Lipsa cunoasterii de sine

Cand eram mic si prost vedeam adultii ca pe adevarati zei stapani pe sine, niste monumente de maturitate. Intre timp, crescand si eu si mai desteptandu-ma, invatand din experiente, ma trezesc in jurul meu cu aceiasi copii de care eram inconjurat si cand eram mic, doar ca acum sunt niste copii in corpuri de 30-40 de ani. Asa ca n-am cum sa nu raman preplex: Ce-au facut oamenii astia cu viata lor ? Cum de au ramas asa imaturi la varste asa inaintate ? Ce e in neregula cu ei ?

Erai copil si adulti si ti se pareau "monumente de maturitate", acum ai invat sa-i citesti mai bine.

Edited by arg, 22 August 2016 - 11:44.

Au minte mai putina. Mai necititi. Facebook-ul ii da inapoi...si nu se pune nici la cultura generala si carti citite.
Iar aia dinainte, simulau si faceau eforturi mari sa para asa maturi. In intimitate toti ne comportoam natural si ca niste necopti.
O sa vezi si tu pe propria piele, cum te simti pe dinauntru, cum te comporti cu unii si cum te comportii cu altii vs cu te percept si unii si altii.

Edited by myself24483, 22 August 2016 - 11:47.

Abc2001ro, on 22 august 2016 - 11:40, said:

Se cheama "postmodernism".
N-au avut probleme reale, sistemul in care traiesc i-a facut sa
- minimizeze problemele avute si sa nu realizeze gravitatea urmarilor
- se bazeze pe el, pe sistem, in momentele de criza acuta, ceea ce a aplanat din probleme
Plus incurajarea hedonismului superficial.
Normal ca arata ca niste adolescenti hipsteristi in corpuri de 40 ani.
Plus ca cine are 35-40 acuma, n-a mai prea prins educatia greoaie, dar exigenta, a trecutului.
Aia iti baga in cap mult balast dar totusi te mai si forma cat de cat.
Informatia actuala imbecila doar te deformeaza si te deruteaza.
Chestiile pretioase is asa de inecate in aiureli ca e greu sa le vezi si apreciezi.

Edited by lefcadio, 22 August 2016 - 11:59.

lefcadio, on 22 august 2016 - 11:57, said:

As vrea sa ma refer mai mult la interactiunile cu alti oameni, nu la problemele de tipul achizitiei de hrana. Iar referitor la interactiunile cu semenii lor, oamenii dau dovada de lipsa masiva de intelegere cu semenii lor. In locul discutiilor constructive, oamenii prefera mereu supararile, ignorarile, bosumflarile. Ce-s infantilitatile astea ? Iar asta am vazut-o la toate categoriile sociale, de la smecherul de la coltul blocului care nu esti tu ca el de smecher, la omul de stiinta al lui peste care nu esti tu ca el de destept. Toti sunt extrem de orgoliosi in mod gratuit. Argumentele tale pot fi cat de bine construite, ca ei nici nu sunt atenti la ele si nu actioneaza prin prisma acelor argumente, ci prin prisma unor meme inconstiente de care sunt infestati. De aici si titlul topicului: De ce oamenii nu isi pun intrebari cu privire la propria persoana, de ce nu isi testeaza credintele, de ce nu sunt deschisi ca poate se inseala, de ce nu sunt deschisi spre comunicare, intelegere, bunatate la urma urmei ?

Edited by Abc2001ro, 22 August 2016 - 12:22.
eliminare citat mesaj sters

Abc2001ro, on 22 august 2016 - 11:40, said:

Cine esti tu sa ii judeci? Ce treaba ai tu cu alti?

Nu vreau sa te jignesc, dar avem un proverb romanesc : "Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia."

Abc2001ro, on 22 august 2016 - 12:12, said:

Stai nene ca asta-i altceva...de ce ar trebui cineva "matur " sa fie mereu de acord cu toata lumea si sa  nu se supere? Asta e mai degraba o dorinta copilareasca...
Si ce treaba are cu "cunoasterea de sine"?
In rest da, ridici o problema clasica a romanilor:orgoliul si intoleranta si rautatea, toate  gratuite, insa ea exista indiferent de varsta, ba mai abitir la cei batrani.
Nu are treaba cu adol escenta, cunoasterea de sine si ce mai zici tu acolo. La tine un om daca nu e un robotel vesel si care te aproba tot timpul, e imatur?

