cateva poezii la ceas de noapte

Piatra

Azi am intrebat o piatra “ce mai faci?”
In limba muta a raspuns la fel de tacuta
M-am incumetat sa intreb “de ce taci?”
“Liniste!” mi-a soptit “Soarele ma saruta.”

N-am inteles nimic, am plecat
Si anii au trecut obositor
Pana in clipa-n care m-au cautat
Ingerii negri de dincolo de nori.

M-au intrebat despre trecut
In timp ce inca neatins ma sfarseam
M-au intrebat ce nebunii m-au durut
Le zambeam.

Pentru prima data am privit in soare
L-am surprins in cerul necuprins
Atunci am inteles ca nu doare
Iar Ei, cu blandete, m-au atins.

Am luat in mana o piatra nevruta
Care din pumn imi urla ca prin vis
I-am spus “taci, Soarele ma saruta”
Si mi-am dat drumul in zbor spre abis.

Forme

Mi-e foame, dau gandului meu forma de lup
Si-l trimit in padurile mintii
Ma pierd de realitate, strig si ma rup
Nu departe Iuda isi numara argintii.

Dau gandului meu forma de om ratacit
Si-l intreb: ce cauti in padure?
“Arunc o privire” imi raspunde soptit
“Arunc o privire si-i las sa ma fure”

Argintul luceste, ma scoate din minti
Alerg prin hatisuri scuipand printre dinti
Pacatul se scurge si-mi cere sa-l sorb
Dau gandului meu o forma de corb.

Ma ridic pe un petec de cer instelat
Cu aripi intinse, dar cad sagetat
Sub luna nebuna, razand si cazand
Dau gandului meu o forma de gand.

Epitaf

El o cauta in toate buzunarele sufletului si negasind-o urla,
Ea nu-l cauta.
El obosea sarutandu-i trupul in timp ce ea visand, dormea,
Ea nu-l saruta.
El cerceta cu privirea gradinile cautand flori demne de ea,
Ea nu-l pretuia.
Au trecut zilele, noptile, s-au ofilit florile, o cauta,
Ea nu il vedea.
Au trecut ani, s-au nascut demoni, au pierit dusmani si s-ar fi putut termina asa,
Dar el a intrebat-o timid “De ce nu pretuiesti dragostea mea ?”
Ea i-a raspuns mut, a tacut, i-a pus pe buze un sarut si-a plecat,
Nu l-a mai cautat.
Mormintele lor s-a intamplat sa stea, peste ani, alaturat
Pe -al ei, ca epitaf “te-am iubit”, pe-al lui “ne-am macinat”.

Cu stima,
Toni Mir

Edited by althea, 31 December 2016 - 06:07.
link / reclama

Mistica

El, vapaie de demon zamislita-n Abis,
Ea, sclipire de inger forjata-n Paradis
Se priveau prin perdeaua de ura nebuna
Dintre ingeri si demoni, dintre Soare si Luna.
Nu se puteau atinge, isi simteau doar privirea
Impotriva a tot ce le soptea firea
Pe cand Tiamat cadea spulberata in ceata,
Pe cand Soarele invata ce-nseamna dimineata.
Pe cand intreg nesfarsitul era negru mister
O coloana de foc s-a ridicat din Iad pana-n Cer
Si mustea Universul de umbre si soapte
Pe fina si-ntinsa pacla de noapte.
Ingeri si demoni racneau in batalie
Se clatina bolta de apriga urgie
Iar stelele mici parca nu mai clipeau
Si stinse, pustii, in adancuri cadeau.
El, demon cu ochi furiosi de vapaie
facea sa curga Lumina din ingeri siroaie
Iar Ea, cu a sa sclipire divina
Arunca demoni de unde n-aveau sa mai vina.
Fum si lumina, intuneric si smoala
Sub ceruri amare cuprinse de boala
Si-au intalnit incruntata si rece privirea
Lacrima patrundea incet nemurirea.
S-au apropiat usor si atingandu-se rece
Simteau cum prin ei o flacara trece
Si absorbind-o au facut legamant
Intre apa si foc, intre Cer si Pamant.
Asa s-a nascut, spun batranii, iubirea
Cu o soapta curata mangaind nemurirea,
Lasand rod in suflet de demon misel
O privire de inger si-o farama de Cer.

