Statul ne fura - sustragerea este utila

 balauru69, on 25 iulie 2017 - 21:21, said:

Tehnic si corect NUMAI STATUL FURA , si iti explic pe intelesul tau, statul nu produce nimic, cand cineva nu produce nimic nu ai ce sa furi de la el, tu daca nu ai produce nimic eu nu as avea ce sa fur de la tine, in timp ce oamenii harnici precum furnicile se duc la munca, primesc bani, si vine statul, care este condus de niste TALHARI, si talharii astia vor bani de la oameni, si ca sa ia bani de la oameni ei promit ca vor lucra pentru oameni, dar ei nu fac asta, si pentru ca nu fac asta acest lucru ii defineste ca fiind hoti !

Statul in momentul asta trebuie eradicat, sters, si reconstruit, incepand cu Constitutia care va trebui sa fie rescrisa nu cu termeni largi ci cu termeni precisi, si statul va trebui sa lucreze pentru oameni, altfel nu are nici o ratiune de a exista

"Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual."

Mai nou se pare ca:
Prevederile anterioare nu se aplică pentru planificarea bugetară pe anul 2019 și perspectiva 2020-2022.

 karapok, on 28 ianuarie 2019 - 09:38, said:

Prietene, pe intelesul tau ... ai auzit de deturnari ilegale de TVA? Evaziune fiscala? Ajutoare sociale luate pe nedrept? Banii astia sunt ai tai, sau ai statului?

Statul este doar un aparat administrativ.  
Acesta este rolul peincipal, să administreze.

Problema este că românii consideră statul un fel de dumnezeu.   Au așteptări nerealiste.

O altă problemă mare este aceea că sunt peea mulți oameni angajați la stat.   Mult prea mulți!
Din aparat administrativ a devenit parazit, tumoră care consumă pre multe resurse.
Agenda publică nu mai este despre nimic altceva decât despre corpul angajaților statului.  

Ceea ce mă deranjează pe mine cel mai mult este pretenția că angajații statului sunt poporul.   "Românii" - după cum le place lor să-și aroge.

Referitor la întrebare de mai sus.
Banii sunt EXCLUSIV ai cetățenilor.     Statul nu are bani.
Acesta doar administrează diverse chestiuni folosind banii cetățenilor, colectați prin taxe și impozite.

În comunism, dar nu numai, statul  fost pus deasupra cetățeanului.   Apoi a continuat să bântuie mințile oamenilor.
Până când mentalitatea nu se va schimba la 180 grade,  va fi la fel indiferent de cum se va numi partidul la putere.

Poporul poartă vina pentru tot ce merge prost.
De 30 de ani votează prost.   Și eu am votat ca un prost, nu mă feresc de răspundere.

 tomaso, on 29 ianuarie 2019 - 09:53, said:

Vina o poarta cei care dau legile/hotararile cu intentie clara de fraudare si apoi ne prefacem ca nu stim de ce totul merge prost.
Citeste hotararea asta la articolul 2 si apoi vezi si cine o semneaza: http://legislatie.ju...mentAfis/150412

 CriCri99, on 29 ianuarie 2019 - 10:06, said:

Nope.
Vina o poartă cei care votează.   Repet,  nu mă pun pe o poziție de superioritate.

Cei ajunși la putere sunt etatiști. Convinși că statul este deasupra cetățeanului.   Având această mentalitate,  tot ceea ce vor face se va înscrie în volumul de înțelegere.
Și ceea ce rezultă este realitatea actuală.

Există un cerc vicios perfect.   De 30 de ani se tot învârte.   Nu doar că nimeni nu-l sparge,  dar,  din păcate,  acesta a devenit obiectul adulației colective.

Un exemplu devenit clasic.
Privatizarea serviciilor medicale de urgență.  
Un sistem public dublat de servicii private.

Care a fost reacția publică?
”Moarte”  serviciilor private!  

Și așa se face că poporul a luat decizia să se încreadă doar în stat.   Nu era ceva rău să avem MAI MULTE  oferte de servicii medicale de urgență.   Să existe nu doar alternativă,  dar și concurență pe această piață.   Statul a rămas unic furnizor.   Are monopol. O fi bine,  o fi rău? Eu zic că monopolul este rău, indiferent de natura proprietății.

Ce-mi pasă mie cine a semnat decizii & shit?
Ce treabă am eu cu acei oameni?
De ce ar trebui să-mi pese mie,  un cetățean - contribuabil real -  cine sunt niște neica nimeni care semnează hârtii?
Pentru mine,  acei oameni sunt inexistenți.   Puteau fi și computere,  mi-ar fi fost egal.
Nu am așteptări din partea lor și deal-ul meu cu statul este altul.   Nu mă interesează ce fac și cum administrează. Mi se rupe de ei și de neamul lor.

Doar cine are de câștigat de pe urma statului privește către acesta.
Eu doar plătesc factura de cheltuieli și atât.   Plătesc mult mai mult față de ceea ce primesc.
Drept urmare,  chiar mi se rupe cine conduce statul,  atât timp cât aceștia nu sunt unii care să țină partea mea.

Spui că dau decizii controversate.
Evident.
Ce te-ai aștepta să facă în afară de a da decizii favorabile LOR?
Sunt ei de vină pentru că sunt așa cum sunt?
Eu zic că nu au nicio vină.

Priveam o pisică în timp ce pândea o vrăbiuță zgribulită. O pisică superbă, cu zgărdiță,  grasă și frumoasă.  
Nu vâna vrăbiuța pentru că-i era foame, ci pentru că instinctul de prădător o determină să ucidă.   Nu are nicio vină,  se comportă natural, în acord cu firea ei.

La fel sunt și slujbașii statului.
În marea și imensa lor majoritatea,  aceștia nu au conștiința că angajatorul este cetățeanul,  nu statul.
Ei gândesc că statul le dă salariu,  nu cetățeanul contribuabil.  Nu se simt datori față de anagajatorul real,  contribuabilul român.  
Se desprin psihologic de adevărata lor menire, acționând în acord cu firea lor etatistă, dobândită prin educația de acasă și de la școală.
Sunt ei de vină pentru că au ajuns într-o postură de decizie?

Cine este de vină că oamenii aceștia ajung la putere?
Omul care votează.  
100% vinovat pentru alegere.

De ce ar trebui să ne văicărim?
Nu noi i-am ales?

Edited by tomaso, 29 January 2019 - 11:21.

F frumos spus tomasso.

Dar pe cine sa alegem?
Si eu sunt de parere ca sunt toti o apa si un pćmānt.  Toti fura sau vor fura.
Si noi daca am fi acolo am fura daca stim ca nu am pati nimic. Cine spune altceva, minte.

Daca s.ar aplica legile ce bine ar fi.
Nu stiu cum sa obligćm aplicarea legilor si pedepselor.

Omul nu stie decat de teama pedepsei, e normal din pacate.

 tomaso, on 29 ianuarie 2019 - 11:12, said:

Mai ramanea sa spui ca "suntem niste firicele de praf" si aveam imaginea completa.
Nu se vaicareste nimeni - doar facem ceea ce trebuie sa facem.

 silenced, on 29 ianuarie 2019 - 11:21, said:

Sunt oameni care nu fură din principiu.
Fac parte din această categorie.   Sunt foarte sigur că nu aș fura nimic,  chiar dacă aș fi 100% sigur că nu pățesc ceva.

Problema nu constă în furăciuni.
Nu acestea sunt probleme reale.

Vreau să te întreb ceva.
Dacă administrația blocului în care stai ar angaja 30 de oameni,  neamuri, rude,  prieteni,  amante,  punându-te la plată,   nu crezi că ar fi un furt?
A plăti servicii nesolicitate,  doar pentru a da de lucru unor oameni,  nu înseamnă că-i furt?

Să lărgim orizontul.
A plăti aproape două milioane de oameni angajați ai statului nu este un furt?
Eu zic că este cel mai mare furt.  

Statul ne fură,  este un adevăr.
Fură de la plătitorul de taxe.  

Acesta e taxat pentru niște servicii pe care statul afirmă că le prestează în interesul acestuia.
Dar nimeni,  niciodată,  nu a cerut opinia contribuabilului real.  
Singura cale de acțiune pe care o are contribuabilul este votul.   Să aleagă oameni care să-i reprezinte interesele.

Și de aici începe circul.
Ce vrem,  de fapt?

Statul să ne dea,  sau să ne ia mai puțin?

Votăm și apoi ne numărăm.
Cine are mai multe voturi,  impune interesul propriu.

Câți dintre noi avem aceleași interese?
Eu vreau mai puține impozite și ca statul SĂ MĂ LASE ÎN PACE.
Să nu-mi spună cum să trăiesc.  Niciodată funcționarul nu va ști ce este mai bine pentru mine,  așa că, mi-ar conveni să nu se amestece deloc în viața mea.  

Oare mai sunt și alții care gândesc la fel ca mine?
Întrebare retorică,  știu răspunsul.

 CriCri99, on 29 ianuarie 2019 - 11:34, said:

Eu spun pas și vă las pe voi să decideți.
Nu-mi mai pasă de nimic,  mi se rupe de statul român, de poporul român,  sunt cetățean al planetei Terra și nu mai mă enervez degeaba.
Mă rog,  este doar un deziderat să nu mă mai enervez,  dar trag tare ca să mă desprind de prostia numită  ”politică”.

 balauru69, on 28 ianuarie 2019 - 22:38, said:

Dragule colega, iti spun si eu pe intelesul tau, omul ti-a spus clar, statul nu produce nimic, statul a dat niste legi prin care si-a arogat din munca ta 20 la suta, banii sunt ai tai, tu produci, statul nu produce nimic, va tot spun pe drept sau pe ocolite ca statul este in lumea lui, traieste pe agenda lui, nu are nici o treaba cu tine sau cu mine, si este musai obligatoriu sa iti aperi munca colegule, este important pentru tine sa nu mai alimentezi hotia, tu nu esti dator cu nimic statului da ? cu nimic!

 tomaso, on 29 ianuarie 2019 - 11:43, said:

Ghici ce - si statului roman i se rupe de tine.
Multe institutii si-au tras pagina publica pe Facebook (pentru ca e moka, de parca si timpul petrecut acolo ar fi moka) si apoi daca vrei sa comentezi ceva la postarile lor (publice) te trezesti ca mesajul tau e filtrat/sters sau chiar mai rau - contul ti-e blocat sa nu mai poti posta in viitor.
Statul a ajuns sa isi impuna "marketingul" cu forta!

 CriCri99, on 29 ianuarie 2019 - 12:24, said:

Stiu.
Dintotdeauna a fost asa.

Obedienta fata de stat este inscrisa in genetica sociala a romanilor.
Nu-i nimic de facut in directia aceasta,  tot asa va ramane si de acum inainte.

Relatia dintre romani si stat seamana foarte mult cu casnicia dintre o nevasta batuta de catre un sot abuziv, curvar, betiv, mizer si mitocan.
In pofida abuzului, sotia crede ca asa este normal si ca asta-i soarta femeii.    Chiar daca chitaie,  ea il iubeste asa cum este si suporta cu stoicism,  convinsa ca asa este normal.   

La fel sunt romanii.
Au o multime de reprosuri la adresa statului,  ii uraste cu patima pe politicieni,  dar ii voteaza la alegeri, alegand raul cel mai mic.
Apoi asteapta ca politicienii sa le rezolve problemele,  fara a realiza ca menirea acestora este cu totul alta.

Niste oameni pun mana de la mana,  cumpara trei basculante de pietris pe care le toarna pe drumul dintre satul lor si sosea.
Actiune normala si logica de oameni liber.   Dar statul reprima ORICE tentativa de libertate si ii amendeaza pentru ca nu au avut autorizatie de constructie,  sau un shit birocratic de gen.    Cand spunem "statul face si drege" ne referim la legi.  

Daca legile sunt facute in interesul angajatilor statului,  atunci acestora li se va rupe de "noi"  pe buna dreptate si cu acceptul "nostru".

Statul nu este o fiinta cu o vointa proprie.
Oamenii angajati de catre stat isi impun interesele lor personale,  folosind acest instrument de administrare.
De exemplu,  angajatii unei institutii decid ca ei vor salariul in cuantumul sumei X.  
Aceast salariu devine sarcina de plata pentru ceilalti cetateni,  care nu pot obiecta in niciun fel.    Nu pot negocia,  sau refuza.   Sunt obligati sa plateasca.

Poate fi schimabt sistemul?
Desigur,  ar putea fi schimbat daca cetatenii platitori de taxe si-ar putea impune vointa politica.

Poate fi impus un buget fix,  peste care sa nu se treaca si punct.
Cetateanul decide cat vrea sa cheltuiasca pentru a finanta admistrarea treburilor publice si asa ramane.
Poate fi un procent din PIB,  de exemplu,  astfel incat bugetul sa fie in acord cu performanta economica.   Daca este criza,  toata lumea cheltuie mai putin.  
Daca economia creste,  atunci si bugetul este mai mare,  statul avand la dispozitie mai multe resurse pe care le poate cheltui dupa un altgoritm la fel de clar.

Acum nu este asa.
Statul isi face socotelile si decide ca anul acesta are nevoie de suma xyz pentru acoperirea cheltuielilor.
Apoi prezuma ca toata aceasta suma ar trebui colectata de la contribuabil.    Adica de la firme si angajatii acestora.  
Daca economia poate sustine cheltuielile,  atunci e ok, dar daca nu sunt bani,  colectarea nu poate avea loc.

Majoritatea banilor provin din TVA.   Dar daca avem un an precum 2010,  atunci cand activitatea economica s-a redus drastic,  TVA-ul aferent ramanand doar in proiectul de buget,  nu si in incasarile efective.    Acest deficit a fost finantat prin imprumuturi adaugate la datorie.

Asadar,  statul se indatoreaza pentru a plati cheltuielile proprii.
In loc sa le reduca, prefera sa faca datorii.
Dar datoriile sunt platite tot de catre contribuabilul efectiv,  adica de companii si angajatii acestora.

Un om care lucreaza la stat va protesta,  se va supara si va spune ca "Dar ce,  eu nu muncesc?   Munca mea nu trebuie platita?  Cum sa nu fiu si eu contribuabil, ca doar platesc impozite ca toata lumea"  iar cand se enerveaza va rabufni  "Ce ma, tu imi platesti mie salariul?   Du-te ma ca pe mine ma plateste statul,  nu tu!"

Este o parte a cercului vicios.
Pentru ca angajatul statului nu plateste impozite si nici contributii,  de fapt.
In mod normal,  bugetarii nu ar trebui sa fie bagati in aceasta categorie, pentru ca ei nu sunt contribuabili reali.
Ei sunt platiti de contribuabilul real sa presteze un serviciu.    Impozitele si contributiile pe care angajatul statului "le plateste"  nu sunt reale si nici nu exista in mod concret, chiar daca sunt figurate pe statul de plata.    Banii nu sunt nici virati,  nici incasati,  sunt doar reglari de cont.   Pretindem ca platim contributii,  dar ce rost are sa plimbam banii dintr-un cont in altul.   De la Trezorie sa fie virati in contul institutiei deschis tot la Trezorerie,  apoi trimisi inapoi, tot la Trezorerie. Ar fi stupid,  munca fara rost.
Iar banii alocati impozitelor si contributiilor nu provin tot din ceea ce se colecteaza de la contribuabilul real?  
Angajatul statului devine contribuabil real doar in timpul liber,  atunci cand achita TVA,  accize si alte taxe.

De aceea,   tinand cont de toate cele spuse mai sus,  rezulta ca a lasa puterea de decizie in mana angajatilor statului este o eroare.   Acestia nu vor actiona niciodata in interesul direct al contribuabilului,  ci doar in interesul lor propriu si personal.    Vor impune noi si noi servicii nesolicitate pentru care vor inventa noi si noi impozite.   Orice organism birocratic va tinde sa se reproduca la infinit,  precum cancerul.  Si sa se inmulteasca asemenea,  indiferent la faptul ca prin asta secatuieste de resurse corpul care-l sustine.    Asemenea unei tumori,  statul aloca resursele pentru propria functionare,  inainte de orice altceva.  

Un stat prietenos si dedicat SERVIRII intereselor contribuabililor?
In Romania?

Niciodata in timpul vietilor noastre.

Chiar daca ar fi un colaps,  o cadere,  diluviul,  cometa,  molima,  atacul zombie,  etatismul din firea romanilor va fi mai puternic decat ratiunea.
Statul ar fi reconstruit pe exact aceleasi baze etatiste si totul va fi la fel ca inainte.

Nimic nu se schimba pana cand mentalitatea majoritara nu se modifica.
Istoria ne serveste o multime de exemple.    Nu-i nimic nou,  asa a fost de cand e lumea lume.
Sclavagismul a fost abandonat doar dupa ce s-au schimbat mentalitatile.   La fel a fost si cu feudalismul.   Statul se schimba doar odata cu mentalitatile.   Invers nu se poate.
De exemplu, la ce a servit caderea comunismului in Romania? L-am dat jos pe Ceausescu si PCR,   apoi am pus la conducere niste oameni identici ca mentalitate cu comunistii.   Vina ne apartine in integralitate.   Ne simtim furati de catre stat.    Dar nu facem nimic pentru a-i lua din mana instrumentele cu care ne fura.
De ce?  Pentru ca nici nu avem mentalitatea,  nici vointa si nici nu intelegem ca statul si angajatii acestuia nu ne sunt foarte utili.

Birocraţia şi legile tâmpite sunt sursă de corupţie. Dacă vrem să reducem corupţia, trebuie să eliminăm cauzele ce duc la ea.
Singura entitate care ar putea pune în practică aşa ceva e un partid cu tendinţe sinucigaşe. Adică după 4 ani să ştie că are mare şanse să nu mai fie reales. Dar pentru aşa ceva e nevoie de unii destul de alturişti, care pur şi simplu au chef de răzbunare şi o pot face frumos şi legal. Ar putea să arate oamenilor că există şi altfel de viaţă, însă problema e dacă oamenii ar pricepe ceva din asta.

Să studiem puțin bugetul pe 2019.

Anul acesta statul va cheltui suma de 367,5 miliarde lei.


102,5 miliarde - salariile bugetarilor
109,8 miliarde lei - asistența socială (ajutoare, pensii   etc).

46,8 miliarde lei  - investiții.

Restul se duc către alte cheltuieli diverse.

Grosul,  partea leului,  adică două treimi din totalul cheltuielilor statului se duc pe salarii, pensii și ajutoare.
Total:  212,3 miliarde lei.   (44,7 miliarde euro - la cursul de 4,75 lei/euro) = 3,72 miliarde euro - lună.

3,5 milioane de români alimentează această sumă.   Sunt exclusiv angajați în economia privată și intreprinzători de toate mărimile.
Restul românilor sunt plătiți de stat.   Unii ca să presteze diferite servicii,  alții pentru că statul și-a asumat diferite obligații față de ei.  În virtutea legii,  după cum se spune.

Rămâne o diferență dintre ce se poate aduna de la românii care muncesc în privat și ce trebuie plătit românilor care muncesc pentru stat,  ori sunt asistați social de către stat.
Aceasta este plătită din împrumuturi care se adună la datoria publică.

Datorie care urmează a fi achitată în viitor tot de către economia privată.

Ați văzut cu toții câtă energie se cheltuie pe lupta anticorupție & shit.   Ajung oamenii să se bată între ei și să se dușmănească de moarte pentru că au idei diferite.
Oare câți bani din 44,7 miliarde de euro sunt cheltuiți incorect? Este o simplă întrebare bazată pe logica rece a unui contribuabil onest.  
În opinia mea,   cel puțin 20 miliarde de euro sunt plătiți incorect. Echivalentul unui furt ”legal”. Adică:   Bugetari care nu sunt utili nimănui,  nici nu fac nimic,  doar primesc salarii.
Pensionari care au o pensie pe care nu o merită,  în sensul că utilitatea activității lor pentru societate nu a fost atât de importantă încât să fie recompensați cu pensii atât de mari. Unii merită,  dar aceeia sunt foarte foarte puțini.   Și culmea,  sunt arătați cu degetul,  în timp ce sute de mii de pensionari încasează pensii necuvenite.   În opinia mea,  furtul masiv pe care statul în înfăptuiește este localizat exact aici,  la costurile de funcționare ale statului și la asistența socială.

Să repet pentru fixarea ideii.
Două treimi din buget se duce pe salariile bugetarilor și asistența socială.
Este logic faptul că aici avem gaura neagră a economiei.

Nu evaziunea fiscală, nu corupția,  nimic din prăduirea banului public nu înseamnă adevăratul furt al României.
Sumele acestea sunt un mizilic,  mărunțiș, praf în ochi pentru orbirea bizonului majoritar.

Acestea toate nu pot avea loc fără complicitatea celor care sunt beneficiarii furtului generalizat.
Bugetarul care încasează 9000 lei lunar,  este părtaș la furt.  Este complice.   Evident că el nu va recunoaște în vecii vecilor că este complice.   Dar este fără doar și poate.
Orice om care încazează de la stat bani mai mulți decât merită prin muncă,  sau toți aceeia care iau salariu,  ori asistență socială prin cârdășie cu politicul,  sunt complici la furt.

Ei fură contribuabilul.
Pe acel om care nu încasează niciun ban de la stat, dar plătește TOT ceea ce statul îi pretinde.

Mai precis,   există un grup de români care-i fură pe alți români,  folosind statul pe post de bâtă.

Ceea ce mă amuză este ipocrizia hoților.
Nu numai că nu recunosc furtul,  dar au și aroganța de a se considera îndreptățiți să ia în posesie banii celorlalți.
Dacă eu, cetățeanul revoltat,  spun un adevăr vizibil,   tot ei sunt cei care se declară jigniți.   Cum îmi permit eu să le spun lor că nu am nevoie de serviciile lor.   Cine sunt eu să le spun că nu le recunosc utilitatea și că cel mai bun lucru ar fi să le fie desființate joburile și să treacă în lumea economiei private.   Așa ceva ...  o mare ofensă.

Și uite așa,  din vorbă în vorbă,   ajungem la filosofie.
Cine plm sunt ”românii”,  de fapt?
Care români? Eu sunt român,  funcționarul nu știu care este român. Ok,  avem aceeași etnie,  dar oare suntem cetățeni egali ai aceluiași stat?

|Politicientii fac scurtă la limbă de atât ”românii”. Îmi este silă deja când aud vreun discurs despre români,  pentru că nu se specifică exact la care dintre români se referă gargaragiul.
|Pentru că românii bugetari sunt alt popor față de românii nebugetari. |Sunt mai străini unii de alții decât eschimoșii față de locuitorii Țării de |Foc.
|Două popoare străine,  ostile și cu interese diametral opuse.

|Și dacă tot filosofăm,   mă întreb ceva.   |De ce oamenii ies în stradă ca să se bată pentru niște bugetari,  iar atunci când vine vorba despre interesul lor personal și direct,  opus bugetarilor,  stau acasă ca legumele,  nici măcar nu pricep că vegetează.

|Urăsc cu patimă sintagma  ”banii cuveniți statului”.
|Milioanele de ”români”  care au decis să muncească pentru prosperitatea altor bugetari,  din alte state sociale,   au cam micționat pe românii din poporul dependent de stat.
Le-au demonstrat că statului nu i se cuvine nimic,  că nimeni nu are nicio datorie față de stat și față de ”românii”  dependenți de stat.

Mi-ar plăcea să particip la o grevă fiscală adevărată. 6 luni să nu dau impozite.   Îmi permit.   Închid totul,  trimit lumea în cfs,  iar eu mă duc să cumpăr totul de la sârbi, bulgari și unguri.  Sau austrieci.
|Este legal. Să văd ce i se mai cuvine statului dacă nimeni nu plătește impozite și taxe.   Ah, cât de mult mi-ar plăcea un asemnea exercițiu de libertate!!!
Aș pierde bani,  dar gândul că statul și poporul dependent de stat va înțelege cine plătește,  ar fi o compensație morală.

Deci:
Statul fură de la unii români ca să dea bani altor români.
|Scurt și clar.  

|Robin Hood de baltă,  asta-i statul român.
În opinia mea,  evident!

Edited by tomaso, 04 February 2019 - 19:58.

Cu cât aflu mai mult,  cu atât mă enervez mai mult.
Știu, nu-i nevoie să-mi spună nimeni,  nu am ce să fac,  dar măcar pot să spun.

35 de miliarde de euro - cheltuie autoritățile administrației publice.

Dacă privim structura cheltuielilor,   cu excepția unor orașe mari,  restul lumii cheltuie aproape toți banii pe salarii și cheltuielile administrative necesare funcționării aparatului administrativ.
În mod normal,  administrația este pusă pentru a administra treburile publice.   Numai că,  în mirobolantul nostru stat social,  administrația înțelege prin  ”a administra”,   administrarea propriei funcționări.
Aceasta pare a fi principala grijă a celor care administrează ceva.  


Un alt cost care nu se socotește (dpdv statistic)  la salariul mediu pentru bugetari este cel aferent funcționării serviciilor.    Așa numitele ”salarii speciale”.

Ați remarcat discuția,  presupun,  despre mărirea cu 5-7% a bugetelor serviciilor.
Această mărire este necesară pentru finanțarea măririi salariilor celor de acolo.

Puși la grămadă cu polițiștii și militarii,   sunt vreo 260.000 de angajați ”speciali”.  
Câți sunt exact,  nu se știe,  că-i secret.  
Făcând diferențele,   rezultă că aproximativ 4 miliarde de euro sunt cheltuiți anual pentru funcționarea acestora.

O fi mult,  o fi puțin?

În postul precedent spuneam că două treimi din buget sunt cheltuite pentru a plăti salariile și pensiile.
Asta înseamnă 66,6%.
oki doki!

Dar în procentul acesta nu este cuprinsă și partea ”specialilor”.   Pe bune și fără glumă.   Am studiat cu atenție înainte de a scrie chestia asta.
Este alocare specială.  

Una peste alta,   cu o marjă de eroare cuprinsă într-un procent de +/- 3%,   adevărul gol goluți este acesta:
Statul consumă 80% din bugetul anual.

Din ceea ce rămâne,  adică undeva 18-22%,  se fac investiții publice & shit.
Ne mirăm de ce stagnăm,  de ce nu se fac drumuri,  de ce plătim impozite și taxe (80% din totalul veniturilor noastre) și nu beneficiem de mai nimic.

Și acum urmează revelația revelatoare.
Să zicem că cei 20% din buget se duc pe investiții,  iar 25% se fură.    Adică undeva pe la 5%.  
Este logic pentru toată lumea că nu se pot fura alți bani publici în afara de cei destinați investițiilor și achizițiilor publice.   Sper că e simplu de priceput.   Mă rog,  chiar este simplu de înțeles.

Avem 80%  bani cheltuiți de stat pentru propriile probleme.
15% cheltuiți pentru problemele publice.  
5%  scurgeri,  pentru că cine umblă cu miere,  mai scapă deștu' și-n gură,  asta este.


So,  dacă ar fi să am eu puterea refacerii sistemului,   aș schimba masiv din cifre.
Știu,   nu se poate,  că sunt legi.  
Și?
Legile sunt date de Moise?   De Zeus?  Nu pot fi schimbate?  
Ba da,  pot fi schimbate oricând.

Există două stiluri:
1.  Cetățean sărac = Stat bogat
2.  Cetățean bogat = Stat sărac.

Sincer,  prefer varianta 2.
Adică,  dacă tot nu se construiesc drumuri,  dacă de plătit plătesc,  dar înapoi nu primesc nimic,  nu ar fi mai interesant să nu plătesc mai nimic?
Adică, în loc de 80% să dau doar 20%,  iar statul să se descurce cu acești bani?   Cum?   Nu-i problema mea.  Este oricum prea mult.    Ok,  fie,  dau 30% din ceea ce câștig,  iar 15% să se ducă în investiții.    Cam ca acum.

Din păcate,  este o idee utopică.
Nu pentru că nu ar fi realizabilă,  ci pentru că aproape toți oamenii au pe cineva legat de stat.   Că-i bugetar,  că-i pensionar,  că-i militar sau frecangiu prin vreo administrație,   lună de lună ia niște bani de la stat.    Obișnuința este a doua natură.   Omului i se pare că ceea ce face el contează.    Paznicul de la primărie crede că munca lui are utilitate și pentru asta i se cuvin 5000 lei bani în mână.
Odată ce-a încasat un salariu din ăsta,  omului i se pare că-i dreptul lui,  că a câștigat ceva pe vecie, pe viață.    Face socotelile până la pensie bazat pe banii respectivi. Iar discernământul i se duce pe sulă.   Îl întrebi  ”băi Lake,  de ce păzești tu primăria?”  ”crezi că o fură cineva de acolo?”   ”dacă tu nu ai fi acolo,  5000 de lei ar fi la noi, la contribuabil”.   Lake nu va pricepe niciodată aceste cuvinte pentru că lui i se pare că munca lui este dreptul lui,  nu un job oarecare.    Și te înjură,  crezând că ai ceva cu copiii lui și cu viața lui.

Răul este diseminat prin societate în mod foarte împrăștiat.
Atât de rău este răul încât un profesor,  un medic,  un judecător,  un notar,  un pompier,  se considera angajații statului.    Mintea lor refuză ideea că ei prestează servicii către un client numit cetățean contribuabil.    Cred,  între noi fie vorba,  că li se pare rușinos acest gând.  Să fii angajatul unor inferiori?
Relația lor cu contribuabilul este inexistentă în opinia lor.    Nici nu le trece prin minte că ar putea să fie ”slujbașii cetățeanului”.    Cum adică  să fie ”slujbașii cetățeanului”?
Că doar nu cetățeanul este angajatorul lor,  ci statul.  |Ei cu statul au treabă,  iar cetățeanul este un pulete,  un ăla, un insignifiant,  obligat să le plătească salariul.   ||Ce face el pentru a-și merita salariul?
Nu dă el raportul,  nu-i treaba nimănui,  sunt banii lui și nu are nimeni dreptul să-l tragă la răspundere.

Așadar,  dragilor care ați rezistat să citiți până aici,  statul ne fură.
Dar o face pentru că fură cot la cot cu multă lume.

P.S.
07 feb 2019
3,520 views

Noapte buna,daca vrei sa faci ceva,faci si in Romania si aici sant service de spalat masini.