Nostalgia - Ce este si cum functioneaza?!

Bunicul meu a trait rau in mare parte din viata sa(eu asa percep!), a prins razboi, boala, etc si in ciuda faptului ca in ultima parte a vietii a fost mai prosper si mai liber decat a fost vreodata el tot nostalgic era dupa vremuri trecute, in ciuda oricarei evidentei si a logicii! Era nostalgic dupa vremuri inchipuit mai bune!  Bine, bine, vorbeam cu el, si le luam punct cu punct si comparam lucruri, situatii, preturi, etc, Imi dadea dreptate, dar in secunda doi....puf! Uita, parca uita! "Tot mai bine era pe vremea lu'!" - De ce tataie?! Toate erau mai rele in fara de baba, care era tanara...! Bunicamea lafel; "- Nu era lumea bolnava ca acum?! " - Cum Maie, ai uitat ca ti-a murit mama si sora cand erai mica de o boala grava dar tratabila?! Ai uitat?! Etc! Cum asa?! Cum functioneaza nostalgia asta?! De unde atata amnezie, lipsa de logica?! Sa fie cauza acestei atitudini frustrarea cauzata de un anumit tip de neputinta specifica varstei, lipsa de educatie?! Se simt ignorati?! De unde vine nemultumirea asta! Sau e patologie specifica varstei?! A! Si voteaza nene! Tot ce mai retrograd si mai populist. Voteaza in dusmanie parca!
LE
Voi cum explicati nostalgia penibila dupa vremea lu'...!

Edited by since2004, 01 December 2016 - 17:07.

Nostalgia? Intrebati-l pe djl.

Cand eati tanar totul e mult mai misto.

Hai ca e simplu.
Constient sau nu, isi regreta tineretea.
Exact ca in bancul ala cu batraneii care isi aminteau ce bine era pe vremea lui Stalin, ca pe vremea aia mai ... puteau si ei anumite chestii.
Si eu am momente cand regret, de exemplu, anii `90. Dar doar pentru ca era bine ca eram copil, nu ca era bine in general pe vremea aia.

Poate e confundata (si de-o parte si de alta) nostalgia tineretii cu nostalgia dupa un anumit regim politic.
Capacitatea de adaptare cred oricum mai scade inaintand in varsta, dar sunt mai multi factori de luat in considerare (oportunitatile avute, deschidere spre nou, educatie, personalitate etc).

since2004, on 01 decembrie 2016 - 17:05, said:

Poate nu stie cum sa-ti explice de ce considera ca inainte era mai bine.

Oamenii de pe vremea lui aveau o siguranta din proprietatile pe care le detineau, stiau ca lucrurile functioneaza corect/etic si sunt stabile.

Ca exemplu, un maramuresean spunea ca maramuresenii de la sat ii dispretuiesc pe cei de la oras, pentru ca cei de la oras daca nu primesc salariu la timp sunt muritori de foame.
Ei aveau podul si beciul plin, animale in batatura si pot supraveitui un an fara sa le de statul ajutor sau altceva.
Apreciau independenta pe care le-o asigura proprietatea.
Ei munceau ca sa faca zestre pentru copii, sa aiba din ce trai.
Daca nu mai puteau muncii puteau da terenul in arenda si tot aveau un venit sigur.

Un salariat ce are? Este la discretia statului, si cand statul este corupt riscurile sunt majore.

Comunistii au confiscat averile ca sa-i faca pe toti sclavi.
Acum poate ti se pare normala sclavia de salariat, dar pentru ei nu e o situatie normala.

Edited by Moftangiu, 01 December 2016 - 17:18.

Coposu a fost intrebat cand a fost mai fericit, in timpul comunismului sau dupa 89...
Omul a spus : atunci cand eram tanar!
Chiar si cand erati la inchisoare?
Da,...chiar si atunci!

La bunicul tău e vorba de nostalgia după tinerețea pierdută. Ce este așa de greu de înțeles?

