Mareșalul Ion Antonescu

PeterPan 42, on 07 februarie 2018 - 13:21, said:

Subscriu.Asa am si votat.

Ce spunea Nicolae Steinhardt, evreul convertit la Ortodoxie, despre mareșalul Antonescu. UIMITOR!
http://www.cunoastel...onescu-uimitor/

Edited by max_01, 05 April 2020 - 14:18.

Avand in vedere sursa, este foarte posibil ca citatul sa fie masluit partial sau integral.

Dincolo de flood

max_01, on 30 decembrie 2017 - 14:34, said:

Edited by Mount_Yerrmom, 05 April 2020 - 15:05.

max_01, on 30 decembrie 2017 - 18:58, said:

Apreciez ca, in putine cuvinte, ai facut un portret cvasicomplet al lui I.Antonescu.
Cine a citit volumul de peste 820 de pagini, si cu peste 110 de referiri bibliografice, al unui istoric militar (nu stiu daca pot sa-i spun titlul,
moderatorul va decide) va intelege pe deplin complexitatea personalitatii maresalului Ion Antonescu cat si cea a acelor timpuri. In plus au
aparut si alte voci, in mediul virtual, care au adus elemente noi din acea perioada deosebit de grea.

Peste toate, din pacate, foarte multi romani sunt devoratori de lideri, lideri ADEVARATI ai istoriei, pentru a-i pune pe ai lor. Unii chiar pentru un castig material.

Apoi, nu cred ca istoria Frantei predata in scoli il omit pe Napoleon Bonaparte.. Acesta  a facut ravagii in Europa, a macelarit zeci de mii
oameni, din Italia pana la Moscova.
Si multi romani il apreciaza pentru geniul sau militar , desi, din cauza lui, Tara Moldovei a pierdut Basarabia si apoi am purtat doua razboaie
pentru a reveni la Patria Mama.

Orice tara, orice popor are nevoie de modele, modele ADEVARATE, demne de a fi urmate!!!

Edited by Turnatoriu_de_orza, 05 April 2020 - 16:28.

