Europa si Islamul

,,În istoria mai îndepărtată, Marea Mediterană a reprezentat graniţa dintre islam şi Europa. Astăzi, această graniţă nu mai există, întrucât musulmanii şi-au constituit propriile enclave în interiorul Europei şi continuă să le consolideze. Aşa cum subliniază primul mare cercetător al fenomenului migraţiei, prof. M. Weiner, acest lucru ar putea conduce la o „criză globală“. Iată câteva date concrete, de pildă, privind aspectul cantitativ al migraţiei islamice: în anul 1950, în Europa Occidentală trăiau aprox. 800.000 de musulmani. În anul 2000, existau 15 milioane, iar în 2006 numărul lor a ajuns la 20 de milioane. Analiştii estimează că, până în anul 2035, numărul acestora va atinge cota de aprox. 40 de milioane, dacă nu chiar mai mult, în eventualitatea în care în spaţiul mediteranean vor apare anumite momente de criză(au aparut in ultimii ani). Aşadar, „geografic“, islamul, ca Dar al-Islam („casă a islamului“), se află deja în interiorul Europei, chiar dacă din punct de vedere al mentalităţii nu sunt încă în Europa, fiindcă, până acum, integrarea lor a eşuat.
Întrebarea pe care şi-o pun, însă, cei mai mulţi specialişti este în ce fel de Europă ar trebui şi ar putea să se integreze. Analizând istoria de după 11 septembrie 2001, filosoful german Jürgen Habermas vorbeşte despre „societatea postseculară“. Mulţi europeni nu înţeleg acest lucru, mai precis, nu înţeleg nevoia omului modern de reîntoarcere spre sacru, spre religios, considerând religia ca pe o rămăşiţă istorică, fără relevanţă. Ei confundă profanitatea unor valori cu secularismul istoric. E şi motivul pentru care istoricul M. Wolffsohn îi numeşte „analfabeţi ai religiei“. Văzând cum în anumite ţări precum Olanda, bisericile se transformă, la sfârşitul săptămânii, într-un fel de „discoteci“ sau „talciocuri“, evident că musulmanii obişnuiţi trăiesc un sentiment de ruşine faţă de atitudinea europenilor privind propriile lor valori creştine şi religioase. Ei îşi pun, în mod firesc, întrebarea cum oameni care nu au respect faţă de propria lor religie ar putea avea respect faţă de alte religii. De aici şi multele dispute în lumea analiştilor care încearcă să previzioneze între o eventuală islamizare a Europei sau europenizare a islamului. Intrând în această dezbatere, un mare analist musulman, dar trăitor în Occident, Bassam Tibi, susţine că ar fi contraindicat ca Europa să-şi propună asimilarea musulmanilor; în schimb, este adeptul unei integrări a acestora pornind de la respectarea unor valori civice generale, care sunt indispensabile unei lumi civilizate. Prima şi cea mai importantă dintre acestea este democraţia care, în viziunea sa, nu este doar un sistem politic, ci şi o cultură politică, un mod de viaţă. Musulmanii nu pot trăi într-o ţară sau într-o lume respingând modul de viaţă al acesteia. Aşa cum nu poţi trăi în spaţiul islamic fără a respecta identitatea şi modul de viaţă al acestuia, tot la fel şi în Europa: „Nu poţi respinge ideea de Europa şi, totuşi, să vrei să trăieşti în Europa. ... Oamenilor care resping democraţia şi, totuşi, vor să trăiască în Europa, trebuie să li se arate uşa. Aceasta nu înseamnă intoleranţă faţă de străini, ci politică a identităţii, valabilă pentru ambele părţi“. Pe de altă parte, acelaşi analist musulman recunoaşte că problema drepturilor individuale ale omului aparţine civilizaţiei europene. În pofida oricărei apologetici (vezi, de pildă, Mohammed al Ghazali), spune Bassam Tibi, în islam nu există drepturile omului; există realmente un conflict între doctrina islamică şi drepturile individuale ale musulmanului. Neintegrarea musulmanilor în societatea europeană se datorează, în viziunea lui Bassam Tibi, atât europenilor, cât şi musulmanilor. Cel puţin 80% din musulmanii care trăiesc în Europa preferă o atitudine de autoconservare şi respingere a valorilor europene. De aceea, autorul amintit readuce în discuţie două scenarii vehiculate în lumea analiştilor privind viitorul Europei secolului XXI şi mileniului III, în general. Potrivit primului scenariu, asumat de cunoscutul autor al cărţii Sfârşitul istoriei, Fr. Fukuyama, Europa ar putea deveni un „front de luptă al islamului“, situaţie în care soluţia paşnică pentru rezolvarea conflictului ar fi integrarea musulmanilor care trăiesc în Europa în societatea occidentală. Un al doilea scenariu, cu mult mai pesimist, elaborat de B. Lewis pe baza unor studii demografice, presupune că, spre sfârşitul sec. XXI, Europa ar putea deveni un teritoriu islamic. Datele de la care se porneşte în această analiză sunt diminuarea sporului demografic al populaţiei europene şi creşterea continuă a diasporei musulmane. Pornind de la cele două scenarii, dincolo de toate comentariile şi speculaţiile care pot fi făcute asupra lor, Bassam Tibi propune europenizarea islamului; o europenizare, însă, care să fie precedată de o amplă dezbatere interislamică care să-i angajeze, în principal, pe musulmanii fundamentalişti şi pe cei moderaţi, adică mai deschişi spre nou, spre timpurile şi locurile în care trăiesc. Cei dintâi susţin că nu există decât un singur islam, cel coranic, care transcende orice spaţiu şi timp, fiind valabil inclusiv pentru Europa. Ceilalţi, însă, dimpotrivă, acceptă faptul că islamul este mai mult decât o scriere, fie ea şi Coranul; este un sistem cultural care pe parcursul evoluţiei sale istorice şi în cadrul răspândirii sale în spaţiul din afara lumii arabe a cunoscut multe schimbări din punct de vedere cultural şi religios. Datorită acestui fapt, islamul a căpătat în timp diferite forme. Din punct de vedere religios, e absolut cunoscută diviziunea între sunniţi şi şiiţi, fiecare dintre cele două curente fiind subdivizate la rândul lor în diferite şcoli şi secte. Din punct de vedere cultural, există mii de culturi locale în spaţiul civilizaţiei islamice, începând din Orientul Apropiat, Africa şi Asia îndepărtată. Islamul poate deveni compatibil cu valorile europene doar printr-o reinterpretare a mesajului său, prin înnoire şi reforme, care trebuie explicare lumii musulmane cu o mai mare grijă. Fără aceste reforme religioase, care vizează în special legea islamică şi războiul sfânt, spune Bassam Tibi, europenizarea islamului rămâne imposibilă. În acest context, musulmanii trebuie să deprindă noţiunile indispensabile civilizaţiei europene, cum ar fi: democraţia, laicitatea, pluralismul cultural şi religios, societatea civilă şi drepturile individuale ale omului.''
http://ziarullumina....ului-64256.html

,,
Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii interacţionează cu o viteză din ce în ce mai mare şi nu există zi în care să nu se vorbească, în presa internaţională, despre situaţia musulmanilor din lume, despre drepturile, libertăţile, tradiţiile şi credinţa lor. În virtutea acestor principii, se ajunge de multe ori la conflicte, fie sociale, politice, religioase şi chiar militare, iar noi, ca teologi, avem datoria de a propovădui pacea şi dialogul în lume, mai ales în secolul al XXI-lea, când, pe bătrânul continent european, prezenţa musulmanilor este tot mai mare – aproximativ 53 de milioane de musulmani, adică 7,2% din populaţia Europei[1].
Din această cauză, doresc să vorbesc despre răspândirea Islamului în Europa, prezentând date statistice cu privire la populaţia musulmană trăitoare în continentul nostru şi la dialogul interreligios dintre creştinism şi islam.
1. Răspândirea Islamului în Europa
Răspândirea Islamului în Europa a avut loc în trei etape independente, fiecare în diferite regiuni ale continentului. În timpul primelor două etape, islamul s-a răspândit prin cucerire, dar nu a putut să se stabilească definitiv şi s-a retras. În schimb, cea de-a treia fază are loc în formă de imigrare şi continuă până astăzi.
În secolul al VII-lea, Islamul a încercat să cucerească pentru prima dată Europa. Pătrunderea musulmanilor pe continentul european, prin strâmtorile de est ale Peninsulei Balcanice, a fost imposibilă, datorită puternicului Imperiu Roman de Răsărit (674 şi 717). Cu toate acestea, arabii au reuşit să cucerească aproape întreg teritoriul actual al Spaniei şi al Portugaliei. În urma bătăliei de la Tours şi Poitiers, din octombrie 732, arabii au fost opriţi din cucerirea unor noi teritorii, iar ulterior au fost obligaţi să se retragă în partea de sud a Spaniei de azi, unde au rămas până în anul 1492, când Regina Isabella I de Castilia a început inchiziţia spaniolă[2].
În anul 1354, turcii au trecut strâmtoarea Dardanele, intrând în Europa, şi au cucerit, în următoarele decenii, o mare parte din Balcani, iar, în 1453, cel mai mare oraş creştin, Constantinopolul. Extinderea cuceririi otomane a ajuns până la capitala Sfântului Imperiu Roman, Viena (1529 şi 1683). Al doilea asediu al Vienei este considerat sfârşitul celui de-al doilea val de extindere islamică în Europa. Astfel, otomanii, până în anul 1913, în urma războaielor pierdute, au fost obligaţi să se retragă până la graniţele Turciei de astăzi. Spre deosebire de primele secole ale cucerii islamice în sud-vestul Europei, a doua etapă din sud-est a avut consecinţe de durată, precum au fost în cazul albanezilor şi al bosniacilor, care au rămas, după recucerire, în marea majoritate, musulmani. De asemenea, în ţări precum Grecia şi Bulgaria au rămas minorităţi de etnie turcă[3].
Al treilea val de expansiune a musulmanilor în Europa are loc în formă de imigraţie, care a început în anii 1950 în special în ţările bogat industrializate. Ţările ţintă au fost statele din Nordul şi Vestul Europei, în special Franţa, Marea Britanie, Scandinavia, Benelux. Mai recent, Spania şi Italia sunt, de asemenea, ţinta imigranţilor musulmani. Aceştia provin, în principal, din Africa de Nord, Turcia şi Pakistan. În multe ţări europene, musulmanii au devenit minorităţi puternice şi influente[4].
2. Date statistice cu privire la populaţia musulmană din Europa
În prezent, trăiesc în Europa 53 milioane de musulmani (7,2%), cu excepţia Turciei, potrivit datelor din 2007, iar numărul total al musulmanilor în Uniunea Europeană în 2007 era de aproximativ 16 milioane (3,2%)[5].
Potrivit unui studiu realizat de către profesorul Houssain Kettani, de la Universitatea Politehnică din Puerto Rico, SUA, cu privire la situaţia demografică a lumii islamice, musulmanii reprezintă 24% din populaţia lumii, aproximativ 1,65 miliarde de oameni. Datele arată că, în Asia, sunt cei mai numeroşi musulmani, 69,4% (adică un miliard şi 148 milioane) din populaţia lumii musulmane, în timp ce Africa se clasează pe locul doi, cu 27,5% (447 de milioane)[6].
Islamul are o istorie veche, de aproximativ XIV secole, în Europa, iar musulmanii din acest continent reprezintă mai puţin de 7% din numărul total. Populaţia totală a Europei este de 735 milioane de oameni, din care 53 milioane sunt musulmani. În acest scop, am împărţit Europa în patru regiuni: Europa de sud-est, Europa de sud-vest, nord-estul Europei şi nord-vestul Europei.
I. Regiunea Europa de sud-est este compusă din 16 ţări (Albania, Austria, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Grecia, Ungaria, Kosovo, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia şi Slovenia). Pe teritoriul acestor ţări se află 8 milioane de musulmani (8.1%), dintr-o populaţie totală de 105 milioane[7].
II. Regiunea Europa de sud-vest este compusă din 11 ţări (Andora, Franţa, Gibraltar, Italia, Liechtenstein, Malta, Monaco, Portugalia, San Marino, Spania şi Elveţia), pe teritoriul cărora se află 9 milioane de musulmani (4.7%), dintr-o populaţie totală de 187 milioane[8].
III. Regiunea Europa de nord-est este compusă din 7 ţări (Belarus, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Rusia şi Ucraina), pe teritoriul cărora se află 23 milioane de musulmani (9.5%), dintr-o populaţie totală de 240 milioane[9].
IV. Regiunea Europa de nord-vest este compusă din 11 ţări (Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia şi Marea Britanie), pe teritoriul cărora se află 8 milioane de musulmani (4.2%), dintr-o populaţie totală de 202 milioane[10].
Uniunea Europeană ignoră încă problemele demografice care, în curând, vor schimba fundamental cultura şi societatea europeană. În Europa, întâlnim două astfel de probleme: majore scăderea natalităţii în rândul albilor (creştinilor) şi creşterea accelerată a populaţiei musulmane care, în ultimii 30 de ani, s-a dublat şi se va dubla din nou, până în 2015. Conform unor estimări ale sociologilor americani, în anul 2050, unul din cinci oameni din UE va crede in Allah[11].
Potrivit unui alt studiu, realizat de Migration Policy Institute, rezidenţii de credinţă islamică vor constitui mai bine de 20 de procente din populaţia Uniunii Europene până în anul 2050, deşi în unele oraşe s-a atins deja acest procent. Un economist maghiar a scris un tratat pentru Parlamentul European, calculând că populaţia musulmană este deja la 25 la sută în Marsilia şi Rotterdam, 20 la sută în Malmo, 15 la sută în Bruxelles şi Birmingham şi de 10 la sută în Londra, Paris şi Copenhaga. Albii vor fi minoritari în Birmingham până în anul 2026, spune Christopher Caldwell, un jurnalist american, şi chiar mai repede în Leicester.
O altă predicţie susţine că musulmanii vor depăşi în număr non-musulmanii în Franţa şi, posibil, în tot vestul Europei până la mijlocul secolului. Austria era catolică în procent de 90% în secolul al 20-lea, dar islamul ar putea deveni religia majoritară printre austriecii sub 15 ani până în anul 2050[12].
Ţările Uniunii Europene au o lungă istorie în ceea ce priveşte acceptarea imigranţilor, dar populaţia musulmană merită o atenţie sporită, deoarece aceştia reprezintă un conglomerat aparte de probleme, chiar şi neluând în considerare atrocităţile comise în occident în numele islamului. Forumul din America Pew pentru Religie şi Viaţa Publică, parte a Pew Research Center, a spus într-un raport:
ţările din UE au lungi tradiţii istorice, culturale, religioase şi lingvistice. Injectarea a sute de mii, iar în unele cazuri a milioane de oameni care arată, vorbesc şi se comportă diferit în aceste locaţii va crea probleme sociale[13].''
http://foaienational...al-xxi-lea.html

,,Islamismul extremist – pericol în creștere pentru Balcani?

Cu toate că populația musulmană din Balcani este considerată printre cele mai moderate, comunitățile musulmane de acolo se confruntă cu o problemă tot mai pregnantă: extremismul.
Devine regiunea Balcanilor un nou cuib al extremiștilor și militanților islamiști? Atât guvernul SUA, cât și cel german au avertizat asupra pericolului în creștere al diverselor mișcări islamiste care încearcă să vindece rănile provocate de războaiele din anii '90. Țări cu populație majoritar musulmană, cum ar fi Kosovo, Albania și Bosnia Herțegovina, sunt deseori menționate ca fiind centre ale unor posibile mișcări religioase fanatice, dar Macedonia, Serbia și Muntenegru nu sunt nici ele complet imune.
Numărul jihadiștilor din Balcani care s-au alăturat ISIS sau altor rețele radicale în Siria și Irak este neclar și variază între o mie și câteva mii, dar vestea bună este că, în ultimii doi ani, tendința a fost oprită aproape de tot. Declarații oficiale ale unor reprezentanți ai Bosniei și Albaniei la întâlnirea OSCE de la Viena confirmă acest lucru.
Dincolo de acest succes, o prezență redusă, dar semnificativă a radicalilor, ajutată de islamiști reîntorși de la luptă pentru Statul Islamic, pare a fi o problemă și mai mare pentru unii experți occidentali.
”Aproape niciun extremist nu a mai plecat în Irak sau Siria în ultimii doi ani”, a declarat pentru DW Vadran Dzihic, expert în Balcani în cadrul Institutului Austriac pentru Relații Externe. ”Dar ceea ce a rămas este fenomenul local”, a adăugat acesta. ”Salafiștii, jihadiștii și islamiștii extremiști de aici, infrastructura lor intactă; iar acum se concentrează pe anumite țări și pe întreaga regiune”.
Dzihic estimează că în jur de 30-40 de procente dintre cei care au plecat la luptă în Siria sau Irak fie au fost uciși, fie au rămas acolo. Se preconizează că aproximativ 150 au revenit în Bosnia și mai puțini de 120 în Kosovo. ”Problema este că acești oameni există și reprezintă în mod cert un pericol la adresa securității”, spune Dzihic.
Guvernul SUA este conștient de această problemă și, așa cum a spus și adjunctul secretarului de stat american, Hoyt Yee, la Washington, ”trebuie făcut mai mult”.”Având în vedere că extremiștii islamiști revin acasă, guvernele din Balcani se tem că violența, intoleranța și extremismul în regiune se vor extinde - și chiar vor fi exportate către nord și vest”, a declarat Yee.
Extinderea salafismului
[ http://www.dw.com/image/18517969_401.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Populație majoritar musulmană în Balcani
În aceeași zi, guvernul german a recunoscut încă o problemă care ar putea contribui la radicalizarea populației musulmane în Balcani, și anume influența tot mai mare a Arabiei Saudite și a altor state din zona Golfului.
Într-o declarație publică, guvernul s-a referit la ”organizații misionare saudite active și în Kosovo, unde răspândesc interpretarea Wahhabi a islamului prin predicatori”. Salafismul și alte aripi radicale islamiste au fost aduse pentru prima dată în Balcani în anii '90, în timpul războaielor din Bosnia și Kosovo, de către predicatori sponsorizați din Arabia Saudită. Din cauza nivelului scăzut de trai și a lipsei perspectivelor, mai ales în rândul tinerilor, influența acestora a fost mai mare în ultimii zece ani. Cele șase țări vest-balcanice (Albania, Kosovo, Serbia, Macedonia, Bosnia și Muntenegru) au un nivel al șomajului de peste 50 la sută în rândul tinerilor și salarii medii lunare de aproximativ 300 de euro.
Dar, pentru majoritatea comunităților musulmane din regiune, islamismul radical este străin, ele fiind considerate printre cele mai moderate din lume.
Într-o carte publicată recent, ”Între mântuire și teroare: radicalizarea și fenomenul luptătorilor străini în Balcanii de Vest”, unul dintre autori, Vlado Azinovic, susține că radicalizarea în Balcanii de Vest a survenit în primul rând în contextul militantismului salafist.
”În esență, țelul principal al militantismului salafist în regiune este să fure identitățile entice ale bosniecilor și albanezilor, ambele marcate de o tradiție a toleranței veche de secole, cu speranța de a-i atrage în final într-o singură comunitate globală iluzorie – o Ummah, definită prin identitate religioasă”, scrie Azinovic.
Problema se va extinde
Expertul american pe regiunea Balcanilor, Gordon N. Bardos, a comparat recent situația din Balcani cu cea ”a anilor Weimar în Germania, între 1920 și 1930”. ”Atât timp cât ne confruntăm acolo cu o serie de state cu instituții democratice șubrede, economii slabe și un nivel înalt de nemulțumire socială”, spune Bardos.
Cele mai multe dintre statele din Balcanii de Vest fie au candidat pentru a adera la UE, fie au început deja negocierile pentru aderare, dar de fapt nici unul dintre ele nu este pregătit și nu are șanse să devină membru al comunității în următorii cinci ani sau poate pe un termen și mai lung. Precaritatea socio-economică, corupția în creștere și riscurile din punct de vedere al securității, instituțiile publice instabile din acele țări ar putea impinge populația mai aproape de mișcări radicale.
Dzihic nu crede că situația din Balcani ar trebui să fie considerată dramatică momentan, dar semnele trebuie luate în serios. ”E clar că acest fenomen există”, spune Dzihic. ”El va rămâne și va însoți evoluția țărilor din Balcani în următoarele decenii. Este clar că Islamul în Balcanii de Vest nu vai mai avea aceeași formă ca înainte de ani '90.”
”Atât timp cât problemele de securitate, instabilitatea și greutățile economice vor continua să crească, la fel se va întâmpla și cu acest fenomen”, conchide Dzihic.
http://www.dw.com/ro...acebook-sharing



Avand in vedere modul de viata al comunitatii turco tatare din Romania, am putem afirma ca islamul poate fi europenizat insa poate fi facut acelasi lucru si cu numeroasa comunitate musulmana din occident, formata din turci, arabi, pakistanezi, afgani, iranieni sau africani, care au ca lideri religiosi persoane nascute si educate in tarile lor de origine unde se practica un islam traditional, radical, fata de cel de la noi care este un islam moderat, tolerant?
La noi, comunitatea turco tatara s-a integrat perfect in societatea romaneasca pentru ca a dorit sa o faca.Daca doresti, reusesti.Totul este doresti.
Pacat ca o mare parte a populatiei native din unele tari balcanice cum ar fi Bosnia sau Albania, datorita influentei politicienilor si liderilor religiosi arabi( de regula, sauditi) sau pakistanezi,  incetul cu incetul renunta la civilizatia si stilul de viata european in favoarea celui oriental si islamului traditional specific tarilor arabe sau Pakistanului.

Edited by max_01, 03 June 2017 - 17:41.

Cele 2 religii in mod teoretic pot conviețuire. Cu o singurã condiție; Ei trebuie sã se schimbe, nu noi.

M-am oprit din citit dupa un rand cand am vazut ca tu compari un continent cu o religie. Wow, chiar wow!