Dacă limba română ar fi avut 90% cuvinte slave ar mai fi fost romanică?

Freddy12, on 18 decembrie 2016 - 14:29, said:

Scrii să te afli in treabă. Nu răspunzi la ceea ce eu am scris. De ce mă citezi ca să scrii despre altceva?
Și ce dacă sînt expresii slavone in scrisoarea lui Neacșu care nu modicfică limba? Nu despre aste vorbim. dacă era plin de astfel de expresii mai era limba română? Despre asta e vorba! Păi, dacă era plin atunci era clar slavonă!

althea, on 19 decembrie 2016 - 06:04, said:

Nu ai fi deloc ridicolă. Ăsta e și rolul moderatorului, nu să fie supraveghetor numai. De ce ai creier, nu ca să judeci? Poți să nu vrei să te bagi, dar pe viitor să nu te bagi acolo unde ai tu chef. Rămîne cum ai stabilit: tu nu te bagi! Clar? sau vrei să o întorci ca la Ploiești?

abancor, on 19 decembrie 2016 - 09:53, said:

Bun, dacă susții asta, adică același lucru cu Japan, poți să arăți practic? Iei un text românesc, o poezie de ex și în locul cuvintelor de origine latină bagi dibn acelea slavone. Vede,m dacă acel text mai e in romînește sau nu.
Păi, dacă zici că nu e de ajuns vocabularul pe ce a fost clasată româna ca romanică? la gramatică nici nu au avut cu ce face comparația, că text in latina vulgară nu există, iar latina clasică a avut altă sintaxă decit cea vulgară, așa mne informează lingviștii.
Vorbind de limbi romanice vorbești de grupe, nu de familii. Văd că nu știi nici denumirile practicate in lingvistică.  Determinarea origiinii s-a făcut pe baza vocabularului.Încă nu ai aflat asta? Nu ți-au spus lșa școală că apă e din aqua, pămînt din pavimentum etc?
Deci hai cu textul dacă poți.

althea, on 19 decembrie 2016 - 06:04, said:

Se numește lista susținătorilor unei idei evident eronate.
Îmi folosește ca să arăt ce prostii se pot vehicula și să vă fac zob pe toți odată. Nu interesează aici dacă voi recunoașteți acest lucru. Vor fi din afară cei care citesc și judecă, iar cei deștepți vor înțelege că e total greșit că crezi că tot băgînd cuvinte slavone în limba română, chiar in proporție de 90%, ea va rămîne tot romanică.
E bună mîncarea?
E dobra hrana? (avem deja pe hrană în limbă, nu?)
E foarte bună cartea.
E mnogo dobre kniga.
Cu albastru e in romineste. Cu verde e dacă băgăm cuvinte slavone. Ziceți că e aceași limbă?

Nu căuta nod în papură, grupele alea sînt subdiviziunile familiilor.
AdiJapan, ca și mine și cine mai susține poziția asta, se bazează pe ce susțin lingviștii (din cîte știu, nu e nici un lingvist pe forum). Am dat și exemple în sensul ăsta.
Merg pe logica ta. La repezeală, scornesc o mică propoziție în 2 variante: cuvinte din limbi romanice și cuvinte din limbi neromanice (75% slavonă, 25% greacă, plus o prepoziție romanică):
Parfumul rozelor umplea atmosfera.
Mirosul trandafirilor se răspîndea în văzduh.
Sînt oare 2 limbi diferite aici?
Edit: și în exemplele tale poți folosi, nițel forțat, un sinonim slavon: strașnic în loc de bun.

