Tulburare de personalitate , anxietate sociala , etc .

Am 25 de ani de cand am inceput sa am amintiri imi aduc aminte ca am fost o fire timid , cu stima de sine scazuta . In scoala generala si in liceu , toti copii se luam de mine , ma priveau ca pe un ciudat , eram vazut inferior , eram inadaptat social , nu simteam nimic , si nu ma dezvoltam mental . Desi am 25 de ani sunt sunt subdezvoltat pentru varsta mea , n-am avut niciodata o relatie , am incercat dar si-au dat seama ca e ceva neinregula la mine si au terminat relatie , mi-au transmis ca sunt ciudat sau ca sunt copil , in cateva cazuri izolate mi-au si spus .

La varsta de 18 ani am inceput sa citit dezvoltare personala si psihologie pentru ca simteam ca ceva lipseste dar pana atunci nu eram capabil sa-mi dau seama de asta . Mi-au luam mult timp sa devin mai constient , dar in pare aparte sunt la fel ca acum 7-8 ani . Simt anxietate in preajma oamenilor , imi este frica sa fiu judecat si in general oamenii o fac , ma simt blocat in interior ca si cum nu as avea personalitate , nu as exista , nu as avea suflet . Asta din cauza ca nu mi-au dat voie sa ma exprim si nu am avut experiente interioare .

De multe ori vreau sa fac ceva de ex sa ma duc sa iau ceva din bucatarie si pe drum ma gandesc la altceva si apoi uit ce trebuia sa fac si trebuie sa stau 1 minut ca sa-mi aduc aminte ce trebuia sa fac .

Sunt student la pshilogie , si din cate am studiat si am fost sedinte de psihoterapie . Am ajuns la concluzia ca e posibil sa am o tulburare de personalitate evitanta , sunt violent cu mama mea si o judec foarte mult si nu vreau sa vb cu parintii mei imi sunt antipatici , mi-am schimbat comportamentul cand am aflat de psiholgie si am realizat ca mult ca ei au o parte din vina si chiar asta simt dar sunt niste parinti prosti si fara educatie , nu am personalitate insa sunt oameni de caracter , m-au crescut cand am avut probleme m-au ajutat si pana acum 4 luni m-au intretinut ei insa acum stau cu mama mea in Germania si lucrez aici .

De revelion am fost plecat 5 zile si parca m-am simtit diferit sa nu mai stau cu ei insa am o problema sufar de anxietate sociale , imi este greu sa definesc ce simt ci cum ma simt , dupa atat timp nu am reusit sa inteleg ce se intampla cu mine .

Am sa incep niste sedinte de psihoterapie insa as avea nevoie si de niste pareri , niste opinii sau experientele voastra daca sunt asemenatoare cu asta .

Sigur nu esti troll? Nu de alta, dar au mai fost muulte persoane cu aceeasi problema care la final s-au dovedit a fi trolli.

Ai nevoie de psihiatru.
PS. Esti student la psihologie sau muncesti in Germania ?

Edited by iliketoforkmyself, 02 January 2017 - 22:59.

Nu am mama in Germania. Nu am 25 de ani. Nu am fost la psihoterapeut. Am facut psihologia.  Hmm, deci... n-am experiente prea asemanatoare.


"-am avut niciodata o relatie , am incercat dar si-au dat seama ca e ceva neinregula la mine si au terminat relatie"  <== ceva pute sau este neclar. Nu vreau ca eu sa umplu golurile si sa-i dau sens.

"De revelion am fost plecat 5 zile"  <== unde mancea-c-as? Singur? N-ai plecat si tu, macar, cu bunica? Aia nu-i tot socializare?

 iliketoforkmyself, on 02 ianuarie 2017 - 22:55, said:

Amandoua , sunt student la fara frecventa si lucrez in Germania .

Daca nu te-ai dezvoltat mental pana acum, nu e tarziu sa incepi . Incearca sa te dezvolti pe toate planurile : avanseaza la locul de munca - daca iti place unde lucrezi ,sau cauta ti altul care te-ar provoca din punctul asta de vedere. Pick up a new hobby . Invita fete in oras. De anxietate vei scapa numai iesind din zona ta de confort,comunicand cu oamenii din jurul tau si acceptand ca poate esti o persoana mai timida ( nu e nimic gresit in asta ) . Sedintele de psihoterapie cu siguranta te vor ajuta sa vezi unde mai ai de lucrat . Bafta !

@danielscofield, sfatul meu e sa faci injectii cu Serotonina !
Esti prea deprimat; zambeste si tu din cand in cand  

 sorin147, on 02 ianuarie 2017 - 23:00, said:

Da am socializat , dar am un fel de anxietate sociala cu care ma lupt , e ca si cum o parte din mine ma tortureaza .
Sunt multe lucrurile pe care vreau sa le spun asa ca le iau pe rand .
Am fost in Ungaria la un curs  unde se practica tantra , shamanism , si niste exercitii de vizualitare un fel de Programare Neuroligvistica , insa nu m-a ajutat prea mult .
O sa incerc sa povestesc mai pe larg si voi da mai multe detalii .

Inaite cu o zi am intrebat cateva persoana daca m-a pot lua pana in Budapesta noi fiind intr-o zona rurala . Am gasit pe cineva pana la urma insa prima persoana pe care am intreba a spus ca nu putea dar defapt putea , mi-a spus nu are loc dar defapt avea . Ea a plecat prima si am urmarit pe geam sa vad daca a spus adevarul , a fost ea si inca o persoana  , deci avea loc in masina . Cand am vazut asta au inceput sa-mi vina multe ganduri de genul : Ce tarfa ordinara , sunt un ciudat , crede ca e ceva in neinregula cu mine si m-a respins a preferat sa nu ma i-a cu ea in masina desi era vb doar de 20 de km si ea chiar mergea in Budapesta .

Am socializat mult , am descoperit de dez personala si psihologie pe site-ul asta Artaseductiei.ro , am abordat prin cluburi si pe strada probabil si o mie de fete insa am aceiasi problema . In copilarie am dezvoltat o tulburare de personalitate evitanta , nu stiu cum sa fac sa trec peste asta . Insa simt ca ma terorizez singur si ma judec foarte mult si am o stima de sina foarte foarte scazuta si ma simt gol in interior .

 jegmihai, on 02 ianuarie 2017 - 22:55, said:

De ce as fi troll? Nu sunt troll , am fost cat se poate de sincer , asta e o prejudecata pana la proba contrarie .

Edited by danielscofield, 02 January 2017 - 23:15.

Ai crescut intr-un mediu defavorabil, probabil ai fost tot timpul criticat si dispretuit de catre parintii tai, motiv pentru care ii urasti, ceea ce rezulta ca s-ar putea sa ai comportament anti-social, mai pe scurt, esti sociopat.
Apropo, invata sa scrii corect.

Edited by Kevlar111, 03 January 2017 - 00:20.

Sa iti spun ceva  . Partea frumoasa a vietii este ca in fiecare dimineata o poti lua de la inceput,cu totul,esti liber sa faci cum vrei si sa fii cum vrei.Trebuie sa iti propui mereu sa evoluezi ca persoana , ca si cum ai face o casa din caramizi , azi una , maine alta , pana se cladeste ceva , un schelet , o stabilitate in tine. Lasa trecutul in spate,nu mai conteaza. Fiecare om are un scop,trebuie doar sa il gasesti .

Stiu sa scriu corect gramatical dar nu perfect , am citit ce am scris mai sus si am vazut intr-adevar, am facut cateva greseli . Motivul este ca m-am concentrat mai mult pe ce simt, si pe o redactare cat mai clara a experientelor mele, incat am omis acest aspect .

Trebuie sa fii convins ca rezolvarea sta in tine, dar inca n-ai gasit-o. Nu te intreba daca asa e, ci ia-o ca pe o axioma, ca pe un adevar absolut care nu mai are nevoie de nici o demonstratie. Cu gandul asta sa te culci si sa te trezesti.

Cand vei fi convins de asta, o sa incepi sa faci cate un pas in directia buna. Nu incerca sa gasesti tu pasii, ci lasa-i sa te gaseasca ei. Vizualizeaza cum ai vrea sa fii, si intreaba-te ce te-a oprit pana acum sa fii asa. Pana ajungi la ziua in care te vei mira cum de n-ai fost asa cum ai vrea, toata viata. In momentul in care vei vedea ce bariere te-au oprit, acestea se vor prabusi de la sine.

Nu mai invinovati pe nimeni pentru problemele tale, nici macar pe tine, ci doar ia situatia asa cum este.

Priveste dimineata in oglinda, si realizeaza faptul ca esti unul din cateva miliarde, cu aceleasi posibilitati, aceleasi caracteristici, acelasi aluat, aceleasi probleme.

Nu mai cauta cauzele in exterior, cauta-le in interior.

Nu te mai gandi cu ce te pot ajuta ceilalti, ci gandeste-te la cum i-ai putea ajuta tu pe altii. Si chiar ajuta-i, daca ai ocazia. O sa vezi ca lucrul asta, dupa o perioada va rasari in tine o forta pe care nu o credeai ca exista.

In acelasi timp, ingrijeste-ti sanatatea fizica si mentine-ti un corp sanatos si puternic.

Edited by Phobos, 03 January 2017 - 02:35.

Deci parintii te au întretinut pîna acum patru luni ...si tu ai descoperit ca ei sânt în mare parte de vina pentru probleme tale...
Da nu te ai gîndit pur si simplu ca pur si simplu tu esti de vina pentru felul cum iti traiesti viata ?

Tu inca nu ai realizat ca esti pe pla ta...

 Tort, on 03 ianuarie 2017 - 04:59, said:

Si asta dar poti avea anxietate sociala si o tulburare emotionala chiar daca esti responsabil de viata ta , problema mea nu este una trecatoare daca nu fac ceva in privinta asta voi ramane cu ea pentru totul restul vietii .
DIn ce am citit si am studiat psihologia si am facut cursuri si nlp etc . Este foarte important sa te concentrezi pe gasirea solutiilor insa inaite de asta trebuie sa stii care este problema ,insa eu nu reusesc sa-mi dau seama ca este .
Cred ca este vorba de un mediu defavorabil in care am crescut , cand am fost foarte mic am avut niste traume ; de exemplu am fost abuzat sexual la varsta de 6 ani , la 12 ani mama mea a plecat in strainatate imi aduc aminte ca o iubeam mult insa acum nu mai simt nimic pentru ea in mare parte este reprimat . Imi aduc aminte ca am fost acum 2 3 ani la un psiholog cu mama mea , psihoterapeutul asta "Cred ca fiul dvs va iubeste " imediat am inceput sa plang dar am reusit sa-mi stapanesc emotiile . Cred ca sunt suparat pe ea ca m-am parasit cand aveam 12 ani si acea parte din mine de cand eram copil inca e mica , ca si cum o parte din mine este inca copil si nu a rezolvat acea experienta din trecut pe care o car .

Astea ar fi cele mai importante traume , nu am avut pe nimeni cu care sa vb si m-am inchis atat de mult in mine in cat ma simteam ca nu exist , ca nu sunt viu , mi-am ingropat sufletul in mine si a disparut motivatia de a face lucruri , m-m inschis in mine , nu-mi dadeam voie sa simt emotii , la nivel m-am blocat . Am devenit o bucata de piatra in suflet si in mintea mea . De ani de zile ma chinui sa rezolv aceste lucruri si am facut progrese de unul singur ceea ce este surprinzator , stiu ca unul din pshihoterapeutii mei a fost surprins ca de unul singur ca am inceput sa caut de unul singur avand in vedere in situatia in care eram . Deci as putea spune ca sunt un tip inteligent .

Cred ca totul este totusi o poveste in capul meu , este realitatea mea si nu stiu cum sa ies din ea si sa-mi dau seama care ar fi problema .

Eu sunt un psihiatru ratat,fost absolvent de Obrejia fara tratament adecvat,dar iti spun din capul locului ca minti de ingheata apele. Probleme ai,dar nu chiar ce insiri p'aci.
Cauta-ti alt loc de joaca sau inceteaza cu mascarada asta, ca mai rau iti faci. Ia-o ca pe un sfat prietenesc si nu ca o dojana.

Edited by brin, 03 January 2017 - 20:59.

 brin, on 03 ianuarie 2017 - 20:58, said:

Chiar tu ai spus ca esti un psihiatru ratat , probabil pentru ca nu a fost vocatia . Daca faci facultate nu inseamna ca esti psihiatru , devi unul prin experienta .
Abordarea ta nu mi se pare una demna de un psihiatru .
In primul rand fiecare om are suferinta lui si drama lui , nu am cum sa mint in legatura cu faptul ca am o drama .
In al doilea rand cum poti sa presupui ca e in mintea mea din cateva pasaje ?
In al treilea rand , de ce nu ai venit cu niste argumente .
In al patrulea rand , un psihiatru nu are prejudecati , inceraca sa vada in mintea pacientului . Chiar daca as minti , ai incerca sa intelegi , ai intelege ca am propia drama fie ca mint sau nu .
Daca ai studiat psihiatria te rog sa vin cu niste argumente , poate reusesc sa ma inteleg mai bine pe mine . E posibil sa ma mint pe mine in anumite aspecte si sa nu-mi dau seama . Poate din cauza asta ai impresia ca mint in tot ce spun .

Edited by danielscofield, 03 January 2017 - 22:31.

 danielscofield, on 03 ianuarie 2017 - 22:19, said: