Războaiele daco-romane, controverse și mistificări

,,
Războaiele daco-romane, controverse şi mistificări


În marea majoritate a expunerilor care se referă la conflictele daco-romane se susţine ideea că Roma, aflată într-o situaţie economică „dificilă” ar fi forţat cucerirea bogatei Dacii tocmai pentru a-şi rezolva problemele de acasă. Nimic mai fals şi, totodată jignitor măcar şi din perspectiva faptului că unul dintre „părinţii” fondatori – Marcus Ulpius Traianus – apare ca şeful unei bande de hoţi, jefuitori. Nu numai că acest lucru nu a fost adevărat, dar a fost o realitate cu totul răsturnată.
Orice cunoscător chiar mediocru a istoriei Romei pe parcursul secolului I ştie că, pornind din vremea lui Augustus creşterea economică a statului roman a fost constantă, atingând în vremea lui Domitianus (81-96 d. Hr) un prag care i-a permis principelui-imperator să crească solda trupelor. Acest gest ar fi fost imposibil în lipsa unor finanţe solide, a unor venituri ale statului care nu presupuneau sacrificii pentru populaţie. De altfel, se ştie, finanţarea armatei romane nu se făcea din ceea ce  noi numim astăzi drept buget de stat, ci dintr-un fond („casă de bani”) special. Nu este aici locul să intram în detalii speciale. Tot în aceeaşi perioadă dintre Augustus şi Domitianus armata romană a rămas la un efectiv de aproximativ 250.000 de oameni (legiuni şi trupe auxiliare) dispusă pe frontiere pentru a se apăra împotriva eventualelor atacuri externe. Puţină lume ştie că pierderea celor trei legiuni în dezastrul din Pădurea Teotuburgică (clades Variana) în anul 9 d. Hr. nu a dus la crearea altor legiuni care să le înlocuiască. Augustus, mai apoi principii-imperatori au considerat că nu este necesară înlocuirea lor, apărarea fiind asigurată de trupele de care dispuneau. Aceasta deoarece, Augustus şi toţi cei care i-au urmat au aplicat o regula strictă:fixarea in spatele unei linii de apărare, de altfel formidabilă pentru acea vreme, celebrul limes roman (frontieră întărită). În plus, principii-imperatori au recurs la acţiuni diplomatice capabile să aducă alături de Roma o serie întreagă de populaţii „barbare” aflate dincolo de frontierele romane, populaţii care să fie aliate  statului roman. Este ceea ce s-au numit alianţe – foedus– prin care Roma susţinea financiar, logistic, diplomatic pe cei care acceptau acest gen de alianţă, cerându-le în schimb o anume loialitate. Nu are sens să intrăm acum în detalii legate de sistemul de alianţe ale Romei în Europa. Dar este important de spus că romanii nu aveau niciun interes să provoace războaie numai de dragul de a purta război. De altfel, cine cunoaşte istoria Romei, poate constata că niciodată nu au provocat un razboi în lipsa unei reale primejdii, iar atunci când au început campanii aparent fără motiv, au făcut-o în mod preventiv.
Să revenim însă la conflictele cu dacii. Ştim, din surse absolut sigure, că dincolo de momentul Burebista, dacii au provocat, nu odată, daune serioase provinciilor romane de la vest de Dacia sau de la sud de Dunăre. Atragem atenţia că nu a fost vorba de apărare  în faţa unor atacuri romane! Pur şi simplu au fost atacuri fără a fi provocate, atacuri pe care provinciile romane le-au contabilizat la capitolul jaf, distrugeri, omoruri fără sens.  Din ceea ce ştim din izvoarele sigure ale vremii, atacurile au început încă din vremea lui Augustus şi au continuat până în vremea lui Domitianus. Răspunsul roman au fost câteva expediţii de pedepsire, cu mai mult sau mai puţin succes, crearea unei flote a Dunării, ridicarea unor castre de-a lungul fluviului, de asemenea transmutarea de populaţie de la nord de Dunăre în două ocazii. Se crede, pe baza unor solide date arheologice că un comandament roman a fost fixat în colaborare cu tribul dacic al burilor (bureilor?). Rezultă că acest trib nu prea avea relaţii bune cu un „rege” aflat sau nu la cârma tuturor dacilor. Romanii au mai încercat să tempereze activitatea dacilor şi prin plasarea între provinciile pannonice şi Dacia (în zona dintre cursul Tisei şi probabil înspre cea a Oradiei de astăzi) a unei populaţii de origiene sarmatică, iazigii. Poplaţie  cunoscută ca redutabili luptători călare. Altfel spus, au plasat o populaţie cu care încheiaseră un tratat de alianţă – foedus – care să controleze sau chiar să anihileze, la nevoie, atacuri dacice spre vest-nord-vest.. Un tratat similar a fost încheiat, în mod cert, şi cu sarmaţii aflaţi în zona de nord a Dobrogei şi spre gurile de vărsare ale Nistrului (sudul Basarabiei).
