la urma o poftire de satisfactia oferita de enervare) e acela in care rolul central e detinut de emotia enervarii (criptare a naturii realitatii), cea care face parte din tiparul atitudinal subtil (TAS) al enervarii, prin care emotia enervarii are acces in realitatea celui in cauza si ea (tot tiparul atitudinal subtil in fond) consituie cauza/comanda pentru declansarea tiparului atitudinal-comportamental (TAC) al enervarii, al enervatului, al celui ce se enerveaza.
- tiparul dulcelui (poftirii, doririi dulcelui) e acela in care rolul central e detinut de satisfactia senzatiei dulcelui, cea care face parte din tiparul atitudinal al (poftirii) dulcelui, prin care emotia poftirii emotia poftirii dulcelui are acces in realitatea celui in cauza si ea (tot tiparul atitudinal in fond) consituie cauza/comanda pentru declansarea tiparului comportamental al poftirii, al poftitorului (de dulce) si consumarea de dulce din pofta.
Orice algoritm are emotia sa ori altfel de criptare naturala care ii da numele si din care rezulta nivelul urmator al criptarii, anume satisfactia.
Emotia (sentimentul, criptarea in cauza) si satisfactia ei formeaza un simbiot ce se manifesta impreuna.
Nici un atasament nu ar fi posibil daca nu ar exista poftirea placerii (satisfactiei).
Ea, satisfactia e fructul tentatiei si datorita ei afectiunea atasarii are acces in realitatea individului.
Fara satisfactie se pierde motivatia atasarii

View PostBlueKing-69, on 24 octombrie 2017 - 09:05, said:

Uite o satisfactie traita dar neconstientizata: aceea de a trai, de a respira, de a vedea.
Poti realiza asta soft, daca incepi sa o arzi filosofic, sau o poti constientiza mai abrupt asa... cand te lovesti de un context in care vezi oameni care se lupta - din greu uneori - pentru fiecare gura de aer, pentru fiecare respiratie, pentru orice clipa de viata...
Cand vezi / simti moartea in jurul tau dar stii ca tu poti iesi din acel mediu (lasi in urma un spital) si sa te bucuri de aerul proaspat (mai mult sau mai putin Posted Image ) care iti inunda plamanii, de albastrul cerului pe care tu poti sa il vezi...
Ceea ce ai scris e of topic.

View PostdaniMMM, on 24 octombrie 2017 - 10:49, said:

Ai descoperit ca oamenii sunt diferiti.Satisfactia ta nu e si a mea.De aia exista mai multe feluri de haine,masini ,case,adica chestii de gustul fiecaruia.
N-are nici o legatura cu tema.

#26
BlueKing-69

BlueKing-69

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,734
  • Înscris: 26.08.2008

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 13:54, said:

Ceea ce ai scris e of topic.

Putem considera pe cale de consecinta ca asta ti-a afectat topicul - aceasta creatie a cognitivului tau superior... asta te-a enervat si drept urmare acum esti un om mai fericit?

#27
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
Nu.
Chiar nu ai inteles nimic sau nu ai citit topicul?
Ma amuza faptul ca va dati like-uri intre voi fara sa aveti habar de tema.
Incerci tu sa zici ceva si daca insisti sa intelgi tema o sa reusesti sa dai o replica decenta si haioasa.

Edited by altnume, 24 October 2017 - 15:36.


#28
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
topicul

View PostAbc2OO1ro, on 24 octombrie 2017 - 13:31, said:

eu ma intrebam ceva similar: Nu cumva toti oamenii sunt in depresie dar nu stiu asta ? Asta se observa rapid daca le dai de exemplu sa citeasca o lectie de matematica. Toti se vor simti rau. Dar de ce s-ar simti rau daca defapt ar fi fericiti ? Sau un exemplu mult mai banal: ii trimiti sa duca gunoiul, sa spele vasele, sa dea cu matura prin casa. Toti se vor simti rau. Dar de ce s-ar simti rau daca defapt ar fi fericiti ?
Oamenii nu sunt neaparat fericiti sau nefericiti, in general au o stare e bine, dde care nici nu prea sunt asa constienti ca beneficiari ai ei.
Simt insatisfactie vizavi de anumite activitati intrucat in general ei se simt atrasi de altele, acelea oferindule satisfactii.
Dar, una e, sa zicem, satisfactia/satisfactiile lui "a face tuica" (cu gandul la trascaul ce o sa fie savurat) si alta e satisfactia deprimarii si satisfactiile tiparului deprimarii.
Satisfactia deprimarii si satisfactiile tiparului deprimarii (si ale contratiparului desigur) sunt asa de subtile incat iata, pe acest topic zburda pustii pe campii si toti striga doar prostii.
A incercat asta, am experimentat daca e posibil sa te simti bine facand anumite (nu chiar orice gen sadism,...) activitati fizice si psihice care nu ma pasioneaza dar pe altii ii pasioneaza si am constatat a fi posibil.
Acuma, tu te intrebi daca nu sunt toti de fapt deprimati.
Nu as spune ca sunt/suntem deprimati, dar suntem traumatizati, de fapt autotraumatizati, prin tiaparele de tip cognitv-afectiv asa cum sunt si cele cateva exemplificate la inceput.
De ce sa duci gunoiului iti creaza insatisfactia grosiera de care isi da seama oricine simte asta?
Intrucat traiesti satisfactiile subtile ale tiparului: "Dus gunoi=insatisfactie".

#29
Abc2OO1ro

Abc2OO1ro

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 351
  • Înscris: 27.08.2017

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 15:33, said:

Intrucat traiesti satisfactiile subtile ale tiparului: "Dus gunoi=insatisfactie".

Asta e chiar interesant. Deci sa inteleg ca absolut orice facem este o satisfactie ?

#30
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010
Am oroare de absolut, dar in majoritatea situatiilor, da, eu asa consider.

#31
Abc2OO1ro

Abc2OO1ro

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 351
  • Înscris: 27.08.2017
Ce exemple in care asta nu se aplica ai putea da ?

#32
MembruAnonim

MembruAnonim

    MembruAnonim

  • Grup: Banned
  • Posts: 398,226
  • Înscris: 08.10.2015

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 02:49, said:

Un lucru pe care il traiesti in mod repetat, dar care ti-a lasat la un moment dat o mare satisfactie, dupa o perioada in care devine tabiet nu iti mai ofera aceeasi satisfactia sau nu ti-o mai ofera deloc. Satisfactia vine ca urmare a unei schimbari in viata ta, o schimbare in bine.

ex. Avansezi la locul de munca, de la stadiul de muncitor la stadiul de sef de echipa. Cresti pe mai multe planuri, inclusiv dpdv al venitului. In momentul ala ai o satisfactie. Dupa un an lucrul asta nu-ti mai ofera satisfactie si vrei sa avansezi din nou....

Un obiectiv pe care initial nu l-ai atins, desi ai dat tot ce ai putut, dar la un moment dat o sa il atingi. Atunci o sa ai o satisfactie. Dupa ce l-ai atins, nu neaparat imediat, satisfactia dispare incet.

Acum legat de subiect, acesta este oarecum in neconcordanta. Satisfactia trebuie sa iti ofere ceva pozitiv ca sa se poata numi satisfactie.  „Nesatisfacutul” degeaba are parte de lucruri care pe altcineva l-ar fi satisfacut, daca in cazul lui nu se intampla asta ori nu le constientizeaza. Tot nesatisfacut ramane.  Satisfactia nu este universal valabila.

Edited by MembruAnonim, 24 October 2017 - 17:07.


#33
Abc2OO1ro

Abc2OO1ro

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 351
  • Înscris: 27.08.2017

View PostMembruAnonim, on 24 octombrie 2017 - 16:58, said:

Un lucru pe care il traiesti in mod repetat, dar care ti-a lasat la un moment dat o mare satisfactie, dupa o perioada in care devine tabiet nu iti mai ofera aceeasi satisfactia sau nu ti-o mai ofera deloc. Satisfactia vine ca urmare a unei schimbari in viata ta, o schimbare in bine.

Nu intelegeti ce zice altnume. Dar e ok. Postul asta al meu e oricum facut pentru a imi oferi satisfactia vanitatii.