@since2004 asa ca paranteza, lasa-l sa-si expuna ideile, n-o sa poti sa-l schimbi la varsta asta. Si vorbeste cu el, nu-ti dai seama dar ii face placere sa vorbeasca despre trecutul ala "bun". Cand n-o sa-l mai ai, o sa-ti para rau, crede-ma.

since2004, on 01 decembrie 2016 - 17:05, said:

o sa afli cand o sa ajungi la varsta aia, si o sa iti explice nepotii ce misto este sa ai programe de inteligenta artificiala instalate pe ochelarii cibernetici, care sa iti ghideze orice decizie in viata.
ai doar putintica rabdare.

Quote

Nostalgia este un film de marele regizor rus Andrei Tarkovski, si functioneaza pe principiul dramei psihologice.

Un scriitor rus, Gorceakov, pleacă pe urmele unui compatriot, un muzician exilat în Italia secolului al XVIII-lea, în scopul scrierii biografiei acestuia. Ajutat de o traducătoare, Eugenia, cu care consumase o poveste de dragoste, el parcurge Italia de nord, de la Roma la Arezzo. Dorul de casă, de Rusia natală macină sufletul lui Gorceakov, paralizându-i orice putere de acțiune, dar și inițiativa de întoarcere acasă. Peregrinările lui alternează între o capelă pictată de Piero della Francesca, Roma și zona piscinei termale a Sfintei Catherina, în care pensionarii hotelului din apropiere vin să se scalde. În acest loc Gorceakov îl descoperă pe Domenico, fost profesor de matematică, un mistic aproape nebun, care meditează la sensul existenței. Cei doi împărtășesc convingeri comune asupra tragediei civilizației; în plus, simplitatea sufletească a lui Domenico îi dă curajul de a acționa. Împrietenindu-se, Domenico îl ajută pe Gorceakov să-și depășească nesiguranța interioară și îi dezvăluie taina unui ritual expiator. Apoi pleacă la Roma pentru a-și da foc, demonstrativ, în piața Capitoliului; în timp ce se stropește cu benzină pe statuia lui Marc Aureliu, Domenico predică mulțimii impasibile adunate la „spectacol" despre sensul uitat al existenței, despre alienarea și lipsa de credință în care s-a afundat omenirea. Ascultând sfatul lui Domenico, Gorceakov traversează bazinul toscan, ținând o lumânare aprinsă în mâini. Ritualul e repetat cu răbdare, până când scriitorul reușește să atingă peretele opus al piscinei, păstrând flacăra aprinsă. Gorceakov își depășește starea de neputință interioară, dar rămâne prizonier al exilului.

Edited by Pollux, 01 December 2016 - 17:33.

dark, on 01 decembrie 2016 - 17:26, said:

Eu zic ca e destul de complexa problema si nu usor de inteles. Nu e doar nostalgie asa... doar transmisa oral ci ea are efecte in practica; comportament la urna de vot, comportament de consum etc Chiar si eu sunt nostalgic dupa anumite chestii(nu mai sunt la prima tinerete) dar nu sunt irational sa zic ca alb e negru sau invers. Eu zic fara sa am nici un fel de cunostinte, asa, intuitiv ca nostalgia asta are si o componenta patologica specifica varstei, altfel nu-mi explic. Cum explici nostalgia bunicii pentru anii 40 cant taicasu era prizonier la rusi(l-am cunoscut si eu) si maicasa si una din surori mureau de saracie si boala acasa fiind?!
LE
Pe astia de au intre 55 si 75, fosti proletari, nici tarani nici oraseni, ii inteleg mai usor; sunt niste inadaptati, niste ofticosi, niste frustrati, dusmanosi, ranchiunosi! Erau scula pe bascula! Se oftica ca nu mai pot fura si ei asa cum au furat o viata intreaga.

Edited by since2004, 01 December 2016 - 18:30.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/WiTgn5QH_HU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

initial era considerata o boala
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/WiTgn5QH_HU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
PS on64 gand la gand cu bucurie

Edited by Baghe, 01 December 2016 - 18:50.

