Renuntarea la prescriptia implinita

.....prietena mea a avut un credit la o banca X, alaturi de alte credite. In 2009 nu a mai platit nimic.
........ar fi util ca macar sa stim daca are legea de partea ei.

nu, legea nu e de partea ei, ci de partea bancii care nu si-a mai primit banii.

Cred ca ceva lipseste din povestea ta, si anume ca prescriptia nu intervenise la momentul la care au facut executarea. Altfel nu obtineau executarea.

Deci slabe sanse sa scape... poate doar daca are noroc de in judecator generos
PS: atat de mare a fost teapa data de ea incat s-a trecut la executare? Ce a fost in mintea ei sa nu mai plateasca daca era datoria foarte mare, credea ca scapa?
De obicei mai scapi la sume mici, cateva sute/mii de lei, dar la sume de zeci de mii de lei/euro nu prea ai sanse sa scapi fara interventii Iar daca s-a ajuns la executare e clar ca a avut datorie foarte mare.
Cumva creditul a fost luat pentru a cumpara apartamentul executat? Era pusa ipoteca?
Atunci sa priveasca partea buna, a stat fara sa plateasca chirie/rata intr-un apartament timp de 8 ani... afacere foarte buna.

Ti-o spun eu care am 5 dosare castigate cu credite cu buletinul.
Am castigat si cu Provident (doua dosare), suma 6000 lei (onoraiul executorului era de 2100 lei)
BCR - KRUK, 48.000 lei (onoraiul executorului era de 5000 lei)
BRD - EOS, 46.000lei (onoraiul executorului era de 3500 lei)

adica tu ai luat banul si pe urma ai asteptat ca datoria sa se prescrie?

Unii din asta traiesc, tepe date bancilor, ifn, etc... cand esti sarac si nici proprietati nu ai, faci orice.

Sunt niste aspecte aici care nu sunt intelese pe deplin de catre non-juristi.

Nu se prescrie creanta in sine, ci dreptul creditorului la actiune (adica creanta inca exista, debitorul poate sa faca o plata valabila in contul ei, daca vrea, insa creditorul nu mai poate urmari creanta). Daca s-ar prescrie creanta, inseamna ca dupa termenul de prescriptie debitorul nu mai poate plati nici de buna-voie, pentru ca ar fi o plata nedatorata, ceea ce este gresit - debitorul poate sa plateasca in continuare, numai ca sunt paralizate mijloacele creditorului de a-si valorifica creanta (actionare in judecata, executare silita etc.).

Mai departe - nu conteaza daca creanta era prescrisa la momentul la care a fost cesionata de banca catre firma Y. Dupa cum am spus mai sus, creanta, chiar si prescrisa, era inca in fiinta.

Problema se pune ce s-a intamplat la momentul la care Y a demarat executarea silita. Din momentul in care prietena ta a primit somatia (sau de cand a aflat de executarea silita, din orice surse) avea 15 zile sa formuleze contestatie. Numai pe calea unei astfel de contestatii putea sa invoce prescriptia creantei urmarite silit. Daca contestatia e facuta in termen, ai sanse bune de castig.

...daca intr-adevar creanta era prescrisa - ceea ce am dubii, din moment ce firma Y nu ar fi trebuit sa cumpere creanta de la banca in conditiile in care nu mai putea sa o recupereze...

PS: nu exista recunoasterea dreptului dupa implinirea prescriptiei. Chiar daca survine un caz de intrerupere a prescriptiei, chiar recunoasterea datoriei, daca e facuta dupa implinirea termenului de prescriptie nu produce niciun efect.

13. Natură juridică. Obiectul renunţării. Posibilitatea renunţării
la prescripţie, respecti v la așa-numita „prescripţie câști gată”, adică la
însuși dreptul de a invoca prescripţia exti ncti vă, este reglementată
de noul Cod civil similar vechii reglementări din art. 1838-1840 C. civ.
1864. Suplimentar, art. 2507 NCC statuează în sensul că renunţarea
poate privi fi e prescripţia împlinită, fi e numai benefi ciul termenului
scurs, însă ele nu se confundă, chiar dacă produc aceleași efecte –
înce perea unei prescripţii de același fel. Aceasta întrucât renunţarea
la prescripţia împlinită presupune renunţarea la dreptul de a invoca
prescripţia, care poate fi opus și de alte persoane interesate (art. 2514
NCC), în ti mp ce renunţarea la benefi ciul termenului scurs presupune
aplicarea regulilor de la întreruperea prescripţiei prin recunoașterea
dreptului[1].
[1] M. Nicolae, Tratat…, p. 1160.
I. COMENTARII 23
Ca natură juridică, renunţarea la prescripţia exti ncti vă împlinită este
un act juridic unilateral, consensual, neutru, pur și simplu (neafectat de
modalităţi), abdicati v (constând în sti ngerea, prin renunţare, a dreptului
de a invoca prescripţia)[1].
Renunţarea la prescripţia exti ncti vă poate interveni numai după ce
aceasta a început să curgă. Prin urmare, atât ti mp cât ea nu a început să
curgă, nu poate avea loc renunţarea. O asemenea renunţare ar consti -
tui declararea ca imprescripti bilă a unei acţiuni care, potrivit legii, este
prescripti bilă, ceea ce ar contraveni reglementării legale a prescripţiei.
Ca atare, renunţarea la prescripţie presupune renunţarea la un drept
câști gat deja.
După începerea curgerii prescripţiei, renunţarea la prescripţie
poate interveni oricând, între momentul începerii curgerii și momentul
împlinirii ei (când se renunţă la benefi ciul termenului scurs; este vorba
de prescripţii începute, dar neîmplinite) sau chiar după împlinirea
termenului, când deja prescripţia s-a împlinit.
14. Felurile renunţării. Renunţarea la prescripţie poate avea loc
expres sau tacit, potrivit dispoziţiilor art. 2508 alin. (1) NCC.
Renunţarea este expresă atunci când cel interesat să invoce
prescrip ţia declară verbal sau în scris că înţelege să renunţe la benefi -
ciul prescripţiei, fără a avea relevanţă dacă acesta se obligă sau nu să
execu te în fi nal obligaţia care îi revine.
Renunţarea este tacită atunci când ea rezultă din manifestări neechivoce.
Totodată, renunţarea tacită trebuie să fi e neîndoielnică, în
sensul că nu trebuie să existe nici cel mai mic dubiu în privinţa voinţei
celui în favoarea căruia curge prescripţia.
Voinţa de a renunţa trebuie să fi e liber exprimată, să fi e făcută
cu intenţia de a renunţa la prescripţia dobândită și să provină de la o
persoană cu deplină capacitate de exerciţiu.
Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt ce presupune delăsarea
dreptului câști gat, cum ar fi plata totală sau parţială a datoriei,
a dobânzilor sau a penalităţilor, propunerea încheierii unei tranzacţii,
consti tuirea de garanţii reale în benefi ciul creditorului, nein vo carea
prescripţiei în faţa instanţei de judecată.
Tot astf el, plata de către debitor a unei părţi din datoria prescrisă
înseamnă renunţare la prescripţie și pentru restul datoriei, afară de
cazul când el declară că recunoaște datoria numai la ceea ce a plăti t.
[1] M. Nicolae, Tratat…, p. 682.
24 DISPOZIȚII GENERALE REFERITOARE LA PRESCRIPȚIA EXTINCTIVĂ
Când debitorul plătește dobânzile sau ratele unei datorii sau rente
sti nse prin prescripţie, înseamnă că renunţă la prescripţie pentru capital
sau rentă[1].

Din ceea ce inteleg eu, legiuitorul a vrut ca, prin faptul ca a acceptat plata catre firma y, in loc sa invoce prescrierea, a renuntat la prescriere. Asta inteleg eu.

Te trezesti dupa 10 ani cu un dosar de executare facut de un executor si incuvintat de o instanta, pe care-l poti contesta in 15 zile lucratoare de la primirea somatiei, dupaia devine tardiva cererea prescriptiei.

Am inteles, insa eu intreb la obiect. Faptul ca a acceptat retinerile salariale se cheama ca a recunoscut dreptul si a pierdut dreptul la invocarea prescriptiei?