#34
Abc2OO1ro

Abc2OO1ro

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 351
  • Înscris: 27.08.2017
altnume, uite alte chestii la care ma gandeam si eu: orice actiune are nevoie de un scop. Daca n-ai avea niciun scop, ai sta toata ziua in pat si ai muri. Orice scop are nevoie de speranta. Daca n-ar exista speranta (speranta ca ducandu-te la magazin gasesti paine, speranta ca mergand pe strada nu da o masina peste tine), niciun scop nu ar fi dus la implinire, deci ai ajunge inapoi la stat in pat si murit. Deci la fel cum zici si tu, chiar si situatia in care iti ia uraganul casa si urli de disperare, este o situatie de speranta. Lipsa oricarei sperante ar insemna moarte subita. La modul cel mai serios! Chiar si bolnavul de cancer in stare terminala se afla intr-o situatie de speranta. Chiar si mancat pe jumate de un crocodil te afli intr-o situatie de speranta. Daca chiar ar fi sa iti dispara speranta in situatiile astea, ai muri subit, inainte sa te termine cancerul si inainte sa te termine de mancat crocodilul.

Edited by Abc2OO1ro, 24 October 2017 - 18:46.


#35
altnume

altnume

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,822
  • Înscris: 30.01.2010

View PostBarboso, on 24 octombrie 2017 - 13:06, said:

ce satisfactie are cel care simte durerea / umilinta / etc ?
Gama durerilor psihice, intrucat astfel de dureri se au in vedere aici, e una extrem de larga.
Acuma,
1-Una e sa fii umilit si alta este sa fii umil.
2-Una e sa fii umil in acceptiunea altora si alta e sa fii umil in forul tau interior (adica sa te si simti umil).
3-Una e sa te simti umil intrucat esti conditionat, intrucat e o neputinta si alta e sa te simti umil intrucat ai adoptat o creatie cognitiva deosebita/inalta, o perspectiva aparte ce iti ofera alta “viziune” asupra realitatii.
4-Una e sa te simti umil intrucat esti constrans/conditionat de o “viziune” si alta intrucat ai libertatea si esti capabil a face o alegere dupa cum vrei si cand vrei.

Se considera ca intrebarea se refera la satisfactia subtila a celui ce se simte umil (ca si conditionare) si se comporta ca atare; a fost evidentiat colorat termenul satisfactie, intru a usura aflarea partilor din prezentare unde e utilizat.

“Piatra a fost aruncata cu usurinta, dificil e sa fie scoasa din apa.”

De ce ajunge cineva umil, ce anume determina aceasta?
-Potenta nativa, genetica de a fi umil (ca orice potenta dintre miile de potente de care beneficiaza un om prin geomul uman al speciei).
-Inclinatia/predeterminarea mostenita de la inaintasi, ereditar, catre ceva anume, catre umilinta.
-Mediul uman formator
-Contextualitatea generala conditionatoare/determinatoare
-Individualitate generala a celui in cauza in raport cu cele enumerate.
Copilul imediat dupa nastere nu stie ce inseamna umilinta si nu stie ce insemna sa fii/fie umil in manifestarea intern psihica si in cea externa, fizica (tot asa cum nu stie ce/care sunt  stimulii ce se obisnuieste a fi considerati injurie si cum se reactioneaza la asa ceva) el, in functie de factorii mentionati mai sus invata acestea, adica ce/care anume sunt stimulii ce in cultura respectiva sunt considerati determinatori de a te simiti umil (stimuli ce vor ajunge treptat comenzile declansatoare ale functionarii tiparului, ale reflexului conditionat al umilintei) si cum se reactioneaza la ei/la asa ceva.
Daca insa in copilarie, el o face prin imitatie/robotic, intrucat nativ are acest potential, treptat printr-un mecanism executor nativ si el, isi inscrie/integreaza propriile scheme logice functionale ale umilintei/designul, ce ajung a face parte dintr-un mecanism/tipar functional al umilintei pe care respetivul si-l formeaza sa fie functional (conform schemei/designului de functionare) din ceea ce dotarea nativa ii pune la dispozitie si conform unei a doua parti a designului, cea care indica in ce fel sa fie structurat mecanismul.
Acest mecanism functioneaza dupa/conform designului/schemei logice funtionale, el activeaza/produce, atunci cand e excitat (prin stimulii de tip comanda, prin stimulii integrati in tipar drept comanda), o anumita manifestare psihica si una fizic comportamentala ce in cultura actuala este numit reflexul conditionat (al umilintei in acest caz, al umilintei de tip: cel ce se simte umil).

Cum se structureaza tiparul si cum functioneaza?
Asa cum s-a explicat, copilul invata care sunt stimulii fata de care cultura respectiva impune a te simti umil si cum se reactioneaza la asa ceva.
Datorita acestori doi factori, el isi creaza, fara sa stie in mod/la nivel constient obisnuit (NCO) ca face asa ceva (deci o face la nivel subconstient) prin dotarea proprie (mecanism executor si componetele necesare) , un mecanism executat conform schemei/designului de executie impus de catre cel in cauza si care sa fie functional conform specificatiei/schemei logice functionare/designului de functionare (a umilintei in acest caz) impus de catre acesta/cel in cauza.
Intru edificare celor ce vor fi explicate in continuare (inclusiv referitor la satisfactii).
Un robot poate sa aiba comportament umil?
Categoric (dupa standardele umane).
Dar se simte umil?
Nu.
De ce?
Intrucat nu beneficiaza de starea afectiva a umilintei, respectiv starea afectiva a celui ce se simte umil.
Una e “sa se joace teatru” si alta e reactia comportamentala reactie la stara afectiva simtita.
Deci, desi in copilarie copilul imita, treptat, facand asta devine dependent.
De ce?
Intrucat, fara sa isi dea seama de deviatia pe care (prin cele ce le face la NCO) si-o lucreaza la nivel subconstient, zi dupa zi structureaza tiparul umilintei/celui ce se simte umil.
Cum?
Prin imitatie (ca si comportament la stimulii asimilati drept comenzi declansatoare) se ajunge a da acces in realitatea celui in cauza unei stari afective a umilului, a celui ce se simte umil.
Odata cu asta incepe structurarea treptata a ceea ce probabil toata viata va constitui mecanismul umilintei (celui ce se simte umil), alt mecanism decat cel imitational.

**De ce ar face asta si de ce sunt atatea altele ce intra in rutina dar nu ajung conditionari/atasamente pentru oricine, pentru toti?
Intrucat starea afectiva a celui ce se simte umil, ofera o anumita satisafactie subtila
(ambele constituind pct. 4 al tiparului si devenind, indeosebi satisfactia,  si obiect al atasarii, pct. 2 al tiparului, alaturi de cognitii si obicei), care prinde pe un anumit tip de mediu uman (a se vedea la inceputul scrierii).

Mecanismul/tiparul celui ce se simte umil
Punctul 1 - Primul nivel al mecanismului/tiparului este cel de COMANDA si a fost deja integrat, se preia de la mecanismul imitational de umilinta (numai umilinta strict comporamentala, fara simtire).

Punctul 2 - Cel de al doilea nivel, este OBIECTUL ATASARII
Ce legatura are a te simti umil, cu atasarea?
Umilinta celui ce se simte umil, ca toate celelalte stari si tipare, e/sunt de fapt atasament/e, iar un atasament inseamna o conduita la care individul ajunge, ca urmare a constragerilor in a actiona, ca efect al unor forte interne (ce fac parte din asa zisul psihic) mai mult sau mai putin obsesionale, amenintat fiind permanent respectivul individ, de catre aceste forte, cu corectia la nesupunerea de a da curs/de a se comporta/conforma impunerilor deviatiei/tiparului umilintei; aceasta corectie/”pedeapsa” poate consta in stari afective groiere chinuitoare (angoasa, intristare/deprimare, enervare, frustrare, culpabilitate etc; desi fiecare dintre ele include satisfactii subtile ce le fac sa aiba propriile tipare, sa fie la randul lor atasamente).
In ce consta obiectul atasarii? De ce anume se ataseaza respectivul in acest caz? E umilita un obiect in sine?
Spre deosebire de alte situatii acuma, obiectul atasarii e format in primul rand din intelesurile*, conceptia* si in general toata creatia cognitiva* in cauza (perceptiva de identificare, interpretare si reprezentare, precum si cognitiv superioara, adica ganduri, intelesuri, rationamente etc), dar real obiectul atasarii e/sunt satisfactia/satisfactiile pe care creatiile cognitive* in cauza le ofera celui ce isi atinge nivelul critic necesar al modelarii cognitive*, referitor la realitate detectata si discriminata, realitate considerata una a stimulilor (ceea ce in general e denumit sentimentului adevarului si satisfactia sentimentului adevarului fata de acele creatii cognitive*) .Aceste creati cognitive sunt  modele/conventii despre numitele detectii si dicrimnari ce se considera a reprezenta o realitate a stimulilor.

