Psihologia, perspectiva conforma abordata neaxiomatic

Afectivitatea, sentimentul adevarului si placerea

Raportarea nu se face la starile afective grosiere de care oricine isi da seama.
Nici o stare afectiva nu are cum sa fie gandita, inteleasa sau descrisa in cuvinte intrucat e de alta natura decat gandul, intelesul (fie el si perceptiv* sau intuitiv), in plus vorbitul, ganditul si intelegera in cuvinte articulate e o inventie umana; animalelor nu le sunt necesare cuvinte, ganduri de tip vorbire articulata pentru a intelege (perceptiv) - vezi definitie perceptie*.
Afectivitatea e si ea o latura a realitatii umane. iar placerea face parte din afectivitatea, din dimensiunea afectiva.
Umanul inca mai traieste cu impresia ca pot exista perioade, momente pe parcursul zilei in care el poate rationa fara ca acele rationamente sa fie insotite de stari afective subtile sau mai putin subtile.
Aceasta mentalitate se raporteaza indeosebi la rationamente stiintifice dar si in general la constatari referitor la..., raportari la..., opinii pe care umanul le emite.
Daca ar functiona cibernetic omul era posibil sa emita rationamente cibernetice, deci neinsotite de emotii, asa insa, omul nu poate rationa fara sa traiasca totodata si stari afective subtile.
De ce?
Intrucat asa functioneaza omul prin natura sa.
De exemplu tiparul general al atasarii reprezinta o constanta a vietii omului in sensul ca, indiferent ce ar face, se manifesta una sau mai multe dintre emotiile specifice tiparului general sau anumitor tipare particulare ce ruleaza atunci (indragirea unui obiect al atasarii, respectiv angoasa, suparare,... daca apare posibilitatea lipsirii de obiectul atasarii, satisfactia si sentimentul adevarului, satisfactia justetii, a poftirii, a intelegerii etc.
Orice inteles uman de orice tip (inclusiv rational, perceptiv, intuitiv,...), e insotit in permanenta la un nivel constient subtil al atentiei (NCS), intr-o continua metamorfoza simbiotica de tip inteles-afectivitate, cel putin de satisfactia intelegerii si de sentimentul adevarului si satisfactia lui (asta reiese clar daca se formuleaza tiparul intelegerii, aproximativ dupa modelul tiparului infatuarii formulat pe celalalt topic).
Cand omul de stiinta lucreaza cu formule, cand gandeste, rationeaza, deduce, intuieste, e inspirat, observa perceptiv*, masoara, cerceteaza, se intreaba, raspunde, intelege, capacitatea sa de a isi da seama intelegator (intuitiv si perceptiv inclus*) conlucreaza cu capacitatea sa de a isi da seama afectiv, intelesurile se impletesc cu emotiile subtile intr-o frenezie subtila ce scapa nivelului constient obisnuit al atentiei (NCO).
Orice axioma umana, stiintifica sau nu, e efectul intelegerii (intuitia si perceptie inclus*) ce atinge un nivel critic necesar celui in cauza in acel moment si pe acel nivel evolutiv, influentata de afectivitate (inclusiv de catre sentimentul adevarului din care rezulta certitudinea, incredintarea, fermitatea opiniei,...).
Placerea/satisfactia sentimentului adevarului e una dintre ofertele naturii realitatii ce pe parcursul evolutiei omului la pus pe acesta la mari incercari intrucat, e necesar un alt nivel de evolutie pentru ca umanul sa isi dea seama de unde provin toate certitudinile lui, sa isi dea seama ca orice certitudine ii provine din degustarea extrem de delicioasei satisfactii a sentimentului adevarului, sentiment ce se revarsa tot mai intens, pana la masiv, in realitatea celui in cauza, pe masura ce el isi atinge nivelul critic necesar (conform propriilor sale tipare functionale si nivelului evolutiv pe care se afla in acel moment) referitor la intelesurile in cauza, la problematica in cauza si astfel el devine convins, ferm in privinta adevarului acelor intelesuri.
Oricine, traieste zilnic sentimentul adevarului si satisfactia lui, in cele banale sau in cele importante dar, intrucat nimeni nu la educat pe om sa isi dea seama in mod constient si in cunostinta de cauza referitor la acestea, desi se manifesta psihic si fizic conform lor, nu isi da seama de ele.
Orice concretizare umana implica sentimentul adevarului si satisfactia lui (vezi aici precum si cele trei parti ale videoclipului de aici).

Placerea poate lua forme evidente si puternice sau unele subtile, dar nu neaparat mai putin puternice insa, negresit mai putin spre deloc constientizate ca fiind placeri/satisfactii.
Daca, de exemplu, oricine isi da seama de placerea gusturilor alimentare si multi de cea extatica (majoritar sexuala), nu acelasi lucru se poate spune despre satisfactiile evidente si totusi neconstientizate ca satisfactii; din aceasta a doua categorie fac parte satisfactia supararilor, satisfactia deprimarii, satisfactia enervarii,... si desigur satisfactia sentimentului adevarului.
Cum e posibil sa fie abordata supararea sau deprimarea ori enervarea ca fiind totodata si satisfactii? Nu e asta o contradictie?
In orice suparare, beneficiarul are parte de o satisfactie, satisfactia oferita de indeplinirea a ceea ce el pofteste/doreste atunci si anume, pofta de a se supara pe cineva, pe ceva, fie si o situatie, o stare, un inteles, o emotie...
Daca in acele clipe cand cel in cauza vrea sa se supere, o forta de cenzura nevazuta ar fi capabila sa nu ii permita psihic sa faca asta desi el o pofteste cu ardoare, adica sa-si implineasca ceea ce vrea el atunci, ceea ce pofteste el atunci, negresit respectivul s-ar simiti frustrat, s-ar re-supara, s-ar enerva intrucat nu e lasat sa se supere pe "obiectul supararii" si din motivul supararii, pe si din care el se considera indreptatit (tiparul justetii) a se supara; practic ar considera ca i se face o mare nedreptate, e privat de dreptul de a se supara, drept obtinut intrucat "negresit" e asa cum considera el conform criteriilor lui de parciere a ceea ce e drept sau nedrept.
In deprimare tot asa, desi aceasta e o stare opusa bucuriei, practic ceea ce e numit o neplacere, o suferinta, totusi beneficiarul la un anumit nivel constient subtil (NCS), traieste o satisfactie si anume acea satisfactie specifica tiparului deprimarii (pct. 4 al tiparului deprimarii) care e necesara ca acest tipar sa existe si sa functioneze; desigur pe langa altele ce impreuna constituie si punctul 2 al tiparului deprimarii si anume, "obiectul atasarii" (schema de baza se afla inclusa in orice tipar deci si in exemplul tiparului inaftuarii din celalalt topic).
In enervare, satisfactia starii afective a enervarii, e de asemeni cea pe are se bazeaza intregul tipar al enervarii; paradoxal, desi "enervatul" (cel ce se enerveaza) se supara practic, el degusta din plin o satisfactie a enervarii care il hraneste atunci cu deliciul ei, tocmai de aceea enervabilul recidiveaza mereu si mereu, datorita acestei satisfactii inclusa in tiparul atasarii de enervare, de fapt de emotia (starea afectiva) satisfactiei a emotiei (s. afective) enervarii.
Binenteles ca degustarea vine insotita de alte degustari a altor tipuri de satisfactii incluse in alte tipare ce conlucreaza.
Intru edificare; de ce ajunge fumatul un viciu?
Din acelasi motiv pentru care ajunge si melomania, filatelia si chiar sporturile sau munca,... ele ajung nu pasiuni ci, patimi (adica respectivii devin prea atasati ca sa renunte, devin chiar compulsivi fara ca ei sa is dea sema de gravitatea problemelor lor).
Daca de exemplu gusturile alimentare ofera o bucurie, asimilata ca placere, spontana, evidenta oricui, nu acelasi lucru se poate spune despre cele enumerate mai sus, inclusiv fumatul, ele ofera placere prin cultivare, e altceva.
Orice placere se bazeaza pe de o parte pe satisfactia oferita fie direct, fie prin cultivare, dar intelegerea e cea care ofera suportul prin care se da acces la satisfactii/placeri in realitatea individului intr-un mod ce duce la atasare.
Omul nu s-ar atasa de nimic desi ar trai placerea, daca prin intelegere evolutiv deficitara nu si-ar oferi acces la atasare.
Atasamentul se lucreaza automat intrucat asa functioneaza umanul, dar atingerea unei intelegeri suficient de evolutate va permite o atentie ce reseteaza permanant orice tentativa de atasare (mai ales pe cele deviante, distructive; dupa cum s-a spus, bucuriile, pe un anumit nivel in care placerea a fost bine delimitata de bucurie, poate fi considerata ca fiind constructiva si nu distructiva asa cum e placerea).
Omul nu traieste niciodata altceva decat prezentul.
Atentia nu poate fi altundeva decat in prezent (chiar daca cuprinde amintiri sau imaginatie).
Unde se afla atentia acolo e viata, existenta omului, adica la cele care care atentia se focalizeaza si in gradul in care acesta o face.

Edited by altnume, 03 June 2016 - 08:13.

Inceputul

Care e scopul topicului? Cumva psihologia ca domeniu stiintific? Hipnoza? Satisfacerea unor curiozitati,...?
Nu.
Scopul topicului este identificarea modalitatlor prin care umanul poate avea acces la modificarea propriei realitati astfel incat vointa liber consimtita sa aiba real ceva de spus in cat mai multe privinte (asa cum e de exemplu cazul reflexelor conditionate conform carora functioneaza umanul datorita propriilor tipare distructive formate in mod constient dar in general in necunostinta de cauza referitor la asta).
Dupa cum sa spus, omul are acces in principiu la 3 niveluri constiente: constient obisnuit (NCO), constient subtil (NCS) si constient extrem (NCE).
Pe oricare dintre aceste niveuril omul se poate manifesta ca EU, ba se poate manifesta in paralel pe doua niveluri in acelasi timp, fiecare Eu cu problematica specifica nivelului sau funtional.
Are omul doua sau trei ori mai multe Euri (dupa cum s-a mai spus in acest topic Eul nu e definit conform abordarii orientale).
La NCO actioneaza Eul nivelului constient obisnuit, atentia de acest tip.
La NCS actioneaza Eul nivelului constient subtil, atentia de acest tip.
La NCE actioneaza Eul nivelului constient extrem, atentia de acest tip.
In linkul de mai jos s-a dat un exemplu in acest sens referitor la teoria disocierii psihice, in care se evidentiaza existenta mai multor sisteme care sub raport functional pot deveni oricand dominante, fiecare poate oricand sa devina sistem "executiv central" - Eul; nu intotdeuna insa sistemele actioneaza coordonat, dimpotriva, o "experienta duala", un experimet a lui Hilgard este elocvent, vezi aici pag 311 si aici in rezumat - 2.3.3 ..."Teoria disocierii psihice".
Si atunci se poate lesne reintraba omul: "Dar eu cine sunt?"
Omul reprezinta un potential de a isi da seama de forme de realitate.
Daca nu ar apare acest potential, cel ce din educatie si obisnuinta se numeste pe sine om, nu ar exista pentru el insusi ceea ce ar fi echivalent cu inexistenta totala.
Daca de asemenea nu ar apare forme de realitate de care acest potential sa isi dea seama, nu ar exista pentru el insusi ceea ce echivalent cu inexistenta totala.
Omul in mod obisnuit beneficiaza de o multitudine de forme de realitate de care isi da sema si astfel are existenta.
Isi da seama de formele numite corp fizic (sau altfel spus isi da sema de senzatii vizuale, auditive, cutanate, organice, ...asimilate ca realitate proprie de fizicitate si ca fizicitate a unei realitati generale), isi da sema de formele numite psihic (pe langa senzatii, perceptii isi da seama ca isi da sema, isi da sema de gandire si gandeste, isi da sema de intelegere si intelege, isi da seama de inteligenta, aptitudini si le utilizeaza, isi da sema ...).
Pentru a exista, pentru a nu dispare definitiv din realitate proprie ceea ce e echivalent cu moartea absoluta pentru cel in cauza (chiar daca el mai apare fizic si eventual cu activitate cerebrala, in realitate altora), e necesar ca omul (ca si capacitate de a isi da seama) sa beneficieze de minim un act/forma necompusa de realiate, de mimim o observare de senzatie sau altceva; e drept nu si-ar da sema de el insusi in nici un fel, dar ar trai ceva, acea senzatie.
In astfel de situatii in care omul nu e constient de el insusi in nici o forma, ci e constient numai de cele de care isi da seama, omul nu e cineva, el doar reprezinta ceva, un potential de care nu isi da seama.
Dar oare asa sa fie?
Daca prin hipnoza se poate constata o funtionare duala de Eu, oare in astfel de stari ce practic sunt stari de constiinta modificata (SCM), nu cumva insasi ceea ce reprezinta omul fara a isi da sema,adica insasi potentialul de a isi da sema ce observa o senzatie, o forma necompusa de realitate, isi da sema si de el insusi dar asta nu ajunge in realitatea, pe acel nivel constient in care potentialul observa senzatia, intrucat observarea senzatiei e alt nivel decat observarea sa ca potential?
Cel mai intim, profund nivel al omului e acela in care el se poate observa pe el insusi ca potential de a isi da sema, nivelul in care potentialul se observa pe el insusi fara forma si astfel apare starea de constient; in traducere asta ar fi echivalentul lui:"Eu sunt eu."; desi acest "Eu sunt eu" contine doua formulari pleonastice.
Urmatorul nivel este cel in care potentialul ramane un nivel neconstientizat pentru om, dar omul beneficiaza de urmatorul nivel in care apar forme de realitate, de la cele necompusa si fara nici un fel de inteles (nici cel putin perceptiv) si pana la formele complexe de realitate prin care el se identifica drept diferitele forme fizice si psihice de care are parte si cu care interreactioneaza ca fiind corpul si fizicul propriu ori ca fiind realitatea diferita de ele.

Edited by altnume, 04 June 2016 - 05:48.

continuare

Intru riguare si competenta/performanta se concretizeaza :
I - Potentialul de a isi/iti da seama = necesitate rezultata teoretic; o capacitate ce se manifesta real numai impreuna cu forme de realitate de care isi poate da seama.

II - Eul primordial - nivel constient primordial (NCP) = act prin care potentialul de a isi/iti da seama, se manifesta real fata de el insusi si apare constientul (adica ceea ce e numit eronat constiinta sau e numit eronat valori ale creierului) a se vedea aici citatul de la pag 290 despre inconstient versus constient; acest nivel are doua forme de manifestare:
1 - Potentialul de a isi/iti da seama e constient de el insusi fara insa a da forma intelegatoare/perceptiva/intuitiva (vezi definitie perceptie si celelalte!*) acestui act, fara a da forma "lui insusi"; observare pura fara nici un fel de inteles.
2 - Potentialul de a isi/iti da seama e constient sau nu de el insusi (fara a da forma siesi), dar e constient de forme de realitate de tip senzatii (isi da seama de senzatii fara nici un fel de inteles, nici cel putin intuitiv sau perceptiv, numai observare pura).
.

III - Eul subtil (aparitie NCS) = aparitia in realitatea potentialului a unui nou nivel de manifestare, a unui nou sistem, a unui nou nivel de Eu ce are la randul sau doua forme de manifestrare:
1 - Potentialul (de tip Eu) isi manifesta accesul la decizie si actiune (vointa si puterea/putinta) de tip extrem, nivel constient subtil extrem (NCE), realitatea instinctelor (reflexe neconditionate), utilizand de acesta data si accesul la "a isi/iti da seama" de tip intelegere specifica NCE, instinctiva.
2 - Potentialul (de tip Eu) isi manifesta accesul la decizie si actiune (vointa si puterea/putinta) de tip subtil (NCS), reflexe conditionate, utilizand de acesta data si accesul la "a isi/iti da seama" de tip intelegere specifica NCS, intelegerea prin care se proiecteza si se executa tiparele din care rezulta reflexe conditionate ce dicteaza comportamentul uman de un anumit tip specific celui in cauza.

IV Eul obisnuit (apartine NCO) = aparitia in realitatea potentialului a unui nou nivel de manifestare, a unui nou sistem, a unui nou nivel de Eu, cel ce reprezinta constientul de fiecare zi al celui in cauza, nivelul in care omul modern e obisnuit a se manifesta intr-un mod extrem de deficitar.

Iata si aici o prezentare a aceleasi teme!
Intuitia de a fi nu a fost introdusa ca Eu primordial, pct II (nici nu intra in discutie introducerea ei la pct. I) intrucat, intuitia obisnuita dar si cea neconventionala* sunt de fapt forme de intelesuri ale intelegerii (fie ea si ca parte a perceptiei*) si reprezinta o zona mult speculata (manipulare) de catre mediul religios, spiritual si filozofic-spiritual (se va detalia in scrierile ce vor urma); ea, intuitia de a fi reprezinta mai degraba zona NCS.

Asa cum s-a evidentiat in scrierea precedenta, prin SCM (hipnoza etc) pot fi puse in evidenta situatii in care doua Euri ale aceluiasi om se manifesta deodata (disocierea psihica; cu totul altceva decat dedublarea ca si stare de constiinta alterata, boala), ceea ce e de natura a fi mai atenti ca oricand la (a nu mai pierde din vedere) falsificabilitatea axiomelor de orice tip (nu numai stiintifice); in general insa in modul uman obisnuit de functionare se manifesta un singur Eu, se manifesta acel sistem ce in acea situatie a dobandit puterea executiva.
Dupa cum se cunoaste, specialistul, voit sau nu, poate influenta tipul de SCM de care isi da seama subiectul.
De exemplu intr-un experiment in care subiectul traieste concret o (aparenta) regresie in timp si ajunge in situatia de a isi "rememora vieti anterioare ori de a recunoste in realitatea sa actuala, cotidiana oameni si locatii din vieti anterioare", specialistul e implicat voit sau nu, deci manipulator sau inocent, in influentarea/deteriorarea actului de tip SCM; voluntar sau involuntar specialistul determina efectiv/real in capacitatea de a isi da seama a subiectului a trairii rencarnarilor (acela traieste convingerea incredintarea amintirii unor vietilor anterioare desi asta se datoreaza inductiei neprofesioniste a specialistului; depinde uneori si intr-o anumita masura si de afinitatile subiectului/clientului in aceasta privinta).
Tot asa referitor si la alte subiecte ce au devenit norme de referinta in diferite domenii religioase, religios-spirituale, spirituale, spiritual -filozofice.
In aceste conditii, se pune intrebartea fireasca: cat anume din SCM facilitate de catre astfel de specialisti, fie ei din domeniul stiintific, religios, spiritual, filozofic spiritual,..., pot fi considerate ca repere obiective?
Nu se poate deocamdata aprecia dintr-un singur motiv dual, evolutia lipsa (pe aspectul onestitatii si pe cel al inaltarii fiintei umane spre culmile intelegerii de orice fel).

Scrierea nu se refera neaparat la ordinea in care stiinta actuala apreciaza aparitia nivelurilor psihice umane prin perspectiva dezvoltarii fizce; tema e profunzimea nivelurilor in cauza si ordinea inversa fata de realitatea obisnuita a omului; omul care cauta, porneste de la un NCO spre un NCP.

Edited by altnume, 06 June 2016 - 02:29.

continuare

Intru claritate:
referitor la cele doua forme de manifestare ca Eu ale Eului primordial/primar/prim rezultat din potentialul teoretic de a iti/isi da seama (punctul I din scrierea precedenta).
Clarificare pentru subpunctul 1 si partial pentru subpunctul 2
a - In cadrul unor experimente in care se induce subiectului (hipnotic sau prin alte tipuri inductive) stari de constiinta modificata (SCM) realizate de catre specialisti psihologi (cat si in cadrul unor intieri sau sedinte ale unor initiati/specialisti neacreditati stiintific), acesta, subiectul ajunge in situatia de a isi da seama pe el insusi, dar nu isi da seama de nici o forma de manifestare a acestui "eu", nu se recunoaste, nu se identifica ca  ceva anume, e numai constient de el insusi fara o identificare de a fi (fara identificari formulate: sunt ...ceva, cineva; sunt aceasta; sunt acesta); el isi da seama de el dar nu isi da seama a fi cineva sau ceva; e actul creator de constient in forma primara.
Aceasta forma este Eul primar/primordial in neidentifcare (subpunctul 1 al punctului I).
Daca atunci cand se afla in acesta SCM, subiectul e intrebat: "Cine esti?"; el raspunde: "Nu stiu".
Tot asa cum va raspunde un subiect neafiliat (care nu axiomatizeaza) nici unei forme de intelegere (nici intuitiva au ca parte a perceptiei ce e atribuita senzatiei), fie ea stiintifica, religioasa, religios-spirituala, spirituala, spiritual-filozofica sau uneia diferita de acestea, daca in cadrul unei SCM facilitata de catre specialist (dar fara alte inductii determinante de intelesuri), e intrebat: "Din partea cui spui ceea ce spui, din partea cui transmiti mesajul tau?"; raspunsul lui este: "Nu stiu".
b - Atunci cand insa subiectul aflat in SCM, isi da seama de el insusi ca om, corp, psihic, inteligenta, vid (vezi tendintele oriantale), lumina, intelepciune, fericire si ca orice altceva, necompus sau compus, din extrem de variatele posibilitati, are loc o identificare de sine datorata unui inteles, fie el si inteles intuitiv sau inteles ca parte a perceptiei ce include senzatiile si intelesurile primare referitor la ele (a se vedea definitie perceptie si intutii): "Sunt (subiectul se simte a fi) vidul", "Sunt (se simte a fi) lumina" etc.
Pentru a fi mai clar:
in cadrul unei alte SCM, subiectul este intrebat unde se afla, iar el raspunde "nu exista localizare (de nici un fel)".
De ce acest raspuns?
Intrucat in acele momente cel in cauza nu isi da seama de nici un fel de localizare (psihica, fizica,...) desi isi da seama de el insusi (ca neidentificare).
Unde se afla el insusi pentru el insusi?
Orice raspuns ar fi un non sens, era numai el insusi, singura realitate proprie sau generala era cuprinsa in faptul ca isi dadea seama de el insusi, dar in neidentificare.
Nu se afla niciunde?
Da, in realitatea sa, in realitatea eului executiv din acele momente de SCM el nu se afla niciunde; in cadrul unor discutii oricine poate concluziona ca el , eul executiv de atunci, se afla inchis in el insusi, dar oricine aflat intr-o asemenea forma de SCM, se va constata nelocalizat, nelocalizabil.
In alte situatii subiectul constata localizari ale sale in cadrul SCM.
Tot asa si in cazul Eului ce nu se identifica versus Eul cel ce se identifica.
In cadrul SCM, la intrebarea "Cine esti"; Eul care se identifica va raspune: "Vidul" sau "Lumina" ori "Omul" etc.

Ca un caz particular si intrucatva neutru, e situatia in care Eul se identifica totusi, dar se identifica ca Eu indescribtibil, fara atribute, intr-o totala necompunere de a fi si la intrebarea "Cine esti?", raspunde: "Eu [sunt (Eu)]; asa cum s-a ma spus insa, aceasta e numai o formula de exprimare ce face inteligibil textul/raspunsul dar el cuprinde doua formulari pleonestice, in mod normal raspunsul ar fi numai: "Sunt" sau "Eu" "; aceasta reprezinta insa o situatie particulara ce mai e necesar a fi studiata intru a clarifica daca exista real o diferenta intre ea si SCM in care Eul e constient de el dar nu se identifica ca ceva anume, nu dobandeste identitate.

Edited by altnume, 08 June 2016 - 08:04.

continuare

Potentialul teoretic de a iti/isi da seama, devine efectiv ceva, o realitate asa cum s-a explicat in scrierea precedenta, ca Eu ce nu se identifica sau ca Eu ce se identifica.
Varianta de Eu aflat in neidentificare de sine reprezinta unul dintre reperele obiective ale independentei fata de cercul (vicios in ultima instanta) dualitatii, binaritatii cunoasterii intelegatoare (lui a iti da seama intr-un mod intelegator fie el si intuitiv sau ca parte a perceptiei* ce e atribuita senzatiilor) despre care se face referire aici (final scriere) si in erata de aici.
Varianta de Eu ce se identifica e inceputul ratacirii Eului in identificari, e actuala manifestare a oamenilor moderni (conform in special modelului european si a celui american), e prima dintre cele doua simbioze ale binaritatii cunoasterii umane, a lui "a iti da seama" si anume simbioza: cunoasterea-satisfactie incatusatoare (a se vedea linkurile de mai sus!), simbioza prin care omul constient dar in necunostinta de cauza si-a format tipare functionale; datorita ei este necesara cea de a doua parte a binaritatii: simbioza cunoasterii: intelesuri (inclusiv apartinatoare perceptiei!)-satisfactie eliberatore.

