Deplasare pe baza de fotoni

 christinne69, on 04 ianuarie 2018 - 11:49, said:

Asta e o rezolvare "rotunjita". O rezolvare completa ar uni printre altele cuantica cu relativitatea.

..double post..

Edited by theMisuser, 04 January 2018 - 12:08.

 theMisuser, on 04 ianuarie 2018 - 12:06, said:

Si, vrei sa faci tu asta? Dupa ce termini prototipul si incui garajul, poate o faci si pe asta.

No offense, glumeam, nu era cu rautate, dar treburile astea ne depasesc cu mult. Cei mai luminati fizicieni nu au reusit inca sa gaseasca o TOE (theory of everything).

Edited by christinne69, 04 January 2018 - 12:30.

Nu, e prea multa mate si eu nu-s talent natural la mate
Eu am preocupari mai mici si punctuale, in jurul carora ma invart.

O sa te pierzi in interpretari gresite.
Nu-i vorba de calcule, interpretarile rezultatelor partiale te vor duce aiurea.
Spre exemplu, ai intrebat daca un foton misca o gaura neagra (sau o planeta mare, aia e chiar mai greu de calculat) in demersul lui de a-si conserva impulsul.
Pai.. o misca in raport cu ce?
Pentru ca.. o misca, dar nici nu o misca, ambele raspunsuri sunt egal valabile.
Spatiul e curbat, vine fotonul ala acolo, va curba si el spatiul. Ne referim la relativitate, fara sa ne intereseze ordinul de marime, adica orice chestie cu masa, produce curbura a spatiului.
Si lasand cuantica aia la o parte, fotonul nu are cum sa se intoarca inapoi urmand neperturbat o geodezica a spatiului. Deci din start problema e falsa. Ca sa se intoarca inapoi, el va trebui redshiftat pana la 0 (adica impuls 0, energie transferata 0), nu mai apuca saracul sa vada lumina zilei pe drumul spre intoarcere. El poate fi deviat de catre o gaura neagra, nicidecum intors inapoi din drum. Si tre sa fie gaura neagra sa aiba macar o sansa matematica sa fie intors din drum, o planeta sau alt obiect greu n-are cum sa faca asta, trebuie "atins" orizontul gaurii negre. Adica.. fotonul va ramane acolo, nu se va mai intoarce. Pe alt unghi e posibil, dar nu inapoi.
Si poate s-o faca daca interactioneaza, dar nu interactiona fotoni fara cuantica, incearca si-ai sa vezi ca nu se poate cu TRR/TRG. TRR TRG pastreaza lumea undelor si lumea particulelor incompatibile, chiar daca pune un pic de ordine in cinematica miscarilor. Urmand geodezica, fotonul merge in linie dreapta din pct lui de vedere, nu interactioneaza, dar trebuie neglijate niste efecte de ordin superior in care el insusi influenteaza tensorul metric.
Deci, nicio interactiune in cazul tau (neglijand influenta lui asupra tensorului metric), pur si simplu se deplaseaza pe culoarul pe care i-l ofera masa aia grea.


Eu ti-am propus o problema mai simpla, dar nu ai vrut sa exersezi.
Mai demult.
Te-am provocat sa gandesti un experiment mental in care, calculand cu TRR, sa gasestipozitia unui foton, in timp ce un alt eveniment se desfasoara.
Adica... Am aprins lanterna spre Andromeda. Lumina merge.. 2.5 mil ani(in ce sistem  de ref?????).
Si dupa ce am aprins lanterna, mai fumez o tigara, mai beau ceva, divortez, ma recasatoresc, imbatranesc cu 20 de ani, si fix dupa 20 de ani de cand am trimis fotonul ala fac "plisc" din degete.
Spune-mi unde se afla fotonul emis de lanterna. E in dum spre Andromeda, undeva.. dar.. unde e?
Si.. daca dai raspunsul naiv (ca se afla la 20j de ani lumina pe drum).
Eu iti pot demonstra, ca fara a incalca TRR(si nici macar TRG), pot opri fotonul pe care l-ai trimis tu.
Adica sa ajung la locatia aia pe care ai spus-o tu, in timp mai scurt de 20 de ani si sa pun o bucata de carton sa-l opresc in drumul lui catre Andromeda.
Adica.. pot ajunge inaintea fotonului tau.
Iti pot demonstra ca e posibil, fara a ma deplasa superluminic.
Asa o sa iasa din calcule. Insa realitatea o sa ne dovedeasca ca eu chiar nu pot opri acel foton.

