Ce temperament am?

De ce îmi pun această întrebare? Fiindcă sunt tot tipul depresiv cu problemele după el, foarte sensibil și emotiv, nemulțumit de propria lui viață, care mereu are vreo problemă. Care ar cere atenție de la ceilalți de fiecare dată când se simte singur și trist.
Mi-am amintit de o melodie: Linkin Park - Requiem [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/9Lc6FjkCr3k?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
În clipul în care am auzit piesa acum (nu în cel postat de mine mai sus) am văzut scene dintr-un joc. Imediat mi-a apărut întrebarea: Eu de ce nu mă mai joc? Chiar, de ce? Adică, îmi plăceau la nebunie jocurile cam până la liceu. Apoi am renunțat să mă mai joc atât de mult. Urla în mine nevoia de a comunica, cu ceilalți. Atât. Aș fi putut comunica, cu ceilalți non-stop. Fără jocuri! Stop jocuri! Dar ce am avut eu cu jocurile? Și de ce acum mă feresc de ele ca de dracu'? Ce am cu ele? Le detest? Sunt scârbit de ele? Nu mai văd nimic fain în ele? Nu, nu e asta! Dar ce asta? Deci eu consider că motivul pentru care nu mă mai ating de jocuri este faptul că niciodată n-am reușit să mă joc bine. Mă pierdeam în ele, mă enervam, nu știam să urmez instrucțiunile, nu aveam răbdare. Dacă în single player totul era ok (să zicem) în multiplayer rămâneam în urmă de fiecare dată. Am zis: stop jocuri. Am descoperit muzica, muzica, cu versuri. Cu versuri în română. Am început să ascult cât mai mult rap/hip-hop. Cum nu comunicam aproape cu nimeni, să ascult muzică în română, cu cuvinte, mi se părea o super alternativă. Cel puțin, față de jocuri, simțeam că, cineva comunică cu mine. În jocuri cine să comunice? Computerul? Cine să mă învețe ceva? Cine să mă asculte? Computerul? Apoi am început să scriu mult pe calculator. Așa am descoperit mai multe lucruri despre mine. M-am analizat destul de mult timp și încă o fac. Cred că dacă nu mă apucam niciodată de scris pe calculator nu aș fi descoperit unele puncte importante din viața mea.
Deci, să revin. Mi-am zis că, dacă eu consider că mai bine nu mă mai joc niciodată nimic și în schimb sunt aproape toată ziua trist sau depresiv sau dezamăgit de ceva anume, ceva NU e în regulă. Nu mai suport eu asta! Adică, vorba aia "Până când o viață amară?".
Mi-a zis cineva că poate sunt eu mai melancolic de felul meu. Melancolic? Ce înseamnă asta? Oare poate fi motivul pentru care eu sunt așa cum sunt de fapt temperamentul meu, personalitatea mea? E posibil ca eu să nu am nicio problemă ci doar să fiu așa datorită personalității mele?
Am căutat pe net despre temperamente și am dat pe rezultatul ăsta http://psihoterapiei...-si-cele-4.html
Deci, am mai citit până acum ceva (deci nu azi) despre introversie și extroversie și despre cele 16 tipuri de personalități (sau nu știu cum le spune) și nu de ele aveam nevoie acum.
Am citit doar ce ține de cele 4 tipuri. La o primă citire m-am străduit să înțeleg ce e cu ele, să mă încadrez undeva.
În fraza asta m-am regăsit: "4. Tipul de personalitate melancolică este puțin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele aparținând acestui tip obosesc ușor și sunt susceptibile la stări depresive în condiții de suprasolicitare, sau stări conflictuale.
