Povesti culese de pe net

IT-istul Paulică


O muncă de căcat!
Dacă ar fi știut ce-l așteaptă, Șeful l-ar fi ascultat pe Paulică și i-ar fi acordat acea mărire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi și prăpădiți, măcar să-și scoată banii dați pe transportul în comun și, poate, și ceva din factura de mobil necompensata.

Paulică avea prea mult bun simț să-i spună Șefului să facă bine și să-i sune personal pe acei furnizori din câteva simple motive:
1) Nu-i cad coaiele;
2) Cuvântul lui are mai multă greutate;
3) Paulică era prea gras și cu craci prea strâmbi ca să fie secretară, fie și a Șefului, aflat la vârsta temerilor și îndoielilor, drept pt care ar fi regulat și-o pisică, numai să-și reconfirme îndoielnica virilitate;
4) Șeful avea minute nelimitate, Paulică vorbea pe banii lui (puțini).
L-am auzit de multe ori pe Paulică spunând cu năduf că lucrăm într-o firmă de căcat. Și că merită să ne pișăm pe ea și să ne cărăm în lumea largă. Dar n-aveam cum să-mi închipui nici în cele mai negre vise că refulările pașnicului Paulică aveau să se adeverească mai ceva ca abstracțiunile lui Nostradamus.
Și se făcu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviană, numa’ bună să stai acasă, cu plapumă-n cap, necum să vii la scârbici. Un fum alb gros, o duhoare pătrunzătoare pătrunsese în tot sediul, în toate ungherele, în toți porii. Nu atât frica de incendiu ne-a precipitat pe toți afară, în ploaie, ci mirosul acela lugubru, care părea că ne exfoliază esofagul și plămânii. “Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde, miroase a șobolan mort, cred că s-o fi prins unul în fire și asta i-a fost!”, ne dădeam noi cu părerea. Evident că nimeni n-a avut curajul să orbecăie prin fumul gros înăuntru nici măcar pt a-și salva hainele.
Ne-am numărat între noi. Lipsea Paulică. “Te pomenești că a rămas înăuntru, băi, săriți și scoateți-l, că ăsta se asfixiază acolo și, aitist nebun ce este, dacă nu îi dă nimeni un mail că arde sediul, singur nu-și dă seama”.
“Nu vă duceți, că muriți degeaba, Paulică a ieșit val-vârtej acum 10 minute”, ne-a spus o colegă. Și duș a fost. Nu și consecințele plecării sale intempestive.
Ce am aflat ulterior a fost o palmă pe obrazul tuturor domnișoarelor de la resurse umane care ne învață că la interviu se merge cu capul în pământ și nu se întreabă de salariu. Așa făcuse și Paulică și a ajuns ca noi toți, doar că pragul lui de toleranță era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulică se enerva greu, dar când ajungea la concluzia că-i bai, apăi bai era!
După a douăzecea întrevedere cu Șeful, în care i se pusese aceeași placă (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari – normal, Șeful își luase 4×4 și pasase vechea mașină socrilor – că el, Paulică, este plătit oricum regește pt munca “de căcat” pe care o face, că ar trebui să fie recunoscător că i s-a dat șansa de a munci la patron străin și că este un vierme profitor), Paulică a ajuns la concluzia că-i bai.
Restul e istorie. Când firmă e de căcat, iar tu faci – zice Șeful – muncă de căcat, nu poți decât să accepți că duci o viață de căcat. Dar măcar cald să fie, să nu faci amigdalită. Drept pt care Paulică și-a făcut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un căcat mare, încolăcit, ca un kurtoskolacs, de abia a încăput. După care ardeleanul scos din minți, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicând tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Și duș a fost.
Domnișoarele de la resurse umane ar trebui să învețe că un căcat copt lent și uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu îngrozitor, ci este însăși definiția ororii. Pute insidios, pt că nu te pălește dintr-o dată, ci lent, prin toate lufturile de sub uși și intră până și-n tencuială. Ceea ce s-a și întâmplat.
– n-am mai putut purta niciodată haina uitată în cuierul de pe holul de lângă biroul șefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei
– sediul a trebuit să fie abandonat definitiv. După 2 săptămâni de stat cu ușile și ferestrele vraiște, mirosea ca la crematoriu. Nici zugrăvitul nu a rezolvat mare lucru, deși a costat mult mai mult decât milionul în plus la leafa bietului Paulică
– a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privată comunală, cu îmbunătățiri de mahon nobil
– cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt țiganii care treceau prin zonă să ridice deșeurile. “Da’ ce-ați făcut, manca-v-aș, v-ați uscat câinele în cuptor și l-ați uitat acolo?!”, ne-au întrebat ei și au renunțat să-l mai ia
– Luminița a făcut hepatită. De greață. Acum suferă și de constipație cronică și colon iritabil, pt că orice drum la toaletă pt cuvenita ușurare îi dă frisoane
– Șeful a pierdut un contract bănos de publicitate cu o mare agenție. Clienții au intrat la bănuieli văzând că El Lider Maximo se tot codește să-i invite în sediu și se întâlnește cu ei prin restaurante și hoteluri. Probleme de bonitate, dacă nici sediu nu-și permit – și-or fi zis ei și duși au fost. Pt că zgârciobul nici măcar n-a vrut să închirieze temporar un alt sediu.
– chiar dacă lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mâncare de acasă și cu atât mai puțin nu concep să o mai încălzesc la microunde. Și asta mă costă al naibii. Unde mai pui că am fobie la electrocasnice
Ziceți și voi, acum. Nu era mai ieftin să-i fi dat amărâtului blestematul acela de milion în plus?”

pics or didn't happen





Party like is 2009!
https://thoughtsbyad...-cu-consecinte/

Edited by gumball3000, 14 September 2017 - 10:14.

Veche rau povestea....

Veche dar e o poveste ce merita citita /recitita .
V-astept cu alte povesti

La fel de veche:

Jurnalul unui emigrant roman in Canada

12. Aug.
- Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada.
14. Oct.
- Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada...
11. Nov.
- Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.
2. Dec.
- Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada!
12. Dec.
- Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.
19. Dec.
- Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada (lopatarie). Din nou masina aia blestemata.
22.Dec.
- Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii. La naiba.
25. Dec.
- Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe obsedatul ala cu masina il omor. Fu.. le. .. ca nu arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele.
27. Dec.
- Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.
28. Dec.
- Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata.
4. Jan.
- Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?
3. Mai
- Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba.
10. Mai
- Ma mut inapoi in Romania Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!!!!!!

Intoarcerea in tara:
8 Dec.
Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: "Lasa-ma boierule sa te ajut la masina". Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.
15 Dec.
Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!
31 Dec.
Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea "one bedroom apartment" dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!
3 Ian.
Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamu-rile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun!
Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!
9 Ian.
Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!
3 Febr.
Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul "spaga" si l-am gasit ca slang. Inseamna "tip or gratuity" cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat jumate din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!
10 Mart.
Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le ocolesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.
9 Apr.
Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!
10 Apr.
Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor recent achizitionate. Voi vinde masina!
1 Mai
Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata "masina mea". Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.
2 Mai
Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg.
13 Iun.
Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu bunavointa de a-mi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde "spaga" nu exista decat printre grupurile de emranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune "Yes, please", "No, please" si "Excuse me" in loc de "Da nu vezi, de ce mai intrebi?", "Nu ba!" si "Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule", unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru.
1 Dec.
E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

Da' bună. Mai ales dacă e reală (cea cu cuptorul cu microunde).

Edited by PSC, 14 September 2017 - 12:03.