Ce a dus la izbucnirea conflictului?
Expunerea evenimentelor care au dus la conflictul daco-roma este extrem de complicată şi ţine mai degrabă de istoria internă a Romei, a luptelor pentru putere sau a încercărilor de a bloca unele acţiuni capabile să-l elimine pe Domitianus. Conflictul a început în momentul în care romanii aveau probleme pe linia Dunării de Mijloc (un posibil atac al marcomanilor, aflaţi în zona de astăzi a Cehiei şi Podişului Boemiei). În vreme ce trupele romane erau concentrate în acele zone, la sud de Dunăre, dacii au întreprins un atac, neprovocat, distrugător la sud de Dunăre în iarna anului 85/86. Distrugerile au fost masive, în cursul invaziei fiind ucis guvernatorul provinciei Moesia. Au fost măcelărite, fără motiv, câteva unităţi militare romane aflate în marş, neînarmate. Jaful şi distrugerile au fost masive. Răspunsul roman a survenit în anul 87 dar s-a încheiat cu o înfrângere usturătoare. Este ceea ce se numeşte de obicei campania sub conducerea lui Cornelius Fuscus, unul dintre cei doi comandanţi ai cohortelor pretoriene. Se pare că acesta a fost momentul în care Diurpaneus – şef militar de mare valoare – şi-a dobândit supranumele de Decebal (s-ar traduce, aproximativ, prin „cel prea strălucit”) şi a devenit chiar rege în locul unui Duras. Înfrângerea lui Fuscus a provocat o nouă reacţie romană (anul 88), de data aceasta sub comanda unui experimentat general, ducând la victoria de la Tapae. În urma acesteia s-a încheiat prima pace între Roma şi daci. De fapt era repetarea unei experienţe a alianţelor, dacii devenindfoederati(aliaţi) ai Romei. În schimb primeau subsidii, ajutor logistic, instructori militari etc.
Situaţia s-a schimbat însă radical odată cu ascensiunea la vârful puterii romane a lui Traianus. Acesta, militar de cea mai mare valoare, împreună cu un strălucitor stat-major general, a constatat că „punga dacică” (spaţiul dintre Aquincum – aproape de Budapesta de astăzi şi marele cot al Dunării înaintea intrării spre gurile de vărsare – Troesmis în antichitate) era extrem de greu de apărat. Este şi normal ca o frontieră de aproximativ 1000 de km să necesite un număr mare de trupe, deci un efort militar şi financiar notabil. Or, în perspectiva a ceea ce gândau romanii la acea vreme, scoaterea pungii dacice din joc ar fi dus nu numai la scurtarea liniei de apărare dar ar fi divizat o lume barbară greu de controlat. În plus, ar fi dus la o situaţie în care orice atac, dacic sau a altor populaţii din zonă, ar fi împiedicat inclusiv o invazie a Italiei pe direcţia Sava-Drava şi apoi prin zona de astăzi a Veneţiei. Romanii erau îngrijoraţi de o atare posibilitate amintindu-şi de momentele extrem de grele din vremea lui Tiberius (răscoalele pannonilor şi a altor populaţii din zona Illyricum, alte tentative mai târzii etc), dar fiind îngrijoraţi mai ales prin prisma faptului că Italia nu dispunea de trupe de linie. Pretorienii, câţi erau (cca. 9-11.000) nu ar fi putut face faţă unui atac de amploare.
Ca atare, Traianus şi statul său major au considerat că spaţiul dacic, chiar în condiţiile existenţei unui tratat de alianţă, nu prezenta o stare de siguranţă. Cel puţin atâta vreme cât nu se alinia politicii de apărare promovată de Roma. Iar principalul motiv al cuceririi Daciei a fost legat de poziţia strategică a teritoriilor nord-dunărene. Ce i-a interesat în primul rând pe romani a fost Podişul Transilvaniei şi posibilitatea dezvoltării sistemului de apărare (limes) între Aquincum şi zona gurilor Dunării.Nici vorba de bogaţiile dacice, de aurul dacic, pe care, de altfel abia romani l-au pus în valoare prin exploatări sistematice. Cu atât mai puţin au fost interesaţi de grâne sau de alte bogăţii ale vremii. Grânarele Romei se aflau în altă parte iar în Dacia preromană nu se putea pune problema producţiei de bunuri nici măcar după un model apropiat de cel al unor zone de interes pentru romani.
