depresiva fara motiv?
Last Updated: Feb 22 2017 10:50, Started by
chaosed
, Jan 08 2017 18:05
·
0
#1
Posted 08 January 2017 - 18:05
Stiu ca nu este cel mai potrivit loc in care sa cer un sfat sau ajutor. Aceste probleme am de gand sa le discut in cadrul unei psihoterapii, de altfel, dar acum as vrea sa imi pun putina ordine in ganduri.
Ca sa fac un rezumat al problemei mele actuale, totul a inceput (sau culminat) cu atacuri de panica de doua-trei ori pe zi in mai. De atunci am fost pe medicatie pentru depresie si anxietate, mi-am revenit foarte mult. Dar sunt multe lucruri care ma preocupau inainte de a incepe toate starile astea (de atunci am inceput sa fac meditatie, am invatat diferentierea dintre ganduri irationale si rationale, am invatat foarte multe lucruri legate de viata in general, precum faptul ca toate vor trece, si momentele fericite, si cele mai putin fericite, am citit o groaza de articole pe diverse teme ce ma preocupau si am citit cateva carti, "cei sase stalpi ai increderii in sine", "puterea ta interioara: preia controlul asupra vietii tale" si "iubire, relatii, viata: reflectii"). Am avut manifestari ale tulburarii obsesiv compulsive inca de cand eram mica. Asta, impreuna cu faptul ca aveam multe ganduri si frici irationale, si sentimente de vinovatie in special, m-au facut sa ajung la atacuri de panica in momentul in care, in mai, am facut alegerea de a renunta la toate compulsiile mele (care erau multe). Cand am acceptat faptul ca am OCD, in iulie, am crezut ca am innebunit. Dar am cautat informatii pe internet si am invatat cum sa controlez aceasta tulburare. La momentul actual stau foarte bine la capitolul asta. In aceste conditii, v-ati putea intreba, ce motive as avea sa fiu depresiva "fara motiv"? Se intampla in zile in care nu am nimic programat, de dimineata pana seara, deci as putea sa imi folosesc timpul asta in ce mod vreau eu! Ce poate fi mai frumos de atat? Dar numai ca eu, in astfel de zile, nu am chef de nimic. Astazi am stat si am meditat asupra acestui fapt. Si mi-am amintit de ceva ce ma preocupa, de dinainte sa incep sa am atacuri de panica, depresie, si toate problemele astea. Eu am crescut lipsita de iubire, grija, afectiune. Personalitatea mea a fost inhibata prin tot felul de reguli si lucruri pe care "trebuie" sa le fac. Deci cand am scapat de inhibitii cumva acum patru ani, am inceput sa imi fac viata cum imi place: sa ma distrez, sa invat pana imi sareau capacele, sa fac sport. Prietenul meu de la vremea aceea nu era de acord sa stau atata sa invat, sa fac sport si sa ma vad cu alte persoane. Dar nu mi-a pasat, pentru ca in mintea mea relatia nu avea nici un viitor. Deci, am ajuns la facultate. Prietenul meu actual e foarte grijuliu. Cand invatam, imi amintea sa ma relaxez. Cand ma relaxam, imi amintea ca am de invatat. Cand nu ieseam in oras, imi sugera sa ies cu prietenii. Cand ieseam in oras, ma lua peste picior ca ies cand am atatea altele de facut. Si eu, ca o persoana ce nu a mai cunoscut dragostea pana acuma si nu stia sa interpreteze sfaturi ca simple sfaturi, cumva, prin niste mecanisme necunoscute mie, am ajuns, incet incet, sa nu mai am chef sa fac nimic. Unul din aceste mecanisme este, cred, faptul ca am fost crescuta in spiritul asta de "trebuie", si al doilea ar fi ca am fost crescuta fara iubire. Cumva, am inceput sa am stresul asta. Cand ma relaxam, ma gandeam ca ar trebui sa invat. Cand invatam, ma gandeam ca ar trebui sa ma relaxez. Si cumva incercam sa fac astfel incat sa ii fac pe plac prin ceea ce fac. Dar acest lucru era imposibil pentru ca, in primul rand, el imi dadea sfaturi cum le-am scris mai sus. In al doilea rand, el nu mi-a zis niciodata ce sa fac cu timpul meu liber, nu mi-a impus nimic. Deci am fost foarte, foarte proasta. Toata situatia devenise foarte stresanta pentru mine. Ii reprosam lui ca nu am chef de nimic, ca nu stiu ce sa fac pentru ca daca o sa invat o sa comenteze ca nu ma relaxez, si daca o sa ma relaxez o sa imi comenteze ca de ce nu invat. Si el statea si imi explica ca nu e adevarat, sa fac tot ce vreau cu timpul meu si ca mi-l impart cum imi place si lucruri de genul asta. Da, devenisem atat de penibila. Si cumva aveam frica asta ca l-as putea dezamagi prin ceea ce fac. Ce poate fi mai imposibil de realizat, decat sa iti traiesti viata asa cum "trebuie" sa o faci, cand nu ai niste linii clare care sa defineasca acest lucru? Si oricum, si daca reusesti, si daca nu, oricum vei fi nefericit, pentru ca traiesti dupa niste "reguli" si nu asa cum simti sa traiesti. Mi se pare trist (si ma victimizez aici) ca am ajuns la un moment dat in punctul in care tot ce faceam ma raportam la ce parere ar avea el despre lucrul asta. Viata nu ar trebui sa fie asa, totul poate fi mult mai simplu: sa iti vezi de treaba ta, de exemplu, sa faci ce simti si vrei sa faci, fara sa iti pese de ceea ce ar putea crede ceilalti despre ceea ce faci. Pentru ca, in orice caz, oricum nu prea le pasa prea mult de ceea ce faci tu, sunt ocupati cu vietile lor. Deci, e posibil cumva ca acele ganduri pe care le aveam atunci sa ma fi facut sa ajung la situatia actuala in care sunt "depresiva fara motiv"? Cum am scris unei prieteni astazi, "adica cand stau cu altii e ok, sau cand am treaba de facut, dar daca e sa stau o zi singura, ca azi... nu stiu ce sa fac, nu am chef de nimic... stiu ca ar trebui sa invat. dar ce sa fac? sa invat? sa ma relaxez? daca invat, ce? ca am atat de multe de facut... si oricum orice m-as pune sa invat nu am chef. daca e sa ma relaxez, ce sa fac? nu stiu ce sa fac, si nu ma pot relaxa ca stiu ca am de invatat, deci nu am chef nici de pierdut vremea... asa ca stau si pierd vremea pe net si nu fac nimic toata ziua" Recunosc, imi e frica sa traiesc. Frica ca viata mea nu ar fi interesanta pentru prietenul meu. Stiu ca daca nu mi-ar pasa de el, atunci as face ce vreau si totul ar fi bine. Pentru ca asta s-a intamplat cu primul meu prieten. Am facut ce am vrut fara sa imi pese de ce parere ar avea el de asta si a fost bine. Mi-am facut viata asa cum am vrut. Dar de actualul meu prieten chiar imi pasa. Cum as putea sa fac ce vreau fara sa imi mai fac griji in privinta a ce parere ar putea avea prietenul meu despre ceea ce fac? Cum as putea sa imi pese de el, chiar foarte mult, si de parerea lui, si totusi sa aleg sa traiesc cum imi place, fara sa imi fac griji ca ceea ce fac l-ar putea dezamagi, sau ca viata mea l-ar putea plictisi? Stiu ca daca presupunand prin absurd, incepand de astazi nu mi-ar mai pasa de toate lucrurile astea, nu mi-as mai face griji ca as putea sa-l plictisesc sau sa-l dezamagesc pe prietenul meu, si as face ce vreau, atunci viata mea nu ar fi plictisitoare. Si m-as simti bine cu mine. Dar frica ca s-ar putea sa il plictisesc sau dezamagesc ma tine in loc, si in prezent am o viata cam plictisitoare. Stiu asta, pentru ca imi amintesc cum eram la inceputul relatiei cu el: discutam ore intregi despre ce a facut fiecare, discutam pe diverse teme stiintifice, filozofice, chestii interesante pe care le-am gasit pe net, si, fiind la aceeasi facultate, discutam mult si despre facultate. Totul era frumos. Stiu lucrurile astea, dar imi e teama sa ma avant in necunoscut. Ce as putea face? El mi-a zis, si citez "te rog, nu iti mai face griji in privinta noastra, foloseste-ti timpul pentru lucruri utile, traieste-ti viata frumos, asa cum ai vrea, cum ai face-o daca ai fi singura, sa zicem! fii asa cum vrei tu sa fii, gandeste-te la ce te-ar face sa te simti implinita si devino aceea persoana! dar te rog, fara sa te raportezi la mine" dar imi e greu, nu stiu ce e cu mine. in zile ca astea, in care as putea face tot ce vreau, ma blochez si nu mai am chef sa fac nimic, si nici nu stiu ce sa fac. totul pare atat de simplu, si totusi... Edited by chaosed, 08 January 2017 - 18:09. |
#3
Posted 08 January 2017 - 18:21
Este foarte simplu, închizi ochii, să stai singur în acele momente, te relaxezi, îți închipui apoi ca te vezi mort, în sicriu, cu mîinile pe piept, te gindesti că nu mai poți să schimbi asta, după ce simți jalea aia mare în suflet, deschizi ochii și te pipăi, esti viu si sănătos.
Repeți de mai multe ori, pînă înțelegi schepsisul vietii. Pînă îl percepi |
#4
Posted 08 January 2017 - 18:22
chaosed, on 08 ianuarie 2017 - 18:05, said:
Cum as putea sa fac ce vreau fara sa imi mai fac griji in privinta a ce parere ar putea avea prietenul meu despre ceea ce fac? Cum as putea sa imi pese de el, chiar foarte mult, si de parerea lui, si totusi sa aleg sa traiesc cum imi place, fara sa imi fac griji ca ceea ce fac l-ar putea dezamagi, sau ca viata mea l-ar putea plictisi? Dar frica ca s-ar putea sa il plictisesc sau dezamagesc ma tine in loc, si in prezent am o viata cam plictisitoare. Ai scris multe versuri mai sus, dar realitatea este ca te minti pe tine. Fabrici cuvinte frumoase pentru a te ascunde dupa vorbe. E clar ca, intr-o relatie, nu poti sa faci chiar ce vrei, cum nici in viata nu faci aproape niciodata ce vrei. Daca toti am face ce ne dorim in viata, ar fi lumea plina de frecatori de duda, capitalistii ar da faliment, mall-urile n-ar mai putea face fatza afluxului de oameni, iar avioanele spre directii exotice ar fi intotdeauna pline. Daca prietenul tau a inceput sa te plictiseasca nu sunt prea multe de facut.. in niciun caz minuni. Aveti doua variante: ori va despartiti, ori incepeti sa traiti ca adultii, care au acceptat de mult ca viata e o cooperare, un business, nu o poveste bazata pe atractie permanenta. Depresia provine din iluzii si asteptari indraznete - acelea ca viata poate fi frumoasa pe termen nelimitat, ca noi suntem printi si printese care meritam orice si exista solutii pentru orice problema (asa ne-au soptit la ureche unii). So... ai doua variante sa iesi din depresie: inlocuiesti armasarul sau te multumesti cu cat poate, cale de mijloc nu exista. |
#5
Posted 08 January 2017 - 18:23
[ https://i.szalas.hu/hotels/465428/500x500/3005464.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Cel mai bine este aici: https://hotelguru.ro...el-resort-venus |
#6
Posted 08 January 2017 - 18:24
crisstonne, on 08 ianuarie 2017 - 18:21, said:
Este foarte simplu, închizi ochii, să stai singur în acele momente, te relaxezi, îți închipui apoi ca te vezi mort, în sicriu, cu mîinile pe piept, te gindesti că nu mai poți să schimbi asta, după ce simți jalea aia mare în suflet, deschizi ochii și te pipăi, esti viu si sănătos. Repeți de mai multe ori, pînă înțelegi schepsisul vietii. Pînă îl percepi ) asta sau, realizezi ca nimic nu dureaza in viata:).. e o mentalitate grea, dar daca ajungi la ea, pff, te simti excelent:) si probabil ca lipsa puli isi spune cuvantul ( nu am zis la misto, dar la unele fete, conteaza enorm treaba asta:), poate nu te satisface cum trebuie |
#9
Posted 08 January 2017 - 19:58
vai de capul meu, asta e parerea voastra despre ce am zis? )
bun, am inteles mesajul... o sa ma duc sa fumez o tigara pe tema asta |
#10
Posted 08 January 2017 - 20:15
|
#11
Posted 08 January 2017 - 20:26
Stand pe softpedia ti-ai gasit sa-ti pui ordine in ganduri ? N-ai zis tu ca nu-i cel mai potrivit loc ? Bine ca te-ai convins ca ai dreptate !
|
#12
Posted 08 January 2017 - 20:54
#13
Posted 08 January 2017 - 22:11
chaosed, on 08 ianuarie 2017 - 20:54, said:
pai noh, am cautat si eu pe google "forum psihologic" si asta am gasit, ce pot sa zic ) Tu nu esti depresiva fara motiv, ai insirat clar motivele mai sus si sunt cat se poate de credibile. El vrea relatie, tu vrei sa zburzi dar fara a trai cu frica ca scapi cainele din zgarda (cine stie, poate il ia alta). Vreau sa te asigur ca peste 80% din tinerele dudui au o teama, o ingrijorare comuna - aceea de a nu fi pus mana pe cel mai tare cal de curse.. de aici apar diverse depresii, peste tot vezi oameni care s-au scos mai iute si mai bine, care fac puradei mai repede si, culmea.. au si suficient timp liber sa-i plimbe prin parc... Parca ai vrea sa-l iei de barbat, parca nu stii sigur daca e suficient de bun... niciodata nu poti fi sigura. Edited by rosix, 08 January 2017 - 22:13. |
#14
Posted 08 January 2017 - 22:33
Sa nu te superi, dar eu cred ca ai prea mult timp liber. N-ai un job ? Cauta-ti unul. Ai deja un job ? Perfect ! Vezi daca mai poti gasi ceva part-time, eventual in zona de hobby. Si-ti va trece depresia. Si lenea.
|
#15
Posted 08 January 2017 - 23:44
Ia-ti un cocalar gelos si razboinic ca iubit. Sigur nu vei mai fi depresiva fara motiv.
|
|
#16
Posted 13 January 2017 - 00:14
#17
Posted 22 February 2017 - 10:50
Observ ca incerci sa formulezi tot felul de teorii care sa explice starile tale. Cand vorbim despre depresie, vorbim despre asa-numita "triada depresiva", care consta in 3 categorii de convingeri de viata cu caracter negativist: "eu sunt / lumea este / viitorul este ... totul este nasol". Acum, asa se manifesta depresia la nivel cognitiv si ma indoiesc ca gandesti in felul acesta, dar asta poti confirma chiar tu.
Problema este ca sursa depresiei poate fi multipla sau diversa. Unii pica in depresie pentru ca nu sunt lasati in pace, iar altii pica in depresie pentru ca altii nu-i baga in seama ori nu le recunosc meritele. Cu alte cuvinte, nu este atat de usor sa ajungi la radacina depresiei, sa o poti "conceptualiza", cum spun psihologii. In cazul tau, este posibil ca anxietatea performantei si supra-aglomerarea cu sarcini sa te fi extenuat pentru a pregati calea unei eventuale "iesiri onorabile", prin depresie. Deci nu e chiar "fara motiv". Cert este ca ai un deficit motivational, care se manifesta prin starile prelungite de pasivitate si lipsa de interes pentru orice activitate, in conditiile in care ai multe de facut, cel putin in plan educational. Personal, cred ca ai nevoie de niste tehnici de alimentare a motivatiei si de ridicare a moralului. Eu le recomand adesea clientilor mei sa faca un jurnal al aprecierii cu afirmatii pozitive sau sa isi faca "cartonasele magice ale destinului" - o tehnicuta super-eficienta in ce priveste motivatia si schimbarea starii de spirit. Pe curand! Edited by Psiholog_Marius_Iftimie, 22 February 2017 - 11:00. |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users