Ion Antonescu:
,, Un om care fără nume,fără protecție,fără bani și partid s-a urcat în stat la cel mai înalt loc de conducere și de răspundere,acel om are datoria să se justifice,iar poporul și istoria au dreptul să-l judece.Am să expun faptele și acțiunile mele politice,economice si militare,dar acestea nu vor fi complete în momentul de față.Poporul,prin dumneavoastră,își va da verdictul,iar mâine,istoria,pe al său.Expun toate actele și faptele mele ca poporul să ajungă la înțelegerea lor.Dați istoriei adevărul și nu faceți față unei situații de moment!Eu vă voi spune adevărul așa cum onoarea mea de soldat m-a făcut să-l respect toată viața.Considerați,vă rog,scăpările,nu ca o ieșire sau omitere intenționată,nu am fost omul unor astfel de calcule și nu voi fi,dar nu am văzut piesele dosarelor și miilor de rezoluții ce am dat în acești patru ani,în care se găsesc imprimate sufletul și acțiunea mea.Prima mare acuzare ce mi se aduce,aceea de a fi premeditat luarea puterii împreună cu Codreanu,vreau s-o spulber acum.La instrucție am avut onoarea de a declara că primul contact cu Legiunea a fost în 1933,când regele mi-a cerut părerea cu privire la Garda de Fier.Știam că ei tulburau țara și periclitau granițele.Am spus regelui ce credeam atunci:,,Prefer să mor în mocirlă într-o Românie mare,decât să mor în paradisul unei Românii mici".Întrevederea de atunci a avut drept scop orientarea mea,ajungând la concluzia că Codreanu nu va putea duce țara pe panta ascendentă pe care spera,ci dimpotrivă.Problema dinastiei o privea sub o lumina diferită de a mea.Codreanu mi-a declarat că,,în 24 de ore de la luarea puterii,trece la Germania și că cere abdicarea regelui".Iar eu i-am răspuns:,,Domnule Codreanu,cel dintâi pe care va trebui să-l împuști atunci va fi generalul Antonescu".În politica internă am arătat că a introdus din nou pistolul,cu care știam că va aduce vărsare de sânge.În decembrie 1937,Garda de Fier a făcut un mare pas în simpatia opiniei publice.Regele a încredințat formarea guvernului lui Octavian Goga.Am spus atunci regelui Carol:Formația Goga nu va putea fi durabilă,decât introducând în formațiune Legiunea și pe domnul Brătianu".De ce?Pentru că am afirmat atunci regelui:,,Niciodată ideea nu poate fi distrusă cu pistolul;mai bine s-o aducă la putere și să se vadă dacă este o fericire pentru neam sau nu...".Eu știam însă că ea nu va avea sorți buni,deoarece toată pleava societății românești se afla înscrisă în legiune.Eu am dat regelui această idee de a o aduce la putere și el m-a însărcinat cu formarea guvernului.Am refuzat,nevoind să trec peste Octavian Goga,pentru care aveam o mare stimă.Soluția regelui a fost să intru în Guvern ca ministru al apărării naționale,pentru că prezența mea în guvern era o mărturie și o chezășie că politica externă a guvernului nu se va schimba,știindu-se că programul lui Codreanu aducea schimbarea acestei politici în 24 de ore și că va orienta țara către Germania.  Atunci,forțat și contrar uzanțelor ca ministrul armatei să facă declaratii politice,eu am făcut-o.Eram convins.Păstram față de Germania amintirea războiului trecut și mai ales m-a îndemnat structura mea intelectuala.Guvernul Goga a ținut 40 de zile și omorurile începuseră.Regele,panicat,mi-a încredințat mie formarea guvernului.Am acceptat pentru că prea des se schimbau guvernele.Opinia publică știa prea bine cauzele.Regele a voit să intre în guvern încă două persoane pe care nu le puteam accepta.Am apelat la Codreanu,rugându-l să înceteze agitațiile.Cu ocazia acestei convorbiri cu el a recunoscut că nu avea nici un program de guvernare.Codreanu a fost arestat și eu m-am dus la proces,pentru că,după mine,atunci când vezi că un om se îneacă este omenește să-i întinzi o mână.Pe Horia Sima l-am văzut pe timpul cât el era ministru în guvernul Gigurtu.La convorbirea avută,el mi-a declarat:,,Domnule general,spuneți drept,am eu figură de prim-ministru"?S-a petrecut ultimatumul rusesc.Cu acest grav eveniment am trimis o scrisoare de protest pentru cedarea fără luptă a două provincii românești.La două zile după aceasta,am fost dus la mănăstirea Bistrița.Aici mi se imputa că aș fi pregătit legătura cu Germania în vederea luării puterii.Eu nu cunosc limba germană și formația mea intelectuală și spirituală mi-am format-o la școala franceză.Nu am uitat odioasele tratate de la Craiova și de la București.Nu am uitat că în Alsacia și în Lorena avem 2000 de cruci și,în 1916,jertfele noastre de pe front.La mănăstirea Bistrița am aflat că regele Carol al-II-lea se îndreaptă cu fără către Germania.Granițele se prăbușiseră.Eliberat de la Bistrița,regele mi-a încredințat formarea unui guvern de unitate națională.Am vizitat pe oamenii politici Maniu,Brătianu,Stelian Popescu și alții,cerându-le să discutăm programul de guvernare,care consider că este o datorie sfântă pentru omul destinat să ia conducerea țării.Deci