Proiectul Statele Unite ale Austriei Mari

În urma decretului imperial din 6 august 1786, Bucovina a fost încorporată provinciei imperiale Galiţia. Alipirea la Galiţia şi revocarea reformelor iosefiniste după 1790, a permis polonezilor să pornească un adevărat război împotriva învăţământului românesc din Bucovina. Astfel, în 1795, locotenenţa imperială din Lemberg a dispus anularea obligativităţii învăţământului primar. Urmarea a fost că în acel an, în Bucovina au fost desfiinţate 11 şcoli rurale, măsură care a lovit direct în populaţia românească.
Legea învăţământului primar, adoptată în 1804 sub numele de „Constituţia politică a şcolilor germane în provinciile ereditare cezaro-regeşti” prevedea că şcolile să fie întreţinute de domeniile de pământ a mănăstirilor, iar clerul trebuia să sprijine statul în supravegherea şcolilor. Efectul legii a fost de fapt trecerea majorităţii şcolilor primare sub dependenţa directă a Consistoriului catolic din Lemberg.
În 1811 Comisia Aulică de Studii cerea guberniului galiţian să prezinte propuneri privind înfiinţarea de şcoli triviale în comunele rurale din Bucovina, în urma cărora împăratul a aprobat în 24 decembrie 1813 înfiinţarea a 17 şcoli. Cu toate acestea, contrar aşteptărilor Austriei, numărul elevilor ortodocşi care frecventau şcoala a scăzut foarte mult; în oraşul Cernăuţi, în 1829, din 3.500 copii ortodocşi de vârstă şcolară (6-14 ani), doar 59 frecventau şcoala, iar în toată Bucovina, în anul 1831, din 41.689 copii de rit ortodox de vârstă şcolară, frecventau şcoala după 700.
Refuzul ortodocşilor de a studia şcolile înfiinţate de administraţia austriacă se explică atât prin eliminarea limbii române din procesul de instrucţie cât şi prin catolicizarea şcolilor. La 27 iulie 1820 Consistoriul romano-catolic de la Lemberg cerea învăţătorilor bucovineni să dea copiilor o educaţie religios-morală şi să efectueze ritualurile bisericeşti în stil catolic. În anul 1824, învăţătorilor li se cerea să utilizeze limba maternă a elevilor numai „cât e de lipsă pentru explicarea lecţiei (…) spre a fi înţeleasă de şcolari, în rest să folosească doar limba germană”, iar în 1839, acelaşi Consistoriu dispunea ca „şcolarii să participe în fiecare zi la liturghie (catolică n.n.) şi numai în caz de mare frig sau de ploaie cumplită să fie dispensaţi de la această datorie”.
În aceste condiţii nu e de mirare că numărul copiilor români ortodocşi care frecventau şcoala a scăzut atât de mult. De altfel şi profesorul de teologie Mihai-Miron Călinescu consemna mai târziu: putea oare să „lase cu bucurie şi cu zel pre copii săi a lua parte la învăţătura în astfeliu de şcoale, unde se propune copilului numai cât limbi străine şi neînţelese, de astfeliu de învăţători, cari nu-şi pute câştiga încrederea poporului şi a tinerimei nici prin legătura năciunei nici prin cea a religiei”.
Preoţii şi învăţătorii catolici şi greco-catolici erau favorizaţi spre deosebire de cei ortodocşi fiind mai bine salariaţi şi mult mai repede numiţi în funcţii. Se încerca de asemenea, prin diverse metode, atragerea spre convertire la unire cu biserica romano-catolică, după cum reiese dintr-o scrisoare a unui învăţător din Suceava, Ioniţă Botezat, adresată Episcopului ortodox al Bucovinei, în care arată cum fiul său Samuil, încercând fără succes să obţină un post de dascăl în orice parohie din Bucovina, este sfătuit de pedagogul său, Panchievici, în mod semnificativ: „De vei lua lege catolicească, apoi degrabă vei fi aşezat (…). Văzând el atâta gonire asupra legii greceşti şi înţelegând din unii şi alţii aceasta cum că, care nu se face catolic, nu se pute aşeza în slujba dăscălească”, a plecat în Moldova.