Ce a dus la atacul roman din 101 este mai greu de stabilit cu exactitate. Se crede că motivul atacului au fost plângerile, reclamaţiile sarmaţilor iazigi la adresa lui Decebal. Că au fost motive reale sau secundare contează mai puţin astăzi.  Ceea ce este cu adevărat important nu sunt nici măcar operaţiunile militare. Ştim că principala direcţie de atac a fost dinspre sud, cu trupele concentrate în cele două provincii Moesia. Ştim, de asemenea, că decebal a încercat, şi nu odată, să oprească atacul, solicitând pace. Mai ştim că operaţiunile romane au fost duse pe axele unor râuri dar şi prin zona Carpaţilor de curbură. Cert este că la finalul acestora, în 102, Sarmizeghetusa Regia era cucerită. Cea mai bună dovadă, pentru cei care nu cred sau nu cunosc situaţia de atunci, nici rezultatul descoperirilor arheologice, este ridicarea unui castru roman în interiorul cetăţii dacice şi prezenţa (prin materiale epigrafice şi nu numai) a măcar unei fracţiuni a legiunii IV Flavia Felix . A urmat o a doua pace, altfel spus, un al doilea foedus, în alte condiţii. Mai puţin favorabile celui din vremea lui Domitianus. Decebal nu mai avea voie să producă armament, i-au fost retrase o parte din subsidii, au fost retraşi instructorii militari, alţi specialişti etc, dar cel mai important, pierdea toate terioriile aflate sub ocupaţia trupelor romane. Acestea erau:Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi colţul de sud est al Transilvaniei. În Banat a fost fixat un mare comandament militar, probabil la Berzovia (Berzobis) unde legiunea IV Flavia Felix a ridicat, în pământ, un castru de aproximativ 25 ha. Tot acolo, probabil, era şi sediul unui gen de comandă supremă, încredinţată de către principele-imperator unui prieten bun, Caius Longinus. Ştim foarte bine că în unele din zonele ocupate de către romani au început construirea unor castre. Cel puţin cele din zona Ţării Bârsei (de pildă castrul de la Hoghiz) sunt databile din acea perioadă. Deci, rezultatul primului război a fost decuparea unui larg teritoriu aflat la nord de Dunăre din spaţiul pe care-l controla Decebal sau presupunem noi că-l controla. Am atarge atenţia asupra unui text antic ce poate da anumite lămuriri asupra situaţiei din anii 100 – 102. Este vorba despre textul care-i aparţine lui Cassius Dio (Dio Cassius Cocceianus), Istoria romană.
Istoria romană, 68, 8:
„ pe când Traianus oştea împotriva dacilor şi se apropiase de Tapae, unde tăbărâseră barbarii, i s-a adus o ciupercă mare, pe care scria cu litere latine că ceilalţi aliaţi şi burii sfătuiesc pe Traian să se întoarcă înapoi şi să facă pace....” apoi, 68, 11 „ Din pricină că mulţi daci trecuseră de partea lui Traian, precum şi din alte pricini, Decebal ceru din nou pace...”
În conformitate cu textul antic nici vorbă ca Decebal să fi avut la dispoziţie toate triburile dacice, din moment ce aliaţii şi burii îi cereau imperatorului Traianus să aleagă pacea, după cum şi faptul că mulţi dintre daci au trecut de partea romanilor.
Ştim că noul foedus plasa pe Decebal şi spaţiul pe care-l mai controla într-o poziţie inferioară celei în care s-a aflat la primul tratat de alianţă. Observaţia are o mare importanţă pentru ceea ce s-a petrecut mai apoi. Ştim, de asemenea, că regele dac nu şi-a respectat obligaţiile asumate. În perioada 102-104 romanii au construit marele pod de la Drobeta. Cunoaştem toate unităţile militare care au lucrat la acea construcţie ieşită din comun. Mai ştim că, din nou, Decebal a provocat probleme atunci când i-a atacat pe iazigi şi, mai apoi, a atacat bazele romane din zona Banatului cel puţin. Luându-l prizonier pe Longinus, apoi tentativa de santaj asupra lui Traianus, chiar încercarea de a-l asasina pe principele-imperator, dar şi alte măsuri, au dus la declanşarea celui de-al doilea conflict. Atragem atenţia asupra direcţiei principale de atac pentru războiul dintre 105-106! De data aceasta direcţia principală de atac a venit dinspre vest, pe linia Mureşului, restul mişcărilor de trupe fiind fronturi relativ secundare. Ştim că unul dintre principalii comandanţi de mari unităţi (legiuni) era chiar Hadrianus, care, cu această ocazie a făcut dovada unor calităţi militare mai mult decât onorabile. De ce nu s-a produs un atac principal dinspre sud? Pur şi simplu pentru că romanii controlau acele zone, ocupaseră Sarmizeghetusa la 102, iar noua „capitală” a lui Decebal era nu departe de centrul de la Apulum – centrul de la Piatra Craivii, cetatea de acolo.  Oricum, efortul militar roman a fost serios, ceea ce dovedeşte că şi apărarea a fost pe măsură. Cu toate eforturile lui Decebal la 11 august 106 războiul era terminat. În mod cert! Poate că mai erau ceva operaţiuni de curăţire, dar conflictul era sfârşit. Ne-o confirmă diplomele militare conferite unor soldaţi din trupele auxiliare (lăsarea la vatră, cu obţinerea cetăţeniei romane şi a altor beneficii) eliberaţi din seriviciul militar. Or acestea au fost eliberate pentru trupele din provincia Dacia. Ca atare ea, provincia, exista, la 11 august 106.
Ce s-a petrecut după 106? A început istoria Daciei (partea ocupată de către romani şi transformată în provincie) ca parte a lumii romane.''