eu nu veneam nepregătit,după cum adeseori s-a spus.Deși nu aveam un program scris,eram completamente orientat.Răspunsul tuturor oamenilor politici a fost:,,Întâi aduceți abdicarea lui Carol al-II-lea,apoi vom discuta.Când s-au prăbușit granițele,împreună cu mareșalul Prezan,am hotărât să mergem la rege și să formăm un guvern de coaliție cu oamenii politici.Oamenii politici însă nu au voit:toți s-au tras deoparte.Eu am rămas singur.Urmează apoi cele petrecute la 6 septembrie 1940!Regele mi-a spus:,,Nu te las,nu pleca.Nu am pe altul.Tu ești un patriot.Ești singura mea rezervă".Strada fierbea.Am întrebat pe generalul Coroama,comandantul Diviziei de Gardă,dacă va apăra pe rege?Acesta mi-a răspuns:,,Nu trag în popor.Nu-l apăr pe rege!".Am cerut părerile aghiotanților regali.Toți,fără deosebire,mi-au spus că regele trebuie să plece.Am chemat generalii.Absolut toți,afară de Paul Teodorescu și Mihail,au spus că regele trebuie să abdice.Regele s-a consultat toată noaptea cu oamenii săi politici și s-a convins că țara cere abdicarea sa.A pus ișa drept condiție pentru abdicarea sa ca eu să-mi iau asupra-mi din prerogativele regale,iar eu am promis regelui Carol al-II-lea să stau stâlp de veghe lângă voievodul Mihai,viitorul rege,și să-i păstrez tronul.Am primit din partea regelui puterea smerit,cum primește credinciosul sfânta cuminecătură în fața altarului.Deci,iată domnule președinte și onorați judecători,actul premeditarii de care am fost acuzat că l-am făcut pentru luarea puterii în stat!Eu nu aveam nevoie de sprijin german pentru a veni la putere,deoarece însuși regele țării mi-a încredințat-o!O dată cu luarea conducerii,a început adevăratul calvar al vieții mele!Prima mea grijă a fost să iau contact cu forțele politice care reprezentau forțele de stat.Toate m-au refuzat.Domnul Maniu,orice ar spune astăzi,mi-a oferit atunci pe Mihai Popovici și pe Aurel Dobrescu.La această ofertă i-am spus:,,Domnule ministru,sunt timpuri grele pentru țara ca să glumim".De aceea domnilor,în guvernarea mea nu au figurat persoane marcante.A sosit și Horia Sima,găsit deghizat în cioban la Brașov.El a venit pe baza unei mișcări slabe pusă la cale de SS-ul german.Horia Sima avea pretenții foarte mari.Am menționat de la început că o guvernare legionară ar fi fost dezastruoasă pentru țară dacă ar fi fost lăsată singură.M-am situat pe această bază la acceptarea unui guvern cu elemente legionare.S-a spus că pozițiile dominante au fost ale lui Sima.Nu este adevărat.Armata o aveam eu,iar internele generalul C.Petrovicescu,un bun,vechi și încercat prieten,al cărui caracter și curaj se dovedisera.El a fost singurul,atunci când eram surghiunit la Bistrița,care mi-a exprimat lungi felicitări și scrisori,știind bine la ce se expunea în acel moment.Petrovicescu a întrecut cerințele lui Sima,a fost depășit.A greșit și a fost de mult pedepsit.Cu privire la guvernarea împreună cu Horia Sima:Pe aceia care au fost duși la Jilava,i-am trimis ca să-i salvez.Acolo se afla o gardă militară pe care mă puteam bizui.Voiam să-i salvez de gloanțele pistoalelor celor care vroiau ca să se răzbune.Începusem să avem două armate în stat.Eu îi lăsăm să se uzeze,pentru că nu aveam încă armata în totalitate de partea mea.Ea ieșise din catastrofă granițelor.Armată a venit spre mine atunci când un soldat a fost stropit cu benzină și ars de legionari.A fost un moment hotărâtor pentru neamul românesc.Armata singură a hotărât atunci.Partidele politice s-au retras definitiv din calea mea.Le-am arătat că un guvern de militari este ultima formă politică pentru un stat.România nu ajunsese în situația să aibă nevoie de el,ea avea rezerve.Dar politicienii s-au menținut în refuzul lor de a participa la conducere.Țara își sprijinea frontierele pe Liga Națiunilor,pe Mica Înțelegere și pe forțele ei militare.Toate aceste edificii au fost prăbușite. Nu am premeditat și pus la cale primirea coloanei a -V-a germane pe pământul țării,nu am avut sprijin german.După cum știu să-mi apăr demnitatea mea de om,am știut să mă situez pe o linie justă,pentru că nu sunt omul care să facă tranzacții cu demnitatea poporului românesc.Am sprijinit România pe Germania pentru că ea era singura care oferea garanție frontierelor.Am dat,conștient de situație,consimtamantul la trecerea trupelor germane prin țară.Nu aveam de ales.Orice rezistență ar fi dus la prăbușire.Am fi avut soarta sârbilor.Evreii,comuniștii,politicienii ar fi fost exterminați.Serbia a pierdut 800000 de oameni.Generalul Nedici mi-a cerut ajutor:,,Salvați-ne,ne omoară pe toți:croați,unguri,sârbi și noi între noi!".Am făcut război cu Uniunea Sovietică,aceasta cerându-mi-o onoarea poporului român și imperativul timpului.Nu puteam periclita viitorul țării.Orice s-ar afirma astăzi,nici un om politic nu ar fi luat puterea în acele momente.