Tripla semnificație a zilei de 10 mai.

,,
Tripla semnificație a zilei de 10 mai.

Ziua de 10 mai a fost până 1947 Ziua națională a României. Care au fost motivele pentru care a fost aleasă să aibă acest statut? Iată cele trei motive:


1. Pe 10 mai 1866 la ora 14, într-o trăsură trasă de 12 cai și însoțit de alte 20 de trăsuri, prințul Carol I ajungea la Cotroceni. De aici s-a îndreptat spre Șosea, unde a fost întâmpinat de primarul Dimitrie Brătianu care i-a înmânat cheile orașului, spunându-i: ”Suverane al României! Ți-am dat coroana lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, de azi înainte stăbunii tăi; redă-i și tu antica splendoare! Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a libertății moderne, bulevardul nebiruit al civilizației occidentale”. Apoi prințul s-a urcat într-o trăsură de gală trasă de șase cai, având în stânga pe Nicolae Golescu și în dreapta pe Ion Ghica. Spectacolul era bine regizat: casele erau decorate cu steaguri, ghirlande și covoare; mulțimea, aliniată pe ambele părți ale șoselei, arunca flori, slobozea porumbei, scanda ”Ura!”. Ajunși pe podul Mogoșoaiei, la o casă în fața căreia se afla o gardă de onoare cu steag, Carol a întrebat în franceză: ”Ce este această casă?”. Generalul Golescu i-a răspuns tot în franceză: ”Acesta este Palatul”. Era o reședință princiară, o casă cu un etaj, fostă propietate a familiei Golescu, cumpărată de stat și devenită cea mai importantă clădire din România. Interiorul era bine întreținut și mobilat pe timpul lui Cuza.
Pe întreg parcursul, de la Turnu Severin la București, principele Carol văzuse realitatea românească: ”Amestecul de bogăție și sărăcie, de strălucire și de lipsuri ale poporului său. Îndărătul zidului de trupe, mulțimea îmbulzită nu contenea să-și aclame domnitorul. În pavajul de lemn desfundat roțile săltau, însă, mai crunt decât pe șleaul de peste câmpuri. Iar dincolo de steagurile desfășurate la ferestre, de scoarțe așternute peste balcoane, dincolo de flori, ghirlande, porumbei și cocarde tricolore, pe Podul Mogoșoaiei se ițeau case ticăloase de vălătuci(lut amestecat cu paie sau cu rogoz), alături de palate luminoase. Între acestea se remarca Platul domnesc, clădire cu etaj care aparținuse boierului cărturar Dinicu Golescu, în care locuise Alexandru Ioan Cuza. În fața palatului se afla o mlaștină în care se răcoreau dobitoacele cu rât, netulburate de larma alaiului, de bubuitul tunurilor, de sunetul trâmbițelor și de ropotul toboșarilor”.
Cortegiul și-a continuat drumul până la dealul Mitropoliei, unde principele a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon. După un scurt ”Te Deum”, oficialitățile au intrat în Camera Deputaților. Aici Carol a depus jurământul. Nicolae Haralambie a citit formula constituțională: ”Jur să fiu credincios legilor țării, a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca un domn constituțional”. Principele a spus în limba română: ”Jur”. Apoi într-o alocuțiune noul suvernan și-a exprimat devotamentul ”fără margini către noua mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetățean azi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăți cu d-voastră soarta cea bună și pe cea rea”. În aceeași zi, Adunarea Deputaților, pentru a da o anumită satisfacție Puterilor Garante, care cereau domn pământean, a dezbătut proiectul de lege prin care se acorda naturalizarea(împământenirea) familiei princiare de Hohenzollern. Proiectul a fost adoptat în unanimitate.



2. Pe 10 mai 1877, ca urmare a proclamării independenței în ziua precedentă, în ordinul de zi către armată, semnat de domnitorul Carol I, se afirma: ”În momentele grave prin care trece țara noastră, România întreagă are ochii ațintiți asupra voastră, ea pune în voi toate speranțele sale. În ora luptei aveți înaintea voastră faptele bătrânilor oșteni români; aduceți-vă aminte că sunteți urmașii eroilor de la Racova(Vaslui) și Călugăreni. Drapelul sub care luptați este însăși imaginea Patriei. Urmați-l dar vitejește și când odată laurii păcii vor reînverzii pe munții și câmpiile României, patria cu recunoștință va scrie numele bravilor ei apărători pe frontispiciul independenței sale”. Aceste frumoase cuvinte reprezintă confirmarea în fața țării de către domnitorul Carol a stării de independeță în care se găsea România.


3. Pe 10 mai 1881 a avut loc încoronarea suveranilor, Carol și Elisabeta. Evenimentul fusese programat pentru luna martie, când prin lege România fusese proclamată regat. Asasinarea țarului Aleksandru al II-lea a făcut ca frumoasa ceremonie să fie amânată. Noua dată a fost aleasă 10 mai, pentru a coincide cu depunerea jurământului din 1866 și independența din 1877. În dimineața lui 10 mai, ceremonia a fost anunțată prin 21 de salve de tun. La ora 10:15, regele și regina au plecat de la palatul Cotroceni la Gara de Nord, unde începea cortegiul încoronării. De aici, regele călare și regina într-o trăsură trasă de opt cai au pornit în fruntea coloanei alcătuită din jandarmi, militari, persoane oficiale. Suveranii au fost întâmpinați la mitropolie de șeful bisericii și de alte fețe bisericești. Pe dealul Mitropoliei se aflau delegații județelor, circa 6000. Regele și regina s-au închinat la icoanele din biserică, după care au luat loc la tribuna amenajată în aer liber. A urmat oficierea serviciului divin. Patru generali au adus coroanele regale, iar mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei au dat binecuvântarea solemnă: 101 de focuri de tun au anunțat evenimentul.
Coroana regelui era făcută din oțelul tunurilor turcești capturate la Plevna. Regele a ales oțelul și nu aurul pentru a simboliza vitejia ostașilor în Războiul de Independență. Coroana de oțel a fost făurită de către elevii și soldații meseriași ai Arsenalului Armatei din București. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului, nefiind terminat, cercul frontal diferind de acela al celorlalte două modele. Al doilea, modificat, a fost așezat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră din Bulevardul Carol, Piața C.A. Rosetti. Al treilea model este cel primit de Regele Carol I și se compune dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea Trecerea Dunării. Coroana cântărește 1.115 grame și este realizată din zburătura unui tun (partea din față a țevii) de calibru 90 mm, fabricat la atelierele F. Wöhlert din Berlin.
După înmânarea coroanelor, primul ministru Dimitrie Brătianu a prezentat suvernailor un pergament conținând legea de proclamare a Regatului, pe care cei doi l-au semnat, pentru a se păstra la Arhivele Statului. După sfințirea coroanelor, cortegiul a pornit spre Palat, suveranii fiind aclamați de mulțime. În sala tronului, coroanele au fost aduse de președinții Corpurilor legiuitoare. Primindu-le, regele a ținut un discurs: ”Prin serbarea de azi se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte și fapte mari… Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României”. Carol a încheiat cu următoarele cuvinte: ”Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare”. Festivitățile au continuat și în următoarele două zile, cu defilarea bresleleor și trecerea în revistă a trupelor, cu banchete, mese și focuri de artificii la care au participat mii de oameni. Regatul României, aspirația atâtora care doreau o țară liberă și independentă, era realitate. Carol I a devenit cel dintâi rege al României.
[ http://www.istorie-pe-scurt.ro/wp-content/uploads/2015/05/10-mai-1881-proclamarea-regatului-300x300.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]În timp, trei momente istorice diferite: 10 mai 1866(asumarea funcției de domnitor), 9 mai 1877(proclamarea independenței) și 10 mai 1881(încoronarea) au fost contopite într-unul singur pentru omagierea dinastiei. Inițiativa a fost a ministrului Instrucțiunii Publice și Cultelor, Spiru C. Haret. Pe 22 aprilie 1897 a trimis o circulară în care aprecia: ”cea dintâi datorie a școalei, care trece înaintea oricărei alteia, este de a forma buni cetățeni și cea dintâi condițiune pentru a fi cineva un bun cetățean este de a-și iubi țara fără rezervă și de a avea o încredere nemărginită într-însa și în viitorul ei, Toată îngrijirea celor însărcinați cu educarea tinerimii acolo trebuie să tindă… Hotărâm dar ziua de 10 mai ca zi de serbare școlară și o vom serba chiar din anul acesta”. Pe 29 mai 1897, în ”Monitorul oficial” s-a publicat, sub semnătura lui Carol, legea care stabilea: ”Ziua de 10 mai se instituie ca zi de serbare școlară pentru toate școlile din țară”.
http://www.istorie-p...-regelui-carol/

Corect ar fi ca data de 10 Mai sa redevina ziua nationala a Romaniei,pentru motivul mentionat la punctul 2, alaturi de 1 decembrie.


[ http://www.istorie-pe-scurt.ro/wp-content/uploads/2015/05/coroana-de-otel-a-regelui-carol.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://www.istorie-pe-scurt.ro/wp-content/uploads/2015/05/coroana-de-otel-a-regelui-carol.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by max_01, 10 May 2017 - 09:44.

Total de acord! Eu visez de mult ca 10 Mai sa redevina Ziua Nationala a Romaniei.

Mai ales ca azi e si ziua mea.  

Mai is si alte evenimente notabile pe 10 mai. Ii ziua in care mama mare, mamaitica si tanti Mita l-au dus la Bucuresti pe domnul Goe.

Monarhiei i se dă prea multă importanță, în timp ce adevărații reformatori ai României precum Cuza sunt dați uitării. Tipic românesc, ridicarea în slăvi a străinilor și scuiparea alor noștri.

HansCastorp, on 10 mai 2017 - 10:28, said:

Unde nu mai pui ca si aia erau "nemti". Daca traia florica pe vremea aia sigur le zicea sa mearga la ei acasa!
Cuza a fost foarte bun, da era si el alt "domn" bun de mazilit de boierii de atunci. Cu un Hohenzollern nu le-a fost asa simplu si daca nu ar fi fost ei la conducerea Romaniei am fi avut tot la 2-3 ani alt domn, care indiferent de cat de bine intentionat era nu avea timp sa faca nici o schimbare semnificativa.

HansCastorp, on 10 mai 2017 - 10:28, said:

Cuza nu era domnitor (monarh), era cumva presedinte?

La cum evolueaza lucrurile in tara asta propun ca ziua nationala sa fie de 1 IUNIE ziua copilului ca si un copil este mai evoluat decat "cretinoizii" care ne conduc.
Referitor la topic... atata timp cat Romania este republica ZERO BANI dau pe ziua asta... de 10 MAI... cand am sa vad tezaurul inapoi in Romania atunci o sa devin "monarhist" convins

Edited by bogdan181180, 10 May 2017 - 13:26.

bogdan181180, on 10 mai 2017 - 13:25, said:

Normal, orice persoana respectabila din lume gandeste la fel despre ziua independentei tarii ei.

Karhu, on 10 mai 2017 - 13:55, said:

Orice persoană respectabilă știe că ziua independenței României e pe 9 mai, nu pe 10.

Karhu, on 10 mai 2017 - 11:42, said:

Mai spune o dată. Ce nu era?

Edited by HansCastorp, 10 May 2017 - 14:22.

HansCastorp, on 10 mai 2017 - 14:21, said:

Inseamna ca astia-s prosti: https://en.wikipedia...dependence_days

HansCastorp, on 10 mai 2017 - 14:21, said:

Eu nu am spus, eu am intrebat. Deci, daca stii, ma poti lamuri?

Karhu, on 10 mai 2017 - 11:42, said:

Cuza a fost domnitor ca si tot cei precedenti ai lui. O monarhie pina la el nu a fost, ar fi presupus ca un domnitor sa fie un rege.
Un rege nu a avut Romania pina la nemti niciodata

WestPoint, on 10 mai 2017 - 15:19, said:

Deci principatul nu este tot monarhie?
Luxemburgul, de exemplu, este republica sau monarhie?

Karhu, on 10 mai 2017 - 15:27, said:

E totusi o diferenta (sau, mai degraba a fost) intre principat si regat, intre principe si rege.
Am senzatia ca principatul era incadrat intr-o relatie de vasalitate, pe cand regatul era perceput ca (posibil) independent.

Karhu, on 10 mai 2017 - 15:27, said:

Luxemburg este "Marele Ducat de Luxemburg" deci Monarhie si este condus de Henric, Mare Duce de Luxemburg.
Valahia nu a avut o monarhie clasica ci un domnitor ales care putea desemna un alt domnitor sau nu. In valahia a exista "Domnie" nu "Regat".
Formarea statelor medievale românești este un proces istoric care se derulează începând cu secolul al VIII-lea și sfârșind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din țările medievale române
se emancipează treptat de stăpânirea împărățiilor sau regatelor vecine, și care se încheie cu întemeierea voievodatelor istorice românești: Țara Românească și Moldova.
(aici imi place cuvintul folosit in wikipedie "se emancipeaza" fata de o monarhie clasica cum era in Europa si Anglia. Tradus in conceptul de astazi, inca de pe atunci s-a ales calea "originala"

Principat s-a numit numai in contextul relatiilor regatului Ungar sau Austriac vis a vis de teritoriu independent și suveran, condus de un nobil monarh, cu rangul de principe.

Deci cum spuneam, in Valahia sau Moldova cel care conducea statul era un feudal, voievod domnitor de "singe domnesc" care era sinonimul unei case regale.
De ce se spune "vechiul regat" ?
România a fost recunoscută ca stat independent în urma Războiului de Independență din 1877-1878. În anul 1878 domnitorul (principele) Carol I de Hohenzollern a primit titlul de „alteță regală”.
În anul 1881 a fost modificată Constituția din 1866, pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege, iar România, regat sau monarhie constituțională (Regatul României).
Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.

Pina la aceasta data au existat numai voievozi domnitor, alesi din boierimea valaha sau moldoveneasca.
In cadrun unei "domnii" au existat cu totul altfel de ranguri sau titlui decit intr-o regalitate.  Aceste au fost titluri boieresti, nu titluri nobiliare clasice.
Marchiz, Baron, vice-conte, conte, duce, arhiduce, print si rege

Aici exemplu, Mihai nu purta titlu de rege

Titluri si functii boieresti in Valahia si Moldova ; ban, boier, boiernas, dregator, hatman, logofat, mizil, paharnic, postelnic, pircalab, sparat, stolni, vornic, isprannic, mare ban

In Transilvania a existat numai monarhie, maghiara, austriaca, austro-ungara.

Edited by WestPoint, 10 May 2017 - 19:56.

eu ma bucur ca macar anumite posturi de TV ca Realitatea TV au povestit, au comentat si au comemorat cumva ziua regelui.
sunt impotriva monarhiei, dar sunt pentru corectitudine istorica.

Romania neocomunista de dupa 89 din pacate se face in continuare ca regalitatea ori nu a existat ori a existat numai ca ceva negativ.

La fel de dureros este ca noua generatie nici nu mai stie de ziua independentei
Au aparut fel de fel de surigate, ziua pompierului, agentului de circulatie,, a maturatorului, a asfaltatorului tot ce vrei si ce nu vrei,
doar pentru ca actuala conducere a Romaniei in cei 27 de ani nu poate, nu vrea, sa se confrunte cu istoria

max_01, on 10 mai 2017 - 09:41, said:

Ma bucur ca ai deschis subiectul asta

Edited by vio69a, 10 May 2017 - 22:23.

WestPoint, on 10 mai 2017 - 19:47, said:

Erau alesi dintre Basarabi si Musatini, nu aiurea, deci din casele domnitoare. Principatele romanesti erau monarhii elective, pt scurte perioade puterea s-a reusit a fi transmisa si ereditar (tata-fiu)
Evident ca nu existau rangurile din Europa Vestica, modelul era bizantin, est-european.

WestPoint, on 10 mai 2017 - 19:47, said:

Nu zis nimeni asa ceva, normal ca era print/ domn, denumirea statelor feudale romanesti fiind principat (la fel cum e Monaco, de exemplu). Transilvania a fost, pe rand, si principat, si mare principat.

bogdan181180, on 10 mai 2017 - 13:25, said:

Am precizat ca pentru data de 10 mai 1877 care reprezinta momentul cand Carol I a confirmat in fata tarii starea de independenta in care se gasea Romania fata de Turcia aceasta zi este foarte importanta si merita sa fie ziua nationala a Romaniei.Nu am nicio treaba cu monarhia care pentru mine este o institutie arhaica.

HansCastorp, on 10 mai 2017 - 10:28, said:

Cel putin eu nu acord o mare importanta monarhiei ci evenimentului din data de 10 mai 1877.Atat.Ca din punctul meu de vedere regele Carol I a fost cel mai bun conducator pe care l-au avut romanii si Romania, este foarte adevarat.

Hunor_66, on 10 mai 2017 - 17:59, said:

Fals.

Regii medievali, cu foarte putine exceptii [al Frantei, dupa o elaborata teorie dezvoltata de juristii francezi supa disolutia imperiului lui Charlemagne, era unul dintre ei], erau vasali ai Imparatului roman sau ai Papei.

Princeps/print inseamna [la origine], dimpotriva, lipsa unei relatii de vasalitate.

WestPoint, on 10 mai 2017 - 15:19, said:

Repeti aceleasi tampenii unguriene.

Daca Mircea cel Batran era voievod - adica nu era rege, dupa mintea ta putina - de ce tara lui se numea in nemteste, de catre contemporani, Walachienreich? Inseamna ca era imparat?

Edited by Mount_Yerrmom, 15 May 2017 - 23:11.