Marea mutare stalinistã din 19 august 1939

,,Situaţia internaţionalã era tensionatã în vara anului 1939 în urma pretenţiilor Germaniei asupra Poloniei, ţară protejată de garanţiile acordate de Franţa şi Marea Britanie. Poziţia centrală indica un mare dezavantaj prin posibilitatea aliaţilor de a sufoca economia Reich-ului cu ajutorul enormei Royal Navy. Dictatorul german dorea o rezolvare prin forţă mizând pe pasivitatea momentană a occidentalilor.
Trebuia să ocupe cât mai mult spaţiu vital pentru a dispune de resursele unui conflict de durată. Profitase din plin de ocuparea Cehoslovaciei şi tehnica blindată capturată servea pentru formarea de noi unităţi de tancuri. Chiar dacă noul imperiu german se extinsese în Europa Centrală, acesta nu afecta prea mult raportul de forţe la nivel mondial prin potenţialul ofensiv încă scăzut. Armata germană nu dispunea de aviaţie strategică şi nici de tancuri cu rază lungă de acţiune după cum aveau britanicii.
Ecuaţia europeanã mai avea o foarte mare necunoscutã:Uniunea Sovieticã. În august 1939 delegaţi din Marea Britanie şi Franţa s-au prezentat la Moscova pentru a cere o intervenţie sovieticã împotriva lui Hitler. Negocierile avansau greu deoarece sovieticii erau în poziţie de forţã şi puneau permanent condiţii inacceptabile cel puţin pentru partea poloneză. Pe 17 discuţiile au fost brusc întrerupte de sovietici [1].
O poruncã amenințătoare dusese la schimbarea atitudinii, dar s-a putut arunca  vina pe occidentali. Stalin a hotărât definitiv în 19 august cã s-au realizat condiţii ideale pentru ca trei mari puteri europene, capitaliste, sã se epuizeze într-un rãzboi devastator, iar apoi Armata Roşie sã elibereze Europa. Istoriografia comunistă a inventat o teamă a lui Stalin doar la auzirea numelui celui mângâiat cu titlul de « canibal ».
Falsul iese în evidenţă când se citesc propunerile sovietice de trupe pentru atacarea Germaniei. Se puteau angaja  120 de divizii de infanterie, 16 divizii de cavalerie, 10.000 de tancuri serioase (sublinierea ne aparţine-DIC), 5000 de tunuri şi cam tot atâtea avioane [2], ceea ce ar fi copleşitor chiar pentru trupele antrenate ale Wehrmacht-ului. Ziua a fost marcatã de semnarea actelor privind formarea de noi divizii din toate armele, Armata Roşie devenind cea mai mare forţã terestrã din istorie. Divizia 186 de infanterie a început sã se formeze de la 19 august [3] şi regimentele de artilerie de campanie au crescut de la 144 la 341 [4].
S-a hotãrât formarea de noi unităţi de tancuri şi aviaţie. Nimeni nu dispunea de astfel de forţe moderne şi frica dictatorului roşu nu putea să existe. Putea să tremure de frica armatei germane? Propaganda roşie a profitat de naivitatea cititorilor din toate ţările, greu de obişnuit cu imaginea unei divizii şi, mai ales, cu efortul logistic pentru întreţinerea marilor unităţi. Adolf Hitler concentra la graniţele Poloniei 62 de divizii [5], adică era o pregătire derizorie.
Armata Roşie depşea orice armată a lumii
Cantitativ, Armata Roşie depãşea orice armatã a lumii, dar Stalin s-a decis sã şi testeze armamentul pe viu. Tot pe 19 august 1939 generalul G. K. Jukov a primit ordinul sã distrugã armata japonezã care deranja prin agresivitate în Extremul Orient [6]. Niponii n-au reuşit sã reziste primului rãzboi-fulger în adevăratul sens al cuvântului şi n-au mai îndrãznit sã provoace serios colosul roşu.
Coşmarul unui război pe două fronturi era îndepărtat şi Japonia a preferat să-şi trimită flota şi armata spre resurse mai accesibile decât cele din Siberia îngheţată. Dictatorul Stalin putea sã se pregãteascã în linişte de sovietizarea Europei şi a luat fãrã mari probleme jumãtate din Polonia, Basarabia şi Bucovina, Estonia, Lituania şi Letonia. Doar Finlanda a reuşit sã reziste eroic cu pierderi teritoriale mici.
Dictatorul sovietic a precizat apropiaţilor schimbarea strategiei tot la 19 august 1939. Referindu-se la previzibilul rãzboi, Stalin a spus:Este esenţial pentru noi ca acest rãzboi sã dureze cât mai mult posibil, pentru ca cele douã pãrţi sã se epuizeze… În acelaşi timp, trebuie sã intensificãm relaţiile economice în ţãrile beligerante, pentru ca în momentul în care rãzboiul va lua sfârşit noi sã fim bine pregãtiţi [7]. Evenimentele au demonstrat aplicarea planului punct cu punct. Geniul răului absolut găsise soluţia pentru înroşirea planetei.