https://www.historia...e-si-mitificari

Daca dacii nu i-ar fi provocat pe romani, atacandu-le si pradandu-le provinciiile invecinate cu Dacia si aliatii, si ar fi dat dovada de intelepciune, incercand sa isi atraga amicitia romanilor, cu siguranta nu ar fi avut loc razboiul daco roman, fatal pentru regatul dac si daci.A fost o mare greseala atitudinea dacilor care fara sa fie provocati in vreun fel de romani, din proprie initiativa au atacat si pradat zone ale imperiului roman pentru ca in acest fel doar au atras atentia romanilor asupra lor.Dupa era de anticipat, in final masinaria de razboi romana a reusit sa distruga statul dac.
Dacia si dacii ar fi fost mult mai castigati daca ar fi avut relatii prietenesti cu romanii deoarece in acest fel tara si societatea lor s-ar fi putut moderniza accelerat datorita influeneti culturii romane iar prin existenta unui stat dac, liber, independent, aliat al Romei, imperiul roman ar fi beneficiat de un stat tampon intre el si lumea barbara situata in partea sa de nord est, asa ca la nevoie, statul dac ar fi fost ajutat militar de romani.
Avand relatii amicale cu imperiul roman,cred ca Dacia ar fi supravietuit imperiului roman si ar fi facut fata popoarelor migratoare iar ulterior, turcilor si tarilor europene care timp de secole s-au impus in aceasta parte a Europei..

Edited by max_01, 18 October 2017 - 09:32.

Adica, ce vrei sa intelegem.

Ca dacii si-au meritat-o.
Bine, tezaurul lor de unde o fi aparut daca nu se prea aveau cu mineritul pana la venirea romanilor?

Edited by grrrrr, 18 October 2017 - 11:10.

mi-a placut concluzia, traian ne-ar fi ajutat sa-i invingem pe turci si habsburgi. mai lipsea concluzia ca daca nu veneau romanii, dacii erau invingatorii din al doilea razboi mondial.

Aparent, dacii au fost cei rai; si romanii erau buni si milostivi. Dar, toate sursele sunt romane. Toti istoricii Romei povestesc cum vecinii rai ii atacau, nu respectau tratatele; si ei, erau obligati sa lupte; ceva foarte dubios si putin probabil sa fi fost adevarat tot timpul. De exemplu, am mari dubii ca romanii au avut intentii nobile cand au pornit al treilea razboi punic sau cand au cucerit Britania.
Nu cunoastem exact situatia politica de atunci. Daca dacii ar fi fost prieteni cu romanii, poate isi stricau relatiile cu ceilalti vecini. Sau, romanii, in timp, i-ar fi cucerit - asa cum au patit toti clientii romei(cu exceptia celor din crimea). Daca regele dac devenea client al Romei, trebuia sa mearga pe la Roma, sa faca ce i se dicteaza, sa devina din independent - dependent; din sef, sclav. Si ceilalti bogatasi daci, l-ar mai fi acceptat ca rege ?
In plus, armata romana isi justifica existenta cucerind si jefuind; si era pacat sa lasi un vecin sa adune bogatii si tu sa nu te servesti din ele.
Probabil ca se tot atacau unii pe altii, intr-o spirala a violentei (asa cumse intampla in toate conflictele). nu stim cata autoritate avea regele dac asupra oamenilor de la granita; sau imparatul asupra legiunilor de la granita.

O sa ne puna astia sa le platim distrugerile de atunci. Sterge si tu postarea ca o vad romanii si le dai motive

Pretextul cuceririi Daciei a fost faptul ca bastinasii ii provocau pe romani.
Motivul real a cuceririi este scris foarte limpede: " Iar principalul motiv al cuceririi Daciei a fost legat de poziția strategică a teritoriilor nord-dunărene. Ce i-a interesat în primul rând pe romani a fost Podișul Transilvaniei și posibilitatea dezvoltării sistemului de apărare (limes) între Aquincum și zona gurilor Dunării ".
In concluzie, indiferent ca stateau sau nu in banca lor, dacii tot ar fi fost atacati de romani.
Inca un articol in genul " Stirile de la ora 5 " marca Historia ...

grrrrr, on 18 octombrie 2017 - 11:08, said:

Cum de unde ? L-au furat din sudul Dunarii.
Asa ca romanii cei binevoitori, le-au furat confiscat tezaurul si s-au oprit taman la Roma cu el.
Tezaur pe care l-au risipit dand cate 650 dinari fiecarui contribuabil, scutind timp de un an darile si mai ales, pe care l-au mancat si baut in cele 123 de zile de jocuri
Baieti buni romanii astia ...

slai, on 18 octombrie 2017 - 11:17, said:

Daca Dacia ar fi fost un stat aliat Romei, furnizor de stabilitate pentru Roma in acest colt al lumii, in situatii limita, romanii ar fi intervenit in ajutorul aliatilor sai.Cand ajuti un aliat te ajuti si pe tine.

cristiany, on 18 octombrie 2017 - 11:38, said:

Romanii i-au atacat pe daci deoarece acestia nu respectau acordurile incheitate cu Roma si stiau foarte bine ca in vremuri grele nu se pot baza pe loialitatea dacilor.Pentru ei, in acel moment, romanii au facut ce era mai bine.
Sigur ca mineritul era practicat in Dacia, inca inainte de sosirea romanilor insa dupa ocuparea Daciei, romanii au exploatat cel mai mult zacamintele de aur ale Daciei, in comparatie cu dacii.
Fara suparare, insa trebuie sa acceptam faptul ca din punct de vedere cultural, educational, tehnologic, arhitectural, romanii erau net superiori, dacilor.Se vede ce au realizat romanii, in perioada lor de glorie fata de daci.
La circa 2000 de ani distanta de evenimentele mentionate in articolul Historia, trebuie sa privim cu totala detasare si obiectivitate evenimentele care au avut loc atunci.

Edited by max_01, 18 October 2017 - 14:21.