Unde nu funcționează UE? Sunt probleme în domeniul mișcării de bunuri, capital, oameni sau servicii? Merg toate suficient de bine. Politica externă și de securitate comună funcționează iarăși foarte bine.

Bucovina nu e atat de mare, iar scoli nu erau in fiecare sat.

Acuma serios, e cea mai infecta si mai ineficienta birocratie imaginabila, greoaie si iresponsabila.
Si mai nou e hell-bent sa-si distruga cultura si populatia de origine si sa se alipeasca la Afro-Arabia.

..in cele din urma majoritatea copiilor de romani au frecventat scoala, si acest procent era considerabil mai mare decat in zonele aflate sub administratie romaneasca, si cu mult mai mare decat a teritoriilor aflate sub rusi, deci sistemul lor de invatamant nu era cel mai rau: http://ro.wikipedia....literacy_RO.svg

Alipirea la Galiţia şi revocarea reformelor iosefiniste după 1790, a permis polonezilor să pornească un adevărat război împotriva învăţământului românesc din Bucovina. Astfel, în 1795, locotenenţa imperială din Lemberg a dispus anularea obligativităţii învăţământului primar. Urmarea a fost că în acel an, în Bucovina au fost desfiinţate 11 şcoli rurale, măsură care a lovit direct în populaţia românească.

În Ardeal sașii și secuii sunt mai educați, iar zonele de munte - Apuseni, Maramureș, Hațeg - cam slab.

Moldova stătea vizibil mai bine decât Muntenia !

Nu ar fi dost prea devreme? Asta nNu e ceva ce mai degrabă ar trebui să vină în timp ?

foarte interesante ideei, megapolisurile sunt toate in sud banuiesc din cauza climei, odata ai mai scris si de un megalopolis dea lungul Muresului ideeile astea le ai citit de undeva sau sunt ideei proprii, daca ii prima da mi si mie linkul

,,În lucrarea sa intitulată ”Stat şi naţiune. Statele Unite ale Austriei Mari” (”Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich”, 1906), Aurel C. Popovici a propus la începutul secolului XX, popoarelor Europei, un nou concept, acela al Europei Centrale federalizate pe baza egalităţii între naţiunile ce o locuiesc. Inspirat totalmente de modelul unor republici federale viabile (aşa cum erau la timpul respectiv, Statele Unite ale Americii, respectiv Mexic şi Brazilia, care au imitat modelul american),

Drept urmare imperiul a fost dezmembrat de către puterile victorioase ale Antantei. Astfel s-au format mai multe state noi, iar alte teritorii austro-ungare au fost cedate ţărilor vecine existente.

6 octombrie: Constituirea Consiliului Național al Slovenilor, Croaților și Sârbilor. Guvernul regal maghiar din Budapesta își pierde autoritatea în Zagreb.

16 octombrie: Împăratul Carol I semnează „Völkermanifest”-ul (Manifestul poporului) conceput de guvernul cezaro-crăiesc condus de Hussarek-Heinlein prin care se urmărea transformarea Imperiului Austriac într-o federație de state naționale autonome. Însă scopul politicienilor cezaro-crăiești din rândurile celorlalte naționalități nu era autonomia, ci suveranitatea.

21 octombrie: Membrii germani ai Camerei Reprezentanților Austriei, aleși în 1911, fondează la Viena Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană


28 octombrie: Comitetul Național Cehoslovac a preluat în Praga administrarea Boemiei de la reprezentantul cezaro-crăiesc și a finalizat fondarea statului cehoslovac independent. Galiția s-a despărțit de Cisleithania pentru a aparține statului polonez renăscut.

    29 octombrie: Comitetul Național Morav a preluat conducerea reprezentanței k.k. și a comandamentului militar k.u.k. din Brno. Dieta croată (Saborul) a declarat retragerea Croației din Austro-Ungaria. La Zagreb a fost proclamat Statul slovenilor, croaților și sârbilor, căruia ar fi trebuit să-i aparțină toate teritoriile slavilor de sud care făcuseră anterior parte din Dubla Monarhie. Consiliul Național Sloven a declarat la Ljubljana că toate teritoriile austriece locuite de sloveni sunt independente.

    30 octombrie: Împăratul și regele Carol I/IV dă ordinul ca Marina Militară Imperială și Regală să fie predată noului stat al slovenilor, croaților și sârbilor. Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană instituie primul cabinet, act prin care Austria Germană se constituie ca stat; Karl Renner devine cancelar de stat. Comitetul Național Cehoslovac preia Comandamentul militar k.u.k. din Praga, Plzeň și Litoměřice.

    31 octombrie: Consiliul Național din Ljubljana declară intrarea Sloveniei în Statul slovenilor, croaților și sârbilor. Ofițerii statului slavilor de sud preiau comanda Marinei Militare Imperiale și Regale. La Budapesta ia ființă Consiliul Național Român Central. Fostul ministru-prezident István Tisza este omorît la Budapesta în prima zi a Revoluției Crizantemelor.

    1 noiembrie: Cabinetul k. k. Lammasch a început în Viena să predea afacerile statului noului cabinet austro-german condus de Renner. Administrarea Bosniei a fost predată Comitetului Național Bosniac. Conducerea Direcției Poliției k. k. din Viena a jurat credință Staatsrat-ului.


    3/4 noiembrie: Armistițiul de la Villa Giusti, semnat lîngă Padova între forțele armate austro-ungare și Antanta. Termenul intrării în vigoare a armistițiului, care potrivit așteptărilor armatei k.u.k. ar fi fost „imediat”, a fost interpretat în mod diferit de părțile implicate în conflict; aceasta a permis forțelor italiene să ia prizonieri peste o sută de mii de soldați k.u.k. în ultimele 24 de ore. Italia a ocupat Tirolul la sud de Pasul Brenner, Triest și Litoralul austriac. S-a retras ultimul ministru de finanțe comun, Alexander Spitzmüller.

    6 noiembrie: Carol I/IV a ordonat demobilizarea unităților rămase din armată. Trupe germane ocupă între 6 și 10 noiembrie părți din Tirol și Salzburg.

12 noiembrie: Prin hotărârea Adunării Naționale Provizorii, statul Austria Germană s-a declarat republică aparținătoare de Republica de la Weimar. Delegațiile și Camera Domnilor din Consiliul Imperial precum și ministerele k. u. k. și k. k. au fost desființate.


    13 noiembrie: Se retrage regele Carol al IV-lea al Ungariei. Guvernul maghiar, care nu se considera angrenat de armistițiul în vigoare din 3 / 4 noiembrie dat fiind că Ungaria ieșise din uniunea reală cu Austria la sfârșitul lui octombrie, încheie o convenție militară cu Antanta la Belgrad, prin care e nevoit să accepte condiții chiar mai rele decât cele impuse la Villa Giusti.

    14 noiembrie: Tomáš Garrigue Masaryk, încă în exil, a fost ales ca președinte al Republicii Cehoslovace. Desemnarea sa prin intermdiul politicienilor cehi din exil a fost încununată de succes încă din 24 octombrie în Paris.

    15 noiembrie: Consiliul Național Român Central decide unirea românilor din Transilvania și din Țara Ungurească cu Regatul României.

    16 noiembrie: Ungaria se declară republică, primul președinte fiind Mihály Károlyi.

    28 noiembrie: Bucovina, rămasă fără vreo formă de organizare statală după dezintegrarea Cisleithaniei, cere unirea cu Regatul României.

    1 decembrie: Marea Adunare Națională a proclamat la Alba Iulia, în fața a 100.000 de români, unirea Transilvaniei și a unor părți din Banat, din Crișana, din Sătmar și din Maramureș cu România.

Cesii si slovacii se procalma endependenti si Stat.
Polonezii refac Polonia.
Romanii zic de unirea cu Romania.