În ceea ce privește ororile războiului,se va cunoaște adevărata mea poziție și câte eforturi făceam zilnic să-i țin pe toți pe calea omeniei.Nu cer nici o favoare,dar să se țină seama cand eu sunt judecat,că nu a fost război să nu se comită cruzimi peste capul șefilor.De exemplu,lăsând la o parte războaiele din antichitate,să luăm războiul de 30 de ani,războiul de secesiune,razboiul anglo-bur și altele.Mai mult,aviația a distrus contrar legilor războiului;a făcut zeci de mii de victime,ne-a omorât copiii,studenții,a atacat spitale și biserici,distrugându-le.De aceea să nu se considere că soldații au trădat legile umanității;toți le-au trădat.Se va ști cândva că 23 august a fost fixat de mine în istorie.De ce nu mi s-a predat telegrama lui Stalin sosită pe numele meu la Snagov,în timp ce eu eram închis în seiful Palatului?În ceea ce privește aservirea bogățiilor țării,acuzație ce mi se aduce pe nedrept.Dacă mi-ați fi dat putința să vă arăt legile economiei,să vă arăt ce acoperire bună avea moneda.S-au găsit patruzeci de vagoane de aur,pe când România în toți anii de pace,abia a adunat șaisprezece.Da,în 1944 Banca Națională a României avea în seif 40 de vagoane de aur!România nu a dat nimic și a primit totul pe bază de acorduri:petrol,bumbac,cereale.Creditul era de 3%.Am salvat capitalul străin,telefoanele și chibritele.Noi nu am avut legi de vasalitate față de Germania,ci de egalitate.Mareșalul Antonescu,mi-am zis,nu putea fi generalul Nedici.Bugetul nostru de război a fost echilibrat față de cel al războiului trecut. Cu privire la muncitori.Nu am scos niciodată armata contra muncitorilor.Nu am avut niciodată vreo grevă.Cred că nici un partid politic în această țară nu poate arăta o filă albă în această problemă.De la toate instituțiile,baionetele au fost retrase în cazărmi.Am fost prezentat ca dictator.Știm că aceștia extermină pe adversarii lor.Eu pe cine am exterminat?Am suspendat Constituția,care era teroristă.Eu am tins la o democratizare a ei.Presa nu a fost liberă,era război.Permiteam numai publicarea evenimentelor și a faptelor,fără polemizări,care la noi ajung la trivial.Nici un evreu,care a fugit din Transnistria și apoi a fost judecat în țară,nu a fost executat.Peste 7000 de legionari au fost reabilitați pe front.Pentru 1600 de internați era un lagăr la Târgu-Jiu de 2000 de paturi.Acest lagăr a făcut parte dintr-un plan al Marelui Stat Major,întocmit din timp de pace.Prin acel lagăr s-a pus capăt sau s-a pus frâu nebuniei îmbogățirii de război și a speculei.Vă voi declara că lagărul nu era niciodată complet.Despre comuniști:aceștia nu erau cu țara.Le-am oferit să plece în Uniunea Sovietică,pe care o socoteau drept patria lor.Cui a vrut,i-am dat voie să plece.Pe cei notorii i-am găsit în lagăre sau în închisori cu condamnări mai vechi.Eu nu i-am persecutat.Cât despre evrei,dacă mai trăiesc astăzi,este datorită Mareșalului Antonescu.În testamentul meu politic,dacă voi mai avea timp să îl scriu,voi spune:,,Scump popor român,sunt mândru că am făcut parte dintr-o nație de dublă ascendență,română și dacă,a cărei istorie a fost luminată de strălucitoarea figură a lui Traian și de jertfa marelui Decebal!Am luptat în două războaie pentru gloria ta!Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi.Toți au luptat pentru dreptatea ta!Foștii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine.Eu nu mă desolidarizez de greșelile lor.Las țării tot ce a fost bun în guvernarea mea.Tot ce a fost rău iau asupra mea,în afară de CRIMĂ!Acest război care s-a sfârșit cu înfrângerea Germaniei hitleriste,nu va pune capăt conflictului mondial deschis în 1914.Prevăd un al treilea război mondial,care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale.Ca atare,dumneavoastră și urmașii dumneavoastră veți face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi,dar am fost înfrânt!Dacă aș fi fost învingător aș fi avut statui în fiecare oraș al României.Cer să fiu condamnat la moarte și refuz dinainte orice grațiere.În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul patriei,în schimb,voi ceilalți,nu veți fi siguri dacă veți mai fi aici când veți muri.Am terminat,dar înainte de a încheia,vreau să vă reamintesc:   După cum Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpiile Franței,ale Spaniei,ca să-l înfrângă în nisipurile fierbinți ale Africii,la Zama,râzând de pe fața pământului măreața Cartagina,punând astfel bazele strălucirii Romei,ca și Temistocle și Vespasian,care au servit țara lor,și ei au murit în exil.Îmi vin în minte,în aceste clipe tragice ale vieții mele,fără să gândesc că aș fi putut fi comparat cu ilustrul general roman,cuvintele pe care el,pornind în exil,le-a adresat de pe puntea corăbiei,poporului său:,,ȚIE,POPOR INGRAT,NU-ȚI VA RĂMÂNE NICI CENUȘA MEA".(Gheorghe Magherescu Adevarul despre Maresalul Antonescu vol III Editura Paunescu 1991 p.361-368;Gheorghe Buzatu Romania cu si fara Antonescu Editura Moldova 1991 p.332-336)"