Edited by abancor, 19 December 2016 - 12:02.

neafloricadinobor, on 19 decembrie 2016 - 11:31, said:

Când supraveghez sunt moderator, când îmi scriu opinia sunt user. Clar? Deci mă bag dacă vreau dar nu ca să impun părerea mea sau a altcuiva, că nu-s autoritatea supremă în lingvistică. Dacă scriam că aveți dreptate nici nu mai trebuia să argumentez, nu-i așa?!
Și ce-i prostia asta:

Quote

Schimbați tonul că răbdarea mea nu-i infinită.  

neafloricadinobor, on 19 decembrie 2016 - 11:47, said:

Asta-i ca în povestea cu croitorașul cel viteaz Calmați-vă și concentrați-vă pe idei, nu pe useri.

Și ca să fie clar: am scris ca moderator. Considerați acest mesaj ca pe o ultimă avertizare verbală în privința tonului nepotrivit și a atitudinii agresive față de cei care scriu în topic și nu vă împărtășesc opinia.

Edited by althea, 19 December 2016 - 12:30.
completare

neafloricadinobor, on 18 decembrie 2016 - 17:56, said:

neafloricadinobor, on 18 decembrie 2016 - 17:56, said:

neafloricadinobor, on 18 decembrie 2016 - 17:56, said:

Mulțumesc. Insultele care vin de la dumneavoastră sînt adevărate complimente. Aș intra la bănuieli dacă vreodată ați începe să fiți de acord cu mine, iar dacă m-ați lăuda mi-aș face griji de-a binelea. Insultele astea sînt un semn bun.

mut, on 18 decembrie 2016 - 18:29, said:

Da, dacă se vor schimba definițiile iar romanică va însemna altceva, s-ar putea ca româna să nu mai fie încadrată la limbi romanice. E adevărat.

Dar în aceeași idee nu mai putem discuta despre nimic și ajunge la nici o concluzie, pentru că, cine știe, poate în viitor se vor schimba sensurile cuvintelor și ceea ce afirmăm nu va mai fi adevărat. Eu unul nu sînt atît de nihilist. Cred că putem lucra cu definițiile actuale și face afirmații pe baza lor. Cînd vom avea nevoie de alte noțiuni, le vom inventa și le vom defini atunci.

Nu știu de care criterii de definire vorbiți. O limbă romanică e o limbă care se trage din latină. Gata „criteriul de definire”.

neafloricadinobor, on 18 decembrie 2016 - 19:18, said:

Dacă e așa clar înseamnă că vă va fi foarte simplu să și demonstrați. Aduceți altă definiție a noțiunii de limbă romanică, s-o vedem.

Ce să iti demonstrez eu ţie? Ţie nu îţi poate nimeni demonstra ceva. Demonstarţia că româna e romanică e făcută de multă vreme şi s-a predat la şcoală. Nu o ştii? Cred că te faci că nu o ştii. O ştiu aproape toţi care au trecut prin şcoală. Demonstraţia s-a făcut pe comparaţie de cuvinte. Limba e romanică pt că are cuvinte de sorginte latină. Asta a fost demonstraţia. Eu nu zic că e bună sau rea. Zic că asta a fost demonstraţia. Prin urmare e clar că dacă nu mai sint acele cuvinte de origine latină, noi şi vechi, in limbă ci vin altele de origine slavă, limba nu va mai fi romanică.
Asta e. Nu mai am de adăugat ceva că am zis destul.

althea, on 19 decembrie 2016 - 12:05, said:

Uite că nu imi mai place de tine și de aia nu mai vreu să scriu pe această arie.

Breh, io vad argumentatia din variante cam asa:

Varianta 1:
1) La origine imba romana este de fapt dacica
2) Din momentul in care pur teoretic limba daca a preluat 90% din lexicul latinei vulgare, atunci brusc devine de origine romana

Conform argumentatiei lui Japan, deoarece o preluare ipotetica de 90% din lexicul slav nu ar transforma originea latina intr-una slava, atunci Varianta 1 este la fel de falsa, conform aceleasi argumentatii folosite de Japan. Daca Japan accepta varianta 1, atunci trebuie sa accepte automat, ca la preluarea a 90% din lexicul slav, limba devine de origine slava, precum devenea de origine latina din cea dacica.

