Istoria djihadului împotriva Europei și a reacțiilor Europei la adresa jihadiștilor

Mulți europeni trăiesc sub influența unei anumite toleranțe, de multe ori nefaste, bazate pe „naivitatea” sau „încrederea” că acela care reprezintă alteritatea este bine intenționat sau că măcar nu este rău intenționat. Mulți dintre ei nici nu știu mare lucru din istoria Europei, pentru că sînt victime ale „spălării de creiere” care are loc prin intermediul sistemelor de învățămînt și în special al televiziunilor și altor organisme de presă. Deschid această discuție tocmai pentru a da vălul la o parte de peste această parte sumbră din istoria Europei și a europenilor, istorie din care cu toții am avea ceva de învățat, dacă mai considerăm historia magistra vitae; este vorba despre istoria încercărilor diverșilor reprezentanți ai religiei islamice de a cuceri Europa sau părți din ea, de a îi schimba adevărata ei cultură și civilizație și de a o supune religiei războinice „a păcii”, religiei propovăduite de un fals profet așa cum era considerat Muhammad de către diverși oameni de cultură și savanți europeni. Mulți poate am auzit de imperiul arab sau de statul islamic turco-otoman, de raporturile extrem de belicoase cu diverse comunități europene, deși asiaticii respectivi se considerau membri ai unei „religii a păcii”, iar această discuție are scopul de a intra în amănunte ale acestor lupte și ale reacțiilor mai mult sau mai puțin reușite pe care diverse comunități europene le-au avut împotriva asupririi și crimelor abominabile comise împotriva lor de unii reprezentanți ai „religiei păcii”. Această istorie nu ar fi lipsită de importanță avînd în vedere că „religia păcii” nu a renunțat la principiile ei fundamentale și, în ciuda tuturor „grăirilor de pace” care se aud din diverse „minarete ale păcii”, nu este exclus niciodată ca „religia păcii” să lovească din nou, să lovească din nou Europa.

Dar pentru început să vedem câte ceva despre jihad de la savantul Dimitrie Cantemir și din partea unui aiatolah iranian de confesiune șiită, dar tot islamic, se înțelege:

Dimitrie Cantemir, la 1722: „Tăria în dialectul Coranului se numește și se înțelege în două feluri: djihad, adică purtarea războiului sau a luptei sfinte, și gaza, adică puterea, tăria vitejiei prin care cei necredincioși și adversarii credinței muhammedane sînt învinși, supuși și uciși. Prin amîndouă numele li se poruncește muhammedanilor atât cu porunca dumnezeiască, cât și cu cea omenească un lucru foarte cumplit, anume că dacă cineva numai cu gîndul se va întoarce de la aceasta, va fi socotit necredincios și apostat. De aceea, fiecare campanie și acțiune războinică ostașii o numesc netii gaza (intenția și vrerea victoriei pentru răspîndirea credinței); pe aceasta ei o au nu numai necurmată totdeauna, pretutindeni și împotriva oricărui inamic, dar dacă nu se vor îngriji de ea când au ocazie bună și noroc se socotește păcat de moarte, ca atunci când un oștean și-ar părăsi în timpul bătăliei regimentul și tabăra.

Iată de ce le este interzisă și neîngăduită o pace trainică și veșnică cu creștinii, întrucât Coranul poruncește a-i supune cu orice chip pe cei necredincioși sau a-i converti la muhammedanism, iar dacă nu se va putea acestea a-i ucide fără nici o omenie și milă. Aceasta este fapta virtuții gaza sau la plural gazavat, și celui ce o face cu duhul și cu fapta i se va făgădui intrarea în rai prin porțile cu același nume ca aceea și se va chema gazi, adică viteaz, învingătorul vrăjmașilor lui Dumnezeu. De aceea, când li se întîmplă muhammedanilor ca pentru nevoi foarte mari să încheie pace cu prinții creștini, o asemenea pace nu este decât aceea a lupului cu oaia, (...). Așadar e de ajuns prinților creștini să mărturisească numele lui Hristos, Fiul unul născut al lui Dumnezeu Tatăl, și să respingă cartea și prorocia lui Muhammed; pentru această singură vinovăție, după zisa muftiului (una dintre expunerile și interpretările Coranului) se hotărăște că se cuvine a omorî pe toți nemuhammedanii, pînă la unul, ca pe niște vrăjmași vădiți ai lui Dumnezeu. De unde își arogă, pe lîngă îngăduința de a răpi și distruge, pe lîngă meritele înmulțirii superstiției, și titlul de gazi și moștenitor al raiului. Iar dacă, după judecata tuturor popoarelor, s-ar păzi de aceasta și și-ar lăsa vecinii în hotarele lor ca să-și ducă o viață lină și netulburată, acest lucru li s-ar socoti drept crimă și păcat de moarte.”

Sayyid Muhammad Husayn Tabataba'i: „Fiecare făptură  își protejează viața în egală măsură cu propriile interese. Asemenea celorlalți, fiecare făptură este înzestrată cu o capacitate de apărare, care îi dă posibilitatea să-și înfrunte dușmanii. Cu firea și înclinația sa înnăscută dăruită de Allah, omul crede că trebuie să se protejeze pe sine și să nimicească vrăjmașii care vor să-l distrugă și care nu renunță niciodată la ura împotriva sa. De asemenea, crede că ar trebui să-și apere drepturile, dacă cineva îi încalcă interesele vitale, și să reteze brațul infractorului prin orice mijloace posibile.

Acest fenomen natural, care este prezent fără nicio excepție în firea omului, este constant și statornic în societatea omenească; de exemplu, un dușman care amenință membrii societății sau independența ei socială este condamnat la moarte de acea societate. Acest mod de gîndire a fost predominant dintotdeauna în societățile omenești în care indivizii și comunitățile pot lua orice decizie și pot acționa riguros împotriva dușmanilor periculoși.

Islamul este, de asemenea, o religie socială întemeiată pe fundamentul Tahwid-ului. Islamul îi consideră pe cei care refuză să trăiască în adevăr și dreptate dușmanii săi de moarte și tulburători ai ordinii universale. Islamul nu crede în vreo prețuire omenească și cinste în privința lor. Pentru că islamul este prin sine însuși o religie universală, fără vreun spațiu specific drept patrie și fără limite pentru adepții săi, luptă cu cel care posedă o credință idolatră și care nu acceptă adevărul și legile dumnezeiești prin logica limpede și îndemnul înțelept, pentru a-l determina să urmeze dreptatea și adevărul. Esența legilor Islamului în privința jihad-ului este aceasta și nimic altceva; întocmai cu metodele adoptate, în mod obișnuit, de fiecare societate omenească împotriva dușmanilor ei primejdioși.” (trad. V. Ilie, ed. ASA, 2010)

E a treia oara cand vad articolul asta in ultimele 2 zile. E viral pe net sau ce?

Eu cred că este mai degrabă un „antibiotic”, decât un „viral” ...

Niciodată nu l-am înghițit pe Sayyid Muhammad Husayn Tabataba'i.
Avea, așa, un fel aparte de a se face urât în fața creștinilor.

Nu stiu in ce masura se justifica un topic separat de ''Civilizatie si societate in Islamul si Crestinatatea traditionale".

Edited by grrrrr, 30 June 2017 - 15:26.

iar va umpleti capul cu toate prostiile! vedeti-va de problemele noastre, aici e nevoie de revolutie culturala, de muslimii astia in valuri scapam, jet UE hai pa. EI au nevoie de noi in NATO.

grrrrr, on 30 iunie 2017 - 15:25, said:

În măsura în care acolo este vorba în general despre civilizație și societate în ..., pe când aici este o temă mai țintită și care trebuie mai mult scoasă în evidență, trebuie mai bine punctată.

Crezi ca daca ai tiparit in titlu cuvantul "Istorie" poti muta aici un topic sters de pe alte arii ??
Incearca pe "religie" acolo apartii de fapt.

Jihadul este insasi esenta islamului si are aceeasi istorie.
Semnificatia -una din multele - ce i se atribuie de necunoscatori nu exista de fapt.
Pe aria "Islam " este un topic deschis in acest sens, dar nu cred ca ai cu ce argumente sa apari acolo
in niciun caz cu citate din "Dimitrie Cantemir"

Edited by vio69a, 30 June 2017 - 16:18.

De ce nu e bun Cantemir?!
Cantemir este mai valabil decat 10 invatati musulmani.

Propaganda și îndoctrinarea de stat islamo-jihadistă continuă pe teritoriul „partenerului strategic”, așa cum ni-l recomandau unii la televizor nu cu multă vreme în urmă, oameni care pretind că nu se guvernează după religie, însă consideră drept „partener strategic” pe unii care islamizează și jihadizează pe un teritoriu și o populație deloc mici. Pe de altă parte, „vajnicul” Erdogan, sub guvernarea căruia pătrund în școlile turcești tot mai mult programele de islam, jihad și șaria, recent a participat la „sărbătoarea” a 946 de ani de la bătălia de la Mantzikert din 1071, când turcii selgiuci conduși de Alp Arslan au învins oastea bizantină condusă de împăratul Roman IV Diogenes, deschizînd astfel drumul turcilor spre cucerirea, turcizarea și islamizarea Asiei Mici, aflată sub stăpînirea Imperiului Romano-Bizantin și fiind un teritoriu al creștinătății la vremea respectivă. De remarcat că la vremea respectivă turcii, chiar dacă nu erau conduși de otomani ci de selgiuci, fuseseră deja trecuți la islam, iar războaiele pe care le duceau, inclusiv bătălia câștigată la Mantzikert, erau duse sub paradigma islamo-jihadistă; practic Erdogan se erijează din nou în propagandistul fără nici o rezervă al islamului, jihadului, în același timp în care ni se recomandă de către „marii” „democratici” ca fiind bun de candidat la aderarea la UE (deși turcii nu sînt nici europeni și nici creștini) și „partener strategic” al României și românilor. După ce am fost gîtuiți sute și sute de ani de statul islamic turco-otoman, ajungem iată prin gura „marilor democratici” să îi considerăm acum „parteneri strategici” pe unii care fac apologia deschisă și fără rezerve a islamului, jihadului și șariei. Poate că unora nu le pasă dacă vom ajunge din nou să fim gîtuiți de musulmani și să fim supuși „tratamentelor” jihadiste sub masca „democrației” și a „drepturilor omului” de către „partenerul strategic” din Anatolia, care a fost cândva pămînt european al creștinătății.

„President Recep Tayyip Erdoğan has marked the 946th anniversary of the Battle of Malazgirt, the victory of Seljuk Sultan Alparslan against the Byzantine Empire on Aug. 26, 1071, in the Malazgirt district of the eastern province of Muș. Erdoğan gave a speech to mark the battle, which opened Anatolia to Turks, in the area that also features the 1071 Victory Monument. “We are proud of our ancestors who walked with glory, honor and victory until the middle of Europe after entering Anatolia from Malazgirt with the red flag on one hand and the green sanjak on the other,” Erdoğan told the cheering crowds on Aug. 26, as he added that Sultan Alparslan made Anatolia “eternal homeland” via gaining victory. Erdoğan said that Sultan Alparslan went in front of his army before the battle and told them “if I become a martyr, then this white dress would be my burial robe. If we win, the future is ours.” “This victory actually gained our people a new homeland and future,” Erdoğan also said.

During his speech, Erdoğan praised Turkish people for standing up “against the enemies” in many attacks, including the July 15, 2016, failed coup attempt, widely believed to have been masterminded by the followers of the U.S.-based Islamic preacher Fethullah Gülen.

“Turkish people never gave up their dignity and independence even in the face of the risk of being martyred. That’s why we should never forget Malazgirt, the starting point of our story in Anatolia. Those who don’t learn from history are obliged to go through it again. Unfortunately, the Battle of Malazgirt was neglected for a long time in our country. Even though those who governed the state forgot about Malazgirt, the people didn’t. We called on people and the people are in Malazgirt now,” he said.

Saying that the celebrations in Malazgirt “will be very different” in the following years, Erdoğan noted that “those who don’t understand Malazgirt, can’t understand why we say ‘One nation, one flag, one homeland, one state,’ in every opportunity we get.”
August/26/2017”

sursa: http://www.hurriyetd...7&NewsCatID=341

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Tamx69DIvJA?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Iochanan, on 16 septembrie 2017 - 20:19, said:

Cum si in ce fel ai observat asta?
Dar nu mai posta un cearceaf de copy-paste...gandeste-te ca esti la spovedanie si vorbesti liber

carbaSTAN, on 30 iunie 2017 - 16:16, said:

N-ai ce vorbi cu idolatrii camilarilor.