De ce-s romanii atat de rautaciosi, orgoliosi, aroganti, le sare tandara rapid? Simplu-una la mana datorita educatiei , ptr ca si inaintasii  lor  au fost l a fel. In al doilea rand deoarece... se traieste  greu in Romania, de aia lumea e  mereu stresata si bosumflata. Si  nu in ultimul rand datorita...lipsei de inteligenta, intelectuala, emotionala-de orice fel!
Nu vreau  sa generalizez, dar e multa multa multa prostie in Romania.  Curios, chiar si la oameni care se pretind ca-s foarte educati, "studiati", etc.

Edited by ipopovici11, 22 August 2016 - 12:45.

Adevărul este că mulți adulți chiar sunt necopți, dar să nu îi numim copii - asta ar fi o insultă la adresa copiiilor

A fi necopt nu înseamnă neapărat a fi copil. Copiii sunt puri, dar un adult necopt poate fi deja murdar de multe mizerii, în schimb este necopt dpdv al minții sale, adică a ignoranței.

Interesant, pentru că eu niciodată nu vedeam adulții ca fiind niște ” monumente de maturitate ” și nici ” zei stăpâni pe sine ” - Nici atunci nu i-am văzut așa și nici acum nu îi văd așa.

Adevărul este că mulți adulți trăiesc în frică : frica de mâine, frica de judecata altora, frica de propria umbră. Asta nu este viață, dar este modul în care mulți consideră că ” trăiesc ” , deși mai mult se zvârcolesc.
N-are legătură cu inteligența sau banii, are legătură cu ceea ce aș putea numi înțelepciune.
Înțelepciunea față de viață este ceva care nu primești nici pentru vârstă, nici pentru profesie, nici pentru statut social, nici pentru nimic - poți muri fără înțelepciune și dacă ești perfect din toate punctele de vedere menționate.
Asta este ceea ce am văzut și când eram copil și asta văd și acum : că lumea pune preț pe exterior, de la diplome până la casă, mașini, haine, partenerul de viață, imaginea în fața altora - ceva din simțul acela de joacă atât de prezent în copilărie se pierde cu timpul.

Desigur, mulți adulți gândesc acum : ” Atunci eram copii, eram mai proști, acum știm mai multe și nu mai putem să fim atât de jucăuși ! ”  - Dar oare este chiar adevărat ?

Ce știm cu adevărat, în afară de faptul că suntem un pachet de oase, sânge, mușchi și piele, care se poate destrăma în orice clipă ?
Ce este atât de important, atât de dramatic, atât de serios în toată viața asta, încât ne rigidizăm în angoasele noastre, frustrările noastre, preconcepțiile noastre despre viață și despre alții ?

Ne-am născut ca să fim sclavii propriilor noastre gânduri ? La asta am visat când eram copii ? Dacă ne uităm în oglindă, mai vedem vreo sclipire în ochii care se uită înapoi la noi ?
Nu, nu mai vedem nimic. Este mult mai important să fugim mai departe, că doar important este să înaintăm în viață, este total irelevant faptul că viața aceasta ne aduce doar minim de satisfacție.
Și atunci ce faci ?
Alte frustrări, aceleași gânduri toxice.
De fapt, majoritatea oamenilor își beau propria otravă, dar nu vor să se oprească. De ce ? Pentru că se poate supraviețui și așa. Este mizerabil, ce-i drept, dar mulți nu aspiră spre mai mult. Sănătatea mentală a devenit un lux, foarte puține persoane îl mai posedă.
Noi admirăm copiii pentru modul lor de a fi : vedem în ei nu doar bucurie, ci și tot ceea ce am vrea noi ca și adulți să fim, dar nu mai suntem.

Pentru că dacă vrem să ne recâștigăm sănătatea mentală, atunci ne dăm seama că trebuie să renunțăm la anumite lucruri , și nu suntem dispuși să renunțăm la ele.
A fi ” Zen ” , adică sănătos mintal, te costă : prețul este renunțarea la multe lucruri care țin de imaginea ta personală. Ah, dar când vine vorba despre imaginea personală, totul devine complicat. Asta pentru că nimeni nu este un sfânt : toți vor să arată ” bine ” din toate punctele de vedere și dependența de opiniile altora este cel mai puternic viciu.
Persoanele care consideră că nu le pasă de opinia altora sunt de multe ori cele mai fragile și influențabile, atât de tare, încât nici ei nu știu de acest lucru și când au din când în când un moment de luciditate și își văd reflecția în oglindă, se sperie atât de tare, încât șocul îi readuce într-o stare de inconștiență din nou, pentru a nu conștientiza ipocrizia proprie și minciuna în care persoana trăiește față de ea însăși, secretele murdare despre care nici ea nu știe că le are.