Varianta 2:
1) Indiferent ce limba ar fi vorbit dacii, aceasta a fost uitata in totalitate
2) O limba noua derivata din latina vulgara se naste in Dacia

Japan are dreptate cu conditia ca treaba asta sa fie demonstrata cu texte stufoase. In caz ca nu exista, atunci agumentatia se numeste ipoteza fara suport. Observam, ca punctul 1 din Varianta 2 este absolut esential, daca Japan sustine, ca preluarea ipotetica a 90% din lexicul altei limbi nu muta originea limbii catre sursa respectiva.

AdiJapan, on 19 decembrie 2016 - 13:22, said:

Definitiile evolueaza si ele, pe masura ce lucrurile din jurul nostru se schimba. Se mai modifica definitiile, standardele, criteriile etc.
Cand se va intampla ca o limba sa cunoasca o asemenea schimbare masiva (ca in ipoteza din titlu + alte schimbari gramaticale), e posibil ca unu' destept sa vina si sa spuna ca o limba este "asa" daca acea limba are originea "cutare", iar vocabularul ei inca mai pastreaza cuvinte de originea "cutare" in proportie relevanta. Ti se pare prea putin probabil?

Off topic: apropo de schimbarea criteriilor, mi-am adus aminte de reclama asta:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/DjZAbeGcxEo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
:-))

vata_pa_batz, on 19 decembrie 2016 - 21:58, said:

Punctul 1 nu e esențial. Doar punctul 2.
Româna a evoluat din latina vulgară vorbită în zonă.
Dacă te apuci de studiat lingvistică o să ai acces la textele stufoase care au demonstrat asta. Dacă nu, rămîne să crezi specialiștii pe cuvînt, cum facem toți în cazul disciplinelor/științelor/meșteșugurilor la care nu ne pricepem.

neafloricadinobor, on 19 decembrie 2016 - 16:56, said:

Sper să vă treacă repede.

neafloricadinobor, on 19 decembrie 2016 - 16:56, said:

Iarăși ați citit din doi în doi și-ați înțeles pe-alături. Vă cerusem să demonstrați ce ați spus, și anume că definiția „mea” pentru limbile romanice e clar falsă. Și vă mai cerusem să aduceți o definiție care să spună că limbile romanice sînt acelea care au anumite însușiri.

Dar nu mai sper.

mut, on 19 decembrie 2016 - 23:08, said:

Da, mi se pare improbabil. Există deja clasificări ale limbilor pe mai multe criterii. Mi se pare foarte probabil ca una din clasificări, și anume cea bazată pe înrudirea limbilor, să se păstreze în continuare, iar pe lîngă ea să se folosească clasificări după lexic, structură gramaticală, fonologie etc. Clasificările mixte – limba să aibă originea cutare și o proporție x din lexic de originea cutare – mi se par inutile. N-ai decît să pui limba în mai multe clasificări, care poftești, și gata bîlciul.

În plus clasificările după originea cuvintelor din lexic au cel puțin cîteva probleme majore:

- Trebuie să alegi (arbitrar) ce cuvinte iei în calcul. Ce faci cu arhaismele care se mai folosesc numai foarte rar sau numai la țară sau numai în literatura beletristică? Ce faci cu neologismele care abia încep să fie considerate ca aparținînd lexicului? În funcție de deciziile astea, proporțiile care rezultă pot diferi foarte mult, pentru că, de exemplu, o bună parte din slavisme au devenit arhaice, iar o bună parte din neologisme sînt anglicisme.

- Trebuie să stabilești dacă iei în calcul și frecvența uzului, iar dacă da, atunci trebuie să alegi ce uz iei în calcul. De exemplu în exprimările bisericești, în cele tehnice, în cele pentru tineret etc. ponderea cuvintelor diferă foarte mult și odată cu ea analiza lexicului va da rezultate diferite.

- Trebuie să stabilești ce înțelegi prin originea unui cuvînt. Foarte adesea nu e simplu. Sînt cuvinte care au intrat în română pe mai multe căi, de exemplu simultan din franceză și italiană, sau cuvinte care nu știm de unde vin, cuvinte despre care nu știm dacă le au ungurii de la noi sau noi de la unguri. Apoi unde ne oprim în istoria unui cuvînt? La limba imediat dinaintea intrării în română? Sau mai înainte? Cît de înainte?

Și apoi la ce-ar folosi clasificarea limbilor după lexic? Ar contribui la cunoaștere sau ar fi doar încă o teorie a bățului de chibrit?

Să demonstrăm că un nebun e nebun? Păi, cum să demonstrezi unui nebun că e nebun sau unui prost că spune prostii? Nu se poate asta. Cum să îi demonstrezi unuia fără caracter că nu are caracter? De aceea spuneam că în asemenea caz trebuie un judecător. Am văzut că nu se află aici un judecător. E clar că lui Japan nimeni nu i/a putut demonstra ceva, dar el crede că demonstrează altora pt că e încăpățînat și oamenii renunță să se ia cu el.A avut Japan discuții multe în contradictoriu. În unele nu avea dreptate, dar oamenii au renunțat repede la cearta cu Japan. Am vrut să renunț la discuție. Ți-ai găsit! Poftim; se ține de capul meu și cere prostrii în continuare. Acum cere să ii aduc lui o definiție care spune că limbile romanice sînt acelea care au anumite însușiri. Cînd discuți cu asemnea indivizi inculți te apucă o mare lehamite. Adică e clar pt toți cei care au trecut prin liceu că s-a demonstrat înrudirea dintre limbile romanice și descendența lor din latină pe bază de lexic în primul rînd. japan zice că să demonstrez eu asta. A sceris Alexandru Rosetti o carte groasă cît cartea de telefon a capitalei în care demonstrează cum a evoluat romîna din latină, demonstrația fiind făcută în principal pe bază de lexic, adică apă ar proveni din aqua, pămînt din pavimentum, cap din capus, mînă din manus etc. Păi, dacă e ultracunoscut acest lucru, cum să vin eu să îi demonstrez unuia care zice că nu știe acest lucru. Moderatoarea a absolvit precis un liceu și precis știe ce spun eu. Cred că a intrat o frică în ea de acest Japan că nu are curaj să spună ceva.
NU am înțeles pe alături, Japane. Asta e altă afirmație obraznică și goală de a ta.
Evident definițiile se schimbă și ele, există mai multe definiții pt același lucru, criteriile se pot schimba, adică forumistul mut are dreptate. Astea sînt lucruri foarte cunoscute. Ei, bine, Japan se apucă să îl contreze aiurea cu fraze găunoase ca de ex:„Da, mi se pare improbabil. Există deja clasificări ale limbilor pe mai multe criterii. Mi se pare foarte probabil ca una din clasificări, și anume cea bazată pe înrudirea limbilor, să se păstreze în continuare, iar pe lîngă ea să se folosească clasificări după lexic, structură gramaticală, fonologie etc. Clasificările mixte – limba să aibă originea cutare și o proporție x din lexic de originea cutare – mi se par inutile.” Repetă aceeași prostie enormă că una din clasificări e pe înrudire, de fapt asta este clasificarea limbilor. Zice că s-ar putea face clasificări după lexic. Păi, după lexic se stabilește înrudirea. japan incă nu a aflat ori a priceput eronat. După fonologie s-au făcut niște clasificări, de ex limbi balcanice.
În continuare Japan relativizează și complică lucrurile pe care mut le-a spus clar, conform unui obicei vechi al lui, ca și cum mut ar fi spus ceva greșit.
Are și fani, văd. Ce vă place la Japan, că bate apa in piuă, că cere demonmstrații pt lucruri ultracunoscute, că contrazice afirmații clare și adevărate (acum pe mut), că își jignește interlocutorii (ați citit din doi în doi)?

abancor, on 20 decembrie 2016 - 09:29, said:

dacă ai fost atent la discuție ai văzut că nu am contrazis acest lucru și nimeni nu a contrazis. dacă ai frunzărit acele texte stufoase ale lingviștilor ai văzut că demonstrațiile sînt pe bază de lexic. Spune asta aici. Ai văzut că demonstrațiile sînt pe bază de lexic, adică pe bază de lexic s-a stabilit înrudirea dintre limbi? Despre asta este discuția.