E posibil ca Traian nu si-a dat seama ca cucerind Dacia creeaza un intrand in lumea popoarelor barbare, deoarece in vremea lui Traian, romanii credeau ca Europa arata asa: https://en.wikipedia...tingeriana.jpg. Harta actuala a Daciei romane arata cel putin ciudat din punct de vedere defensiv, usor de atacat din flanc.

max_01, on 18 octombrie 2017 - 09:16, said:

bine. dacii erau provocatori.
dar cu grecii romanii ce-au avut.
au fost ocupati si aia, nu stiu daca te-a informat la informare.
desi erau pasnici, umblau in toga si discutau filosofie, geometrie si alte abstractiuni.
gen, arhimede. l-au omorat romanii in timp ce isi vedea de desenele lui pe nisip.
creca-l stii pe arhimede, e ala care a inventat teoria lui pitagora.

max_01, on 18 octombrie 2017 - 09:16, said:

prima data cand am citit am mai citit o data.
am pierdut vreo doispe puncte de aikiu la fiecare runda cred.
asa ca nu pot decat sa-ti zic ca de cand am citit si-am ramas cu jumate de aikiu, sunt amuzat, mi-am destelenit fruncea.

Mamutul, on 18 octombrie 2017 - 15:11, said:

zici ca era un tembel ignorant manat de cele mai bune intentii, nu de foamea de bani?

Edited by leogoto, 18 October 2017 - 15:53.

max_01, on 18 octombrie 2017 - 14:20, said:

Niciun om intreg la cap nu contesta faptul ca romanii, din mai multe puncte de vedere, erau superiori dacilor.
Doar ca unii vor sa ne faca sa credem ca romanii au inventat apa calda, mersul biped si degetul opozabil.

leogoto, on 18 octombrie 2017 - 15:35, said:

Dupa ocuparea statelor din penisnula italica, romanii au fost interesati sa ocupe tari civilizate.Grecia antica a fost o tara civilizata, un model pentru romani in timp ce Dacia era un stat barbar, influenta intro anumita masura de cultura greaca si apoi cea romana.Dupa ocuparea Daciei, desi aveau potential militar, de ce imperiul roman nu si-a continuat inaintarea spre est, adica actuala Ucraina?Pentru ca nu a fost interesat.Octavianus a stabilit o limita maxima de extindere a imperiului roman, considerata suficient pentru Roma iar ceilalti conducatori ai Romei, de regula au incercat sa isi consolideze dominatia in acea zona.

cristiany, on 18 octombrie 2017 - 16:38, said:

Romanii au preluat civilizatia de la altii, in special greci, asa cum au facut japonezii cu chinezii, si apoi au adaptat-o si romanizat, aducandu-i in timp o anumita dezvoltare.
Cu exceptia grecilor de la care au preluat civilizatia, romanii au avut o civilizatie superioara celorlalte popoare europene.

Edited by max_01, 18 October 2017 - 16:43.

max_01, on 18 octombrie 2017 - 16:44, said:

Esti un pic confuz, probabil din cauza oboselii

leogoto, on 18 octombrie 2017 - 15:35, said:

Asta e geniala.

Edited by Mamutul, 18 October 2017 - 17:47.

cristiany, on 18 octombrie 2017 - 16:38, said:

max_01, on 18 octombrie 2017 - 09:16, said:

total gresit. hai ca intru eu in detalii speciale.
un muncitor roman in 1993 castiga de zece ori mai multi bani decat unul din 1989. deci era de zece ori mai bogat? nu cred.

tocmai, ca perioada mentionata in articol, avem de a face cu o depreciere a valorii dinarului. atat greutatea lui scade, cat si puritatea.
e o chestie de mare fel in epoca, pt ca vreme de sute de ani si pana tarziu spre epoca moderna, banul valora cata greutate de metal pretiuos avea. de asta se taia un sfert dintr'o piesa de opt spre exemplu si sa platea cu acel colt.
de asta erau balante si se masura greutatea la schimbatorii de bani etc.

asa ca trupele poate primeau doi lei in plus la solda, dar moneda era mai usoara si materialul mai diluat.

Inca un thread-dovada ca site-urile si fituicile de popularizare a istoriei au un impact limitat, uneori chiar contrar declaratiei de intentii.

Nu poti sa faci din rahat bici si nici din [presupusi] absolventi [pana la proba contrarie] de bacalaureat profesional istorici.

Pengoon, on 18 octombrie 2017 - 17:47, said: