Răzbunarea prin suferință

Ce porcarii ajung virale in ziua de azi.
Lumea asta s-a stricat de tot..

Eu nu mi-am propus sa fac apologia crimei aici ci doar am vrut sa spun ca motivele faptuitorului din gelozie nu pot fi analizate din perspectiva morala si ca astfel de evenimente sociale, drame din gelozie, sunt frecvente, chiar daca nu se ajunge pana la crima.  Sunt, de asemenea, frecvente sinuciderile din dragoste, care tot "crima" se cheama, si acestea au ca obiect tot o viata de om... Si in aceste cazuri, mancatorii de seminte spun: "Vai, dar era premianta la scoala, avea toata viata inainte...."

După ce toate televiziunile au făcut știre de top din moartea unei parașute și a criminalului ei, numai pe forum mai lipsea să apară topic!

rosix, on 19 martie 2017 - 14:22, said:

Ba da, moralitatea unei fapte poate fi judecata indiferent de circumstantele care au condus la savarsirea ei, frecventa nu are de asemenea nicio legatura cu moralitatea faptei. Nu exista termen de comparatie intre crima si sinucidere, sigur ambele fapte se sfarsesc cu un mort, dar asemanarile se opresc aici, e una sa decizi sa pui stop propriei vieti si cu totul altceva sa decizi ca altcineva a trait destul. Cu siguranta pot sa inteleg mult mai bine un sinucigas, chiar pot sa afirm ca e dreptul fiecarui individ sa-si decida soarta atat timp cat face acest lucru constient, fara sa fie sub influenta vreunei substante, ca o face la cald sau nu e fix treaba lui, e viata lui, e sfarsitul lui.

Cum vreti sa nu apara astfel de frustrari in rindul populatiei, cind justitia este aplicata discretionar. Vezi criminali care au omorit cite 2-3 oameni ( ce-i drept, din culpa, gen Huidu, Carmen Paunescu si citi or mai fi) si nu au facut o zi de inchisoare, iar altii care au furat 5 lei, sau un salam ori o conserva, primesc 5 ani de inchisoare (stiu ce spun, am lucrat cu astfel de oameni). Si in aceste conditii, oamenii vazind ca justitia imparte dreptatea cu unitati de masura inegale si ca nu exista o pedeapsa corespunzatoare raportata la gravitatea faptei, recurg in final la a spera si la a astepta dreptatea divina. Si nu pot fi facuti vinovati pentru acest lucru. Cu ce sint mai vinovati oamenii care doar gandesc si spera ca cei vinovati de fapte abominabile sa sufere pe acest pamint si poate chiar ,,dincolo", in raport cu autorii  morali si materiali ai acestor tragedii? Ce atitudine ar trebui sa adopte oamenii fata de tatal care si-a ucis fiul din cauza ca nu i-a dat banii obtinuti cu colindul, ca sa isi cumpere bautura? Sau fata de cel care si-a violat propria fetita? Ori fata de mamele care isi duceau de mina fetitele de 10-12 ani, in casa unui cunoscut regizor, pentru a fi abuzate, contra unor sume modice ori bautura, tigari sau produse alimentare? Celor ce considera ca oamenii care gindesc asa nu au toate ,,tiglele pe casa", le-as recomanda sa se puna doar pentru 10 minute in pielea unuia care a suferit in mod direct actiunile unui astfel de descreierat. Cum ar fi mai bine:sa ne gindim  la suferintele si trairile criminalului, constient de consecintele faptelor sale, sau sa fim solitari cu victimele si rudele acestora? Intreb!!!!!!

John_Wick, on 18 martie 2017 - 22:36, said:

Poti sa te imaginezi pe tine, la vreo 20 ani fara un ochi si cu jumatate de obraz distrus, a.i sa nu-ti poti pune o proteza oculara (un ochi fals), asa cum a fost cazul unei fete impuscata de un interlop, intr-un magazin ?
Crezi ca esti suficient de bun, sa-i doresti numai binele acelui interlop ? Adica sa nu existe niciun moment in care sa doresti sa fie chinuit in vreun fel ?

Edited by light1, 24 March 2017 - 23:04.

John_Wick, on 18 martie 2017 - 22:36, said:

1. Asta provine dintr-o credință falsă și un nivel spiritual încă primitiv, în care persoana crede că suferința altuia o va face fericită.
Adevărul este că suferința altuia este un fel de drog psihologic : acționează repede și simți un fior cum te trece prin corp, o senzație de surescitare care durează un timp foarte scurt, după care totul dispare.
Omul de acest gen se întoarce apoi la viața lui deosebit de anostă și nesatisfăcătoare - motiv pentru care i-a plăcut atât de mult să iasă din ea cu prețul suferinței altcuiva.

2. Nu contează. Toate lucrurile care ne caracterizează sunt o amestecătură de lucruri înăscute și dobândite. Ar fi greu să separăm fiecare lucru, pentru că majoritatea sunt un amestec.

3. Cărțile din domeniul psihologiei sau filozofiei te pot ajuta, dacă știi să le interpretezi într-un anumit mod, pentru că sunt și multe persoane care se încurcă și mai mult și ajung la niște concluzii total eronate citind aceste cărți, dar eu te sfătuiesc să te apuci să citești cărți din aceste domenii și să-ți dai singur seama care sunt acelea care îți oferă răspunsuri la ceea ce cauți tu. Acesta a fost modul în care am citit și eu și descoperirea constă până la urmă în a te ghida și singur, nu doar urmând indicații de la alții.
Aș recomanda și multă introspecție : gândește-te cât mai clar și logic posibil, de ce se întâmplă anumite lucruri în viață, ce poți învăța din ele, cine ești tu și ce vrei să te caracterizeze, de ce vrei să te caracterizeze lucrurile respective, cu ce gânduri vrei să-ți construiești viața, ce indică gândurile pe care le ai, ce indică gândurile pe care le au alții, etc.

Edited by Surgeoniac, 25 March 2017 - 17:01.

John_Wick, on 18 martie 2017 - 23:02, said:

Apropo, vezi că față de majoritatea persoanelor care scriu la acest topic doar genul acela de persoană este mai enervantă, care se lasă ușor influențată de alte persoane bolnave.

Edited by Surgeoniac, 25 March 2017 - 17:08.