Cam acesta este ” pachetul adultului ” din ziua de azi - nu știu cum a fost mai demult, dacă erau mai iluminați sau doar aparențele înșală, dar mai nou a întâlni adulți este dezolant, nicidecum in vis devenit realitate.

Edited by SCENT-OF-SHARP, 22 August 2016 - 13:17.

AlexRe, on 22 august 2016 - 12:31, said:

Uite ce treaba am eu cu altii. Voi da doar un exemplu total aleator, dar care face parte din problema generala a lipsei cunoasterii de sine: cand merg pe trotuar nu vreau sa fac slalom printre masini. Problema asta are mai multe manifestari:

1) lipsa de respect la adresa pietonilor
2) desi se vede ca orasele romanesti sunt pline de masini, oamenii continua sa isi ia si mai multe masini si pe urma sa iti invadeze spatiul personal pe care orice tara civilizata il pune la dispozitia pietonilor: trotuarul.

Si acum legatura cu cunoasterea de sine: motivele pentru care oamenii isi iau masini nu e ca au nevoie de ele, ci pentru ca au lipsuri psihologice pe care spera ca o masina sa le umple. Dar evident ca ei nu stiu asta (persoanele de fata nu se exclud), ci cauta sa aduca tot felul de rationalizari: merg cu ea la servici, merg cu ea la cumparaturi, rationalizari care evident nu tin, mai ales cand te duci si in orasele mici unde magazinul e la 5 minute de casa, locul de munca la 10 minute, dar omul tot are masina.

Deci asta e doar un exemplu aleator. As putea umple zeci de pagini cu fel si fel de astfel de cazuri. In toate aceste cazuri problema este lipsa cunoasterii de sine, lipsa tariei de caracter de a recunoaste ce iti doresti cu adevarat, lipsa curajului de a fi tu insuti, deficiente care mai apoi oamenii le ascund prin fel si fel de rationalizari pentru a da bine.

Edited by Abc2001ro, 22 August 2016 - 13:20.

Ca sa iti raspund punctual: pentru asta avem legi, dar pentru ca formularea lor lasa loc de interpretare si ca nu sunt aplicate este cu totul alta discutie. Imaturitatea de care spui tu in primul post nu are legatura cu lipsa educatiei ... Si un copil  care poti spune ca nu este matur, este educat ... sau nu.
Educatia, in special civica se cladeste pe alte fundamente. Daca nu merge cu frumosul, pentru asta exista legi.
In schimb maturitatea se defineste prin alte criterii, parerea mea.
Daca ne uitam si in dex, definitia este destul de cuprinzatoare. Din cate inteleg eu, tu de fapt te referi la o proasta educatie, nesimtire si nepasare fata de cei din jur.

Nu vad care ar fi diferenta dintre maturitate si educatie. Un om n-are cum sa fie matur daca nu e educat. Un om n-are cum sa fie educat daca nu e matur. Doar pentru ca zice "Buna ziua." cand intra pe usa si "La revedere." cand iese, nu inseamna ca e matur, daca dupa ce a iesit pe usa incepe sa te injure in gand. Poate explici tu diferenta.

Cum spuneam in postul precedent: un om poate sa fie matur fara educatie: uite-te in jur. In schimb un om poate sa fie educat si sa nu fie matur: Am prieteni care au niste copii foarte frumos educati.
Repet: definitia asa cum este prezentata in dex: " MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis."
Una dintre definitii ...

Sa iti dau un exemplu: Unde am locuit pana acum 2 luni nu avem locuri de parcare, asa ca parcam toti pe trotuar. Se parca in asa fel incat roata masinii sa iasa cu 2-4 cm de pe bordura, iar intre masina si gardul viu sa ramana app 120 -130 cm. In felul acesta ramanea suficient spatiu sa treaca o mama cu caruciorul sau o persoana cu dizabilitati fara sa coboare de pe trotuar. Asta ne face maturi?

Edited by AlexRe, 22 August 2016 - 13:42.