Comentariu extratiparul in cauza
Obiect al atasarii pot fi chiar si anumite intelesuri*, despre care se dezvolta alte intelesuri* ce conduc la atasare; obiect al atasarii pot fi de asemenea fiinte sau lucruri, obiceiuri, si chiar senzatii, emotii si sentimente referitor la care individul dezvolta anumite intelesuri* ce conduc la atasare, la dezvoltarea unei afectiuni tot mai puternice fata de acele intelesuri* indiferent la ce anume se refera ele.
De exemplu atasarea de un om sa face intrucat i se atribuie aceluia anumite intelesuri* (e iubitul, e mama, e destept, e frumos, e viril, e tandru, e descurcaret, e harnic, supla, sexi, face, se comporta, imi ofera etc).


Ca si cognitie (de tipul mentionat in paragraful precedent; inainte de comentariu) si de care se ataseaza cel in cauza, avem:
a) - acceptarea nepotrivita de a se considera (considerentul, atat cu contributie perceptiva de identificare, interpretare si reprezentare, cat si prin cognitivul superior, reprezinta o o conventie, un model), de a se identifica (a se identifica prin creatii cognitive*, a conventionaliza/a traduce stimulii considerati a il alcatui, a fi el insusi) drept un potential ce vrea sau nu, considerat obligatoriu deci, reactioneaza la factorii provocatori/determinanti ai starii de a se simti umilit, (intrucat nu are/ar avea incotro).
b ) – cunoasterea* si treptatea acceptare ca si conventie: asa ceva (stimuli de tip: o situatie anume; stimuli conventionalizati/tradusi in creatii cognitive*), e ceva ce necesita, ii impune lui sa se simta umil, adica a constientiza toate cele fata de care cel in cauza opune simtirea drept umil ca solutie si pe care le-a cunoscut*, inteles* si le-a insusit/integrat treptat pe parcursul vietii ca fiind ceva ce se rezolva prin a se simti umil); altfel formulat: si-a insusit identificarile "obiectelor atasarii", deci a actelor de realitate care sa ii devina motivatie a identitificarii cu “cel ce se simte umil”, adica: “aceasta (situatia, conceptia, persoana, lucrul, contextul, fenomenul, senzatia, emotia, imaginea, stimulul, ...) e ceva care impune sa se simta indreptatit a se simti umil, deci toate cele fata de care a dezvoltat conceptia* si conventia* ca ii sunt valorizari indreptatibile catre a se identifica cu cel ce se simte umil.
c) Indreptatirea deviatiei ce este “a te simti umil”, precum si indreptatirea tiparului (cunoasterea* si treptatea acceptare ca si conventie): a te simti umil e ceva potrivit, natural, firesc, util, inevitabil ... (din diferitele considerente).
d) - Hotararea (decizia, colapsarea), acordul final
Intelegerea* si treptatea acceptare ca si conventie*: "nu am cum sa nu ma simt umil, trebuie, nu e in interesul meu sa nu o fac, ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii (cele ce ii determina declansarea tiparului, reflexului de a se simti umil), negresit ma voi conforma “ca eliberabil”, (din situatie respective) prin umilinta (prin a se simti umil), intrucat ea e solutia integrata de mine ca potrivita, salvatoare (si ca identitate rezonanta si ca identitate de sine) si functionez conform ei".

Toate intelesuri evidentiate la obiectul atasarii sunt in opozitie cu optima functionare, sunt o separatie, o iesire distructiva din inocenta, o valorizare traumatizanta a inocentei, o deviatie vizavi de posibila valorizare constructiva, armonioasa; una e condescendenta si alta e umilinta).

