Copii fantastici si cum pot fi ei gasiti

Îi arată ceasul...

Nu vede pe intuneric...

De parca voi va culcati la alta ora cand erati mici...
Dalas la ce ora se termina? Urmaream Dalas si la culcare.

Mie nu îmi apare a fi trist defel.
Dacă vei încerca să vezi imaginea în ansamblul ei, respectiv ce înseamă sistemul de învățământ actual și pe ce anume se pune bază, îmi vei da dreptate...

LouisCyphre, on 28 decembrie 2016 - 16:27, said:

Respectele mele stimate coleg, domnia ta chiar meriți din plin a fi numit părinte

Bursul, on 28 decembrie 2016 - 15:08, said:

WTF? Nu e tocmai cel mai bun inceput de topic pentru cautat copiii fantastici. Nu cred ca poti obtine copii fantastici cu bataia! Si nici nu inteleg cum poti sa dai intr-o fiinta mica si firava pentru care tu esti universul.

Da, fii-mea n-are nici 2 ani deci e inca devreme, dar deja a inceput sa testeze limitele ca sa vada daca explodez . Doar ca sunt constienta ca e o faza normala in evolutia ei si incerc sa ii explic limitele, nu sa i le impun cu palma. Ce e interesant e ca isi stie deja limitele si stie cand exagereaza/face prostii. Dar na, n-ar fi copil daca n-ar incerca sa le depaseasca.

E buna ideea cu ceasul, vazusem mai demult o idee similara pe net:
[ http://kidsactivitiesblog.com/wp-content/uploads/2016/08/After-School-Routine-Clock.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

rickysyv, on 28 decembrie 2016 - 21:37, said:

Ora 8 nu e chiar devreme, e o ora normala de culcat la 3 ani. Copiii dorm 11-13 ore pe noapte deci daca faci socoteala nu se trezeste la 4...

Al meu are 3 ani si jumatate. Daca nu doarme la pranz (ceea ce a devenit obicei un ultimele luni de zile) atunci la 8.30-9 e zombie si adoarme imediat ce atinge perna, insa cu proteste. Daca doarme la pranz (de la 3-4 pana seara la 6-7) atunci seara adoarme greu (23-24).
Somnul insa depinde si de activitatea de peste zi. Daca e o zi petrecuta in casa fara prea multa miscare, adoarme greu. Daca e o zi de miscare (bicicleta, trotineta, piscina, alergat macar 2-3 ore atunci se vede oboseala si pica mai usor la somn.

Trebuie sa citesc si eu cartea. Al meu are niste fixuri ciudate. Aseaza jucariile in anumite moduri gandite de el si daca le misti un milimetru iese cu scandal. Iar la culcare nu le strange daca-l abordezi direct, ci doar cand ii spun "Masinile dorm mai bine in cutia lor".
Are crize de furie uneori cand nu-i ies lucrurile cum vrea si arunca jucariile prin casa. Daca ii spui ca nu e bine ce face si ca nu e ok sa le strice nu functioneaza. Daca il abordezi cu alta activitate care-i place atunci se calmeaza si uita de ce-l supara initial.

E dragutica cartea, am citit-o si eu cand am intrat in concediu de maternitate . Nu stiu daca am retinut prea mult insa, e prea "pentru americani" (stiu, stereotipuri), pentru persoane tehnice ca mine are prea mult bla bla.

Vorbești, repeți, spui cuvintele magice ”te rog”, dar nimic nu se întâmplă. Aproape fiecare conversație sau, mai bine zis, monolog de acest gen se încheie cu tine care ridici tonul la copii. Sună cunoscut? Ai putea spune că nu te ascultă copilul? Dar tu îl asculți pe el?
Ai răbdare când explorează? Îl îndrumi și îi arăți ceea ce aștepți de la el? Deși pare că lucrurile nu se vor îmbunătăți ci că, dimpotrivă, vor merge și mai rău, iată ce poți face pentru ca lucrurile să se schimbe. Schimbarea începe, însă, cu noi, părinții, spune Miruna Jovin.
Folosește mai puține cuvinte
Explică ceea ce dorești să se întâmple cât mai succint, în timp ce folosești cuvinte simple. Arată în timp ce vorbești. Copiii mici au o putere de concentrare mai mică, iar un discurs prelung al părinților despre cum să facă ordine nu îl va ajuta. Luați pur și simplu lucrurile pe care doriți să le puneți la loc și, în cuvinte puține, împreună cu copilul, faceți acest lucru: ”Mașinile stau în cutia roșie.” veți spune în timp ce aranjați toate mașinile în cutia dedicată.
Comunicarea non – violentă se învață
”Atunci când mă lovești, îmi încalci nevoia de siguranță și respect” spus cu o voce blândă, fără alte grimase sau supărări. ”Nu îmi place dezordinea în camera de zi. Îmi încalcă nevoia de ordine. Mă ajuți să facem ordine?” Copiii sub trei ani sunt, de obicei, dornici să se implice activ, alături de părinții lor, în activități casnice. Dați-le această oportunitate.
Vorbește încet
Da, tu, părintele. Tonul ridicat, vocea care tremură din cauza nervilor, sarcasmul, țipetele și amenințările îl fac pe copil să intre în modul ”te ignor”. Deși ți se pare că tonul ridicat rezolvă problema, nu este așa. Copiii te vor ignora când țipi. În timp, se vor obișnui atât de tare cu acest mod de adresare încât nu vor mai reacționa. Șoptește-le ce vrei să îi rogi.
Învață să asculți
De foarte multe ori, părinții sunt indignați că nu sunt ascultați de copil. Când a fost ultima dată când v-ați ascultat voi cu adevărat copilul? Dacă nu vă aduceți aminte, atunci este momentul să începeți prin a-i asculta voi înșiși. Ca să vă fie mai ușor, le puteți pune întrebări ajutătoare. Nu uitați să îi întrebați ce au simțit, la ce s-au gândit și ce decizie au luat în diferite situații.
Te rog și mulțumesc
Îți place să ți se spună ”te rog” și ”mulțumesc”. Și copilului tău îi place. În plus îi place să fie consultat și nu să primească ordine. Dacă, vreodată, pe lista de dorințe ai trecut ”să am un copil care știe să îi respecte pe ceilalți”, atunci e momentul să începi chiar tu prin a-i arată ce înseamnă asta. Și nu te aștepta ca un copil mai mic de trei ani să țină minte din prima ce l-ai rugat. Repetă și ai răbdare. Numai văzând ce înseamnă respectul va putea și el să îl dea mai departe.
Copiii învață în special prin puterea exemplului. Depinde, așadar, de noi, părinții, să le fim modele corecte. Să ținem cont de ei ca persoane, să le vorbim pe un ton calm, adecvat limbajului pe care îl stăpânesc deja. Așteptările noastre trebuie și ele adaptate vârstei. Un copil de doi ani strânge cu plăcere prin casă, dar are în continuare nevoie de ajutor că să îndeplinească corect această sarcină. Este important să îl încurajați și să nu faceți caz de eventualele greșeli. Priviți greșelile ca pe oportunități de învățare. Căutați soluții și nu vinovați.

Exista si alte carti actuale legate de acest subiect? Pe mine m-ar interesa , fiind tatal unui copil de 3 ani acum. Nu are probleme, insa as vrea sa imi dezvolt eu partea de comunicare potrivita pt a nu avea probleme in viitor.
Daca topicul e prea vechi si nu e actual pot deschide altul.