Este un excelent muncitor pentru activitățile de rutină, desfășurate în condiții cunoscute și obișnuite, care nu necesită decizii prompte și reacții rapide, ei putând desfășura activități de mare finețe, dar fără presiune exterioară. Înzestrat cu multă răbdare, melancolicul are înclinație spre analiză, precizie și minuțiozitate. Fire anxioasă, întră în panică în fața unor situații noi față de care reacțiile lui sunt lente, nu întotdeauna adecvate și uneori chiar paradoxale. Timid în relațiile interpersonale, subapreciindu-și posibilitățile se integrează cu dificultate în grup, atașându-se mai degrabă de persoane și nu de colectivitate. El trebuie încurajat chiar prin supraestimarea calităților sale pentru a putea face față muncii și problemelor care apar."
Nu am mai avut de data asta sincer chef să citesc articolul complet (sunt dispus să citesc ce anume consider că mă ajută însă îmi mai dispare și mie cheful de lectură, ca tot omu').
Apoi am trecut la pasul de a face un test online să văd în care tip mă încadrez. Eram absolut sigur că un asemenea test e de aur? Nu. Dar voiam să văd o părere, dacă mie mi-era mai dificil să hotărăsc singur în care categorie mă încadrez.
Așa că am făcut testul ăsta http://www.kudika.ro...y-ai/index.html
Și am obținut rezultatul ăsta
https://www.dropbox....kudika.png?dl=0
Am văzut butonul de facebook, adică să partajez rezultatul? Ok, m-am simțit foarte incomod legat de ideea de a partaja rezultatul pe facebook. De ce? Fiindcă, cu ce mă ajută odată? Plus că, cine se va uita la postarea mea, în măsura în care să îmi ofere un răspuns care să mă ajute (să scrie ceva așa, degeaba, nu m-ajuta și nu avea rostul)? Și pentru că nu mă simt bine să stau pe facebook. Apreciez la facebook doar faptul că pot conversa cu ceilalți. Că e aplicație de mesagerie instant. Atât. Mă feresc pe cât pot de mult să pierd timpul pe facebook derulând în jos la postări sau jucând ceva joc online. Deci, nu am treabă (iar dacă am treabă cumva, mă străduiesc să nu mai am treabă) cu cei care stau mult pe facebook. E viața lor, nu le pot impune nimic. Dar eu chiar nu simt că mă ajut în nevoile mele.
Iar acum, legat de rezultat. Zice că sunt tipul rațional. Dacă mă gândesc mai bine, legat de site, sunt foarte sceptic. Mi s-au adresat 10 întrebări, cerându-mi-se să aleg niște imagini. Ăsta nu are cum să îmi dea un rezultat bun. Fiindcă eu aleg imaginea pe care cred că e bine și nu neapărat ceea ce mă reprezintă. Și pe partea asta consider că mă ajută mai mult să analizez minuțios cele 4 tipuri decât să fac așa teste aleatorii pe net.
Voi ce spuneți? Deci chiar dacă sunt tip melancolic (nu numai, că pe siteul http://psihoterapiei...-si-cele-4.html scrie că fiecare om e unic cu o combinație de cele 4 temperamente), ăsta nu este un motiv pentru care să mă simt prost, nu unul "să mă împușc în cap pentru asta". Ceea ce știu eu despre jocuri (deși nu mă mai joc de mult timp) este că fiecare caracter are avantajele și dezavantajele sale, are o abilitate specială și unică. Prin analogie, aș putea spune asta și despre mine.
Deci, ce nu am luat în considerare până acum, la ce nu m-am gândit?
Mă puteți ajuta, vă rog tare mult, să mai fac puțină lumină în mintea mea, să parcurg încă o treaptă în a mă cunoaște pe mine?
Și, am uita să spun: Am făcut deci testul ăsta pe net nu de dragul de a-l face, din plictiseala de a nu avea nimic de făcut. L-am făcut cu un scop. Și știu că atunci când am un scop în minte deja nu mai pot fi așa de ușor fraierit și influențat ca atunci când nu aș ști de mine, ce vreau și încotro mă îndrept.

