Protecție pat

Uneori nu este simplu? cand vine "micul monstru" flamand de la maternitate ..............teorie bla bla, constati ca el putin 50% din pregatiri sunt inutile, si peste 50% din esential a fost ignorat.
Iar daca mai ai si niste bunici binevoitori pe acolo care mai mult incurca cu bunele intenti....

Edited by arg, 19 October 2016 - 10:46.

arg, on 19 octombrie 2016 - 10:43, said:

Eu stiu ca nu e usor. Dar mi se pare mai important (la modul general nu individual) sa sustinem ca se poate - cu atentie, incredere si da, si efort - decat sa zicem ca eu n-am putut deci nu se poate.

arg, on 19 octombrie 2016 - 10:43, said:

Dpmdv, bunicii nu au ce cauta acolo in primele zile.

De altfel, cred ca prima saptamana ar trebui sa fie exclusiv pentru parinti (ok, exceptii sunt intotdeauna...).
Restul pot astepta cu vizitele, copilul nu pleaca nicaieri.

arg, on 19 octombrie 2016 - 10:43, said:

depinde de unde iti faci documentarea, inainte de nastere....mie mi-au fost de mare ajutor sfaturile cumnatei mele, care nascuse cu un an inaintea mea. mi-a spus exact ce imi trebuie in bagajul de spital, pentru acasa, mi-a dat o gramada de hainute, diverse chestii si accesorii (forfecuta ptr taiat unghii, foarte utila la spital, copila s-a nascut cu unghiile cam mari si se zgaria pe fata daca nu i le taia asistenta; perie de par, picaturi anti-colici aduse din anglia, samd).
si sfaturi foarte bune, atat pentru alaptare, cat si pentru ce sa mananc, cum sa ma recuperez dupa cezariana, ce sa folosesc impotriva ragadelor, etc.
am mai citit si pe net, pe un forum pentru parinti si copii, am intrebat cand nu am stiut si pot sa spun ca m-am descurcat mai mult decat onorabil.
mama mi-a fost de mare ajutor in primele doua saptamani dupa ce am nascut, pana m-am recuperat oleaca dupa cezariana si am intrat ntr-o rutina privind programul. apoi am avut grija singura de bebelina pe timpul zilei, tati era la serviciu, mama ma mai ajuta aducandu-mi mancare gatita, atat.
am noroc, atat parintii mei, cat si soacra, sunt genul de oameni care nu se baga cu de-a sila in sufletul si viata oamenilor, daca le-am cerut ajutorul, mi l-au oferit neconditionat, daca m-au deranjat sau nemultumit cu ceva, le-am spus frumos si diplomatic, fara certuri sau reprosuri.

@corinadaniela
Socul este oricum, iti da viata peste cap. Obiceiuri si tabieturi efetiv uiti ca ai avut asa ceva, iti spala creierul.
In general este bine daca ai prieteni/cunostinte/relati care au mai trecut de curand prin asa ceva. Daca te primesc in  sa vizita inveti si sa te familiarizezi cu fenomenul BEBE.
Noi am fost cu pregatirile care nu au fost necesare sub 5%  si tot sub 5% necesare nefacute dar au parut peste 50% si le-am putut face din mers fara probleme.

Edited by arg, 19 October 2016 - 12:11.

arg, on 19 octombrie 2016 - 12:11, said:

sa stii ca ai dreptate. nici nu-mi amintesc prea bine primele doua saptamani dupa ce am nascut, a fost asa un iures de emotii, sentimente si intamplari care m-a pus pe "pilot automat", cum prindeam un ragaz, bagam un pui de somn, ca eram zombi de oboseala.