Zburatorii

Luna e iris de inger in noapte, sclipire de felina divina,
Vraja de soapte, coarda de lira, planset timid de virgina
Prelinsa incet ca o pata de smoala, curge crud peste sat
Grea precum vestea de boala, sau umbra lui Hristos crucificat.

In intunericul noptii pagane, o singura casa deschide fereastra
Si poarta se casca la ulita larg, invitand parca inauntru napasta
In timp ce tot satul cufundat in visare e vegheat de icoana din prag
EA stand in genunchi murmura goala vorbe care pe EL il atrag.

Sa vina si astazi, sa vina la ea, sa-i mangaie pielea cu aripa-i rece
Sa o cuprinda usor, sa simta prin suflet, cum intunericu-i trece,
In timpul iubirii sa scrasneasca zavoare si usile sa trosneasca din nou
Reducand clipa la o-mbratisare, al iubirii mormant sa-i stinga-n ecou.

Zadarnic i-arunca ochiade flacaii la joc si la hore pornite prin sat
Nu au ei stat pentru marimea vapaii care sufletul tanar i l-a furat
Sufletul ei pe alte meleaguri alearga tipand strivit sub iubire
Doar noaptea aduce uneori de se-ndura, o clipa de amara fericire.

Adesea pierduta in ganduri firave de biet muritor nascut fara rost
Cu lacrimi in ochi se intreaba pe sine, de n-ar fi venit EL, ce-ar fi fost ?
Ar fi gasit fericirea in lume, asezand mamaliga fierbinte pe masa
Alaturi de alt muritor fara nume si-ar fi fost poate fericiti intr-o casa.

Asa nu-i ramane decat sa astepte ca ridurile sa-i cuprinda obrazul
Ca urme de bici ale timpului crud ce neclintit ii priveste necazul,
Si-odata cu vremea ce viata i-o stoarce, ca plaga va lovi batranetea
Strangand ghearele sale de demon al mortii, ii va fura frumusetea.

Nu, nu se va pierde in vise desarte, nu-l va mai astepta cu ardoare
Va plange mereu mangaiata de luna, ofilindu-se-ncet ca o floare
Ce-i pasa lui, faptura de umbra, cu suflet de demon meschin
El vine s-o aiba si-n noapte dispare, lasandu-i in suflet pelin.

Dar gandul se sparse si cioburi din el, cazura bucati pe podea
Simti umbra lui privind-o atent prelinsa hoteste pe dupa perdea
Si bratele-i negre stragand-o de carne, pe buze-un sarut nefiresc
O voce ca sticla taind-o pe suflet rosti un flamand “te iubesc !”

Atunci aparura sateni in pridvor, tragand de un popa cu groaza-n priviri
Cu icoane in maini,  mirosind a tamaie, sub a stelelor reci straluciri
Lemnul pocnea iar vantu-n vartej ridica frunze de toamna in casa,
Dansau in odaie uniti androgin, zburator si naluca imbracata-n mireasa.

Mi-a placut Mistica.

Edited by greenvision, 31 December 2016 - 06:18.

Epitaf si Piatra...

”obositor” nu rimează cu ”nori”

iar ca să bagi ani ”obositori”, pentru a rima, nu merge...

Pe cand Tiamat cadea spulberata in ceata,
Pe cand Soarele invata ce-nseamna dimineata.
Pe cand intreg nesfarsitul era negru mister

”pe când” repetat de 3 ori în trei versuri consecutive, face ca poezia ta să sune ca o placă stricată.

Epitaf - ”ne-am iubit”, merge,
dar ”ne-am măcinat” ???

Poeziile tale nu au ritm.

@dark e de lucru, bun, pt asta sunt aici, multumesc frumos pentru timpul tau

Bravo, frumoase creatii.

Se vede ca esti la inceput, mai ai de lucrat. Dar continua, intr-o zi vei reusi daca muncesti si nu dai inapoi.