Nu sunt 4 tipuri de temperament, ci 9.
Sunt combinatii a trei caracteristici ale neuronului: energia din neuron (excitat, inhibat), viteza de consum a energiei (rapid, lent), consmul energiei proportial cu sarcina sau disproportional (echilibrat, neechilibrat).

Edited by XORIAN_L, 14 October 2016 - 11:13.

Am avut răbdarea și am citit tot ce ai scris, concluzia este că...problema ta constă în incapacitatea de a simți satisfacție la jocuri pe computer? o anhedonie legată de gaming?
Mi se pare superfluu... Îți faci griji degeaba, dă-le încolo de jocuri, îți îmbolnăvesc ochii, trebuie să stai pe computer nu mai mult de 6 ore pe zi. Jocurile nu-ți aduc nimic bun.

Nu mai ai scapare ...

Eu am temperament flegmatic, cateodata melancolic.

Edited by lotharragnar, 14 October 2016 - 12:05.

Nu stiu daca e la misto sau nu, am inteles ca nu te mai satisfaci si nu te mai simti implinit practicand gaming-ul. Pai logic, daca doar asta stii sa faci, e ca si cum ai locui intr-un bordel plin de bunaciuni de 20 de ani si faci sex de cate ori ti se scoala, la cel mai propriu mod, incerci toate perversiunile si fetish-urile, si dupa un timp vezi ca te termini prea repede si nu se mai scoala. Am auzit ca, cu drogurile e diferit, nu conteaza de cate ori tragi ketamina, ca de fiecare data e o experienta diferita  
Lasand gluma la o parte, si eu ma joc,ascult muzica,vad seriale si filme multe, "ma joc" cu prietena din cand in cand, ba mai fumez si mai si beau cateodata,cam in asta consta viata mea obisnuita. Dar asa nu ma plictisesc niciodata
Tu crezi ca eu niciodata nu m-am saturat  de jocuri? Dar na, facand regulat activitatile de mai sus, mereu mi-am gasit altceva sa fac, ba ma mai duc si la liceu cateodata   Nu mai fa asa drama, ca sa te descoperi pe tine trebuie sa faci mai multe activitati (din placere) cu exact ce vrei tu sa faci.

soulshark01, on 14 octombrie 2016 - 11:58, said:

Păi nu mai fac asta de mult timp. Am avut o lungă perioadă în care mă simțeam pur și simplu dezgustat de ele. Cred că am făcut-o mult prea în exces. Și și acum mă simt cam dezgustat.
Și în întrebare puneam mai mult accentul pe temperamentul meu. Adică el să fie răspunzător pentru felul cum sunt.

dannyetlv, on 14 octombrie 2016 - 10:50, said:

^ timpul

Initiator, dar filmul Requiem for a Dream l-ai vazut?

Nu sunt psiholog,dar am impresia că depresia ta este cauzată de lipsa a ceva.
Ce anume,tu singur trebuie să-ți dai seama.
Și nu mă refer la sexualitate.
Cât despre jocuri,s-ar părea că te-au atras datorită "anturajului"(de orice natură ar fi fost acesta-colegi de școală sau prietenii de acasă).
când "anturajul s-a destrămat,sau nu mai are ca "obiectiv" jocurile-ci altele,ai pierdut și tu interesul pentru jocuri.
Dar poate greșesc,repet,nu sunt specialist.

Și cel mai bine ar fi să consulți un specialist în domeniu.

Băiatul e la vârsta la care nici nu ar trebui să se mai joace. Nu știu de ce își pune o astfel de problemă.

Bai nene,mai ieșiți în natura ba........

ddaannii, on 14 octombrie 2016 - 22:36, said:

Suntem toti afara.
Lasa-i sa stea in casa.

Poate n-ar fi rau sa faci intai un test de personalitate.

intra in sarabanda stereotipiilor si ai sa-ti futi viata. cauta sa te cunosti tu pe tine si nu pleca urechea la ce lehaie altii