Parinti cicalitori

 dannyetlv, on 03 octombrie 2017 - 13:34, said:

Daca te comporti in viata reala in stilul in care te comporti in cea virtuala (acest forum,de exemplu) nu-i de mirare ca trebuie sa ti se zica mereu ce sa faci.Dar in cazul asta nu-i vorba de cicaleala,este doar ingrijorare,justificata de altfel.
Cum s-a mai mentionat mai sus,bataia la cap (cicaleala) iti va lipsi din plin in momentul cand nu va mai fi cine sa te cicaleasca.
Eu zic ca totusi parintii si-au castigat dreptul de a-si "agasa" copiii,chiar daca acestia traiesc in lumea lui fac ce vreau ,drepturile omului sau mai lasa-ma dracului in pace.Intr-o relatie normala,parintii vor fi intotdeauna de partea copiiilor din dragoste,nu datorita intereselor meschine.Dar este pacat ca aceste adevaruri ni se deschid in fata mult prea tarziu,de multe ori prea tarziu.
Eu personal de multe ori as dori sa-mi cer iertare pentru anumite lucruri facute in trecut,da' nu mai am cui.Si doare,sa stii.

 arg, on 03 octombrie 2017 - 14:16, said:

La mine nu-i problema asta,eu am locuit singur,nu doar plecat de acasa, de la 17 ani,am muncit sezonier la sapaturi arheologice la Tibiscum,in momentul de fata aia mica e la maica-mea si isi face temele,dar cunosc o gramada de netoti sufocati de parinti sau mămoși  la 40 de ani.

Edited by daniMMM, 03 October 2017 - 14:29.

 dannyetlv, on 03 octombrie 2017 - 13:34, said:

cu siguranta ai si tu o mare contributie la aceasta situatie.

 dannyetlv, on 03 octombrie 2017 - 13:34, said:

Vorbeste cu mama ta cat de des poti, poarta-te frumos. Intr-o zi o sa iti dai seama ca astea contau cel mai mult. Speram sa vina cat mai tarziu acea zi, insa niciodata nu se stie.

 arg, on 03 octombrie 2017 - 14:02, said:

Pe primul loc trebuie sa fii tu si nimeni altcineva.
Pe locul doi as pune partenerul de viata (cat tine relatia: mai mult, mai putin, nu conteaza). E egalul tau psiho-social si cu ala o sa te ajuti / completezi, in nici un caz cu copilul si prea putin cu parintii / socrii.

De la 3 in sus, care cum vrea...

Edited by cattavencu, 03 October 2017 - 15:11.

daca as fi pus "tu" pe primul loc as fi fost acuzat de egosim
daca pe locul 2 as fi pus sotia/sotul as fi fost acuzat ca negllijez copilul

instinctul de autoconservare il am asa ca involuntar ma voi protejata
sotia isi poate purta singura de grija, pe cand copilul e mic si trebuie protejat asa ca urca pe primul loc...

Edited by arg, 03 October 2017 - 15:21.

 cattavencu, on 03 octombrie 2017 - 15:08, said:

Pe primul loc este familia.
Fiecare individ insa hotareste ce inseamna familia sa.

 adisz, on 03 octombrie 2017 - 15:59, said:

Aici iti dau dreptate. Dar si tu faci parte din familie.

Aici e util un exercitiu de imaginatie: daca sotia/sotul si unul dintre parintii tai (mama sau tata) ar fi in pericol sa se innece si ai putea salva doar pe unul dintre ei, pe cine ai salva? Amandoua cazuri sunt membrii ai familiei, dar si in cadrul unei familii exista grade de prioritizare. Eu recunosc ca mi-as salva sotia.

Initiator, parintii ramin cei mai statornici si apropiati prieteni ai tai care nu vor ezita sa-si puna chiar si viata la "bataie" pentru copii! Incearca sa fii mai putin "rece" fata de ei si totul o sa fie OK ! Mai tirziu o sa-ti doresti asta cu siguranta si nu ai sa mai poti.

1. spune-i la prima ora a diminetii ca esti bine si ca o mai suni seara.

2. ar trebui sa o apreciezi mai mult pentru faptul ca maica-ta te iubeste.

3. avand in vedere ca altora le-ar lipsi astfel de cicaleli, esti putin egoist.

Edited by cllaudyu, 03 October 2017 - 16:34.

 dannyetlv, on 03 octombrie 2017 - 13:34, said:

Baga un sms automat de la mami cu textul "sunt bine".

Invariabil vei fi mereu bine pentru mami, tu stai linistit, ea sta linistita

waw ce de pareri
initiator varsta, ocupatie si dupa vb,asta daca nu esti pe caterinca

 Baxon, on 03 octombrie 2017 - 13:36, said:

Nu știu citi mesaje )) Doar de aș stabili mesaj vocal.

 arg, on 03 octombrie 2017 - 13:42, said:

De ce îmi recomanzi asta? :-?

 daniMMM, on 03 octombrie 2017 - 13:58, said:

Ăsta e printre cele mai rele cazuri posibile. Nu, nu am așa ceva.

 adisz, on 03 octombrie 2017 - 14:26, said:

Și cum ți se pare că mă comport pe acest forum? Că doar ai menționat, nu ai detaliat.
Motivul pentru care pot pune unele întrebări mai bizare este că unele lucruri le iau de la zero, fără teamă, vreau să lămuresc orice neclaritate.

 corinadaniela, on 03 octombrie 2017 - 14:32, said:

Și care anume? Întreb ca să mă asigur că la ce te referi tu recunosc și în viața reală.

 iuliean50, on 03 octombrie 2017 - 16:23, said:

Nu e vorba că sunt rece, însă de fiecare dată când am încercat să le explic problemele mele nu au înțeles, ba chiar au urlat, făcându-mă nebun. Financiar mă ajută și în rest cu ce pot.

 cllaudyu, on 03 octombrie 2017 - 16:30, said:

Când îți lipsesc altora cicălelile dar tu ai parte de ele ești egoist.
Mai bine să fii sufocat peste măsură de așa ceva? Crede-mă că am fost sufocat din copilărie iar în unele cazuri nici să vreau nu reușesc să am atâta răbdare în fiecare zi încât să-i răspund la tot ce mă întreabă.
Și altă chestie: mai bine nu lua pe om cu 'învață lecția x, lecția y' ci lasă-l odată să dea cu capul. E ceva mai valoros decât mii de lecții inutile, aiurea.

 ceanu1980, on 03 octombrie 2017 - 19:13, said:

Nicio întrebare postată de mine pe forum nu e pusă la caterincă, în primul rând.
În al doilea rând: 22 de ani, student la masterat la Info în anul II.

fa-i pe plac si raspunde-i cu ce se asteapta sa auda, chiar daca nu e asa. mai diminuezi din cicalelile primite. in fond, si astea au frumusetea lor, sunt ca primul imbold, un sut in dos parintesc sa te inversuneze sa ajungi cu bine in viata de unul singur. dupa o perioada, si astea vor deveni o amintire, atunci cine te va mai cicali? nevasta-ta?

 business11, on 03 octombrie 2017 - 13:40, said:

Și asta este o chestie tipic românească în orice caz, să ne plângem și să avem regrete în orice situație : dacă sună mama, aia e problema, dacă nu mai sună mama, aia e problema.
Ce lacrimi și ce nostalgie, când ne amintim de acele momente incredibil de profunde când suna mama la telefon, cum de nu se mai întâmplă acest lucru și cum vom trăi mai departe fără apelurile mamei ??!!     


Nu este nimic sănătos într-o anxietate continuă din partea părinților către copil.
Când n-au existat telefoane mobile, oamenii stăteau liniștiți pentru că știau că nu pot închide copiii în cușcă pentru a-i proteja, nu pentru asta i-au făcut pe lume. Trebuie să-i lase afară și destinul va decide ce se va întâmpla cu ei, așa cum se întâmplă cu orice creatură de pe planetă.
Acum când există telefoane mobile nimic nu este schimbat, cu afara faptului că părinții acum trăiesc cu o iluzie că pot proteja copiii prin faptul că îi sună pe telefon, deși dacă acel copil este răpit și băgat în spatele unei dube, atunci fie că sună mobilul, fie că nu sună mobilul, tot nu mai contează.

Părinții vin cu texte de genul ”Lasă că nu știi până când nu ai copii”, dar n-ar recunoaște că doar pentru că cineva are copii, asta nu înseamnă că nu are ce învăța ca și părinte.
Părinții din România ar avea unde să evolueze și chiar mult.
Una dintre lecții ar fi creșterea unor copii care să ajungă maturi în adevăratul sens al cuvântului, să îi crească atât de responsabili și cu capul pe umeri încât să nu  fie nevoie să îi cicălească non-stop cu un telefon mobil, de parcă ar fi lesa unui câine.

Dar este foarte greu de acceptat pentru acești părinți că de fapt motivul pentru care nu pot scăpa de anxietatea aceasta este că n-au încredere în propriul copil și n-au încredere pentru că realizează că nu l-au crescut atât de serios și de bine cât ar fi vrut.

Chestia cu ”dar nouă ne este frică că acolo afară este o lumea rea!” nu ține, pentru că lumea mereu a fost plină de pericole și acele pericole nu vor fi intimidate de telefonul mobil, sabia micii odrasle    

Edited by AL_DRAGON, 04 October 2017 - 12:41.

Ai să râzi, dar comportamentul mamei tale e perfect normal și justificat. Posibil să ai aibă un așa comportament tocmai datorită faptului că-și cunoaște foarte bine fiul.

 dannyetlv, on 03 octombrie 2017 - 20:47, said:

simplu, ai sa intelegi situatia prin care trece mama/bunica ta....

A mea e ok, nu e cicalitoare. Mai mult o sun eu decat ea, insa mereu are grija sa intrebe daca am mancat, daca sunt bine..