Iaca ce face Japan. Scrie o enormitate și dacă îl contrazice cineva începe cu jigniri, relativizare, deplasarea subiectului, învîrtitul în logică circulară. Iată mostre din postările lui. În paranteză comentarii ale mele. El scrie într-un stil superior, obraznic și provocator:

Un sfat: nu mai spuneți asta nici în șoaptă, că vă descalifică automat. Apartenența unei limbi la o familie nu se judecă după lexicul împrumutat. Lexicul românesc putea să fie 90% slav (și nu era nici pe departe), că româna tot limbă romanică ar fi rămas.
O limbă este sau nu romanică după cum se trage din latină sau nu. Deci înrudirea e criteriul. Este posibil ca o limbă să împrumute masiv din altele și astfel să ajungă la un lexic 90% străin, dar asta nu-i schimbă înrudirea.
Iar înrudirea se poate analiza acelor aspecte ale limbii care se schimbă extrem de greu:
- partea de bază a lexicului, formată din cuvintele esențiale ale limbii, care exprimă grade de rudenie, părți ale corpului, acțiuni cotidiene, culori etc.;(după care Japan scrie că nu pe bază de lexic se stabilește înrudirea ci pe bază de ...descendență. Genial! Și acest fapt cum s-a constatat, nu pe bază de lexic?)
- morfologie, felul în care se flexionează cuvintele.
Oricît s-ar schimba o limbă, originea ei nu se schimbă. Mi se pare ciudat că e nevoie să vă spun un fapt atît de evident, dar iată că e nevoie.(Ciudat e să creadă cineva că oricît s-ar schimba o limbă ea să mai rămînă de aceeași origine. Păi, dacă se va schimba într-o mare măsură își va schimba și originea, adică româna a evoluat din latină iar apoi altă limbă a evoluat din română, deci limba evoluată din română nu maoi poate fi de origine latină ci de origine românească ori alta, dar nu mai e de origine latină. Asta contrazice Japan, adică un lucru absolut clar.)
Ce mai trebuie demonstrat? Apartenența unei limbi la o familie se judecă după originea ei, după înrudirea cu limbile din acea familie, adică după trecutul acelei limbi, nu după starea ei actuală și în nici un caz după elementele care au apărut mai tîrziu în limbă. Ce nu e clar? (ca să stabilească aparteneța se judecă după starea ei actuală, iar asta e clar pt cei mai mulți, mai puțin pt tine și pt prietenii tăi)
Am impresia că nu știți ce e aia origine. Vă rog, interesați-vă și apoi mai vorbim. Originea e una, iar asemănarea e alta. O limbă se poate schimba pînă devine de nerecunoscut, dar prin asta nu i se schimbă originea.(ha..ha. Păi, dacă se schimbă foarte mult va fi altă limbă și atunci nu mai are originea inițială, domnule Logicgreșit)
Eu zic să mă citiți și să mă citați mai atent. N-am spus că nu contează vocabularul. (minciună sfruntată. Chiar asta spune sus de tot, că poți să bagi 90% cuvinte slave, dar româna va rămîne romanică. Poftim de vorbește cu unul care se contrazice de la o postare la alta! A spus din prima că poți să bagi 90% vorbe slave, iar acum cică nu a spus el că nu ar conta vocabularul. Oare Japan uită repede ce spune sau o face intenționat ca să enerveze?)

neafloricadinobor, on 21 decembrie 2016 - 22:41, said:

N-am zis așa ceva.

neafloricadinobor, on 21 decembrie 2016 - 23:15, said:

Am zis că înrudirea nu se stabilește pe baza lexicului împrumutat. ÎMPRUMUTAT.

Iar descendența nu se stabilește simplu pe baza asemănărilor de lexic, ci pe baza deducerii unor reguli de evoluție fonetică a cuvintelor (pe lîngă alte argumente precum cele care țin de morfologie). Nu asemănarea dintre pămînt și pavimentum e cea care ne spune ceva despre originea limbii române, ci, de exemplu, absența sistematică a v-urilor (și b-urilor) intervocalice în cuvintele românești față de cele latinești. Astfel de corespondențe arată ce procese fonologice s-au produs la transformarea latinei dunărene în română. ele nu pot fi explicate altfel decît prin înrudirea românei cu latina. Iar cum v-urile nu puteau să apară aiurea în mijlocul cuvîntului, deducem că româna descinde din latină și nu invers.

Sigur că, în lipsa unor texte vechi, tot ce putem analiza azi este limba actuală, și sigur că limba se manifestă prin cuvinte. Dar asta nu înseamnă că descendența se stabilește lexical. E o mare diferență între analiza cuvintelor și analiza lexicului. Tot în cuvinte găsim și morfologia, și fonetica, și semantica, și sintaxa, dar nu înseamnă că le băgăm pe toate la analiză lexicală.

neafloricadinobor, on 21 decembrie 2016 - 23:15, said:

Cum dracu să se mai schimbe originea limbii?! mi-e imposibil să înțeleg cum puteți spune așa ceva. Probabil nu înțelegem același lucru prin limbă, prin origine sau prin schimbare.

V-a explicat foarte bine Abancor cu arborele limbilor. Limbile evoluează tot timpul, dar arborele de pînă la momentul respectiv nu mai poate fi schimbat, pentru că e în trecut. Dar viitorul nu e scris încă. Prin orice schimbări va mai rece româna de acum înainte, craca asta pe care stă ea va fi aceeași, pe veci. Româna nu are cum sări pe craca limbilor slave sau semitice sau sino-tibetane.

În schimb se poate întîmpla ca româna să fie înlocuită de o altă limbă, adică vorbitorii ei să înceapă să vorbească altceva, așa cum s-a întîmplat cu mii de limbi pînă acum, între care limba dacă. Dar asta nu înseamnă că româna sare pe altă cracă, ci doar că dispare.

neafloricadinobor, on 21 decembrie 2016 - 23:15, said:

Iarăși, oricît s-ar schimba ceva, originea lui nu se mai schimbă. Originea înseamnă trecutul, proveniența, descendența. Astea nu se pot schimba.

neafloricadinobor, on 21 decembrie 2016 - 23:15, said:

Vocabularul ÎMPRUMUTAT!

AdiJapan, on 22 decembrie 2016 - 14:17, said:

E foarte simplu. Dacă o limbă va suferi o influență masivă, chiar sub 90% din lexic, ea va suferi și transformări gramaticale. În acest caz va fi vorba de altă limbă, deci originea ei va fi una nouă.
Deci originea unei limbi vechi de ex română, nu se mai poate schimba. În cazul în care suferă influențe masive avem de a face cu altă limbă, una nouă, care evident va avea altă origine decît cea veche.Cu 90% cuvinte slave va fi o limbă slavă. Cu 90% cuvinte maghiare va fi o limbă din grupa maghiară, chiar dacă nu va fi identică cu maghiara. Mi se pare clar și simplu.

Da-ne un exemplu de limba a carei origine s-a schimbat.

Eu zic ca ramana e derivata din limba turca. Doar avem sugiuc, sarmale, bacsis, rahat, rabat, si altele.
Si imi motivez prin faptul ca am fost cateva sute de ani sub cizma ienicerului.Si cand ii dadeam tributul trebuia sa ii invatam limba, ca sa numaram pungile cu bani. Один, два, три,, etc, hi, hi....
Vai, cum am putut sa gresesc Bir, iki, üç
V-am bagat piatra .. Poftim de discutati..
Da, si eu mai am cateva ore de stat la slujba si peste cateva zile e Craciunul.. Asa ca am tras tare si am scapat de toate obligatiile pt job, dar la dracu, nu pot sa plec.. Asa ca imi pierd vremea cu discutii ridicat, adica elevate si extrem de  _intelectuale...

neafloricadinobor, on 23 decembrie 2016 - 09:45, said:

Am înțeles. Deci problema stă în imprecizia dureroasă cu care folosiți cuvintele.

Dacă avem de-a face cu o limbă nouă, atunci nu avem de-a face cu influențe, nici măcar masive, ci cu oameni care renunță la o limbă și încep să folosească alta (eventual cu rămășițe din cea inițială) prin fenomenul de asimilare. În cazul ăsta originea limbii inițiale nu se schimbă, ci se schimbă limba cu totul. De exemplu, o parte din românii care trăiau în Serbia sau în Ucraina au trecut de la română la limba slavă a populației majoritare de acolo. Fenomenul se poate produce brusc sau treptat, de exemplu prin familii mixte, în care copiii bilingvi ajung să prefere limba comunității.

Dacă în schimb putem vorbi de influențe, inclusiv masive, atunci limba inițială își păstrează continuitatea în uzul populației respective, deci și originea. Așa se face că engleza rămîne o limbă germanică deși are lexicul mai mult romanic, japoneza rămîne japonică deși majoritatea lexicului e chinez, malteza rămîne semitică deși lexicul e majoritar romanic etc.

Chestiunea dificilă este cum evoluează o limbă sub influența alteia, care sînt procesele și care sînt rezultatele. Într-o parte din cazuri limba care primește influența își păstrează continuitatea, inclusiv cînd acea influență este masivă. În altă parte din cazuri limba este înlocuită de tot, deci dispare din zona respectivă. Astea sînt cazurile de departe cele mai frecvente. Dar, în cazuri foarte rare, se poate naște o așa-numită limbă creolă, în care amestecul a două sau mai multe limbi este atît de intim (inclusiv la nivel gramatical și în vocabularul de bază), încît nu mai poți spune că limba are originea X sau Y. E ca un mulatru despre care nu mai poți spune că e nici negru, nici alb (sau poți spune că e și, și). O limbă creolă e greu s-o pui în arborele genealogic al limbilor, pentru că ar trebui s-o pui simultan pe două ramuri distincte.

Întrebarea e în ce situație româna ar fi putut ajunge să aibă 90% din lexic de origine slavă. Iată trei căi posibile:

1. Prin împrumuturi succesive distribuite pe o perioadă mare de timp. Atunci româna și-ar fi păstrat continuitatea, deci chiar ajungînd la 90% lexic slav ar fi avut aceeași origine latină. (Înrudirea nu se schimbă prin împrumuturi.)

2. Prin renunțarea la română și îmbrățișarea limbii slave respective. Atunci lexicul nu ar fi fost numai 90% ci practic în totalitate slav. Româna ar fi dispărut, cel puțin din zona în cauză. Limba vorbită de populația respectivă ar fi fost evident o limbă slavă, eventual cu rămășițe românești: nume de locuri și persoane, cîteva cuvinte, elemente de pronunție, elemente de topică.

3. Prin creolizare. Atunci ar fi fost neclar ce origine ar fi avut noua limbă. În orice caz, limba aceea ar fi arătat cu totul altfel. Limbile creole se remarcă, de exemplu, printr-o morfologie extrem de simplificată: fără cazuri, fără persoane, timpuri mai puține, flexionări reduse la esență (poate chiar fără distincție singular-plural) etc.