Apartamentul bantuit


Intr-o seara de sambata, 5 ianuarie, am fost la ziua Ioanei. Am fost foarte multi copii, vreo 30, ne-am distrat, am mancat, am baut, etc... tot ce se face la o petrecere. Apoi, pe la ora 2 ne-am dus intr-un apartament din hotelul ei (al parintilor ei). Am urcat in el, ne-am schimbat si ne-am pus la televizor, dand drumu' pe Taraf Tv. Deodata, programul facu purici, apoi puricii se raspandira pe Nico. Nico tipa si un purice ii intra pe gat. Deodata, tatal Ioanei aparu cu ceva, pentru a o deparazita. Ne-am linistit si apoi am inceput sa radem pe seama acestei intamplari.
O zana cu baghetuta s-a lovit de geamul nostru, cazand lata si cracanata. Mos Craciun a venit cu renii sai si a calcat-o cu sania. Dare de sange ne-au stropit geamul curatat de mama Ioanei, Ancuta. Doua bubuituri se auzira in usa, Ruxi se duse sa vada cine e, cand a deschis usa, doua picioare o lovira, ea cazu lata. Era Iepurasul de Paste, care era nervos si isi arunca ouale peste tot, pe hol.
Dupa ce ne-am revenit si am calmat-o pe Ruxi, Miki se duse la baie sa faca pipilica... si in timp ce se elibera, cineva a muscat-o grav de fund. Speriata si rosie la fata, se ridica nervoasa, era Chucky, papusa ucigasa, cu pipilica pe ea, nervoasa ca am trezit-o.
In camera Ioanei se ascundeau tot felul de mistere. Ioana.. nervoasa pentru tot ce s-a intamplat, intra sa-si faca un dus racoritor. Statea cu spatele la usa si se spala pe fata, un jeg profund curgea de pe ea. Dintr-o data, se lipi de perete, nu stia de ce, cand si-a ridicat o mana, o panza i se blocase printre degete, era el... Spider-man. Fericita si nervoasa, a tras o basina, Spider-man pleca suparat si asfixiat.
Noi, Miki, Ruxi si Nico stateam in pat si ne gandeam ce vom face a doua zi. Dintr-o data, un cerc se facu pe TV, o mana iesi din el, era chiar bunica lu Miki (buna). Fericite, noi am impins-o inapoi si i-am zis "BAFTA LA PESTE".
Sfarsit
*
Ooo, nu! Ioana iesi din baie, ... era zgariata pe ureche si un dinte... ii fugi pe jos, atunci stiam ca trebuie sa-l prindem, ... BRB... inca incercam sa facem asta.

Edited by EmyBoss7, 14 September 2017 - 13:44.

Luata de undeva :

" Ieri imi iau consoarta in masina (fiindca nu mai are voie medical sa urce pe moto) si plecam fara o tinta precisa, la plimbare! Am ales traseul cu ochiul, in functie de trafic si starea drumului (am un E46, cadorisit de fiu, si are garda joasa). Asa ca incet, incet...am ajuns la Cetate, la conacu' lu' Dinescu...mult trambitatu' nostru scriitor...sau ce-o mai fi, ca sincer, nu i-am aprofundat scrierile! Acolo am parcat in locul amenajat in stanga conacului si am plecat "la picior" sa vedem frumusetile din zona. In timp ce ne plimbam si faceam poze, se aude un motor chinuit in rosu, in departare...iar sotia imi zice: "asta-i de-al tau, i-auzi ce cuminte circula!"... Pentru cine a vazut zona, acolo drumul este lat cam cat o banda si jumatate fara linii pe mijloc sau alte delimitari, pana la conac (sau Vama Portului), iar de-acolo spre plaja neamenajata din zona, pietris marunt si drum de tara. Dupa guitatul de rigoare prelungit la agonie, apare un motor intre salcii, o Yamaha obosita, din anii '90, cu un coca' purtator de maieu, sort, papuci si ochelari "aviator"... Atat, nimic altceva care sa-l faca motociclist intr-o gramada de amatori de plaja! Dupa ce a trecut spre plaja, am observat lipsa numarului de inmatriculare al motocicletei...si aplombul tinerelului gras ca porcu' de a ara la propriu cu roata spate prin pietrisul imprastiat pe drum. Imaginati-va tirul la care m-a supus sotia, pe toata perioada cat am stat in zona! Bine ca a trebuit sa plecam, asa ca am iesit tiptil si rusinat cu masina din parcare, am parcurs cca 15-20 m spre intersectia din zona Vamii Portului, ca melcul, printre turisti si gura-casca, asa cum fusesem si io cateva clipe mai inainte, si-aud ca vine nervos din spate cavalerul Yama'...cu motorul turat si facand drifturi prin pietris! Ma trag cu troaca de masina mai pe dreapta si-i las loc tipului nervos sa se dezlantuie...doar ca acesta prefera sa franeze pana aproape de oprire in fata mea, ca apoi sa accelereze si sa arunce pietris in spate (spre noul meu parbriz, schimbat de max. o luna!). Fiind in treapta intai, am avut rezerva sa ma misc scurt spre dreapta, aproape de masinile parcate in spic si sa-mi salvez parbrizul si farurile de ploaia de pietre plecata de sub roata de 180" a mamelucului cu gel in par! A privit apoi ranjind peste umar si s-a dus pe drumul serpuit si asfaltat spre centrul localitatii. Nevasta, daca nu avea centura pusa, cadea pe sub bord de ras...cica "uite ce-ti face fratele tau!". Stiindu-ma bazat (adica am baza in dotare, cam orice scula mi-ar trebui sa depanez un astfel de exemplar), m-am luat dupa el...sa-i cer socoteala...frumos! Babuta mea diesel l-a ajuns relativ foarte repede pe coca'...dar din fata venea un Logan de militie, asa ca am renuntat sa-l depasesc (nici nu as fi putut, latimea drumului nu-mi permitea)...si-am vrut sa opresc sa ma plang alora, ca de-aia ii platesc...dar culmea, aia l-au salutat respectuos pe inculpat si nu m-au luat in calcul cand le-am facut semn sa opreasca! Uite-asa am reusit sa-l pierd si pe coca'...si nici cu militienii nu am putut discuta...ca s-au dus acolo de unde venem io! M-am calmat cu gandul ca poate si-o gasi pana la urma nasul si-l va capaci vreun sofer mai bazat ca mine si mai putin increzator in aceia care ar trebui sa ne asigure linistea si siguranta! Apoi...pana sa ies din zonele alea locuite, am intalnit inca vreo trei-patru motociclisti fara casti si echipamente, plus cateva maxiscutere, majoritatea fara numere de inmatriculare si conduse de coca' precum amicul din povestea mea! Culmea a fost ca la iesire din Cetate era un MCV cu radar bagat la umbra, pe langa care treceau nestingheriti toti cei de care va vorbeam. Culmea-culmilor a fost o tinerica pe locul conducatorului unui Burgman, care conducea ajutata de pasagerul ei, ce-i tinea ghidonul si probabil o invata sa mearga, da, de pe locul pasagerului, normal. Da...si toti fara casti... Oare militia de-acolo pentru ce o fi platita din banii nostri? "

Astea sunt povesti culese de pe internet sau v-ati citit jurnalele?

Faza aia e tare, cu Chucky murdara de pipilică. De cachita nu era murdara?

(nu ma intrebati unde am gasit prostia asta...)....

