"Acasa nu face asa" despre mamele din romania

Poti sa dezvolti putin ce intelegi prin "il potolesti in mod non-violent". La modul serios acum, concret, ce crezi tu ca poate aia sa faca non-violent cu un copil care face de parca a scapat din cusca?

Il opreste din miscare, si il imbratiseaza cu dragoste in locul ei

Visezi, zau asa, si nu spun cu rautate, pe bune tu vorbesti din imaginatie.

@denache, in functie de varsta copilului se poate avea o discutie cu el.

 adds, on 11 noiembrie 2016 - 14:44, said:

...sau ce i s-a permis sa faca, dupa cum spuneam.  Inainte sa fii socat/a, incearca sa citesti si sa determini daca chiar e nevoie sa fii socat/a sau n-ai inteles tu despre ce discuta.

Da, normal ca era plictisit copilul la un drum de nu stiu cate ore cu autocarul, si eu ma plictisesc, dar eu am invatat sa nu fac ca toate minunile cand ma plictisesc, copilul inca invata sa-si gestioneze impulsurile. De-aia nu supui un copil la un drum de nu stiu cate ore cu autocarul (ca nici lui nu cred ca-i face placere sa urle ca apucatul, de obicei o face pentru ca are un discomfort) si nu supui nici bietii vecini de drum la nu stiu cate ore de urlat in autocar.

 denache, on 11 noiembrie 2016 - 16:33, said:

Ii distragi atentia de la urlat si ii dai ceva de facut. In cele mai multe cazuri copilul nu urla de drag de a urla, pur si simplu are o frustrare (in acest caz probabil plictiseala) pe care inca nu are capacitatea de a o gestiona. Daca tu ca adult l-ai pus in situatia respectiva (situatie care uneori poate fi evitata - daca e drum foarte lung, faci un efort financiar si iei avionul - sau care uneori nu poate fi evitata si atunci ti-o asumi si faci tot ce poti pentru a trece cu bine peste ea), tot tu ca adult trebuie sa ii oferi copilului si mijloacele de a o gestiona. Adica in acest caz particular, sa ii elimini plictiseala vorbind cu el, jucand jocuri, alergand prin parcare cand sunt opriri sa-si consume energia sau ce altceva consideri tu ca il mai ajuta pe copilul tau sa se distreze/relaxeze. De asemenea, inainte il pregatesti pentru calatorie explicandu-i ca o sa fie, o sa dureze, o sa stam, o sa ne ducem intr-un loc frumos si o sa merite ca stam putin in autocar, il intrebi ce jucarii vrea pentru drum, va ganditi impreuna si inventati jocuri pentru drum etc. O fi greu sa tratezi copilul ca pe o creatura care are si ea dorinte si nevoi in loc sa o tratezi ca pe un obstacol in calea linistii tale sau pe o chestie care nu sta unde o pui.

 denache, on 11 noiembrie 2016 - 16:33, said:

Ii pui banda adeziva Moment Power Tape la gura, dar o faci cu blandete, explicandu-i totodata ca restul oamenilor nu au dat bani pe bilet ca sa auda un copil de parinte retardat racnind si alergand printre scaune. Eu, personal, cred ca in Romania multi parinti ignora partea aia esentiala de a-i explica copilului "cu vorba buna" ca nu e vorba numai de el in propozitie, ca mai sunt si alti copii, mai sunt si alti oameni... chestiuni din astea elementare. De ce nu o fac?  Din prostie, nesimtzire si indolenta, din aceleasi motive pentru care nu ar ajuta o batrana sa coboare din autobuz sau sa urce scara de la bloc cu sacosa de cumapraturi.... Din mi-se-n-rupism... Lasa bah, ca decat fraier.. mai bine tupeist.

Edited by rosix, 11 November 2016 - 17:40.

 vyctoras1985, on 11 noiembrie 2016 - 07:53, said:

Are camera lui, dar nu vrea sa doarma singur. Si la 1 noaptea doar nu se culca parintii si ramane copilul treaz sa faca nazbatii prin casa.

 rosix, on 11 noiembrie 2016 - 17:35, said:

Nu doar in Romania se intampla asta, am vazut si unde locuiesc acum destule exemple de genul (ba tavalit pe jos in mijlocul trotuarului, smucit din mana cand pe strada trec autobuze, dat in parinti etc). Unii copii chiar au foarte multa energie iar "vorba buna" poate sa nu aiba efect pentru ei. Aici depinde si care este varsta copilului: degeaba ii spui ca sunt deranjeaza pe altii. Cred va trebui luata o masura care sa-l faca pe el sa vada ce inseamna a deranja pe altii (daca nu esti cuminte nu iesi in pauza sa te joci si astfel vei sta departe de prietenii tai, daca tipi in continuare voi face ceva ce te va deranja pe tine etc). Unii parinti chiar nu ii pot controla, nu se discuta cu invatatorii pentru a se alege o metoda buna de educare a copilului, daca se discuta parintii nu vor tine cont de ea, considerand ca ei stiu mai bine etc.
Am intalnit si situatia unui copil cu autism, la scoala facea progrese insa acasa, deoarece parintii nu stiau sa se poarte cu el si nu acceptau situatia lui, era violent iar in public considerat "prost crescut" si "razgaiat".

 cdsoft, on 11 noiembrie 2016 - 14:09, said:

Sta acasa pe banii platiti de ea din contributiile de asigurari sociale. De aia cele care n-au lucrat in ultimele 12 luni nu iau procent din salariu. Nu vorbesc de cazurile de asistati social.

Si dupa aia vine barbatul si se plange de proasta crestere a copiilor...el unde a fost in astia doi ani (desi nu degeaba se spune "cei 7 ani de acasa"), pe luna ?


PS : Nu vorbesc din teorie. Am trecut prin "terrible twos", perioada in care mi-as fi tras mai degraba una in cap decat sa ies cu ea undeva, oriunde. Dar uite ca vorbitul non-stop din perioada aia nu a fost in van. Si acum tin discursuri...s-a luat o proasta de mine pe plaja in Albena ca de ce vorbesc asa de mult cu copilul. Mai bine ii plantam un smartphone in mana...

Edited by Alka10, 11 November 2016 - 19:39.