AlexRe, on 22 august 2016 - 13:36, said:

Folosesti niste definitii fara sa le gandesti, deci esti infestat de meme, asa cum am zis intr-un post anterior. Maturitatea nu sta intr-o definitie. Maturitatea sta in viziunea corecta asupra vietii. Hai pe copii sa nu ii luam in considerare, pentru ca n-au avut timp sa aiba suficiente experiente din care sa traga anumite concluzii de viata. Dar sa luam acei copii peste 10 ani sa zicem. Sa presupunem ca vor fi la fel de educati, orice intelegi tu prin asta din modul in care ii cunosti. Eh... daca ii vei lua in schimb la bani marunti pe acei adulti de pe acum, vei observa ca in spatele educatiei vei gasi multe mizerii. Deci acele persoane nu vor fi mature, si prin urmare educatia lor nu va valora 2 bani.

Referitor la ce faci cu masina, nu esti matur de la bun inceput, de la faptul ca ti-ai luat masina desi n-ai nevoie de ea. Daca nu aveai loc de parcare acolo, trebuia sa o parchezi mai departe, acolo unde gaseai loc de parcare. In schimb, ai preferat sa dai dovada de barosenie si sa ocupi trotuarul pietonilor, scuzandu-te pios ca lipsa locului de parcare e de vina, nu tu ca nu tii cont de spatiul celorlalti.

Bărbații nu se maturizează niciodată.

AlexRe, on 22 august 2016 - 12:31, said:

Dar tu cine eşti de îl opreşti/obstrucţionezi să aibă propria părere despre oameni?
Conform întrebării tale, japiţele din parlament trebuie luate drept modele în viaţă. Ăia/alea care dorm pe ei/ele şi iau/vor pensii speciale.
Este perfect normal să nu ne placă de toţi şi de toate. Oamenii, fiind fiinţe ceva mai inteligente decât animalele, judecă şi întreabă; animalul haleşte.

Cât suntem copii ni se inoculează ideea de a asculta de sfatul celor mari, pentru că au mai multă experienţă decât noi şi ştiu ce trebuie făcut. Iar copilul o ia de bună.
Singurul adevăr aici este faptul că adulţii au mai mulţi ani în spate.

Edited by PSC, 22 August 2016 - 15:46.

@Abc2001ro,ne poți spune cum a fost în cazul tău?
Că trolai la greu cu puțin timp în urmă.
Cum ai devenit brusc matur?
Ai avut o revelație sau ce?
Atunci când trolai nu erai matur?
Sau:Dacă ar fi să analizezi cazul tău,nu ai avea răspunsul la întrebare?

ASCENDED, on 22 august 2016 - 16:22, said:

Eu mereu am fost matur. Si uite o trasatura a maturitatii: disponibilitatea de a discuta cu oricine orice. Desi la inceput credeam ca e de la sine inteles ca oamenii sa fie dispusi la comunicare, am observat ca lucrul asta e defapt extrem de rar. Toti se dau ocupati, importanti, nu le ajungi la nas daca vrei sa abordezi anumite subiecte. Ei prin atitudinea asta se dau maturi: "Eheee... nu ma cobor eu la nivelul pacaliciului asta de Abc, eu sunt Gigica cel matur, barbat adevarat, mascul feroce." Dar cand colo... lol... el e Gigica cel copil bosmuflat si fandosit.

Abc2001ro, on 22 august 2016 - 17:10, said:

Sper să nu faci referire la mine.Pentru că dacă faci referire la mine,greșești,deoarece,dacă nu am răspuns la o discuție cu tine,nu înseamnă că nu am răspuns din cauzele enumerate de tine.Poate nu am răspuns din alte cauze,independente de voința mea.Pentru că am avut suficiente probleme în viața reală(probleme atât grave cât și importante),care nu mi-au permis să răspund tot timpul la discuțiile purtate cu diverși colegi pe diferite topice.Aici includ și discuțiile de pe topicele tale de pe SL.
Și așa iată un atribut al maturității:
-Înțelegerea celorlalți,înțelegerea situațiilor mai în amănunt.Adică maturul nu sare la prima concluzie obținută(cea de suprafață,de la prima vedere),ci caută adevărul dincolo de aparențe.

Și apoi,dacă zici că ai fost mereu matur,de ce ai lăsat impresia că nu ești(matur) prin faptul că purtai discuțiile cu noi din perspectiva unui personaj fictiv dintr-un serial?Căci mie așa mi s-a părut.De aia am sărit uneori peste unele răspunsuri pe care ți le "datoram"(nu mă refer la jigniri).

Edited by ASCENDED, 22 August 2016 - 19:04.