Dar apoi...calculeaza si ai sa vezi ca n-ai sa poti sa-mi zici unde e fotonul ala. Vei da peste impartire la 0, indiferent ce metoda ai alege. Calcul corect, conform TRR, nu regula de 3 simpla.

Edited by maccip, 04 January 2018 - 17:48.

 maccip, on 04 ianuarie 2018 - 17:43, said:

Am zis ca se intoarce pe un traseu paralel cu cel de la sosire.

 maccip, on 04 ianuarie 2018 - 17:43, said:

Nu-mi amintesc de aceasta problema.
Pare o problema cu o smecherie in ea. Si cum tu esti pasionat de cuantica, banuiesc ca din zona cuantica e smecheria. Poate ceva cu vreun alt foton conectat cuantic sau ceva cu probabilitatea de existenta a fotonului intr-un anumit spatiu. Poate o sa ma prind dimineata, acum ma bag la culcare

Pai traseu paralel, tot aia e. Vorbesc de unghi aici, traiectoria unui foton pe o metrica de orice tip, nu poate sa intoarca inapoi fotonul.
Daca traseul e paralel, cat e distanta dintre paralele? 1m, 10000000m? 20mld ani lumina? neglijabil.
In matematica, orice numar e neglijabil.
Tre sa se intoarca pe alt unghi. Nu sunt sigur, dar am parerea ca nu poate fi deflectat cu mai mult de 90grade, la prima vedere nu prea face sens daca unghiul e mai mare de 90.
180 nici vorba, n-are cum.


Problema ce ti-am pus-o cre ca e tot pe topicul asta.

Smecheria e in cuantica, multe smecherii sunt in cuantica,  totul e in cuantica, dar eu nu m-am referit la cuantica. Vorbim strict in cadrul relativitatii.
Cuantica evita impartiri la 0. In cuantica nu ajungi niciodata sa imparti la 0. Cuantica n-are singularitati.
Dar nu vorbim despre cuantica, oricum problema se pune total diferit acolo. In cuantica nu vorbesti niciodata de traiectorii, de exemplu. Pentru ca nu exista. Deci problema ta ar fi fost din start o non-problema, cuantica actioneaza altfel asupra sistemului cuantic, ea extrage niste chestii numite masurabile, dintr-un obiect matematic numit functia de unda(sau vectorul de stare), valori ce pot fi doar numere reale, nu perechi, nu traiectorii, nu alte balarii. E un framework, un aparat matematic, un tools care poate fi aplicat. Ca orice tools, el trebuie mufat corect la piesa pe care o prelucreaza. E alta abordare, total diferita, n-am cum sa explic asa. Insa cuantica e matematica ce poate mixa aspectele corpusculare cu cele ondulatorii intr-o chestie. Ele in continuare raman chestii duale, in sensul ca ori una, ori alta, dar... cuantica extrage toata zeama din aceasta combinatie.
Dar nu vorbim despre cuantica, vorbim despre un obiect(fotonul= corpuscul) care e supus cinematicii. Si i se dilata timpul, se contracta lungimea, etc.. adica toate tratamentele pe care TRR/TRG i le aplica unui obiect in miscare. Si ala se redshifteaza sub efectul transformarilor Lorents, poate sa dispara cu totul. Fara cuantica.

Si discutand strict in cadrul teoriei lui Maxwell, o teorie cu mult mai intuitiva si mai simplu de digerat un foton(privit ca unda) poate sa existe sau sa nu existe in acelasi timp, functie de unde-l privesti.
Un scurt exemplu:
Alice se plimba cu un magnet in mana prin fata lui Bob.
Conform teoriei Maxwell, acel magnet produce un camp magnetic variabil, care la randul lui produce un camp electric variabil, si daca viteza e suficient de mare, apar si efectele de ordinul 2, adica o unda electromagnetica care se propaga de la acel magnet in miscare(fata de Bob). Deci, pentru Bob, avem o sursa de radiatie electromagnetica. Un burst de radiatie. Si putem aranja experimentul mental astfel incat burstul ala de radiatie sa fie (si) in vizibil, sa fie mai spectaculos.
Pentru Alice, acea sursa pur si simplu nu exista deloc. Magnetulsta linistit la ea in mana. Niciun camp variabil, nimic fata de ea.
Ea nu poate pune un carton in fata magnetului sa opreasca "lumina" catre Bob. Pentru ca din pct ei de vedere nu exista nicio lumina. Si chiar nu exista. Magnetul sta locului.

Deci, doar folosind teoria campului electromagnetic, undele pot fi sau disparea ca prin minune, functie de cine anume le priveste. Iar realitatea e ca fata de magnetul lui Alice, sunt multi de Bob care se misca in univers, fiecaruia, teoria ii rezerva un burst puternic de unde electromagnecice care.. nici macar nu exista din pdv a lui Bob. Daca se ajunge in vizibil, sa zicem, un carton pus in fata lor nu ajuta cu nimic, ele tot se duc, cartonul nu poate sa le faca nimic acestor unde care nici nu exista.
Repet, ma refer strict in cadrul teoriei campurilor electromagnetice, fara nicio alta teorie in plus, nici macar TRR, TRG.
Teoria asta permite acestu lucru.
In realitate, nu e chiar asa... dar pentru a rezolva (aparentul) paradox, e necesara o alta teorie, care sa explice pe deplin paradoxul asta. In cadrul strict al teoriei lui Maxwell, chestia asta e un paradox, sau ceva contraintuitiv, neasteptat macar.
La fel cu paradoxul gemenilor nu poate fi explicat in cadrul TRR fara a face referire la TRG.

Edited by maccip, 04 January 2018 - 18:41.

Strict in cazul din topic, nu se poate aplica TRR deoarece avem de-a face cu un camp gravitational foarte puternic, deci ramanem la TRG, cu tot ce implica asta. La fel, cuantica nu prea are nimic a face cu toata povestea deoarece nu avem de-a face cu vreun fenomen cuantic. Am fi avut de-a face cu un fenomen cuantic in cazul in care traiectoria n-ar fi fost bine stabilita dinainte.

Apropo de asta, daca fotonul ar fi polarizat vertical sau orizontal si ar trece printr-o lentila polarizata la 45 de grade inainte de a porni pe traiectorie, atunci nu am sti ce trebuie sa aplicam, QM sau TRG. Pentru ca, conform QM, fotonul poate trece sau nu de lentila, ca atare poate lovi sau nu peretele, caz in care peretele devine o superpozitie de stari. Peretele are masa, deci si campul sau gravitational trece in superpozitie, ceea ce implica faptul ca spatiu-timpul este si el intr-o superpozitie de stari, ceea ce nu este permis de TRG. Daca fotonul nu trece de filtru, el este trimis inapoi catre sursa, apoi re-emis random, deci habar nu avem care este traiectoria sa daca revenim in TRG.

Dar, in cazul de fata, slava domnului, avem decat TRG, folosim lejer geodezicele Schwarzschild. Metrica Schwarzschild l-a condus pe Einsten la 16 ecuatii independente pe care nu le-a putut rezolva. Dar, daca iei un exemplu simplu cu un spatiu curbat in jurul unei mase simetrice, rotunde ( o bila ), atunci poti sa scrii Lagrangeanul destul de simplu si sa trasezi traiectoria fotonului.

Problema in cazul lui e alta: indiferent de traiectorie, treaba nu poate functiona pentru ca CM ramane fix. Asa ca, poti presupune orice traiectorie, oricat de fantezista ar fi, nu functioneaza! LCI si LCE raman valabile, dar impulsul intarziat nu duce nicaieri, am aratat in nenumarate randuri de ce.

Uite, presupune orice traiectorie a fotonului de la A la B (pereti opusi ai navei), lasa la o parte gravitatia & co, si acum calculele sunt de liceu, de clasa a 9-a. O sa vezi ca nu merge, am mai facut asta deja anul trecut.


Nota: Blueshiftul si redshiftul cauzat de apropierea/indepartarea de campul gravitational nu violeaza deloc LCE, pur si simplu potentialul gravitational ( U = -mMG/r) creste/scade. Cand fotonul isi mareste frecventa, campul gravitational pierde din energie si invers.

Edited by christinne69, 05 January 2018 - 01:53.

Am grestit cu fotonul ala redshiftat pana la 0,am confundat photon-sphere cu horizontul.
De fapt orbita circulara a unui foton care graviteaza in jurul unui blackhole, e mai mare decat orizontul de evenimente, deci nu se redshifteaza de tot, deci poate ajunge inapoi teoretic pe directia pe care a venit(paralela cu ea), strict in conditiile TRG.

In realitate nustiu ce sa zic, n-are voie sa intre in sfera aia, altfel va fi capturat, asadar tre s-o ocoleasca la mare arta, deci doar pe o directie foarte ingusta se poate intampla asta. Acuma... unda asociata nustiu cum anume se modifica, deoarece va avea intarzieri de timp diferiti si mari, pe directii doar usor diferite, deci probabil ca din fotonul ala, va sosi altceva inapoi, care nu va mai fi un foton, poate un burst de multi alti fotoni de frecventa cu mult mai mica, o unda radio, ceva intins in timp, un ecou mai lung, nu ceva instant ca un foton.. Dar ma depaseste chestiunea, insa am eu un feeling ca fotonul ala in realitate nu se mai intoarce inapoi viu, nu-l mai lasa mama natura sa vina nevatamat asa cum a plecat.

Edited by maccip, 05 January 2018 - 03:50.

 maccip, on 04 ianuarie 2018 - 18:37, said:

Ok, fara cuantica.
Ar fi o varianta. O iei fuguta catre el si subluminic dar aproape de c, cand fotonul este redshiftat foarte mult pana are o lungime de unda mai mare decat 2j de ani lumina, il prinzi de cur.
Si pt. ca are o lungime de unda asa mare, iti trebuie tot vreo 2j de ani sa-l prinzi.

Ia sa vedem daca am nimerit-o

Hm... Sau poate te gandesti ca faci o gaura de vierme (ca sa ajungi cu cartonul acolo). Totusi, pentru a curba spatiul pana la foton, tot 2j de ani iti trebuie. Treci si apoi il prinzi "instant".

Ajung 2 variante de raspuns ?
Sunt curios daca varianta ta il prinde mai repede.

Hai, imi spui solutia la care te-ai gandit tu ?

Am gresit iara, nu-l poti opri.
Voam sa zic altceva...

in 100 de ani poti ajunge la marginea universului vizibil.
Daca as sta pe loc, dar nu sta
De pe la 10 ani incolo, distantele pe care le poti parcurge cresc exponential din ce se vede din calcule.
Daca mai ciupi un 1.2G -1.5G acolo, deja poti ajunge la marginea universului si sa te mai si intorci inapoi in timpul vietii.
Bine.. il vei gasi cu cateva zeci de mld ani mai batran, dar.. poti s-o faci in timpul vietii, asta-i important.
Lumina face chestia asta instant. Cand se naste fotonul, deja a si fost absorbit.
In timpul asta, intr-un alt sistem de referinta nu se poate intampla nimic.
De aia zic, intre emisie si absorbtie, nu se poate intampla nimic in orice sistem de ref ai considera.
Grafic, pe conul luminii se vede mai usor ce inseamna ca sa se intample ceva in timp ce fotonul calatoreste. Nu se poate, se vede grafic, n-ai ce sa calculezi.

Sunt cam dezumflat, credeam ca e vreo varianta simpla sa prinzi fotonul.

 maccip, on 06 ianuarie 2018 - 15:13, said:

Mie-mi suna asta cam asa :
"Vreau toti banii din lume ! Am o lanterna indreptata-nspre cer si nu mi-e frica s-o folosesc ! Daca apas pe buton inghetati toti pentru totdeauna !"

Cred ca o las balta.
Pe unde m-am invartit si m-am sucit, nu reusesc sa obtin mai mult de 1 metru pe ora viteza.
Asta cu materialele de care am auzit ca exista si in dimensiuni oarecum rezonabile (daca un motor de 1km poate fi rezonabil).

Singura sansa pt. aplicatii practice ar fi o metoda de a lucra cu curenti de milioane.. miliarde de amperi. Sau mai mult.

Mai trebuie un salt calitativ care cel mai probabil e nevoie sa includa ceva procese cuantice.
(o idee nastrusnica si de model ar fi teleportarea unor electroni sau transformarea lor in fotoni pentru a elimina curentii)

In cadrul oricarei teorii te-ai limita, atata timp cat acea teorie se bazeaza pe conservarea impulsului si energiei, n-ai cumsa fraudezi paradigma.
In cadrul teoriei relativitatii, modelul solidului rigid nu mai e valabil, asta e greseala pe care o faci tu cautand deplasari.
Modelul solidului rigid functioneaza doar in fizica clasica, nu poti iesi cu el in teorii in care simultanietatea nu mai e valabila.

Nici in fizica cuantica n-ai sa reusesti nimic. Toate procesele cuantice respecta conservarea impulsului si energiei. Fotonul insusi e cea mai naked particula posibil care sa poata face conservarea cantitatilor care trebuiesc conservate (impuls, energie, spin) si care se pot modifica in interactiunea electromagnetica.
D-aia are impuls la o masa e repaos 0 si e boson.
Pentru ca trebuie sa faca un transfer de energie(altfel n-ai avea interactie), respectand conservarea impulsului total (adica viteza finala a particulelor mediate de foton tre sa se conserve)
Pe timpul deplasarii acelui foton, nu se intampla nimic, in nicio teorie, fie ea relativitate sau cuantica.
In relativitate nu se intampla nimic, te-am provocat sa calculezi pozitia unui foton pe timpul deplasarii lui, la orice moment de timp alegi, in orice sistem de referinta vrei. Stiam ca n-ai sa poti.
Nu permite teoria sa calculezi asta. Fotonul nu exista niciodata de fapt in cadrul teoriei relativitatii, decat ca un obiect fictiv care in mod conventional poate avea coordonatele pe obiectul sursa sau destinatie, niciodata pe drum.
E o smecherie, un frameworc care permite ca acel foton sa fie tratat ca si un obiect care se deplaseaza, fara insa a face asta in realitate. Pentru ca nu-i poti gasi pozitii intermediare., deci nu e o deplasare in sensul clasic.

In interactiunea cuantica, e tot cam acelasi lucru. Are in plus o proprietate de spin intreg  (-1 0 sau 1) care sa faca posibila flipul spinului intr-o interactiune de tip electromagnetice intre doua particule care pot avea spin -1/2 sau +1/2. Sunt 3 moduri de interactiune (flip -1/2 spre +1/2, flip invers si no flip) de unde rezulta in mod direct valorile de spin posibil are fotonilor (sau bosonilor in general)
In fine, sunt mai multe directii din care se poate pleca cu rationamentul insa ele converg cam toate in locul asta. E o particula necesara si suficienta pentru a completa tabloul acestor tip de interactii.
In spatiul ondulatoriu acel spin are corespondent direct polarizarea undei care se spune ca e si ea cuantizata (aici include polarizarea circulara ca si cuanta, cuanta de polarizare care poate genera polarizarea eliptica, observabila in fenomenele ondulatorii)

In cadrul teoriei, fotonul ala care ne excita ochiul intr-un mod placut, e cat se poate de inventat. E doar un obiect formal, matematic care completeaza o necesitate. si o completeaza bine, in sensul in care nu-i ramane alt spatiu de manevra sa fraudeze principiile din care iel nsusi e creat sa existe.

In realitate... fotonii pot fi altceva, incompatibili cu alta teorie. Ii vedem cum ne lumineaza retina, ei exista cumva, dar, mai mult decat sa-i inventezi la nivel formal intr-o teorie, nu poti face.
Niciun principiu, axioma, postulat nu e introdus in plus in teorie pentru a face loc fotonilor, ei pur si simplu sunt cei care umplu golul. Deci ei nu au cum sa fraudeze principiile conservarilor.

Eu n-am stat sa-ti urmaresc calculele de unde tia iesit metrul ala pe ora, dar sunt 100% sigur ca ai gresit pe undeva. Din considerentele de mai sus.
Pana la urma in realitate, fotonii (aia metafizici, definiti cine stie cum) pot face ce vor ei. Realitatea e unica, modele pot fi mai multe.
Insa fotonul din model, nu va frauda niciodata modelul din care face parte, fie ca e TRR, TRG sau mecanica cuantica.
E ca si cum as cauta eu acum sa vad daca in realitate doua turme de X si Y oi, cand le amesteci dau X+Y oi.
Noi ne bazam pe asta. Daca vreodata realitatea va frauda operatia de adunare, nimeni, niciodata nu va contesta adunarea in sine(care e o chestie formala), nici nu va invalida "izomorfismul" intre adunarea oilor si a numerelor naturale), va cauta o explicatie de alta natura care tine de variatia realitatii insesi (cel mai probabil o greseala, dar poate ca.. in numarare s-a mai nascut o oaie, a mai murit alta pentru ca numararea insasi necesita timp in care se pot intampla chesti cu turma de oi. Iti ia ceva sa numeri 500 miliarde de oi)

Tu ce faci aici, cauti o greseala in adunare. Dar fiind intr-un spatiu formal, plecand de la acelasi spatiu formal, nu vei gasi niciodata nicio frauda. Daca totusi ai gasit o fradua, insamna ca ai gresit ceva, undeva. Nu sta nimeni sa renunte la postulatul ca oile se aduna ca numerele naturale.
In fine, calculele alea cinematice ale tale, nu-s chiar adunari de numere sa vezi exact unde ai gresit. Dar ai gresit in mod sigur. Pentru ca ai iesit in afara spatiului formal in care s-a nascotit teoria.

Eu am mai avut o discutie chiar si cu mdionis, fata de care am o consideratie, si totusi m-am contrazis si cred in continuare ca am dreptate. Desi n-am nici pe departe pregatirea lui, nu se pune problema. Era vorba despre depasirea vitezei luminii de catre niste mioni sau ceva. El sustinea ceva referitor la realitatea fizica masurabila, eu ma bazam pe teoria din spatele realitatii. Pentru ca in acea teorie, o miscare, cinematica, indiferent de cum ar fi ea, nu putea sa fie vreodata incalcata nici macar cu gandul, nici cu ideea, cu fapta nici vorba. Pentru ca e absurd. Nu putea fi incalcata fara a invalida cele 2 principii care stateau la baza TRR, adica echivalenta sistemelor inertiale si viteza luminii ca invariant (plus altele mai vechi ca .. cauzalitatea, dar si altele care tin de logica formala).
In sensul asta, chiar daca maine s-ar descoperi o particula "talpa iute" care ar avea dublul vitezei luminii, ei bine.. acea particula n-ar putea participa in nicio relatie de cauzalitate cu alte particule, adica ar fi nedetectabila, adica hiperon sau cum naiba ii zice.
Poti accepta dublul vitezei luminii, e drept, dar trebuie sa arunci la cos una din ipotezele TRR, nu poti sa le pastrezi pe toate cum sustinea mdionis. In fine, la vremea respectiva nu stiam mare lucru despre fizica, intre timp am mai invatat si eu cate una, alta, dar acum sunt insa si mai mult convins ca am dreptate, nu m-a convins deloc pozitia asta vezi doamne ca realitatea decide cum face, nu teoria. Adica da, dar nu cu instrumentele teoriei pe care o consideri buna, sa arati ca teoria in sine nu e buna, se contrazice. Ofc, daca axiomele sunt independente si incazul TRR, ele sunt independente intre ele.

Edited by maccip, 08 July 2018 - 10:55.

 maccip, on 08 iulie 2018 - 10:50, said:

Ba poti, daca intre sursa si destinatie nu are loc un transfer informational. Tine cont ca doar informatia este limitata la viteza c. In rest, galaxiile se pot departa una de alta cu viteze superioare vitezei luminii fara probleme.

In rest, ai dreptate, fotonul nici nu exista in absenta unei interactiuni. Un foton aflat "pe drum" sau "in zbor" nu exista dpdv fizic, e absurd. Colegul nostru face eroarea de a confunda un foton cu o bila. Spre deosebire de foton, cu bila poti avea o interactiune constanta "in timpul zborului" de aceea poti spune ca se afla in zbor. Cu fotonul nu poti face asta, fotonul este interactiunea insasi, este insasi schimbarea de stare a sistemului.

Edited by christinne69, 08 July 2018 - 11:10.

Daca doua obiecte se deplaseaza unul fata de altul cu viteze superluminice, in cadrul TRR, insamna ca cel putin unuldintre obiecte nu exista.
Pentru ca pozitia trebuie sa fie un numar complex, adica.. fix pix.
Doua obiecte care exista in realitate, nu pot sa se deplaseze superluminic unul fata de altul. Repet, viteza in sensul TRR/TRG. Viteza in sens clasic poate fi oricat, fizica clasica permite orice viteza intre obiecte reale. Faptul ca realitatea experimentala contravine modelului, e alta discutie, insa ele pot exista in cadrul teoriei bine mersi.
In cadrul TRR nu poate insa sa contravina modelului. Realitatea da-o dracu, nu conteaza. Vorbim de teorie, pentru ca doar in cadrul ei calculam, ne referim, etc...

Despre numerele imaginare. D-aia sunt imaginare pentru ca ele nu pot exista. Ele exista in teorie insa si inglobeaza de fapt in spate un mecanism matematic, o simetrie algebrica, adica e expresia unui "izomorfism" observat intre realitatea fizica si obiectul matematic. Functioneaza bine in calcule pentru ca trebuie sa obtii numere reale, altfel ai gresit undeva. Ca 4vectorii din TRR, ca tensorii din TRG, ca starile din cuantica... etc..

Astea functioneaza ca o functie privata al unui obiect din programarea pe obiecte. Adica tre sa returneze ceva public, numarul real.
Adica intri cu numere reale intr-o teorie, in cadrul ei folosesti numere complexr in final tre sa scuipi numere reale din acea teorie, orice e imaginar de fapt n-are corespondent in realitate.

Corespondenta in realitate a numaruli imaginar e una la nivel formal, e de fapt expresia simetriei observate si acceptate ca fiind parte a realitatii. In cazul numerelor reale e vorba despre algebra grupului lor. In cuantica e alta algebra, in final observabil e tot un numar real, parte a unui spectru de numere reale scosi din operatorii Hermitieni aia, masurabilele sau cum le zice (oarecum impropriu pentru ca nu masori o matrice ci o valoare, fie ea find o coordonata in spectrul acelui operato)r. De fapt  smecheria e pentru a ingloba natura probabilistica a fenomenelor.

Arata-mi tu 2 galaxii care se misca luperluminic una fata de alta (intr-un sistem de referinta legat de una dintre ele pentru a elimina confuzia data de un observator tert) si eu le mananc pe-amandoua.
Factor Lorentz imaginar intre ele, rezulta ca marimile celelalte(masa, pozitie), nu pot fi legate prin numere reale intre ele, nu pot face parte din realitatea observabila, masurabila ambele smultan.

Edited by maccip, 08 July 2018 - 11:31.