Când constatați că este timpul să vă mutați de lângă o persoană ?

menaloty, on 19 martie 2017 - 18:55, said:

Eu nu rezolv nimic dacă o înfiez, asta nu este o soluție.

Perlele alea au fost de ambele părți și știi ce aș face eu dacă aș fi părinte și mi-ar spune asta copilul meu ?
M-aș gândi oare de ce spune aceste lucruri.
Nu contest că este obraznică - dar asta nu înseamnă că nu există greșeli de ambele părți.
Eu aș considera că am eșuat ca și părinte dacă nu aș mai înțelege comportamentul copilului meu și de asemenea dacă am ajunge într-un punct în care comunicarea nu mai este posibilă și trebuie să recurgem la palme.
Repet, nu suntem în Evul Mediu și nici nu suntem persoane cu 2 clase, deci ar trebui să ne diferențiem prin ceva. Acest ceva pentru mine este abilitatea de a rezolva problemele într-un mod elevat. Dacă nu reușim acest lucru, atunci ar trebui să ne întrebăm oare la ce nivel suntem cu adevărat.

Edited by Surgeoniac, 19 March 2017 - 19:05.

De ce neaparat ai esuat ca parinte? Nu este valabila si sintagma : a esuat ca fiica?
Am inteles ca este majora.

Dupa criteriile astea sunt numai parinti esuati cam peste tot.

menaloty, on 19 martie 2017 - 19:08, said:

Da, a eșuat și ea ca și fiică. Asta nu schimbă faptul că și el a eșuat ca și părinte.
Numai pentru că un copil este major , nu se poate șterge cu buretele tot ce a fost în anii care au trecut. Problema asta are rădăcini în anii dinaintea perioadei în care ea a devenit majoră, evident. Relația lor a fost una la fel ca și celelalte, în care tatăl este prea puțin acasă, iar de la copil se așteaptă să treacă peste acest lucru și să se educe singur. Nu consider că este corect acest lucru, pentru că în asemenea situații părintele este de fapt absent și atunci eu, ca și tată absent, m-aș putea considera un tată de succes ? Eu nu aș putea și în adâncul lor, majoritatea oamenilor nu s-ar putea considera.
Motivul pentru care am decis să nu am copii a fost exact această introspecție pe urma căreia am realizat că decât să nu pot garanta că voi fi un părinte adevărat, mai bine să nu fiu deloc, pentru că creșterea unui copil nu se face cu jumătăți de măsură.
Iar dacă m-aș uita la copilul meu, ar fi ca și când m-aș uita într-o oglindă, și ceea ce reflectă el, ar reflecta mereu o parte și din mine. Un eșec sau un succes, dar al meu în ambele cazuri.

Edited by Surgeoniac, 19 March 2017 - 19:23.

Surgeoniac, on 19 martie 2017 - 19:19, said:

O decizie foarte corecta pe care ar trebui s-o ia orice om de bun simt tinand cont de societatea in care se dezvolta acesti copii.

Surgeoniac, on 19 martie 2017 - 14:04, said:

De ce?

ASCENDED, on 19 martie 2017 - 21:00, said:

Chiar am scris deja de multe ori.
Te rog citește paginile anterioare ( am scris despre lipsa timpului petrecut împreună în mod special ).

Nu,nu ai scris(ce am întrebat eu).
Eu am întrebat exact care a fost cazul concret care a dus la jigniri și jignirile la palme.
Adică,de la ce a pornit totul.
Ai scris doar stereotipuri din psihologie(sau psihiatrie,care din ele o fi),cum ar fi lipsa de comunicare,etc.
Ca să nu trag o concluzie greșită.

Edited by ASCENDED, 20 March 2017 - 10:32.

Surgeoniac, on 19 martie 2017 - 15:20, said:

E evident vorba de proastă educație de ambele părți.
În fond, copilul de cele mai multe ori e oglinda părintelui, atât biologic, cât și cultural.
La anii ăștia mai greu să corectezi carențele de educație, nu cred ca există rezolvări minune, instant.
Aș putea presupune că o frustrare sexuală din partea copilului îl face să aibe comportament irascibil, care să ducă la etichetarea de "nebună de spital". O canalizare a energiilor mentale și sexuale către un partener ar trebui să mai calmeze spiritul.
Posibil ca și în cazul părintelui, aflat poate pe panta descendentă a eroticii să ducă la astfel de reacții.

În afară de îmbunătățirea vieții intime a fiecăruia, de multe ori ajută și crearea unui spațiu personal extins. Oamenii din când în când au nevoie de singurătate, iar conflictele pot proveni și din mediul familial prea sufocant, la propriu și la figurat.

ASCENDED, on 20 martie 2017 - 10:31, said:

Pentru că de aici a pornit totul.
El îi zicea ei că nu știe să comunice și că ideile ei sunt tâmpite ( dp meu de vedere din nou o strategie proastă când vorbești cu o persoană ) , iar ea a început să îi reproșeze că nici măcar nu o cunoaște ca și persoană și n-ar trebui s-o critice având în vedere că nu prea au avut multe discuții în 20 de ani și nici nu au avut o relație apropiată.

Surgeoniac, on 20 martie 2017 - 12:26, said:

tare chestia. eu cred ca astia doi nici nu sunt tata si fiica, iar tu l-ai confundat pe tipu' cu fratele tau, pentru ca nici tu nu prea-l cunosti si nu ai avut discutii cu el.
un topic al absurdului.

Surgeoniac, on 20 martie 2017 - 12:26, said:

Tot ocolești răspunsul,sau poate doar nu știi care a fost incidentul declanșator.
Hai să-ți spun o treabă văzută la multă lume(multe persoane).
Astfel de discuții,în general pleacă de la anumite acțiuni ale "victimei"(în cazul de față nepoata),contrare a ce ar fi "normal"/"corect"/"bine".
În general,părinții nu acceptă ca fetele să aibă un comportament specific băieților.
Un băiat ar fi mai repede "iertat",dacă(de exemplu) s-ar întoarce dimineața acasă de la o beție,beat "muci".
Pe când la o fată,nu ar fi tolerat un astfel de comportament.
Sau(o posibilă cauză ipotetică) în cazul de față,fata(nepoata) ar fi neglijat facultatea(de medicină?) în detrimentul distracțiilor.
Și ar avea restanțe multe care ar putea duce la repetarea anului.
Repet,este doar o supoziție cu rol de exemplu de ceva care ar fi avut rol declanșator.

Cât despre soluționare,convinge-l tu pe frate să-i sponsorizeze independența,cu condiția ca ea să termine facultatea,și să devină independentă financiar.
Adică,să-i închirieze locuință(sau să-i cumpere),și să o finanțeze până termină facultatea și își găsește job.

Surgeoniac, on 20 martie 2017 - 12:26, said:

Dar ce-a facut fata ? I-a pus tatalui sare in loc de zahar in cafea ? Pentru ca da, in cazul asta nu e o idee foarte inspirata !

Stii ce mi se pare ciudat, faptul ca nepoata cauta intelegere si alearga sa se plinga unchiului, o persoana aproape la fel de absenta in viata si educatia ei, ca si tatal. Ba mai mult, nu are si nu isi doreste copii.
De ce nu cere ajutorul mamei sau bunicilor ? Acestia n-au participat la educarea fetei ?

honeybee, on 20 martie 2017 - 14:25, said:

Probabil mă consideră singura persoană matură la care poate să apeleze. La altceva nu mă pot gândi.
Dacă nu ai un tată cu cine să poți comunica, vei căuta mereu o persoană care să joace acest rol de tată. De obicei fetele nu găsesc acest lucru într-un băiat de vârsta lor, ci doar în cineva mai în vârstă.

Referitor la ce a făcut fata, că mai mulți ați întrebat : nu a pierdut nopțile afară așa cum presupunea ASCENDED, și nici n-a făcut vreo problemă majoră.
Din ce mi-a zis mie, singurul lucru pe care l-a făcut a fost că i-a răspuns tatălui pe un ton mai tăios, la o întrebare banală, la care tatăl ei s-a luat de ea că de ce este nervoasă și că un asemenea comportament antisocial nu îi va face bine. La care ea s-a enervat acum cu adevărat și i-a zis înapoi că să n-o mai eticheteze, pentru că n-o cunoaște și s-a săturat s-o tot critice și să-i pună etichete false, precum ”antisocială” sau ”nebună” sau altele.

Acum cu atâtea răspunsuri, m-am convins și eu de un lucru : comunicarea este defectuoasă de ambele părți, atitudinea ar trebui schimbată și fiecare ar necesita mai multă introspecție și o viață echilibrată în care să nu se mai încurce unul pe altul și să nu-și dea motive de ceartă.

Cât despre corecția palmei, oricât de ”justificată” ar părea, în primul rând o fată nu gândește la fel ca și un băiat, și în al doilea rând dacă nu poți explica ceva folosind metoda verbală, atunci palma nu va explica mai multe nici ea - asta pentru persoanele care mai citesc aici și consideră că această corecție este preferabilă. Ori te înțelegi cu cineva, ori nu te înțelegi. Doar la câine îi mai tragi câte o palmă, pentru că el nu are puterea de procesare pe care o au oamenii ( și mulți nici măcar în câine nu mai dau ).

Cât despre ea, mi se pare cea mai bună cale acea pe care o descris-o PantherOne, cea a compromisului, în care își adaptează comportamentul astfel încât să nu aibă probleme până când își construiește viața și va putea trăi singură.

Edited by Surgeoniac, 20 March 2017 - 15:16.

Păi,nu te supăra,dar,din ceea ce descrii tu aici,pare a fi comportament de fată râzgâiată.
Repet,pare,pentru că nu sunt suficiente informații pentru o părere obiectivă.
Plus că,varianta tatălui nu o știm.
Știm doar varianta ei,ceea ce nu este suficient.

Reynolds, on 19 martie 2017 - 13:31, said:

Se intampla cu vreo 40 de ani in urma..

Surgeoniac, on 20 martie 2017 - 15:09, said:

Din cauza unui raspuns taios la o intrebare banala a lu tac-su i-am facut fetei bagajul si am trimis-o inapoi la ma-sa de unde venise plina de hormoni/spume de adolecenta.

Stiu, nu suna frumos ce am spus mai sus dar am fost prezenta la o cearta banala de genu intre tata si fiica adolescenta si daca nu eram acolo sa vad si sa aud cu ochii si urechile mele , orice mi-ar fi zis tatal , as fi crezut-o pe fata !

Noua_pe_site, on 03 aprilie 2017 - 23:37, said:

LTP...LTP.