In al doilea rand in obiect al atasarii se mai constituie si obiceiul celui in cauza de a se simti umil.
In al treilea rand in obiect al atasarii se constituie stisfactia atasari (pct. 3) si satisfactia care da numele tiparului (cea a umilintei, pct. 4).


Comentariu extratiparul in cauza
Poti transforma un copil mic, intr-unul scarbit (extras din tiparul scarbei fata de cirese)?
Dupa o anumita varsta da, e posibil desi in general intelesurile necesare lui (inclusiv intelesuri de tip simtit direct din fapte asemenea celor din lumea animalelor, instinctive), nu vor fi aceleasi cu cele necesare unui adult; totul e sa il aduci in situatia de a avea parte de intelesurile conform carora scarbirea e necesara, 8’44”normala, de dorit, ori, e musai, e obligatoriu (atentie!!! nu e indispensabil ca el sa inteleaga ce se afla in spatele obligativitatatii, a cauzei acestui "de doritului" ..., e suficient sa se supuna, sa il ia ca pe o fatalitate (sa zicem; in sens de concurs de imprejurari ce il impun pentru ca ...) si lucrarea schemei, mecanismului se face; ca la drogati, atasarea e o drogare.
Treptat, pe fundamentele insusite pana atunci de acceptare a sa, a celui in cauza, ca fiind cel ce e atasabil, traumatizabil (chiar daca acceptarea si conditionarea, atasarea, traumatizarea aceasta si toate celelalte nu se fac in deplina cunostinta de cauza, ci mai mult la intamplare) se formeaza simbolistica conditionatoare, se formeaza comenzile declansatoare, se injghebeaza intelesurile necesitatii, doririi, cea a lui trebuie, a lui "nu am incotro", precum si cea a identitatii: "(sunt) cel ce e posibil a se scarbi".
Nimeni nu s-ar scarbi de cirese daca ciresele posibil viermanoase nu ar avea in cultura comunitatii respective, anumite valente (valorizari in general negative ale inocentei) recunoascute de catre cei cu care individul este in contact sau (si) acceptate de el insuti ca fiind valori de dorit din anumite motive.
Aceasta e cunoasterea de la punctul 2 al mecanismului (schemei, algoritmului, in fond traumei) scarbitului si a oricare alta trauma, cunoastere-conditionatoare ajunsa algoritm/tipar (mecanism) reflex conditionat prin propriile actiuni, adica neimpusa de dincolo de referentialul stabilit ca tabuu, cel al libertatii decizionale si de actiune.


PUNCTUL 3 – ATASAREA - Afectiunea fata de acest (aceste) inedite obiecte al atasarii, adica iubirea creatiilor cognitive* (mentionate), a intelesurilor*, conceptelor* si constituentilor realitatii conventionalizati a fi considerati detectii si discriminari, precum si a obiceiului, satisfactiilor, cu alte cuvinte iubirea nefireasca a unei traumatizari, aceea de a te simti umil.
Atat de slavita iubire, nu e nici pozitiva (constructiva), nici negativa (distructiva), ea e doar iubire; tot asa cum un obiect contondent e arma numai prin devianta utilizare, tot asa si iubirea ajunge a lucra in sluja constructivei personale si sociale (comunitare) sau in distructiva lor.
Iubirea asta (clasica prin utilizare) ataseaza automat!!! Civilizatia mundana inca nu a ajuns sa constientizeze constructiv asta desi anumite filozofii, religii, forme spirituale si poate chiar stiintele psihologice, prin cei ce le-au formulat, cuprind fenomenul intr-o buna masura.
Degeaba ajunge cineva sa inteleaga* cele necesare pentru a se simti umil (indiferent daca acele intelesuri* provin de la el insusi prin tot ceea ce e el, de la altii prin tot ce sunt si pot fi receptati ei de catre acesta, ori de la referentialul respectiv de realitate in general, sau, de la toate la un loc; totul ar fi zadarnic daca asta nu ar conduce la acces in dimensiunea iubirii, sau, accesul ei la/in respectivul), numai prin acces la iubirea clasica, se dezvolta afectiune fata de intelesuri* si fata de obicei (si orice altceva ce se preteaza atasarii si care ajunge obiect al atasarii); aceasta e, indragirea obiectului atasarii, intelesurilor*, a obiceiului precum si a stari afective de a te simti umil, a satisfactiei (pe scurt, satisfactia atasarii) oferita de catre aceasta indragire/iubire, dezvolta treptat accesul la iubire devinat canalizata prin cunoasterea* specifica ce face parte din tipar/algoritm, e indragita o trauma culturala, o valorizare cognitiva* distructiva a inocentei, are loc separarea distructiva fata de inocenta dar si fata de o posibila optima functionare; si cat de dificila va fi mai tarziu disparitia din aceasta separatie, eliberarea din viciul de a te simti umil (fata de cele insusite cognitiv ca si conventii despre stimuli).