Textul publicat în câteva reviste occidentale părea un fals sau o interpretare intuitivă a unor jurnaliști pricepuți, dar arhivele sovietice ascund încă multe surprize. S-a descoperit stenograma şedinţei Biroului politic din ziua de 19 august 1939, știrea a fost publicată de generalul Dmitri Volkogonov întregii lumi în 1993 [8], dar a rămas doar o informaţie secundară în raport cu banalitățile zilnice cu care mass-media inundă creierul devoratorului de ştiri.
Documentul integral n-a văzut lumina zilei în ziar. De ce? Poate s-ar schimba radical imaginea despre cine a incendiat Europa în 1939 şi să aflăm că Hitler a fost un mic pion în mâinile păpuşarului de la Moscova. Ar fi interesant de aflat durata şedinţei, ora de desfăşurare şi participanţii.
Cum întotdeauna există sceptici la orice informaţie, numai argumentele solide pot demonstra o teorie. Mărturia lui Valentin Berejkov, interpretul de încredere a lui Stalin nu poate fi combătută. Ambasadorul german era permanent respins de V. Molotov şi Adolf Hitler a devenit extrem de nerăbdător. A fost în stare să promită orice, aproape să facă sluj la poarta dictatorului sovietic. Era cam în poziţia unui voievod român în faţa sultanului.
Ambasadorul german a fost respins, dar a fost rechemat şi s-a afirmat acordul guvernului sovietic pentru tratatul comercial şi vizita lui von Ribbentrop la Moscova [9]. Era evident cine luase din umbră decizia. Nu se poate preciza acum momentul în care s-a luat hotărârea înfiinţării de noi divizii şi pregătirea mobilizării începând cu data de 1 septembrie 1939. Dacă se ţine cont de ora sosirii ambasadorului von Schulenburg la comisarul poporului Molotov, durata audienţei, plecarea demnitarului german, ora reîntoarcerii la Molotov, se poate estima chiar şi ora fatalei decizii.
Stalin a observat impulsivitatea lui Adolf Hitler
Este evident că Stalin a observat impulsivitatea lui Adolf Hitler şi lipsa de calcul diplomatic. Orbiţi de dorinţa de a face un război fără sens cu Polonia, germanii i-au oferit exact şansa aşteptată din 1924 de dictatorul roşu. A fost una din cele mai mari greşeli de calcul diplomatic şi strategic din istorie. Se lucra pe două planuri la Moscova şi, mai mult ca sigur, ordinul pentru înfiinţarea diviziilor necesare la «eliberarea» vechiului continent a fost dat înainte de rechemarea lui von Schulenburg.
Bulgărele de zăpadă începuse să se rostogolească în mod ireversibil spre război. Pare greu de crezut, dar, după estimarea lui Valentin Berejkov, se poate spune că soarta lumii a fost hotărâtă cam într-o oră şi executanţii marelui plan aveau deja misiunile clar conturate la sosirea trimisului german.
Se poate spune acum cu certitudine cã la 19 august 1939 [10] Iosif Vissarionovici Stalin a hotãrât declanşarea rãzboiului mondial prin refuzul de a semna o alianţã cu puterile occidentale şi prin încurajarea agresivitãţii lui Adolf Hitler. Pregătise cu multă migală momentul prielnic pentru ofensiva generală. Şantierele navale sovietice aveau în construcţie cuirasate de peste 60.000 t, iar uzinele montau cu mare febrilitate avioane şi tancuri performante.
Unităţile militare nu aşteptau decât un semn pentru ofensiva finală. Ziua trebuie să rămână în istoria umanităţii scrisă cu litere negre pentru că toate ororile (lagăre de exterminare naziste şi comuniste, bombardamente masive, arma nucleară, uciderea civililor şi a militarilor, distrugerea operelor de artă, extinderea comunismului, foametea, epidemiile etc) au fost apoi posibile, permise şi extinse. Trebuie spus clar că dictatorul comunist a distrus Europa după cum reuşise performanţa şi cu popoarele Uniunii Sovietice.
Istoria contemporană trebuie rescrisă din temelii pentru a se elimina falsurile propagandei totalitare şi informaţia trebuie introdusă în manualele alternative pentru a fi folositoare tinerelor generaţii în faţa pericolului permanent ca puterea politică să revină unor iluminaţi cu idei fixe [11].''

https://www.historia...-19-august-1939

Daca nu ar fi atacat preventiv, germanii, URSS, i-ar fi atacat sovieticii pe ei, la momentul potrivit pentru Stalin care dupa ce tara sa a ajuns sa se invecineze cu Germania, nu mai avea ce obtine de la Hitler asa ca era o chestiune de timp pana ce s-ar fi ajuns la un atac masiv sovietic impotriva Germaniei.

Edited by max_01, 25 September 2017 - 17:09.

Si Hitler si Stalin sper sa fiarba bine in cazanul de smoala. Lor le putem fi recunoscatori pentru "minunatii" ultimi 70 de ani.

Ăștia de la Historia știu ei ceva, dar nu știu bine. Sau se fac că nu știu.

Realitatea e că Stalin avea la dispoziție fie alianța cu anglo-francezii, fie cea cu germanii. El - din considerente lesne de înțeles - o prefera pe cea cu anglo-francezii. Aceștia - tot din considerente lesne de înțeles - vroiau să facă tot ce e posibil ca să împiedice o alianță URSS-Germania, în speranța că războiul dintre Germania și URSS, care era inevitabil, nu va întârzia mai mult decât e cazul. Și au și făcut tot ce depindea de ei ca să împiedice alianța dintre cei doi dictatori. Negocierile cu Moscova au durat luni întregi fără nici un rezultat. Mai precis, din martie până în august 1939. Aici e o primă eroare, factuală, a articolului, care zice că anglo-francezii se prezentaseră în august 1939 la Stalin. E adevărat, delegația venise în august, dar discuțiile și tratativele durau din martie 1939. În cele din urmă, oarecum disperat, Stalin le-a făcut o ofertă de nerefuzat, pe care articolul o amintește. Aia cu catralioanele de divizii și tonele de armament. Anglo-francezii au refuzat-o și pe aia, mai bine zis au lăsat discuția în coadă de pește, cum se zice. Atunci Stalin, care simțea că nu mai e timp de pierdut (sovieticii aveau propriile servicii de informații și mai știau și ei una, alta) s-a orientat spre Hitler, care abia aștepta. Spre deosebire de baletul cu anglo-francezii, „negocierile” cu Germania au durat o zi. Fiecare știa ce vrea de la celălalt, și pe 23 august 1939 soarta războiului și a Poloniei fusese pecetluită.

Chiar și așa, anglo-francezii au fost atât de tâmpiți, încât au crezut până în ultima clipă că scopul suprem al lui Hitler e un război împotriva lui Stalin. După ce Hitler a atacat Polonia, în vest s-a desfășurat așa-zisul „război ciudat” în care diviziile anglo-franceze, deși ar fi putut invada cu ușurință Germania - armata lui Hitler era 2/3 mobilizată în Est, în războiul împotriva Poloniei - nu au făcut-o, preferând să stea în tranșee fără să tragă un glonț. Hitler a invadat Polonia, apoi, peste iarnă, și-a mutat armata în vest și le-a tras ăstora un război ciudat de nasol de să-l țină minte.

Rușinică... Historia!

In 1939 URSS si Germania erau aliati, lucru arhicunoscut de altfel....Ambii ( adica evreul Hitler si georgianul Stalin) au cazut de acord sa invadeze Polonia....Germania din vest , URSS din est....Ceea ce s-a si intamplat in final.

https://cersipamantr...ovieto-nazista/

Edited by Clovis, 25 September 2017 - 18:57.

Clovis, on 25 septembrie 2017 - 18:43, said:

Ceeee?

Afrikaner76, on 25 septembrie 2017 - 17:30, said:

Cam stravezie remarca ta.
Nu uita ca pe Hitler l-au ales germanii,multi-multi dintre ei.Deci vina se cam imparte.
Stalin insa n-a fost ales...de popor.

Si cu ce ma incalzeaste pe mine ca pe Hitler l-au ales si pe Stalin nu? Ce este străveziu în ce am zis?

Edited by Afrikaner76, 26 September 2017 - 12:44.