Neurochirurgie minim invazivă
"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv. Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice. www.neurohope.ro |
Cum? - armata in termen - repartizare
Last Updated: Aug 08 2017 20:04, Started by
Kersim
, Jun 23 2017 18:26
·
0
#37
Posted 23 June 2017 - 20:50
#38
Posted 23 June 2017 - 20:54
collina1976, on 23 iunie 2017 - 20:31, said:
da, in 96-97 Edited by daniMMM, 23 June 2017 - 20:57. |
#39
Posted 23 June 2017 - 20:55
Aia de la centru militar , recrutare aveau fisa si conta bineinteles viizita medicala ... studiile , scoala - ,,trecutul,, etc. ... știau aia in mare cam tot etc. si in mare parte in functie de ce ai facut pana la momentul in care te-au chemat,recrutat,incorporat conta unde mergeai ...
|
#40
Posted 23 June 2017 - 20:57
daniMMM, on 23 iunie 2017 - 20:54, said:
97 februarie-98 februarie; eram acolo,deci om fi trecut unul pe langa altul,eu eram sus,in imfirmerie,de fapt eram doar doi sanitari,eu-brigada si celalalt -batalion,dar ala stia meserie,lucra la urgente la Clinicile Noi.Eu le dadeam o aspirina/paracetamol si le dadeam viteza la asistenta aia buna,bruneta |
#41
Posted 23 June 2017 - 20:57
S-a afirmat ca "telefonist" in armata era "Dumnezeu pe pamant". Nu contest, insa pot sa afirm cu mana pe inima ca numirea mea ca furier a fost culmea ce am putut sa cred ca exista in armata.
Este adevarat ca asta s-a intampla sa fie in ultimul an si vreo luna de zile, insa a fost sublim. Am uitat practic instantaneu chinul real pe care l-am indurat in primele luni. Tineam in mana la propriu o unitate intreaga pentru ca aveam pe mana stampila si formularele de tip ordin de deplasare si bilet de voie. Puteam sa fac paractic orice, sa schimb orice situatie incat sa-mi fie mie convenabil. Cadrele ma respectau pentru ca stiam cum sa le "alint" orgoliile, iar de aici inainte intram si ieseam din unitate ca la mine acasa. Singura mica problema erau cele 3 ore de mers cu trenul pana acasa, in rest eram servit si serveam la randul meu pe cine merita cu adevarat. Nu am profitat din punct de vedere material de pe urma biletelor de voie in alb stampilate si semnate, cu toate ca as fi putut sa plec cu o mica "avere". In schimb am profitat de libertate, un pat curat, haine militate stoc (asa se numeau pe atunci, poate si acum, tinutele noi-noute), mancare oricand, orice si la orice ora vroiam. Asta m-a interesat, asta am facut. A fost frumos. Foarte frumos! Edited by addumi, 23 June 2017 - 20:58. |
#42
Posted 23 June 2017 - 20:59
#43
Posted 23 June 2017 - 20:59
Prin 89 noiembrie am intrat in infirmerie cu pneumonie . Foarte naspa , bagat penicilina si frectii la greu plus toate paturile din dormitor in prima seara pe mine . Am zis ca mor . Ce m-a impresionat atunci a fost ce mana usoara a avut un prunc de asta de asistent soldat sau ce era . Nu ma durea deloc bre injectia facuta de el . Stiu ca la Timisoara facuse cursurile .
Edited by GingisHan2015, 23 June 2017 - 21:00. |
#44
Posted 23 June 2017 - 21:05
Eu aveam in infirmerie multi cu bataturi si multi pilosi,vreo douazeci,erau cu masinile la poarta.Ce era mai naspa duceam la SM
|
#45
Posted 23 June 2017 - 21:07
Eu am făcut ca TR la aviație, personal nenavigant, aveam hainele civile la mine. Învoire în oraș (la vreo 12-15 km de unitate) când voiai, permisie pentru acasă în fiecare weekend dacă cereai. Cei ce eram la distanță mai mare, ne ceream lunar. Nu eram lăsați să ieșim în haine militare pe poarta unității, în sat la o bere mergeam când voiam, ieșind pe poartă și fără să fim întrebați de sănătate.
Cum era școală de ofițeri în rezervă, făceam cursuri de la 8 la 14 apoi eram de capul nostru căci cadrele plecau la 15 iar ofițerul de serviciu pe învățământ nu-și bătea capul cu noi. Nomade hrană era 5 sau 8, nu-mi aduc bine aminte care, sigur una din astea două, cea de-a doua era pentru piloți dar de multe ori primeam la fel. După ora 15 și în weekend stăteam în tricouri și sorturi, ca să pierd timpul eu mă abonasem la biblioteca unității. Boboc, Buzău,1998. |
#46
Posted 23 June 2017 - 21:10
|
#47
Posted 23 June 2017 - 21:15
Nu toti parasutistii sareau cu parasuta si nu erau obligati sa o faca . Doar de buna voie, mai ales la primul salt . au fost accidente grave in decursul anilor , au fost cadre cu picioarele rupte la aterizare , morti in incidente de parasutare , agatari in aer , nefunctionari de parasute , multe intamplari grele .
|
#48
Posted 23 June 2017 - 21:21
Mai era o categorie (nu imi aduc aminte cum se numea- un fel de termen foarte redus), a celor care terminau facultatea fara incorporare.
Se faceau 6 luni pentru ingineri si 4 luni pentru medici. Multi din ei erau deja cu functii in partid si in institutii, ca atare faceau cam ce vroiau in timpul stagiului militar. |
#49
Posted 23 June 2017 - 21:23
#50
Posted 23 June 2017 - 21:25
Se intampla peste tot. Parasutismul este o chestie cu risc mare si inainte , in armata, se foloseau niste parasute, AV28 (cred), cam periculoase.
Edited by pasilla, 23 June 2017 - 21:26. |
#51
Posted 23 June 2017 - 21:27
|
#52
Posted 23 June 2017 - 21:28
#53
Posted 23 June 2017 - 21:31
#54
Posted 23 June 2017 - 21:34
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users