Punctul 4 - STAREA (SENTIMENTUL) UMILULUI (de a te/se simti umil) ce da numele tiparului
Degeaba ar fi toate daca in nici un fel, umilinta, starea de a te simti umil nu ar reprezenta ceva subtil-tentant dintr-o anumita perspectiva, dar si “a te simti umil”, ca toate celelalte, duc in a avea starea, o stare anume ce ofera disponibilitatea celui in cauza de a se oferi pe el insusi pe tava, conditionarii.
La majoritatea e vorba de o stare placuta grosiera pe care individul invata a o pofti/dori (desigur dupa ce a invatat el inca de la inceputuri sa pofteasca/doreasca ceva, orice, adica a invatat poftitul/doritul, s-a traumatizat/pervertit in arta poftitului/doritului).
E necesara starea, ea determina formarea tiparului/algoritmului, si ea este o stare afectiva la randul ei, o emotie, un sentiment si chiar o complexitate: senzatie (senzatii), afect, emotie (emotii), sentiment (sentimente) si chiar pasiune.
- senzatia, emotia si sentimentul placerii (satisfactiei)** de a te simti umil, nu e nimic altceva in sine (asa cum nici celelate nu sunt), decat o stare de a fi/de identificare, cea care da acces la a se manifesta respectivul ca cel ce se simte umil, la identitatea umilul.
Placerea/satisfactia si nici un alt sentiment, emotie,… nu sunt descriptibile, deoarece intelegerea si intelesul in general, precum si cugetarea, gandul, ganditul, rationatul sunt alta dimensiune decat afectivitatea si nu ai cum sa consumi intrinsec o emotie sau sentiment printr-o intelegere sau sa le descrii in idei ci, doar manifestarile specifice faptului ca ai acces la acel sentiment pot fi astfel accesate).

Punctul 5 – Manifestare (psihica si fizica)

Punctul 6 – CORECTIA/PEDEAPSA

Aceste puncte nu este necesar a fi dezvoltate acum.
Tiparulul particular al umilului referitor la o situatie anume, conlucreaza cu toate celelalte tipare particulare ale umilului, ce impreuna constituie tiparul general al umilului .
De asemenea conlucreaza la realizarea scopului pentru care exista, cu tiparele particulare si generale ale: conventionalizarii cognitive* a stimulilor, cu cele ale justetii/indreptatirii, ale poftirii si probabil si cu altele.

Edited by altnume, 25 October 2017 - 04:18.


#36
Quantum

Quantum

    verklarung

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 15,543
  • Înscris: 24.05.2005

View Postaltnume, on 24 octombrie 2017 - 15:33, said:

Satisfactia deprimarii si satisfactiile tiparului deprimarii (si ale contratiparului desigur) sunt asa de subtile
Cu asta te-ai apropiat de Cioran (nihilism, tragedia vietii, pesimismul filozofic pe care-l aveau atat Eminescu, cat si contemporanul Houellebecq). In mod ciudat, acelasi Cioran a luat din trairismul lui Nae Ionescu partea cu trairea frenetica a vietii, ceea ce de fapt simt si la tine (vs. ce e scris in paranteza anterioara).

In acelasi mesaj, tu aluneci dinspre satisfactie inspre fericire, ceea ce e totusi altceva, nu?

View PostAbc2OO1ro, on 24 octombrie 2017 - 15:47, said:

sa inteleg ca absolut orice facem este o satisfactie ?
Nu orice, dar majoritatea lucrurilor... :)  Atunci intelegi satisfactia fiecarui lucru, mic sau mare - de fapt constientizezi bucuria de a trai :).

Anunturi

Bun venit pe Forumul Softpedia!

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate