Cum pot să îmi fac dreptate? - Divorț, partaj și drept de vizită minor

althea, on 12 septembrie 2017 - 18:02, said:

Nu se poate rasturna sub nici o forma prezumtia asta la noi? Vad in codul civil ca actiunea in tagada paternitatii poate fi introdusa de sotul mamei. Asadar?

sebulbus, on 12 septembrie 2017 - 19:06, said:

Ba se poate, am spus asta deja:

althea, on 12 septembrie 2017 - 18:18, said:

LE
Eu ziceam despre testele care se vând la liber că nu-i folosesc decât pentru el dacă ar afla că nu e copilul lui - puțin probabil să fie așa, da' na, nu imposibil.

Edited by althea, 12 September 2017 - 19:30.

Dadusem quick reply de pe pagina anterioara atunci. Lamurit

Tsunnnami, on 12 septembrie 2017 - 18:59, said:

Nici eu nu cred ca a spus tot... cred ca sunt multe "amanunte" nespuse.
Nu cred ca pot exista asa situatii. Nu cred ca respectiva femeia a facut un copil cu el intr-o asemenea relatie.
Poti sa fi sincer si sa spui daca o mai bateai ocazional?
O mai bateai?

ioppo, on 12 septembrie 2017 - 19:34, said:

Nu suntem pe bancă în fața portiței, nu mai puneți întrebări de-astea.

ioppo, on 12 septembrie 2017 - 19:34, said:

Pe aria juridic se discuta, la subiect, despre intrebarile initiatorului topicului.
Nu cunoastem opinia partii "adverse" si nici nu incercam sa dam sentinte.

Edited by pasilla, 12 September 2017 - 19:46.

pentru copil, daca vrei sa ai relatii cu el, ia legatura cu asociatia T.A.T.A. Astia se bat pana la sange pentru drepturile taticilor, uneori si cand n-au dreptate. Dar in cazul tau s-ar putea sa te ajute cu asistenta juridica, o sa-ti dea niste informatii care sa te-ajute sa-ti faci un pic ordine in cap (pentru ca tu nu-ti cunosti nici macar drepturile, d'apai sa stii in ce directie s-o iei?) si o sa te invete ce poti sa faci ca sa-i faci mamei (si familiei) viata amara folosindu-te de copil (desigur, in ideea de a avea relatii cu acest copil).

Edited by Michidoo, 12 September 2017 - 20:17.

Ce te face sa crezi ca "dreptatea" e cea care te avantajeaza pe tine? Dreptatea legala e stabilita de altii, nu de persoana ta.Nu-ti ramane decat sa apelezi la cei care pot aprecia a cui este dreptatea in cazul tau si sa astepti sa dea un verdict.
Nu m-am obosit sa citesc nimic pana aici. am raspuns strict la intrebarea din titlul topicului.

Tsunnnami, on 12 septembrie 2017 - 18:59, said:

Nu exista facturi,bonuri fiscale sau alte documente pentru imbunatatiri.
Asa cum nu exista nici pentru piesele de schimb,reparatiile si reviziile de la masina facute de mine.
Exista doar extrasul de cont din banca cu care eu pot dovedi ca am avut bani in cont cu aproximativ valoarea imbunatatirilor.

Mai exista dovada salariului si pot veni cu marturia mamei ca ne dadea din pensie sa ne ajute, dar nu stiu daca pentru consum se ia in considerare.
E destul de greu si cu martorii pentru ca lucram la 130 km departe de casa, veneam doar in week-end si il petreceam cu ea si rudele ei.

Tot ce am spus este real.

ioppo, on 12 septembrie 2017 - 19:34, said:

Nu am batut-o niciodata. Nu am batut niciodata pe nimeni.Nici cand eram copil in scoala nu am lovit pe nimeni.
Au mai fost discutii in contradictoriu,neintelegeri, marea majoritate provocate de bani, unele mai aprinse dar atat.
Ea are un comportament coleric.

Si pe fratele ei care m-a amenintat l-am lasat in pace. Regret ca nu l-am inregistrat la telefon. Asta chiar regret.

Am vorbit cu un avocat si voi introduce actiunea de divort. O sa cer dreptul sa imi vad copilul.

Edited by sergiu88888, 13 September 2017 - 11:09.

Dupa ce m-a amenintat ca ma tine ani de zile in procesul de divort, in final a fost de acord sa divortam la notar.

A spus ca cere pensie si dreptul de a scoate copilul din tara 15 zile/an,pentru concedii.
A spus ca nu are pretentii la bunuri.

Edited by sergiu88888, 20 September 2017 - 09:09.

Daca tot ai fost la avocat, l-ai luat si pe el la notar? Ca sa nu semnezi ca primarul...

Am vorbit cu avocatul si a spus sa cer documentul provizoriu care se intocmeste ca sa il citim impreuna.
La notar se da termen 30 zile dupa care se semneaza finalul.

sergiu88888, on 12 septembrie 2017 - 17:01, said:

De vîndut poți vinde locuința, dar dacă cumperi garsonieră înainte de divorț poate pretinde că garsoniera e bun comun.
Cel mai bine să aștepți divorțul înainte de a mai cumpăra lucruri de valoare.
Banii e mai bine să-i scoți din bancă înainte de divorț, ca să nu poată intra în masa partajabilă.
Partajul poate fi cerut și după divorț, deci și dacă acum nu cere nimic, te poți trezi cu proces de partaj peste cîțiva ani.

Legat de copil, poți face un test ADN nejudiciar pentru informarea ta, și doar dacă iese negativ faci acțiune de tăgadă a paternității și anulare a pensiei alimentare.
În cadrul acțiunii în justiție va trebui făcut alt test ADN, la cererea judecătorului.
Legea zice că soțul e prezumat ca fiind tatăl copilului, dar prezumția legală se poate înlătura prin dovezi - testul ADN find o dovadă.

Ati rămâne într-o relație pentru suferința copilului hiper-sensibil ?

Au trecut 7 ani de întuneric, iad,chin, suferință și deznădejde. Discuții,certuri, tentative de divorț și în final divorțul.
A continuat să locuiască cu părinții și aceiași atitudine. Practic,în fapt,am fost necăsătoriți.
Toți cunoscuții mi-au spus ca refuzul de a locui la domiciliul conjugal e motiv de divorț, pentru că separarea există.
Mulți oameni m-au avertizat ca dacă voi continua această relație ma voi distruge definitiv și iremediabil psihic,la cum merg lucrurile și ca nu putem avea viitor împreună în aceste condiții.
În tot acest timp am rămas în relație pentru minunea din viața mea, băiatul meu,cu care am o relație foarte frumoasă, lumina ochilor mei,sufletul meu.

Nu am putut pleca din această așa zisa căsătorie, relație pentru următoarele motive: băiatul meu e extrem de sensibil, probabil afectat sufletește, psihic,emoțional de certuri, despărțiri și divorț. Are un plâns îndelungat, o jale,o tristețe și o depresie care nu ar trebui la 5 ani. Nu vreau sa sufere.Sa rămână marcat pe viață.

Si părinții mei s-au separat când eram mic și cunosc ,am trecut prin toate traumele,suferințele specifice.Mi-am promis ca voi fi tatăl pe care nu l-am avut pentru copilul meu.
De asta am rămas în relație chiar și când toata lumea îmi spunea ca asta nu e relație.

Lăsând la o parte trecutul,persoana ei,relația dintre noi lucrurile stau în felul următor: sunt foarte sensibil la suferința lui,iar dacă el ar afla ca noi suntem divorțați l-ar ucide.Sufletește și psihic.

De asta chiar și divorțați (legal,civil,juridic, pentru ca ea,femeie măritată cu copil de 5 ani locuiește cu părinții de 7 ani,de când ne-am căsătorit, iar eu locuiesc singur pentru ca asa vrea ea și rudele ei,plus multe altele,își ajuta și pune pe primul loc rudele,m-au amenințat, era sa iau și bătaie de la ei,nu ține cont de mine,m-am anulat ca om,ca personalitate în anii ăștia doar ca să fie bine pentru el,m-am făcut preș în fața ei) tot mai sper ca lucrurile sa se indrepteze, deși rațional îmi dau seama ca ea nu se va schimba niciodată.

Dar nu pot rupe relația pentru suferința lui. E drept ca și când suntem împreună și ne certam suferă mult mai tare, dar are depresie ca nu locuim împreună, ca nu suntem o familie normală.

Nici măcar depresia lui nu o determina sa nu mai locuiască cu părinții și sa se mute cu mine,sa fim cu adevărat o familie.

E bine ce fac? Fața de sufletul meu care e scârbit de persoana ei? Ca stau în relație, de fapt pseudo-relație cu ea?
Orice copil suferă la separare,divorț. Dar el e mai timid, emotiv,sensibil și suferă mult mai mult.

Iar inima mea de tata nu poate îndura asta. De asta tot sper ca o minune va schima mintea și sufletul ei de mama și soție....

Cred ca ti-ar prinde bine un psiholog, poate ti-ar oferi niște sfaturi cum sa treci peste problemele pe care le ai

Ramas "pentru copil" e rareori o ideea buna - divortul il poate intrista si chiar marca, dar sa locuiesti o viata cu parinti care se cearta in continuu cred ca e mai rau. Cand ai liniste sufleteasca, altfel vezi lucrurile si la calm te poti ocupa de el chiar mai bine vazandu-l mai rar decat stand inca cu mama lui dar intr-o atmosfera detestabila. Apoi fiecare face cum vrea/simte, nu exista reguli...

sergiu88888, on 12 septembrie 2017 - 18:38, said:

povesti, nu trebuie!

Poate experienta mea le va fi de folos și altora.
E trăită pe pielea mea,ceea ce concluzionez o fac după 7 ani de zile de chin,suferință, de iad.Nu mai am nervii buni,ci zduncinați.
Nu contează detaliile ci ideea. Fosta soacra m-a provocat. I-am spus sa nu se mai bage în relația noastră. A continuat și a continuat și a continuat. De față cu copilul care a văzut cearta.
Apoi a venit fost soție și ca întotdeauna i-a luat apărarea maica-sii. I-am dat ultimatum: ori relația noastră și copilul,ori maica-ta. Ori îți iei bagajele și copilul și te muți la mine ori gata cu aceasta asa zisa relație.
A ales,ca întotdeauna pe maica-sa și sa locuiască tot cu maica-sa.
Discuțiile au degenerat urât și a fost martor și copilul,deci alte traume în plus pentru el.

În concluzie, poate ajuta și pe alții:
Nu este în regulă sa stai intr-o relație toxică pentru toată lumea, chiar atunci când e vorba de un copil hiper-sensibil, care suferă. A sta în acea relație, pe lângă suferința ta îl face și pe el sa sufere. Experiența asta sa fie de învățătura și altora.