E joi.. ziua mea norocoasă..Ehh.. norocoasa pe naiba! In fine.. azi stateam pe gardul şcolii si vine si bunăciunea mea (Daniels) se opreste brusc si ma analizeaza. Desi aveam o pereche de pantaloni scurti ,cu bikini la vedere si sutienul roz care atragea privirea tipului. Sta in fata mea cu un zambet pervers pe buze. Mă uit zambind la el, îi fac un semn de vino încoa' . Mă retrag de pe gard si paşesc ca o divă sexy pe tocuri spre baia fetelor..El ma urmeaza urmarind toti pasii mei si parea ca ma devoreaza din priviri.
Ma opresc fix langa chiuveta si incep sa imi musc buza de jos cand il vad cum ma privea. Vine incet spre mine si imi pune mana pe fund. Eu imi dau jos maieul pe care il aveam si raman doar in sutien cu sanii la vedere. Statea lipit de mine si incepea sa ma sarute cu disperare. In acel moment simteam cum ceva prinde viata..Hopa.. S-a trezit membrul la viata! El a ramas putin rusinat..insa am inceput sa îi dau pantalonii jos..Lasand la vedere toata placerea lui. Îl trag ca o nebuna de tricoul lui Armani pe care tacsu' i l-a luat. El imi trage de breteaua sutienului pana se rupe.Imi scoate sanii si incepe sa se joace cu ei. Imi dau bikini jos si incep sa ma joc cu membrul lui. Il iau repede..si cu o fractiune de secunda el intra in mine. Gem tare de placere si apuc sa ma prind de robinet. Tot continua sa ma faca sa ajung la orgasm. Gemeam asa de tare incat cred ca auzea si femeia de serviciu!!+
Ma prinde de coapse..ma trage in sus si ma face sa tip de placere.
Incheiem cu un oral ca la carte. El isi tragea pantalonii si in acel moment dandu-si seama de ceva..NU AVEA PREZERVATIV!! Oh doamne !!Cum a putut sa-mi faca asa ceva?!Eu pe moment nu mi-am dat seama.. Il lasam sa ejacueze si eu imi ridicam chilotii de prin incapere..El imi luase sutienul si facea gesturi perverse cu el.
-Hai Daniels că nu mai am timp si de jocurile tale erotice..
-De ce nu baby?Doar stiu ca esti dispusa sa face orice pentru am-i suge penis! Cand am auzit cuvintele astea..I-am dat o palma cu toata forta si am strigat la el"Nesintitule!! Te urasc!Du-te dracu'!!!"  In acel moment mi-am ridicat ce mai aveam din demnitate si am disparut pe usa cu acel mers triumfator. Daniels se uita dupa mine amuzat si incepuse sa fluiere dupa mine zicand "Good!Buna treaba curvo!Nu uita ca ti-ai lasat chilotii plini de ciclu in baie!" Eu fierbeam de draci,dar totusi continuam sa merg inainte fara ca sa îi mai dau atentie. Trecuse ceva timp de cand plecasem cu idiotul ala la futut.Ma indrept spre gardul scolii si observ ca amicii mei nu mai erau..Intre timp ,stateam cocoțată pe gard cu gandul la ce se intamplase.În timp ce ma gandeam eu.. trece o gasca de baieti super sexy..Îi analizez pentru ceva timp..
iar apoi observ ca se afla si Daniels printre ei. Eu ma uitam la cel mai dragut tip de acolo.In momentul in care eu ma holbam la aceea bunaciune..Daniels se apropie de acel tip si îi sopteste ceva la ureche si atunci el se uita la mine si incepe sa rada cu pofta..
Oare ce i-o fii spus?
Hopa.. In acel moment am observat ca am o pată albă pe ,pantaloni..Uhg!!A lasat sperma lui pe mine!!Ce scarbos!Bleah..
Ignor faptul ca acei tipi se uitau numai la fundul meu facand gesturi perverse si pornesc spre casa in cea mai mare fuga . Ajumg in camera mea,imi trantesc geanta pe fotoliul negru din care ies cateva prezervative..Ma opresc si vad daca sunt expirate.Citesc termenul si observ ca erau din 2011 .. Pffiu!Cred ca sunt ale fratelui meu..In 2011 a avut o prietena la care tinea foarte mult..Dar din pacate s-au despartit de la prima partidă. Kate a ajuns la concluzia ca fratele meu nu e bun la pat ai i-a dat papucii.
Geo (fratele meu) inca se mai gandeste la ea.. Degeaba! Kate e o tarfa in adevaratul sens al cuvantului. Tot Detroit-ul o stie ca pe tarfa cartierului. Dar Geo nu este interesat de ce spune lumea ,el o iubeste imdiferent de situatie. ♡
In fine.. lasa-l in suferinta lui.
Ma duc in baie,imi arunc sutienul in coşul de rufe murdare si chilotii mei rosii îi las la intrare in baie. Pornesc duşul si las stropii fierbintii sa interactioneze cu,corpul meu. In timp ce ma relaxam in dus..Fratele meu trecea pe langa baie.. Cand se oprise in dreptul usii si ramase masca cand vazuse chiloteii rosii cu danteluta. Avuse un soc emotional de atunci pentru ca si Kate a purtat ceva asemanator cand au facut-o prima data. Luase lenjeria din fata usii si disparuse in camera lui. Termin si eu dusul fierbinte..Imi usuc parul roşcat si ma acopar cu un prosop in jurul corpului. Imi gasesc sutienul din cosul cu rufe murdare dar..chilotii mei?Unde oare i-am pus? Dupa un moment imi amintesc ca i-am lasat in fata usii dupa ce am intrat. Raman putin şocată cand observ ca au disparut..Stau o clipa si ma gandesc daca.. Nu cumva i-a luat Geo? Ohh..Generatia asta perversă! Ma duc pe jumatate dezbracata in camera lui si îi spun :-Geo!Nu crezi ca iei lucruri care nu iti apartin?! Am spus asta inainte de al vedea in dreptul patului stand ghemuit. Strig tare la el : -Georgian Stone! Ce mama drq'ului ai patit?!
Se intoarse la mine si îi vad fata palidă ,ochii inlacrimati si o suferinta pe care nu o mai vazusem niciodată la el . Sincer chiar imi era mila de el .. Incerc sa ma apropii de el usor.. Si observ ca tinea lenjeria mea in brate si suspina..El credea ca acei chilotii au fost ai lui..Kate!
  
    Capitolul 2.
Vineri ,31 octombrie.
Va fii cea mai tare seara ever!Halloween ,ura!Cat timp am asteptat sărbatoarea asta. Toti se imbraca in monştrii , vrajiitoare si toate minunatiile ..
Anul asta m-am decis să mă costumez in..persoana mea. Nu-mi trebuie niciun costum atata timp cat il am pe fratele meu circuland pe strada ca un mic maniac pentru dulciuri.
Deja am incept sa "decupez" dovleceii, unul are iminioare în loc de ochii pe care trebuia sa-i aiba.

cataspo, on 14 septembrie 2017 - 17:11, said:

Tare rau replica asta !

Mi-am adus aminte de asta   rabdare numa sa aveti ca e tare !!


S-au cunoscut in Bamboo... ea superba posesoare de superbe silicoane, el modest posesor de 335 (o masina chiar misto dealtfel). Ea de-a casei, el invitat la onomastica unui alt prieten. Cand a vazut-o si-a pierdut toate simturile, a intrat in vorba cu o prietena, prietena l-a vazut simpatic si i-a pus fata in fata. Ca sa scurtam povestea... s-au imprietenit. Dupa o saptamana ea s-a lasat convinsa sa-l insoteasca intr-un business-trip la Brasov si s-au si "tutuit". Noi toti am pariat ca dupa ce se da in roller-coaster isi revine in simtiri si ii trece dar... n-a fost asa.
Pana la urma relatia s-a intarit, au devenit de nedespartit si dupa 3 saptamani, in decembrie 2008 au hotarat sa-si petreaca sarbatorile la Viena. Ea venea cu trupul si sufletul ei, el venea cu transportul, cazarea, masa si dansul.
Si au plecat cu 335-ul lui spre o vacanta de vis...
Prima zi la Viena, prima oprire direct la shopping! Kerttner Strasse, (sau cum se numeste c-am uitat amanuntul asta) primul magazin vizitat... Swarovski! Ea vede un colier superb care ar fi saltat incredibil pe decolteul ei siliconat si-i transmite scurt "Il vreau!". El se uita la pret, vede 800 de euro, inghite in sec si spune "Iubita mea, avem la noi vreo 4.000 de euro, daca din prima zi spargem 1.000 ne intoarcem acasa peste 3 zile... pe jos."
Ea clipeste usor agitat, se incrunta putin dar trece peste acest episod... Dupa 8 min si 42 de secunde intra in alt magazin. Ea vede un guler de blana superb care s-ar fi incolacit cu drag in jurul gatului ei ce exista deasupra superbelor silicoane si-i spune scurt "Il vreau!". El se uita la pret, vede ca bucata de animal mort costa 1.100 de euro (mama lor de chinchile!) si spune "Iubita mea, hai sa nu ne grabim ca astia inca n-au bagat reduceri...".
Ea zambeste stramb, inghite in sec si iese din magazin. El o prinde din urma, o ia de antebrat, o intoarce brusc si o saruta... Ea il lasa s-o mozoleasca si dupa ce se desprinde din focul imbratisarii ii arata magazinul 3
Intra amandoi acolo, pasa-mi-te dragostea se reinnodase...
Ea vede un ceas mic, nimic deosebit, ceva cu niste pietroaie pretioase rau trebuia sa fie, un chilipir de vreo 700 de euro. Intinde o mana cu un deget ferm intins la randul lui si zice "Mi-ar sta bine pe mana, nu?". El se uita la ea, se uita la ceas, se uita la ea, se uita la pret, se uita la ea si zice "Fa, crezi ca la mine in curte am un pom care face hartii de 500 de euro?! Am venit sa ne distram nu sa toci tu bani!".
Ea nu zice nimic, se mai uita putin prin magazin, vede ceasurile de barbat si spune "Nu vrei tu sa-l probezi pe asta de aici?". El, mirat ca partea cu "Fa!" a mers, se uita la ceas, il apreciaza ca dragut (pretul la fel, 138 de euro) si-l cere vanzatoarei la proba.
Ea spune "Ma duc pana la masina." si pleaca. El zambeste mandru foc de piciorul ce-l pusese in prag cu ceva secunde inainte. Probeaza ceasul, isi spuse ca trebuie sa-l cumpere, baga mana in buzunar si isi aduse aminte ca a pus portofelul, impreuna cu mobilul si toate actele la ea in poseta... Se pune pe asteptat... si asteapta... si asteapta... si mai asteapta putin pana cand s-a gandit ca s-a intamplat ceva...
Si iese din magazin intr-o fuga, ajunge la parcarea unde lasase masina, ea nu era de gasit... dar nici masina nu mai era acolo... Si da-i si invarte-te, si cotrobaie, si lungeste gatul... nimic!
Si da sa i se aprinda beculetul... dar se stinge. Primul gand a fost "A plecat la hotel!" dar apoi si-a adus aminte ca inca nu se cazasera, de-abia ajunsesera in Viena!
Ce-i de facut?! Aude in spatele lui un dialog in limba romana, vede 3 tineri impovarati de pungi de cadouri si se duce la ei... "Salut fratii mei, am si eu o problema, mi-a disparut iubita si nu am telefon, pot sa dau un telefon de la voi? Va rog eu frumos, ma recompensez eu cumva...".
Baietii zic "Ok.", ii pun in mana un telefon, el suna la ea, ea raspunde, el zice "Unde esti femeie?!", si ea spune sec:
Am plecat ba badaranule! Tu crezi ca am venit la Viena sa ma duci prin berarii si sa mananc carnati?! Esti un sarac obosit! Am plecat la mama in Romania!"... si-i inchide telefonul!
- Faaaaa! Am actele si banii la tine, si cum ma-ta pleci tu cu masina mea?! Vezi ca...
[bip-bip] - adica ea i-a inchis lui telefonul in nas
El mai suna o data... telefonul inchis! Le da oamenilor telefonul inapoi si... de-aici incepe aventura! Sa recapitulam: avea la el o pereche de pantaloni, un tricou, o geaca subtire (teoretic era cu masina), o pereche de pantofi, un ceas la mana si... atat!
Iubirea, acest minunat sentiment, exprimat superb in cant de voci din toata lumea, descris in milioane de cuvinte de scriitori extaziati in simtiri... "Mortii ma-sii de iubire!" ... se gandea Catalin stand ca tuta in mijlocul Vienei, cu 0 (zero) euro in buzunar, fara niciun act, fara mobil, fara... nimic!
El, baiat de actiune, dupa ce a inceput sa simta gradele sub zero s-a aciuat intr-un magazin si a inceput sa gandeasca, sa caute variante, sa... ceva, orice!
Ajunge la concluzia ca trebuie sa ajunga la ambasada Romaniei! Uraaa! Gata, organele se vor ocupa de el, va fi repatriat si o sa-i rupa capul nenorocitei! O sa-si recupereze banii si masina, o sa-si repare vacanta, o sa... gata, la ambasada!
Dupa ce s-a trezit ca deschide usa unui taxi si-a adus aminte ca n-are o letcaie in buzunar. Deci... a inchis cumintel usa masinii, s-a luat in brate zgribulit ca un pui de gaina toamna, si s-a aplecat la geamul masinii: "Excuse me, do you know where Romanian Embassy is?". Pakistanezul s-a uitat la el, a clipit nauc si l-a intrebat de adresa. Catalin al nostru l-a trimis la o adresa legata de mama lui de pakistanez care nu stie nimic (!) si s-a dus la urmatorul taxi cu aceeasi intrebare... dupa ce a epuizat taxi-urile din parcarea respectiva a luat-o la picior si a gasit alta statie de taxi-uri. Deja parkinson-ul termic il poseda, clantanea dintii ca o moara stricata, i-era foame, deja simtea oboseala...
In sfarsit, a pus intrebarea cu "Romanian Embassy" tuturor. Toti clipeau la el nauci si... atat!
I-a venit in minte ultima solutie. A intrebat unde e cea mai apropiata sectie de politie. I-au aratat taximetristii unde e , dupa vreo 20 de minute a gasit-o, a intrat inauntru si le-a povestit politistilor care e baiul. Aia au dat din umeri, i-au zis ca n-au cum sa-l ajute si l-au dat afara.
Acum trebuie sa va zic... Catalin nu e vreun prost, partea cu "siliconata" a fost doar o ratacire. Deci, l-au dat oamenii afara dar el a intrat din nou si a luat in brate un calorifer. Austriecii trageau de el sa-l scoata afara dar al nostru se tinea cu dintii de calorifer si urla "Call Romanian Embassy, tell them a romanian is in distress!". Aia n-au sunat pe nimeni, ca oricum e vineri seara si nu va raspunde nimeni, i-au spus ca singura varianta de a suna pe cineva ar fi doar daca face o ilegalitate, dar ca nu-i recomanda pentru ca va sta in arest pana va fi judecat, si asta va dura. Pana la urma iese in strada imbrancit de baietii in verde si alb...
Si a ratacit pe strazi in speranta ca mai gaseste vreun roman, sa sune in tara. Dar deja era tarziu, strazile se golisera, sperante ioc... "Ce facem Gogule?" se intreba singur si un rezultat decent nu aparea din niciun locsor al mintii lui inghetate. Si... a vazut o shaormerie! Deja simtea aroma Dristorului atat de indepartat, caldura unei incaperi, un scaund moale in fund... si a intrat!
Inauntru vreo 3 clienti si un turc plictisit la tejghea. Catalin se duce ata la turc si incepe dialogul:
- Mister, I am from Romania, and I have a problem. My girlfriend left me here with no money, no papers, no phone... nothing! I need help!
- One shaorma is 3,5 euro sir.
- Mister, I don’t have anything else on me. But I propose you a thing: I give you my watch, I payed 3.000 euro for it in Romania. I need to call my friends in Romania to come and help me, and untill they come I need to eat something. What do you say?
Turcul s-a uitat la el neincrezator, s-a uitat la ceas, Catalin a ridicat mana ca sa vada otomanul mai bine ceasul, Khaled (c-asa-l chema) i-a facut semn sa-si scoata ceasul, l-a luat in mana si a inceput sa-l invarta pe toate partile.
- It’s an ?????? (nu mai tin minte ce ceas AVEA), bought it this year for my birthday, I payed 3.000 euro.
Turcul se mai uita putin, mai cheama un turc, vorbesc ceva pe limba lor, celalalt turc se uita si el la ceas, se intorc si se uita la el, mai vorbesc ceva pe limba aia turceasca a lor, turcul numarul doi se mai uita o data amanuntit la ceas, spune ceva si da din cap a "da" si incep sa rada.
Si brusc se aprinde o luminita mica... speranta lui Catalin.
Ramasesem la speranta Catalinului (caruia ii multumesc pentru ca s-a inmuiat pana la urma si m-a lasat sa continui cu istorisirea) in mijlocul shaormeriei Vieneze...
Dupa cei doi turci (Khaled and friend) au zis ca sunt interesati, Catalin se vedea deja imbuibat cu shaorme, cracit relaxat pe o sofa moale, la caldura, motaind linistit in asteptarea salvarii... dar nu!
Dupa cei doi turci au zis ca vor ceasul, i-au comunicat oferta:
- I give you 3 shaorma every day for 5 days and I leave you to stay in the non-stop area of the restaurant during the night. You do not make noise, do not disturb nobody, just stay there.
- The watch is 3.000 euro, it’s fair if you give me more shaorma for each day but I don’t think I will stay here 5 days. You give me some Cola to drink, 5 shaorma for 3 days, and I stay in the restaurant during the day and in that thing outside during the night, and you leave me make some phone calls to talk with my friends and family.
- 4 shaorma for 3 days, some Cola, ok with the restaurant but no phone call. Last offer and you owe me. And you give me the watch now.
Si ce era sa faca... a acceptat.
I-a pus turcului ceasul in brate, si-a gasit un loc in shaormerie, s-a aruncat salbatic in trupul primei shaorme si si-a indesat prima sticla de Cola pe gat, servit de noul lui prieten - Khaled - care invartea lipii si castraveti murati mandru nevoie-mare cu noul ceas pe mana. Si dupa ce Khaled a zavorat restaurantul, Catalin a ramas in "antreu". Acum hai sa va explic cum am inteles si eu: antreul asta era un fel de chiosc din termopan in care se adaposteau clientii care veneau noaptea si erau serviti "la gemulet". Chioscul asta avea vreo 2m lungime si 1m latime, loc in care trebuia sa incapa si clientul, si Catalin, si scaunul pe care statea Catalin.
Si asa a trecut prima noapte...
Trezirea de dimineata, in loc de omleta and stuff o shaorma prospetica la mic dejun, in loc de cafea o Cola, tigara luata imprumut de la unul dintre bucatari si... screme-te gogule si gandeste-te cum faci sa iei legatura cu natiunea si familionul.
Evrika, romani suntem, ne ajutam intre noi! Si pune-te pe drum! Catalin al nostru s-a plimbat in ziua aia prin Viena, mai ales in zonele turistice , pana n-a mai avut picioare. Tactica era simpla: statea prin magazine si fast-food-uri cu urechea ciulita. Cand auzea limba romana isi lua fata de milog si le spunea ca are o urgenta si are nevoie sa sune in tara. Teoretic planul era simplu si ar fi putut fi si eficient...
- Buna ziua, v-am auzit vorbind romaneste... stiti, am o mare problema si sunt disperatm trebuie sa sun in tara dar mi s-au furat si telefonul, si banii, si tot... (si in timpul asta ii veneau in cap imagini cu superbele silicoane). Pot sa sun de pe telefonul Dumneavoastra? Macar un minut, va rog mult!
1. - Pleaca frate, numai la pomana stiti!
2. - Lasa ba c-am mai auzit io din astea, iei telefonul si fugi! Ciorditori nenorociti!
3. - Normal, esti roman, la miloaga! Pleaca ba!
Dupa 30 de minute si multe sudalme incasate Catalin incepuse sa se gandeasca la faptul ca daca era orice alta natie si nu roman si-ar fi gasit de mult pe cineva care sa-l ajute... dar nu s-a lasat!
- ... macar un minut, va rog mult!
- Ia stai putin. Costele, vino ba-ncoa’! Si vine Costel, munte de om, cateva zeci de kg peste suta si privire ucigatoare.
- Ce-i ba?
- Auzi ce zice asta... si-i povesteste lui Costel care asculta cumintel si la final spune:
- Daca incerci sa fugi iti tai gleznele! Ia telefonul meu si suna. Si-i da telefonul.
Primul apel la "superbul decolteu", telefonul inchis. Al doilea apel pe telefonul lui, suna dar nu raspundea nimeni. Al treilea telefon a fost dat la mama lui, telefonul inchis (erau la tara). Telefonul 4 la fosta iubita, a raspuns un mascul si cand a inceput sa-i spuna Catalin ce-si-cum l-a injurat ala si i-a inchis telefonul in nas. Inca vreo 3 telefoane pe la prieteni, disperarea incepea sa-si arate coltii, Costel devenea nerabdator...
Al nu-stiu-catelea telefon a fost la mine. Nu va entuziasmati, nu stiam numarul si n-am raspuns! Pana la urma a dat de unul dintre prieteni si i-a povestit intr-o suflare ce a patit dar si-a dat seama ca nu putea sa-i spuna omului unde ar putea fi gasit pentru ca uitase sa ia adresa de la shaormerie si... nu avea telefonul ala decat pentru inca 3-4 minute. Si a zis:
- Ba, sunt in curu’ gol, m-a lasat nenorocita aia aici si n-am nimic! Cand o prind o omor! Dorm la o shaormerie, nu comenta nimic, tu suna pe toata lumea si puneti-va pe drum, o sa vad cum reusesc sa va sun si sa va dau un numar sau o adresa! Te rog, te implor, te orice!!!!
Si Costel a zis "Gata ba, ai vorbit!", i-a luat telefonul si dus a fost! Catalin al nostru o taie intr-o fuga spre shaormerie, navaleste inauntru, afla adresa si o taie inapoi spre zona turistica in cautarea altui Costel. Nu o mai lungesc acum, pana la urma a gasit un cuplu (de atunci le pune numele pe lista de "buni" la slujba de la biserica),
oamenii i-au dat telefonul sa mai sune o data si i-au dat si 10 euro, era bogat! A sunat din nou la prietenul din tara si i-a dat adresa, era aproape salvat! Dupa asta s-a retras cumintel la o shaorma si... o Cola.
- Muahahahaha! Baaaa, fi atent! Muahahahaha! M-a sunat Catalin... muahahahaha! Stai sa respir... deci m-a sunat Catalin... muahahahaha!
- Ce-ai Bogdane, te-ai tampit?! Zi ca am treaba!
- Muahahaha! Serifule fi atent: m-a sunat Catalin si... muahahahahah!
- Suna-ma cand iti aduni creierii, ai fumat ceva?! Pa!
- Stai Cabrale, stai si asculta! M-a sunat Catalin...
- Mi-ai zis asta de 4 ori... hihihi... am ajuns sa rad ca prostu’ de rasu’ tau!
- Bwahahahaha! Da ba, l-a lasat aia in curu’ gol la Viena! A plecat paragladina cu masina lui, n-are bani, n-are telefon, n-are acte, cica... muahahahaha! Muahahahahah! Ba, cica sta intr-o shaormerie!
- Muahahaha hihihihi huhuhahahaha! Care serife, siliconata?!
- Da ba, cred ca aia! Muahahaha! M-a sunat ala disperat ca a ramas ca valiza-n gara! Serif, tre’ sa... muahahahaha! Tre’ sa mergem sa-l luam!
- Bine. Organizeaza treaba si plecam in noaptea asta. Hihihihi! Da’ daca n-are acte cum il scoatem de-acolo? Si aia unde e? A dat masina in urmarire? Muahahahahahaha!
- Nu stiu frate dar oricum nu are proasta cum sa intre in tara ca masina parca e pe firma.
- Pai nu ba, ca la intrare iti cere doar talonul, nu-ti mai cere nimeni procura. Deci pisi e in tara... muahahaha! Da’ de ce l-a lasat acolo?
- Nu stiu ba, hai ca sun la Rami de la Pasapoarte sa ma invete ce-i de facut.
Am aranjat toate cele ale mele, intre timp Bogdan a sunat si niste prieteni din Arad care au promis ca pleaca si ei spre Viena caci asa l-ar fi recuperat mai repede si cand ajungeam noi vedeam cum facem. Si pe la vreo 12 noaptea, sambata spre duminica, ne-am pus pe drum. Si am ras in masina de ne-am cracanat, am facut fel de fel de scenarii si iar ne-am hahait, si ne inchipuiam cum e fitosul nostru cazat la shaormerie si iar am ras..
eu uitasem de un lucru, uitasem sa intreb cum il bagam in Romania... alt motiv de halimai si tremur in izmene...
Am ajuns la Viena in 14 ore, un timp bun in conditiile date. Prietenii din Arad au intarziat cu treburi si au ajuns cu vreo ora inaintea noastra, nu aveau navigatie si nu s-au descurcat, i-am agatat din parcarea de la SCS (Shopping City Sud). Am bagat adresa in navigatie si am ajuns. Shaormeria nu era vreo dugheana dar singura diferenta intre aia si a noastra din Dristor era ca aia aveau mese de plastic si era un spatiu inauntru cu vreo 6 mese. Si cand intram noi in shaormerie il vedem pe-al nostru...