Edited by max_01, 25 April 2020 - 18:44.

Legionarii varza ,politicienii varza ,Regele varza .

Quote

Am facut 13 ani de inchisoare pt un popor de idioti -Petre Tutea !!

,, Asta ca să vedeți de ce soldații romani nu au fost dotați asa cum trebuie

În momentul preluarii puterii, la 6 septembrie 1940, generalul Antonescu avea reputatia unui om incoruptibil, corect, stapân pe sine si pe deciziile sale. De-a lungul anilor nu acceptase imixtiunea în treburile publice a unor persoane fara raspundere în stat si nu ezitase sa-si manifeste ostilitatea fata de camarila regala atât cea din timpul lui Ferdinand, cât si a lui Carol al II-lea. Nu a acceptat sa aiba comunicare cu Elena Lupescu, desi stia prea bine ca aceasta îl influenta pe rege în luarea deciziilor sale politice.


Cu spatele la Elena Lupescu

La sfârsitul anului 1933, Ion Antonescu a fost solicitat de Carol al II-lea sa preia conducerea Marelui Stat Major, iar acesta a acceptat, cu conditia sa realizeze un amplu program de reformare a institutiei militare. Regele s-a declarat de acord si i-a promis tot concursul. Dupa aceasta discutie, Constantin Ilasievici, un general apropiat camarilei regale, l-a invitat pe Ion Antonescu împreuna cu sotia la un dejun, iar acesta a fost de acord. În dimineata zilei fixate, Ilasievci i-a adus la cunostinta ca la masa va participa si d-na Elena Lupescu. "Ca ars, Antonescu a replicat: <-Nu trebuia sa-mi întinzi aceasta cursa, nu vin!» «- Dar e si dorinta Majestatii Sale sa fii prezentat d-nei Lupescu!> <- Bine, sunt soldat, daca e ordinul Majestatii Sale vin, dar te previn ca ma voi opri aici, nu-i voi depune nici o carte [de vizita], si înteleg ca si eu si nevasta-mea sa ne marginim aici raporturile noastre cu aceasta doamna!>>.

În spiritul vremii, depunerea cartii de vizita semnifica un cat de amicitie si dorinta de a reîntâlni persoana respectiva. La masa, Ion Antonescu a fost plasat lânga doamna Lupescu, dar nu i-a adresat nici un cuvânt. A vorbit numai cu vecina sa din cealalta parte. Elena Lupescu, venita special pentru a-l cunoaste pe noul sef al Marelui Stat Major, s-a simtit ofensata, iar consecintele nu au întârziat: regele a decis sa nu-l primeasca în audienta pe generalul Antonescu.

Fortele oculte sunt date în vileag

În calitate de sef al Marelui Stat Major, generalul a constatat "starea dezastruoasa a armatei", drept care s-a adresat în scris regelui si primului-ministru Gheorghe Tatarescu, avertizându-i: "Tara este astazi într-o totala imposibilitate de a se apara daca va fi atacata. Armata este complet dezarmata, pseudo-instruita si demoralizata. Daca va fi chemata, în situatia de astazi, sa apere frontierele, va fi cu sacrificiile de vieti care se vor face-si vor fi pe cât de numeroase pe atât de inutile-un dezastru militar unic în istoria popoarelor". El nu a ezitat sa acuze de aceasta situatie "fortele oculte", pe "toti beneficiarii incorecti a unor situatii preponderente" (cei pusi în cauza fiind acolitii doamnei Lupescu, dar si ai regelui). Generalul Antonescu preconiza un plan de reorganizare a armatei române; între masurile pe care le considera necesare cita: "înlaturarea cu biciul si fara mila a farsorilor", care fusesera "promovati în conducerea armatei". Totodata, Ion Antonescu avertiza:"Putregaiul este asa de mare, încât a ramâne în mijlocul lui înseamna a-mi lega si eu numele de un dezastru care este inevitabil, daca continuam cu sistemul si metodele de lucru actuale. Acei care au adus ostirea în halul actual nu pot s-o îndrepte si împiedica si pe altii sa o faca". Cuvintele erau extrem de dure si veneau în totala contradictie cu imaginea indusa pâna atunci asupra armatei române.

Contractele armatei, câstigate de rudele Lupeascai

Regele si Elena Lupescu s-au simtit vizati de aceste aprecieri si avertismente. Nu o data, în mod public si foarte ferm, Carol al II-lea, în calitate de "cap al ostirii", declarase ca aceasta era bine dotata si gata sa apere fiecare "brazda de pamânt românesc". Aprecierile lui Ion Antonescu puneau sub semnul întrebarii afirmatiile suveranului, putând avea un puternic impact asupra opiniei publice din tara si de peste hotare.
În terminologia epocii, prin "forte oculte" se întelegea camarila regala. Documentele de arhiva arata ca, prin interventia Elenei Lupescu, mai multe contracte privind înzestrarea armatei fusesera obtinute de rudele metresei regale. Contractele erau bine platite din bugetul Ministerului Apararii Nationale, dar nu au fost onorate. Circula zvonul ca însusi Carol al II-lea s-ar fi "înfruptat" din acest buget si ar fi primit comisioane grase pentru a "închide ochii" la neexecutarea contractelor.
Camarila îl destituie pe Antonescu

Atitudinea generalului Antonescu, din 1933, i-a pus în garda pe Carol al II-lea si pe Elena Lupescu; ei au decis sa nu-i mai lase posibilitatea de a adânci cercetarile si a face dezvaluiri compromitatoare. În consecinta, s-a anuntat înlocuirea lui, dupa mai putin de un an de la preluarea functiei de sef al Marelui Stat Major. Acest fapt a generat vii discutii în presa, precum si în Adunarea Deputatilor si în Senat. Armand Calinescu nota, la 12 decembrie 1934:"Generalul Antonescu e înlocuit pe neasteptate de la Marele Stat Major cu g-ral Samsonovici. Faptul a fost comentat în sensul ca este vorba de o manevra a camarilei".
Semnalul de alarma tras de generalul Antonescu în 1934 nu a fost luat în seama de rege si de camarila sa, iar consecintele s-au dovedit a fi catastrofale pentru tara. La începutul lunii iulie 1940, dupa ce România pierduse Basarabia si Nordul Bucovinei, Ion Antonescu i-a trimis o scrisoare lui Carol al II-lea, în care-i reamintea: "Am prevenit ani de zile, în scris si verbal si guvernele si pe sefii militari raspunzatori si pe Majestatea Ta ca va veni catastrofa de azi. Metodele întrebuintate în selectionare si în conducere trebuiau sa ne duca fatal la aceasta scadenta [...] Am fost înlaturat prin intriga si calomnie de acei care au adus tara unde este". Generalul aprecia ca venise timpul revansei asupra oamenilor din camarila: "Nu mai asculta de acestia, Maiestate. Ei te-au adus unde esti si ne-au adus unde ne gasim".

vad 80% voturi favorabile lui antonescu. ma gandesc ca poporu aflat pe penultimu loc la toate testele de inteligenta facute in europa isi arata "valoarea" chiar si pe forumul asta si stau linistit ca nu-s printre ei.

Asa se trateaza istoria in Romania, toti criminalii umanitatii sunt pe post de eroi.
La fel legionarii.

Edited by WestPoint, 03 May 2020 - 19:55.

,, 7 mai 1946: Începerea procesului mareșalului Ion Antonescu.
La data de 7 mai 1946 a început procesul în care a fost judecat mareșalul Ion Antonescu și câțiva dintre colaboratorii săi. Procesul lotului Antonescu s-a desfășurat într-un context istoric deosebit, respectiv în timp ce trupele sovietice erau prezente pe teritoriul României și în plin proces de ascensiune a comuniștilor sprijiniți de Moscova. Astfel, Ion Antonescu a fost judecat pentru crime de război, condamnat și executat, iar eliminarea lui Antonescu era absolut necesară pentru instaurarea, după cum am mai spus, a unui regim comunist în România. De altfel, judecarea mareșalului a fost impusă tot de sovietici și înfăptuită cu largul concurs al regelui Mihai și al comuniștilor, care după 23 august 1944 l-au arestat pe mareșalul Ion Antonescu și l-au predat sovieticilor, pe considerentul că mareșalul, prin alianța cu Germania lui Hitler, a dus țara spre dezastru. Timp de doi ani, mareșalul Ion Antonescu a fost supus unor interogatorii foarte dure în închisoarea Lubianka, iar în 1946, după detenția de la Moscova, tot sovieticii au fost cei care hotărât trimiterea mareșalului în România pentru a fi judecat din postura de „criminal de război” de către așa-numitul Tribunal al Poporului. Acest tribunal era unul cât se poate de îndoielnic, format din personaje cu viziune politică clară, respectiv susținători ai comuniștilor, din juriști neexperimentați sau pur și simplu din oameni luați de pe stradă, fără nici o pregătire juridică. Trebuie amintit faptul că însuși președintele completului de judecată, Alexandru Voitin Voitinovic, era un obscur magistrat din Moldova, simpatizant al comuniștilor, iar printre acuzatori publici se regăseau Vasile Stoian, un jurist total necunoscut, Dumitru Săracu, fost chelner, lipsit de orice pregătire juridică,Vasile Niță, muncitor, reprezentant al Partidului Comunist, Ion Păuna, tot muncitor, reprezentantul Partidului Social-Democrat și Joviță Dumbravă, plugar, reprezentant al Frontului Plugarilor. Cu tot caracterul părtinitor al desfășurării procesului, care urmărea condamnarea cât mai aspră a celor aflați pe banca acuzaților, completul de judecată s-a văzut nevoit să recunoască absurditatea unor acuzații. Astfel, acest complet a recunoscut că Antonescu nu și-a însușit abuziv bunuri de stat sau private din teritoriul în care s-a purtat războiul și nu a realizat averi în mod ilicit, cu ocazia participării la conducerea statului. Culpa principală imputată mareșalului Ion Antonescu a fost alianța cu Germania nazistă, iar Tribunalul Poporului a considerat că acuzații „s-au făcut vinovați de dezastrul țării și crime de război prin aceea că au trădat interesele poporului român punând țara în slujba dușmanului fascist”. Desigur, rechizitoriul evita orice referire la imperialismul sovietic, la amenințarea care a constituit-o Uniunea Sovietică pentru statul român sau la evenimentele din 1940, când Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și nordul Bucovinei, ori la Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Uniunea Sovietică și Germania nazistă își împărțeau sferele de influență în Europa de Est. De asemenea, mareșalul a mai fost învinuit că s-a aliat cu naziștii ignorând dorința de pace a Uniunii Sovietice și că a pregătit România de război împotriva acesteia. Acuzația era derizorie, fiind dovedit faptul că Uniunea Sovietică, semnând pactul Ribbentrop-Molotov, a avut un rol esențial nu doar în declanșarea războiului, ci și în extinderea lui. Amintesc că Ion Antonescu a răspuns acestor acuzații astfel: „Nu aveam nici o altă ieșire. România era total izolată. La toți miniștri străini la care m-am adresat, toți mi-au refuzat orice sprijin pe bază că nu pot să acorde, în circumstanțele internaționale de atunci, nici un sprijin României”. De asemenea, colateral, mareșalului i s-a reproșat faptul că ar fi fost în cunoștință de cauză cu pregătirile de război împotriva Uniunii Sovietice, în general, și cu planurile Operațiunii Barbarossa, în special, încă de la prima sa vizită la Berlin. În realitate, mareșalul doar a intuit că un conflict militar între Germania și Rusia era pur și simplu inevitabil și a considerat că Reich-ul nazist reprezintă scutul de nădejde împotriva expansiunii sovietice. Altfel spus, Antonescu vedea în germani un sprijin sau un mediator pentru populația românească din Ardealul de Nord care era asuprită de ocupanții maghiari. Amintesc că întregul proces s-a desfășurat foarte rapid, încheindu-se de altfel la data de 17 mai 1946 , iar Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață. Astfel, Tribunalul Poporului l-a condamnat pe Ion Antonescu de șase ori la pedeapsa cu moartea, de două ori la temniță grea pe viață, de trei ori la temniță grea timp de 20 de ani, o dată la detenție riguroasă timp de 20 de ani și de 14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani. Amintesc că mareșalul Ion Antonescu s-a numărat printre cei condamnați la moarte cărora nu le-a fost comutată pedeapsa, asta deoarece regele Mihai I a respins cererea de grațiere. Alături de mareșal au fost executați la data de 1 iunie 1946, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin Vasiliu. Ultima dorință a lui Ion Antonescu a fost să fie executat de militari și nu de gardienii închisorii, dar a fost refuzat, iar execuția a avut loc în locul numit Valea Piersicilor din închisoarea Jilava la data amintită mai sus."

Quote

A dracu dorinta.

Invinuirea privind alianta era nefondata

Maresalul era atat de destept incat nici macar nu s-a aliat cu Hitler.

Practic, a atacat URSS pe cont propriu.

Si a declarat razboi SUA.

Un geniu.

Mount_Yerrmom, on 15 mai 2020 - 09:06, said:

aderarea la pactul tripartit ce iti spune?

Propun sa citim, ca sa nu ne trezim vorbind aiurea

Quote

Adrian Păunescu – Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului și absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veșnic România Mare,
Ce numai sieși își va fi stăpân.

Îl cheamă, după țara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareșal Român.

,, Când a venit, în decembrie 1933, în fruntea Marelui Stat Major, generalul Ion Antonescu a creat o minirevolutie. I-a pus la treabă pe multi dintre cei care obisnuiau doar să miste niste hârtii de colo-colo, fără vreo noimă, a silit toate sectiile creierului militar al armatei să tină o evidentă riguroasă a lucrărilor realizate si a termenelor stabilite, iar la plecarea sa, intempestivă, asa cum îi era firea, a lăsat pe masa succesorului său, cu sigurantă, ceva mai multă ordine decât găsise la instalarea în functie.
Problema armatei române:kilogramele în plus!
I se dusese faima că era un personaj incomod si inflexibil, iar Gheorghe Barbul, un apropiat colaborator al maresalului în anii celui de-al Doilea Război Mondial, într-un admirabil portret al acestuia, inclus în memoriile sale (Memorial Antonescu. Al Treilea om al Axei), scrie, referindu-se la acel Antonescu din perioada în care a detinut functia de sef al Marelui Stat Major:"Pe unde trece oare linia de demarcatie în interiorul statului, între competenta militarilor si aceea a civililor? Pentru Antonescu, ea nu exista. Ministrul de Finante, căruia îi incumbă sarcina de a finanta armamentele; ministrul de Interne, care este răspunzător de moralul si comportarea populatiei, ministrul Economiei Nationale, care controlează productia si sursele de materii prime; ministrul Afacerilor Externe, care se preocupă de preliminariile ce privesc «ultima ratio regnum». Oare nu trebuie să colaboreze toti cu seful armatei? Pentru Antonescu, a colabora înseamnă a se subordona. Cu un astfel de sef de stat major, ministerele nu vor întârzia să devină sectii ale Marelui Stat Major, spuneau, glumind, parlamentarii".

Desi Conducător al Statului, maresalul Ion Antonescu si-a păstrat obisnuinta de a se implica în cele mai mici detalii ale vietii politice, sociale, economice si militare ale tării si aceasta este evident, pentru oricine urmăreste stenogramele Consiliului de Ministri, în perioada în care Ion Antonescu s-a aflat în fruntea sa. "

Edited by max_01, 26 August 2020 - 21:00.

max_01, on 26 august 2020 - 20:59, said:

Si totusi, uimitor, armata pe care a trimis-o-n est era desculta din vina altora

Mount_Yerrmom, on 26 august 2020 - 22:32, said:

Antonescu a fost doar aproape un an, sef al marelui stat major.De starea mediocra, ca sa nu zic submediocra in care s-a aflat armata romana, la inceputul razboiului a fost adevaratul responsabil, cel care a fost cu adevarat adevaratul stapan al tarii, implicat in toate achizitiile publice importante, Carol II si camarila sa.Antonescu a constatat, criticat, starea in care se afla armata romana, atunci cand a ajuns sef al marelui stat major si propus adoptarea unor masuri care sa transforme armata romana intruna moderna, eficienta.Intrand in conflict deschis pe acest subiect cu seful mare, Carol II, Antonescu a fost demis.

Mount_Yerrmom, on 15 mai 2020 - 09:06, said:

Afirmatii false.