Tulburare de personalitate , anxietate sociala , etc .

salut. ai trecut prin niste chestii f nasoale.
sugestia mea e sa incerci sa mergi la psihoterapie cat de des posibil chiar daca ti si pare neproductiv, scump etc.
dupa mine sunt doua pericole pentru tine:

1. sa refulezi la un moment dat tot in ce ai tinut in tine. si cred ca stii ca cel mai groaznic lucru ar fi sa devii tu la randul tau un agresor.
sau
2. sa dezvolti o adictie gen jocuri de noroc sau alt "cancer psihic"

referitor la "timiditate": trebuie sa inveti sa pierzi. noi in societatea noastra nu suntem incurajati sa experimentam chiar daca nu ne iese ceva si ca nu poti fi de nota 10 din prima la nimic.
te faci de ras, asta e. incerci pana iti iese, there is no other way.

p.s. iti sugerez sa nu insisti prea mult pe nlp, antra si altele..

danielscofield, on 02 ianuarie 2017 - 22:43, said:

Sunt un tanar de 21 de ani,datorita imposibilitatii de a merge la scoala_(_mentionez ca nu am fost la scoala niciodata si am invatat sa scriu si sa citesc foarte greu,de unul singur pe internet !!,insa ma descurc si acum foarte greu !!!_)_si as dori sa imi zica cineva,fie specialist,fie cunoscator al subiectului,de ce nu reusesc sa memorez,de un an sunt in UK si nu reusesc sa retin nici un cuvant sau fraza ,oricat m-as stradui sa memorez,.!!! Sa aiba legatura directa,faptul ca nu am fost nici o secunda la scoala.??? _(_mentionez ca aceste randuri sunt scrise de un var de al meu pe care l-am rugat sa ma ajute.!!! Va multumesc....

Eu cred ca anxietatea sociala, timiditatea, jena in situatii sociale sunt produse de fapt de existenta unui EGO foarte puternic. De unde vine anxietatea sociala? De la o frica puternica intiparita in creier, frica subiectului despre cum il percep/vad/considera alti oameni.  Aceasta teama despre ce cred altii despre el/ce impresie va face ii bliocheaza pur si simplu mintea. In acelasi timp, cum am spus, persoana are si un EGO foarte puternic, adica o dorinta puternica de a fi recunoscuta drept o persoana interesanta, superioara, mai buna decat altii, nevoia puternica de validare externa.
Daca timidul/anxiosul social ar putea renunta la acest EGO exacerbat, cred ca anxietatea ar disparea ca o perdea de ceata! Ce inseamna acest EGO? Nevoia de faima, de atentie, de validare din partea celorlalti. O persoana cu un EGO foarte puternic se ofenseaza din  orice, critica orice, e mereu nemultumita, se gandeste tot timpul ca nu are destul (pe orice plan) vrea mereu mai mult.
Sursa  anxietatii sociale este modul in care a fost tratat in copilarie de catre parinti si de catre alti oameni din jur. Unii spun ca exista si o componenta genetica, insa eu cred ca aceasta este nesemnificativa. Nu cred ca se naste aproape nimeni timid, copiii foarte mici timizi sunt rari. Dar multi parinti, inca de la varste mici, inoculeaza copiilor aceasta dorinta de a fi pe placul celor din jur, si apoi in scoala apar comparatiile cu altii, parintii vor ca ai lor copii sa fie mai buni decat ceilalti, etc.
Cate cazuri nu ati vazut de parinti care spun "vezi cum te comporti, ca ma faci/ne facem de ras, ce-o sa zica X,Y, vecinii, etc despre ce faci tu?". LA romani e frecvent intalnita aceasta obsesie despre parerea altora si despre "a nu se face de ras". eu cred ca asta e baza timiditatii celor mai multi.
Deci ca rezolvare a anxietatii sociale, ar trebui ca persoana sa nu mai fie atat de obsedata despre cum o vad ceilalti. Si sa nu mai fie atat de obsedata de sine, sa nu se mai analizeze atat de critic in orice situatie, sa nu simta dorinta de a impresiona in situatii sociale.
Sunt multe de spus, despre cum gandurile pe care le nutrim frecvent ajung sa ne controleze complet, chiar daca sunt irationale.
As recomanda cartile lui Wayne Dyer si in special filmul "The Shift" precum si cartea Un pamant nou" a lui Eckhart Tolle.
Daca am putea constientiza cata nefericire ne aduce acest ego (este practic o disfunctie a mintii), am fi eliberati, "iluminati". Si il avem toti!

Edited by epetroiu, 10 May 2017 - 15:49.

sandoccanis, on 14 ianuarie 2017 - 22:03, said:

Foarte bine spus.
Este mai bine sa faci numai greseli toata viata decat sa nu faci nimic, decat nici macar sa nu incerci , spune un citat.
Iar "facutul de ras" trebuie scos complet din minte. Nu trebuie sa te intereseze ce cred altii despre tine absolut deloc. E numai problema lor.
Niciodata nu poti multumi pe toata lumea, fiecare are propria viziune asupra oricarei situatii.
In sensul asta e o anecdota:
Un taran si cu baiatul sau de 15 ani aveau un magar. Cum mergeau ei pe un drum de tara pe langa magar se intalnesc cu un alt om. Acesta le zice: mai dar fraieri sunteti, aveti magarul asta si mergeti pe langa el, urcati-va pe el, folositi-va de el, daca tot il aveti. Auzind asa taranul il urca pe baiat pe magar. Mai merg ei ce mai merg, dau de alt om care se uita la ei si spune: ia te uita, l-a urcat pe ditamai vlajganul tanar in putere pe magar iar el merge pe langa, ce fel il invata... Taranul, auzind asta, il da jos pe baiat si se urca el pe magar. Dupa ce mai merg o bucata de drum, se intalnesc cu alt om care ii dezaproba: ia te uita la ei, s-a urcat el pe magar si l-a lasat pe saracul baiat sa mearga singur pe jos si sa oboseasca... In cele de urma , se urca amanadoi pe magar. Dar nici asa nu va fi bine, alti oameni ii privesc cu dispret "ia te uita la astia, s-au urcat amandoi pe saracul magar".
Morala e clara: orice ai face, mereu unora ne le va conveni, deci nu are absolut niciun sens sa te intereseze atat de mult parerea celorlalti despre tine.
Intotdeauna , cand iti doresti ceva, faci tot ce depinde de tine sa se realizeze, insa accepti ca s-ar putea sa nu obtii acel ceva.

Urmarind mereu sa faci pe plac altora, iti anulezi personalitatea, esti un fel de "frunza in vant". Si nici macar nu vei ontine satisfactii, daca esti mereu disponibil si la dispozitia tuturor, ei vor ajunge sa nu te considere important, sa nu dea 2 bani pe tine. Asa se intampla mereu, deoarece tindem sa nu pretuim ceea ce obtinem foarte usor, in speta disponibilitatea si ajutorul altuia.
Revenind la subiectul topicului, timidul de ce este timid? Pentru ca urmareste mereu sa multumeasca pe altii, se teme ca nu cumva sa spuna ceva ridicol sau sa para ridicol. Si, in mod ironic, gandindu-se prea mult la a nu parea ridicol, ajunge ori sa nu mai spuna absolut nimic si sa fuga de situatiile sociale, ori daca spune ceva, chiar sa para ridicol. Adica profetia autoimplinita. Asta deoarece gandurile pe care ni le facem tind sa se transforme in realitate. "Esti ceea ce gandesti", sau "Esti ceea ce crezi despre tine ca esti".  Toate gandurile care le-am gandit pana azi determina cum ne comportam azi si ceea ce ni se intampla azi.
Pe de alta parte, timidul are, in adancul sau, un orgoliu foarte mare, tanjeste in subconstient dupa dorinta de a fi apreciat, de a fi interesant, altfel n-ar avea aceasta frica majora de a se face de ras!
Daca timidul ar constientiza acest EGO supradimensionat, ar putea scapa instant de timiditate. Fara nu stiu ce psihoterapii sofisticate.
Este adevarat ca de EGO nu poti scapa niciodata, nici nu are sens sa incerci. Dar numai cat il constientizezi, el este aproape anihilat.
Timidul deasemenea are obsesia perfectiunii, vrea ca tot ce face sa fie ireprosabil, altfel se cearta si se condamna singur pentru cea mai mica eroare. Si asta e o mentalitate care ii face foarte multe deservicii.
In opinia mea calea catre o viata mult mai fericita, catre dobandirea linistii interioare, probabil si catre a scapa de anxietatea sociala este sa incerci sa nu mai fii condus de EGO, sa nu te mai axezi atat de mult pe propria persoana , sa devii un fel de observator detasat si ne-critic a tot ceea ce faci si a tot ceea ce se intampla in jurul tau, sa renunti la "sistemul de supraveghere" prin care analizezi prea mult inainte tot ce urmeaza sa spui sau sa faci si doar sa te comporti autentic, exact asa cum simti in adancul tau, sub stratul de "sine fals" de la suprafata care este EGO-ul.
EGO-ul a adus dintotdeauna mari deservicii omului. Din cauza EGO-ului s-au starnit razboaie, s-au intamplat  orori, din cauza EGO-ului suntem mereu nemultumiti, nu ne mai convine nimic, vrem intotdeauna mai mult, mai multi bani, mai multe functii, o casa mai mare, o masina mai scumpa, o iubita mai frumoasa, realizari mai multe, sa fim recunoscuti, sa avem  realizari marete. Nu e nimic rau in a dori toate astea, insa nu ar trebui sa le doresti la modul disperat, ca si cum altfel viata ta nu mai are valoare, adica sa nu te atasezi in mod profund de nimic din toate astea.
Pentru ca, paradoxal si probabil si altii au remarcat, cu cate le vrei cu mai multa ardoare, cu atat ele "fug" mai departe de tine.
Ar trebui sa nu ne mai comparam atat cu ceilalti, sa nu ne mai uitam doar "in sus", la cei care au mai mult, ci sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem. Pentru ca, la modul sincer, ne plangem de exemplu de cat de rau e in Romania si ne uitam la tari dezvoltate, dar pierdem de vedere ca in 2/3 din planeta se traieste mai rau ca in romania, ori din punctul asta devedere suntem norocosi ca nu ne-am nascut de exemplu, in Africa.
Ar trebui sa ne comparam doar cu noi, sa ne vedem progresul nostru fata de etapa anterioara.

Edited by epetroiu, 10 May 2017 - 18:15.

Pentru detasarea de EGO e bine sa incerci o atitudine de a empatiza mereu cu oamenii, de a incerca sa ii ajuti. Adica sa OFERI, nu doar sa astepti sa primesti. Legea universului este:cu cat oferi mai mult, cu atat vei primi mai mult. Daca te gandesti numai la tine, cum sa fii tu mai mare, mai bun, mai faimos, mai bogat si nu te intereseaza absolut nimic altceva, sau chiar vrei sa strivesti pe altii pentru a reusi tu, nu vei fi fericit. Din pacate corporatismul are aceasta "tara", corporatiile sunt entitati profund egocentrice.
Si atentie, a oferi, inseamna a da un ajutor altora sau a face un serviciu neconditionat in niciun fel! Sa nu asteprti recompensa! Sa nu te enervezi daca cel pe care l-ai ajutat nu iti intoarce favoarea. Pentru ca altfel aia nu inseamna ajutor, e o aiureala sa dai un ajutor nesolicitat si sa astepti ceva in schimb, e ca si cum il obligi pe celalat sa semneze fortat un contract. Si dupa aia sa-i scoti ochii cu "vezi ca eu ti-am facut aia atunci, dar tu nu mi-ai dat nimic in schimb".
Dar am inceput sa ma abat de la subiect, am vrut doar sa detaliez putin ceea ce inseamna ego-ul , detasarea de acesta putand ajuta enorm la rezolvarea problemelor de anxietate sociala.
Si, in final vreau sa mai precizez un lucru: uneori,educatia data in familie sau scoala, problemele de zi cu zi de la locul de munca ne fac sa traim intr*-o continua tensiune, neliniste, ceea ce este fara sens. Viata oricum este finita si nici macar nu stim cand va "expira", asa ca la ce bun sa o traim intr-o coitnua teama, mai ales de ce vor crede ceilalti despre noi*una din cele mai prostesti temeri). Nu? Viata ar trebui savurata, tot ce faci ar trebui sa incerci sa para o distractie, sa zambesti mereu oricui si nu sa fii incruntat, etc. La ce bun sa traim o viata in teama si frica si la urma pur si simplu sa disparem? a, daca am fi nemuritori, am putea zice: nu fac asta acum pentru ca mi-e frica, astept sa depasesc frica, pentru ca oricum am o viata infinita. Dar nu este cazul.
E adevarat, cu totii avem probleme zilnice dar si mai adevarat este ca mintea noastra, gandurile pe care ni le facem, exagereaza cu mult probleme total nesmenificative, de multe ori.
Pentru o viata fericita, ar trebui sa renuntam la:
-trecut, ce s-a intamplat in trecut, ce greseli am facut. Nu mai exista, s-au dus! e bine sa iertam pe toti cei care ne-au gresit! Pentru ca ura mentinuta pe termen lung ne face noua mult mai mult rau decat persoanei pe care o uram! Ea poate sa nici nu stie ce simtim noi pentru ea, nu o afecteaza in niciun fel, insa pe noi ura ne otraveste, poate duce chiar la boli grave. Da, unii o sa spuna ca sunt simple speculatii, insa sa ne gandim ca orice emotie e insotita de reactii corporale pe care le declanseaza. Ori aceste reactii, pe termen lung, nu e imposibil sa faca chiar rau fizic.
-a critica orice si pe oricine! De ce criticam si blamam? De ce barfim? E simplu de tot: pentru ca asa ne simtim superiori, ne simtim mai buni decat cel pe care-l facem cu ou si cu otet. Doar ne simtim, nu si suntem!
-a ne plange, a ne lamenta, a ne invinovati, a ne cauta scuze
-nevoia de a avea intotdeauna dreptate. Este absurda, este de fapt o componenta nucelu a ego-ului.
-nevoia de a impresiona pe altii
-etichetare si geenralizare

Recomand vizionarea acestui film:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LMWfnVId5Bk?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by epetroiu, 10 May 2017 - 18:38.