... de plictiseala spala vase! Mai oameni buni, ati vazut vreodata 5 barbati care se taraie pe jos incercand sa respire? Va zic eu, e un spectacol pe cinste! Khaled se chinuia sa ne dea afara dar saracu’ radea si el de rasul nostru...
Cand ne-a vazut Catalin a dat cu jegurile alea de pamant, a iesit de dupa tejghea si plin de spume a urlat "Hai in tara s-o omor pe-aia!". Si a iesit, a intrat iar, l-a intrebat pe Khaled cat vrea pe ceas, ala i-a zis ca ceasul face 3.000 de euro, Catalin mi-a cerut cheia de la masina si a plecat! Noi... am mai ramas la o shaorma! Bine, o mizerie, saracu’ "al nostru" a mancat de nevoie da’ noua nu ne plac siliconatele deci nu eram pedepsiti asa ca am mers la o carciuma din Viena, "Viena Cafe" se numeste unde am mancat si noi ca oamenii...
Si acum hai spre casa... si mergem noi linistiti, trecem la unguri, traversam cuminti cu 90 toata Ungaria cu toate ca viteza legala e 130km/h dar la in ce hal radeam nu ne simteam in siguranta nici la 90... In timpul asta ne-a povestit saracul toate cele istorisite si de mine in posturile astea, era sa sarim de vreo 3 ori de pe autostrada... mai oameni buni, n-am mai ras asa de cand ma stiu! Ne era frica sa bem si-o gura de apa ca sa nu facem pe noi... conduceam si plangeam de ras...
, stai ca era sa uit... atat de tare era omu’ de stricat la stomacel ca a trebuit sa oprim LA TOATE benzinariile din drum, shaorma cu Cola nu e treaba constructiva... a ***rizit asta prin toate colturile, in timp ce noi stateam in masina si radeam (frate ce-am mai ras!).
Cand sa ajungem la Turnu pun eu intrebarea aia fatidica "Ba, asta n-are pasaport, am ras, am rahatit si ne-am distrat da’ acum ce facem?!". Bogdan zice sa trag pe dreapta inaintea vamii. Ajungem la vama, opresc, se duce la portbagaj, cotrobaie putin si scoate o punga, aradenii opresc si ei si lasa masina in spate.
Aradenii coboara din masina lor si se suie la mine, Bogdan si Catalin se suie la aradeni in masina. Eu, in timp ce ma intindeam sa vad in oglinzi ce fac aia doi incep sa intreb care-i treaba dar astia (aradenii, zic) se faceau ca vaneaza norisori. Dupa vreo 3 minute ma enervez si dau sa cobor din masina dar Bogdan pornise deja masina si a plecat hotarat spre vama, pornesc masina si plec si eu dupa ei. Ajung ei in dreptul primului ghiseu, cel cu Control Pasapoarte, intinde Bogdan mana cu pasapoartele (?!), vamesul se uita scurt in ele si-i face semn sa treaca. Eu naduseam tot, nu intelegeam nimic, ne controleaza si noua pasapoartele si trecem. Dupa vama tragem toti pe dreapta, toata lumea topaia si se bucura numai eu eram din alt film. Catalin era in genunchi si saruta niste bolovani urland "Romanica, tarisoara mea, te iubesc fa frumusete!", Bogdan vine la mine:
- Ba, nu ti-am spus ca te crizai si ne luai la omor. Inainte sa plecam i-am sunat pe toti si le-am luat pasapoartele. In masina l-am imperecheat pe-asta cu unul dintre pasapoarte si... gata!
- Ba sunteti tampiti?! Asta-i puscarie! Ca...
- Gata, e fumata! Am trecut, suntem bine. Si daca se intampla ceva ne scoteai tu de-acolo...
- Da ba, in 2020! Oligopatilor!
Bine, discutia a continuat, eu tot in spume dar ce mai era sa fac... si am plecat spre Bucuresti.
De pe drum asta a sunat in continuu la "superbul decolteu" si pana la urma fata i-a raspuns.
- Fa te omor! Faaaaaa, te omoooor! Te omor, te omor, te omor! Iti tai silicoanele fa, m-auzi? Unde-i masina mea?
.... (pe ea n-o auzeam)
- Ceeeee?! Cum i-ai spart bara?! Deci gata, te omor fa! !•#$*&^$%*&%^&*!!! Te arunc in Dambovita! Unde-s banii?
...
- Ce-ai facut fa?! Din banii mei?! Pai ce treaba am io cu ma-ta fa, cum adica i-ai luat si plasma si masina de spalat vase si aer conditionat si... deci gata! #&^$**&^! Fa, te omor! Esti o...
Si se intoarce spre noi: "mi-a inchis telefonul! Deci o omor! Deci... da’ calca Cabrale pe acceleratia aia ca mergi ca o baba! Deci... o omor! O ucid! O anihilez! O..."
Nu ma mai lungesc acum, a sunat-o incontinuu, fata ba ii raspundea ba nu, ba ii inchidea telefonul, ba il injura si ea, Catalin stia una si buna: "O omor! Masinuta mea! Banisorii mei! O omor, o ucid, o omor!". Si am ajuns in Bucuresti...
- Ba, ai spray din ala cu piper prin masina?
- Ce-ai bre, te-a tampit mujdeiul?!
- Are caine ba, n-am cum sa intru in curte! O omor!
Si asa ne-am certat de la intrarea in Bucuresti si pana la el acasa. Noi incercam sa-l calmam, el ne intreba de sabii si iatagane, de pistoale si tancuri, mitraliere si elicoptere militare... Pana la urma l-am lasat acasa si asta a fost.
Am aflat restul povestii acum cateva zile, atunci cand m-am gandit prima data sa scriu despre povestea asta...
Catalin a ajuns acasa, si-a facut un dus (trebuie sa recunosc, atunci cand s-a incalzit in masina emana asa, o chestie incert-neplacuta), s-a imbracat de scandal si a plecat spre "superbul decolteu siliconat". Ajunge al nostru acolo, suna la poarta si nu raspunde nimeni, se cocoata pe gard si-si vede masina in curte (bara fata sparta atarna artistic intr-o parte dupa un sarut pasional cu o bordura din Mall Vitan), motiv pentru si mai multe spume!
Cainele latra cu spume la gura (fost dulau comunitar, actualmente "The paznic of the cetatea"), Catalin scoate triunghiul reflectorizant din portbagaj (cealalta masina, o Bora) si sare gardul. Si aici incepe halimaiul!
Da cu triunghiul in caine, cainele fandare rapida si atac la pulpa, Catalin da cu sutul si nimereste cainele in piept! Cainele nu se lasa, dupa un pas in spate rapid se arunca si-l apuca pe Catalin de treling (mda, training). Catalin se smuceste, se dezechilibreaza, cade, dar reuseste sa-i dea saracului caine un tringhi reflectorizant in cap. Cainele da drumul la crac, Catalin se ridica de jos si fuge spre casa, ajunge la usa dar usa era incuiata, cainele se arunca artistic in aer si-l prinde pe Catalin de ***! Catalin urla, cu o bucata sanatoasa de *** in gura cainelui, se intoarce si da cu triunghiul dupa caine, cainele se fereste si se repede iar. Catalin isi da seama ca n-are sanse sa invinga si-l ia disperarea... incepe sa urle "Ajutoooor! Ma omoara!"!
Cainele nu vorbea romaneste, nu s-a prins ca al nostru s-a predat si ataca in continuare. Catalin, proptit cu fuindul in usa, dadea din picioare ca Armstrong pe bicicleta si urla ca sirena lui Vasile Roaita. Trec ceva minute, cainele reuseste sa prinda din nou un crac de la pantaloni si incepe sa traga. Catalin si mai disperat urla ca di gura de sarpe!
Pana la urma "superbul decolteu" descuie usa si potoleste cainele, il ia si-l leaga langa cusca, Catalin se ridica si-si inspecteaza fundul si cracul... fundul sangera, piciorul era doar zgariat...
- Fa, %(*&^$^&#*(*^, te omor, de ce-ai plecat?!
- Pentru ca esti un calic! Mureai daca imi faceai si mie pe plac?!
- Faaaa, (%^#$%•, eu ti-am zis ca sunt copilu’ lu’ Bill Gates?! #$%^*&^#^&(#*&!, muncesc pentru bani! Mortii si ranitii &^%$^(*#&^•%^, ca te omor! Ce, sunt vreun arab batran ca sa te intretin?!
- Ce sa intretii ba amaratule, m-ai luat la Viena ca sa ne plimbam de mana in parc...
- Pai n-a vazut familia ta Viena din Paleolitic incoace fa! Sa-mi pupi si talpile sugativa nenorocita! (^%$%^*•&^%•^!•#*&%^&#*&^•%^!!!!
- Esti un badaran! Hai, vrei sa ma bati? Oricum esti un fatalau! Ia-ti masina si pleaca din casa mea! Saracule! Si-i arunca cheile de la masina pe jos prin curte...
Ce a urmat nu va pot povesti, caci nu a vrut sa-mi zica, dar va pot spune rezultatele: una bucata ochi bine umflat (la ea), multiple hematoame pe maini (la ea), multiple zgarieturi adanci pe fata (la el), certe smocuri de par lipsa (la amandoi), un deget de la mana luxat sever (la ea) si doi dinti ce se clatina si acum (la ea).
Per ansamblu... i-a dat jihadul, i-a dat na-na, a smotocit-o bine, a ciomagit-o, a... ati inteles ideea.
Cea mai frumoasa parte vine insa acum... Mircea, asta o sa-ti placa! Dupa cum spuneam, acum cateva zile mi-a venit in cap sa va povestesc, atunci cand...
... cand am primit invitatia la nunta! Dap, se casatoresc anul acesta, in iunie. Si asa cum spuneam in debutul primului post din aceasta serie, eu nu ma duc.

Prea tare! ))
Chiar de pare fara sfarsit, cititi-o ca merita! )

nwo, on 14 septembrie 2017 - 10:22, said:

Nu mai pot de ras

Am tradus-o la niște oameni aici

Scufita Rosie - Analiza


Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului.
Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.
Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi mai sunt tare putini, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie.
Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si "Cei 3 purcelusi" sau "Capra cu 3 iezi" observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!

Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) "elibereaza" cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii.

Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Alba ca Zapada" - auzi Alba si ea traieste in padure cu 7barbati.

Nu e poveste dar e de ras ....

" Nu ai auzit niciodata de Durian si nici nu stii ce gust are? Ei bine, imagineaza-ti ca mananci crema de vanilie aproape de o groapa de gunoi si s-ar putea sa-ti faci o idee cat de cat apropiata despre ceea ce inseamna, de fapt, fructul regilor.
O delicatesa din sudul Asiei

Cum se mananca Durian?

Fructul are dimensiuni mari, dar acest lucru nu ridica probleme in momentul culegerii. Practic, fructele coapte cad din copac si se crapa in anumite zone, ceea ce face ca procesul de curatare sa fie mai usor. Localnicii cunosc anumite puncte esentiale din coaja fructului si, cu ajutorul unui cutit sau ale unei securi mici, ei o crapa si scot miezul aromat. Consumat imediat dupa culegere, Durianul nu are un miros la fel de intepator.
Pe langa consumul partii carnoase, bucatarii recomanda si pregatirea semintelor, care pot fi fierte sau coapte si introduse in alimentatia de zi cu zi, ele fiind bogate in potasiu, vitamina C si carbohidrati.

10 lucruri amuzante despre Durian

In functie de perceptia fiecaruia, poate mirosi a animal mort, sosete nespalate, apa statuta, excremente de porc sau ceapa.
Exista aproximativ 30 de specii de copaci Durian, insa numai 9 sunt cunoscute pentru producerea fructelor cu acelasi nume.
Celebrul Anthony Bourdain adora fructele de Durian si sustine ca cel care are curaj sa le incerce va trai o experienta extraordinara. „E ca si cum ai saruta-o frantuzeste pe bunica ta moarta”, a spus excentricul bucatar.
Asiaticii folosesc coaja fructului pentru a tine la departare gandacii de casa.
Cu toate ca miroase ciudat, pentru unii Durian e chiar bun. El aduce a ciocolata cu ceapa, vanilie si nuci, spun ei.
In unele tari asiatice, este interzis transportul alimentelor in metrou, autobuze si chiar avioane, iar amenda pe care o primesc cei care fac asta este destul de usturatoare.
In Thailanda exista un festival anual al fructelor Durian, organizat in luna mai.
Durianul contine fibre, vitamina C, vitamina B6, potasiu, carbohidrati si magneziu.
Thailanda este principalul exportator al acestui fruct.
Pentru a testa fructul, trebuie sa analizezi coaja. Daca este prea uscata, inseamna ca miezul lui nu mai este bun. "

Edited by Baxon, 17 September 2017 - 01:15.

O POVESTE FUNNY CU VODAFONE


În cele 15 minute în care mi-am activat vreo 5 extra opțiuni și mi-am dezactivat alte 7 în încercarea disperată de a ajunge la un operator Vodafone, Andreea mi-a pierdut răbdarea și i-am închis telefonul, dar în același timp mi s-a întipărit în minte un scenariu Horror SF.
Cum ar fi dacă noi chiar am trăi într-un fel de Matrix și am ajunge să plătim serviciile unei companii fără să ne dăm seama că acolo nu mai lucrează demult oameni. E doar o mașinărie care se dezvoltă singură și controlează tot fără să realizăm lucrul ăsta. Așa mă simțeam în timp ce Andreea, chiar, oare chiar o cheamă Andreea sau Mașinăria a rulat în câteva milisecunde o statistică prin care a rezultat că ăsta este cel mai plăcut nume pentru utilizatori? Și oare chiar e o voce umană sau e doar un sintetizator de voce perfecționat? Pentru că singura interacțiune pe care o ai cu această companie e prin acest robot, denumit general Andreea. Ori apeși pe taste prin a asculta diverse mesaje înregistrate de ea, ori obsesia ei merge mai departe și îți spune să vorbești cu ea. Și când te gândești că nici măcar nu știi cum arată Andreea. Pe net apare poza unei tipe generice, a cărei imagine a mai fost folosită de o altă Mașinărie americană pentru a promova niște servicii dentale. Asta observasem și eu. Andreea are o dantură perfectă. Dar ea nu există!!! E doar un computer, o mașinărie, un soft!
”Nu ai făcut nici o selecție, te rog să revii…” I-am închis! N-am mai rezistat. Voiam să pun și eu o întrebare al cărui răspuns nu l-am găsit nicăieri, nici măcar pe site-ul lor, dar n-am mai reușit să dau de nici un operator. Pentru că NU MAI EXISTĂ OPERATORI! Mașinăria i-a asimilat pe toți! Și mă gândeam în continuare, orice interacțiune pe care o companie trebuie s-o facă, o poate face prin intermediul tehnologiei. Către clienți pleacă doar niște reclame TV, Radio sau Presă comandate prin e-mail și aprobate tot prin e-mail. Facturile la fel, sunt niște servicii automatizate, iar în online un alt robot răspunde și postează statusuri în mod automat după un algoritm de comunicare bine pus la punct, pentru că nu-i așa, fiecare răspuns pare atât de plastic.
Sună telefonul! Mă uit la ecran și e un număr necunoscut, dar e ”mult prea perfect” ca să fie al unui utilizator obișnuit. Îl ții minte din prima. Răspund cu o ușoară teamă în glas, ”Alo?…”. Răspunsul intervine calculat după o secundă de liniște, ”Bună, sunt Andreea!”
Fuuuck! Mă sună Mașinăria! De ce??? Ce vrea de la mine? Oare știe deja la ce m-am gândit? Vrea să mă testeze? De fapt voia să-i dau o notă ultimei conversații. Zic ”shit!”, nu doar că e o Mașinărie care controlează totul, dar e și o Mașinărie care a evoluat atât de mult încât începe să aibă sentimente și să fie cam narcisistă. Vrea să știe ce părere am despre ea. Și cum omul nu e o ființă perfectă și foarte calculată, am vrut să-i arăt cine sunt, așa că am apăsat tasta 1 cu toată puterea și i-am închis telefonul în nas. Ce prostie, să-i închizi telefonul unui robot, de parcă l-ar afecta cumva, nu?
După câteva minute bipăie telefonul a mesaj. Eram singur în casă și brusc am rămas blocat. Nu voiam să cred dar știam că de la ea e mesajul. Ceva îmi spunea că acest coșmar nu s-a terminat. Iau telefonul și încep să citesc. Broboane de sudoare încep să-mi curgă valuri pe frunte, buzele mi se usucă și crapă instant, vinișoarele din ochi îmi plesnesc necontenit, iar creierul meu premeditează acțiunea de auto apărare atunci când citește mesajul ”Vă rugăm să ne spuneți motivele pentru care ați acordat notele la sondaj!”. Acum îmi era mai mult decât clar. ȘTIE! Mașinăria Știe! Andreea Știe! Și îmi cere socoteală! Nu doar că n-a interesat-o să mă ajute, dar e mai mult decât interesată să știe de ce i-am închis telefonul și i-am dat nota 1. Cu siguranță că vrea să copieze perfect comportamentul uman doar că n-a reușit și o frustrează maxim chestia asta. Iar acum are numărul meu (ce tâmpenie, normal că îl are, doar ea mi l-a generat automat) și mă poate suna sau urmări oricând. Chiar și acum când scriu acest articol, știu că citește fiecare cuvânt și m-aștept ca din secundă în secundă să-mi sune telefonul și să aud ”Bună, sunt Andreea!” și să simt acel zâmbet a la Chucky. Dacă o să dispar, o să știți de ce! Andreea e de vină!
Știu că multă lume are o problemă cu ”Andreea” și multă lume se enervează. Dar adevărul e că atunci când ai milioane de abonați crește și numărul de apeluri în contact center și cumva vrei să le reduci. Am lucrat în contact center și știu câtă muncă e în reducerea apelurilor și cererilor din partea clienților. Asta pentru că nu poți niciodată să angajezi milioane de operatori care să răspundă fiecărui om (nu mai spun că mulți chiar sună din plictiseală și pentru că au prea mult timp). Așa că încerci să găsești metode automatizate prin care să descurajezi sunatul în contact center. Da, chiar e vorba de descurajare și de a-i face pe oameni să-și rezolve singuri problemele. Dar totuși cred că în cazul Vodafone lucrurile poate că au mers un pic cam departe. Căci eu sun doar de vreo 2, 3 ori pe an, cred, iar în ultimele două dăți am renunțat pentru că nu mai găsesc nici o combinație prin care să ajung la un operator (aia cu comandă vocală cred că e doar pentru abonați, pe mine Andreea mă pune în continuare să apăs pe taste).
Iar oameni încă lucrează la Vodafone, nu de alta, dar m-a sunat ieri cineva de la Vodafone și a fost o conversație extrem de amuzantă pe care o s-o redau mai jos:
Eu: Alo?
Ea: Bună ziua, vă sunăm din partea Vodafone Româ… Alo, m-auziți?
Eu: Eu vă aud, dumneavoastră?
Ea: Nu prea, nu cred că aveți semnal! Vă puteți muta?
Eu: Nu zău! Mai povestește-mi, te rog!
Jur că am pufnit în râs! Adică cum să sune cineva de la Vodafone și să-ți spună că nu te aude că n-ai semnal??? How fucking ironic is that? Da, chiar n-am semnal la mine în casă, așa că m-am întins jumate afară pe geam că eram chiar curios cum o să continue această conversație. Ba chiar speram că Andreea a angajat un om ca să afle cu adevărat de ce i-am închis telefonul. Dar nu, a fost ceva mega boring. Încercau să mă cheme în AFI să-mi propună niște beneficii având în vedere că sunt un client atât de fidel și de vechi.
”Ce înseamnă mai exact aceste beneficii, ca să știu dacă rentează să vin din Berceni până în AFI?” întreb eu abia ținându-mi echilibrul pe geam. M-a aburit că putem schimba locația dar că merită beneficiile. Căcat, pun pariu că mă duceam într-un magazin și mă puneau să-mi fac abonament, ceea ce nu vreau și n-o să fac vreodată! Prepay rulz!!! Fight the Machine! ))
Vouă ce vi s-a mai întâmplat amuzant în ultima vreme cu operatorul vostru de telefonie mobilă? Că în nici un caz n-ar trebui să ne mai enervăm și pe treaba asta!

Edited by EmyBoss7, 17 September 2017 - 13:23.