"Pusca si cureaua lata
Ce barbat eram odata
La vanat de prin munti si vai
Cu ortasii mei"

Aceasta-i nostalgia, omul la batranete se gandeste cu nostalgie la vremurile cand era puternic
si impreuna cu prietenii/colegii invingeau multe greutati de neinchipuit:
-razboiul pe front;
-foametea si lipsurile;
-prigonirea politica, puscaria;
-alergatul pana la epuizare pe campiile patriei la "muncile agricole";
-s.a.m.d.
Cu toate greutatile, tinerii de atunci  se bucurau ca le inving, ca traiesc,
ca erau puternici si erau uniti in necazuri, beau un pahar de vin, petreceau si se simteau bine impreuna.
Astazi multi batrani, mai au doar amintirile de odinioara, si ajunsi la neputinta,
neaga in marea majoritate prezentul in care nu prea mai sunt bagati in seama si se simt marginalizati, saraciti.
Oamenii erau mult mai uniti fata de astazi, datorita necazurilor comune.
Bineinteles ca erau si unii favorizati ai societatii, nomenclaturisti, militieni etc. ,
care acum sunt nostalgici dupa viata buna ce au dus-o si mai apar si pe la TV-uri.

dark, on 01 decembrie 2016 - 17:26, said:

da, e clar ca devenim nostalgici dupa ceva ce odinioara ne facea placere, ne facea sa ne simtim mai bine in comparatie cu prezentul.
evident ca bunicu-su s-a simtit mult mai bine in tinerete, chiar daca "contextul" social in care a fost tanar nu a fost o perioada tocmai favorabila pentru cei multi...
la urma urmei nu percepem necazurile altora decat "de afara"si daca in general ne simtim bine in pielea noastra, ramanem oarecum detasati de suferintele prin care trec cei din jurul nostru, mai ales daca nu suntem legati/ conectati afectiv de cineva...sentimentul nostalgiei este strict legat de perceptia personala fata de ceva ce am dori sa retraim...dar cumva nu este posibil in prezent: tineretea pierduta poate genera un astfel de sentiment.

since2004, on 01 decembrie 2016 - 17:05, said:

Chiar daca bunicul tau a trecut prin perioade grele in viata lui in trecut a avut un atu important: a fost tanar si capabil sa treaca peste acele greutati...(razboi, boala, etc.) Probabil cu trecerea timpului ajungi acolo sa nu mai gestionezi asa de bine schimbarile majore din societate si poate simti putin ca nu te mai poti orienta intr-o lume in care valoarea lucrurilor se schimba atat de repede si cu atata usurinta...

Edited by GRATEFUL, 02 December 2016 - 00:29.

In afara de ideea ca majoritatea isi regreta tineretea, eu ma mai gandesc la o varianta. Oamenii de obicei nu stau bine intr-un context, mereu isi doresc sa faca si altceva, sa schimbe mediul, rutina, iar perioadele din trecut sunt ceva diferit si de dorit din cauza dorintei de schimbare, de abatere de la cursul normal. O intoarcere in timp ar fi acea schimbare, acea rupere a rutinei.

Le dați a priori circumstanțe de bune intenții bătrânilor noștri. Eu am mai identificat un mecanism. Conflictul între generații. Și pentru că de multe ori nu au argumente în disputele cu tinerii țin să proiecteze în discuție o imagine idilică a vremurilor apuse, ca un ascendent moral asupra interlocutorului mai tânăr. Problema lor este ca generația mai tânără deși nu a trăit vremurile alea e informată și din alte surse.

Notsure, on 02 decembrie 2016 - 13:30, said:

pai, nu te poti intoarce in trecut...
dorinta de schimbare nu ar trebui focalizata mai degraba pe viitor...spre lucruri noi care ti-ar putea oferi ocazia sa evadezi din rutina prezenta si in acelasi timp sa te faca sa te simti mai implinit, mai liber...mai fericit?

dar, am observat ca oamenii de la o anumita varsta tind sa se ancoreze in trecut, evocand, rumegand evenimente de demult apuse pe care uneori sunt capabili sa le cosmetizeze intr-o oarecare masura, daca prezentul nu le ofera prea multe satisfactii.

caiuscorneliu, on 02 decembrie 2016 - 16:21, said:

eu cred ca conflictul intre generatii apare si din cauza ca fiecare generatie creste intr-un context socio- cultural putin diferit fata de precedentul si apoi mai este vorba si de schimbarea produsa de anii in care castigi "experienta vietii" si incepi sa vezi lucrurile putin mai diferit in comparatie cu anii tineretii, cand crezi ca vei putea schimba lumea....