Clarificare pentru subpunctul 2 (al punctului I)
Formularea subpunctului 2 a fost aceasta: "Potentialul de a isi/iti da seama e constient sau nu de el insusi (fara a da forma siesi), dar e constient de forme de realitate de tip senzatii (isi da seama de senzatii fara nici un fel de inteles, nici cel putin intuitiv sau perceptiv, numai observare pura)."
Eului prim, fie in neidentificare, fie in identificare de sine, ii e posibil mai ales in SCM sa isi dea seama de, sa constate forme de realitate (identificanadule sau nu, atribuindule sau nu intelesuri).
Daca nu le atribuie intelesuri, nici cel putin clasic intuitive, perceptive (vezi definitie perceptie*) sau intuitiv neconventionale, atunci el nu intra in cercul vicios al binaritatii cunoasterii (al binaritatii lui a iti da seama), intrucat aceste constatari sunt de tip pur observational, adica observare dar fara absolut nici un fel de inteles.
Daca insa observarea e insotita de orice forma de intelegere, de inteles (fie si intuitive sau perceptive*), atunci ea e deja viciata, e parte a posibilei binaritatii (binaritatea exista ca posibilitate dar numai cei suficient de evoluati isi dau seama de posibilitatea ca dupa ce te-ai viciat de intelesuri ce conduc la deviatii sa iti fie posibila o a doua parte a binaritatii in care sa iti formulezi tiparele ce te vor scoate din deviatii).
Singura forma de realitate ce nu viciaza umanul (Eul) e observarea pura, fie de catre un Eu ce se autoobserva in neidentificare de sine, fie de catre un Eu ce si daca se observa si daca nu se observa pe el in neidentificare, observa forme de realitate gen senzatii (tot ca neidentificari); vede lumina dar nu stii ce e, insa o vede ca lumina nu ca intuneric; vede rosu ca rosu insa nu stie ca este rosu, vede galben ca si galben dar nu stii ca este galben (desi nu vede rosu cand vede galben); aude sunetele (trilul) mierlei dar nu stie ce e desi isi da seama de el altfel decat isi da seama de sunetele pescarusilor; simte durerea dar nu stie ca este durere; simte bucuria (ceea ce umanul a asimilat actualmente ca fiind placerea) desi nu stie ca este bucurie; simte diferit durerea fata de cum simte placerea insa (intrucat nu isi da sau nu are acces la intelegere), nu le constata comparativ.
Comparatia scoate Eul din neidentificare de sine si/sau de forme de realiate si il viciaza, il duce in conditionare, in prizonieratul libertate-lipsire de liberate, dreptate-nedreptate, bine-rau, placut-neplacut/durere etc; si de aici in atasamente ce ajung pana la nivelul de compulsiuni, toate fiind conditionare.
Comparatia e cu totul altceva decat a constata (a iti da seama) ceva anume, altfel decat a constata ceva opus acelui ceva (de care insa nu iti dai seama ca fiind opus).

Dar, umanul primitiv fiind nu a avut ce face (fiind beneficiarul unei capacitati de a isi da seama ce numai prin observare de Eu in neidentificare si prin observare de senzatii in neidentificare, poate sa nu fie vicios) si automat s-a tot viciat/atasat de cand exista omul (si asta numai datorita intelegerii si intelesurilor fie ele gandite, rationale, deductive, ideatice, clasic intuitive si inspirative, perceptive*, neconventional intuitive etc).
Insasi natura la determinat la viciere intrucat i-a impus necesitati ce nu pot fi satisfacute fara utilizara capacitatii de a intelege (de orice fel*); cea mai mare necesitate impusa de catre natura realitatii umanului, e necesitatea a ceea ce e in general numit fizicitate si psihism propriu fara de care nu se poate face dovada posibilitatii umanului de a exista sau de a reprezenta ceva.
Treptat insa, umanul a descoperit cea de a doua parte a binaritatii si astfel are posibilitatea de a iesi din deviatiile sale pe care in buna masura inca le considera normalitate; are posibilitati superioare fata de aceasta si anume sa se plaseze in afara cercului binaritatii, prin savurarea tuturor celor oferite de catre natura realitatii, inclusiv si mai ales bucurii, fericire, fara insa a se atasa de ceva in mod deviant, adica in procente ce conduc la conditionare.
Asta insa se poate realiza numai prin intelesuri suficient de evoluate.

Binenteles se poate pune urmatoarea intrebare:
Faptul ca Eul se afla inchis in el insusi si astfel se constata in neidentificasre de sine sau de "obiect/forma de realitate ori alte forme neconventionale (SCM) de a constata realitatea, nu cumva e si aceasta o inductie a specialistului si de aceea are loc?
E posibil desigur, dar la asta nu poate raspunde decat onestitata acelui specialist ce nu poate fi verificata decat de catre un alt specialist ce ori trebuie crezut pe cuvant ori trebuie verificat de catre un alt specilist daca e sau nu onest, care specialist la randul sau... etc.

Edited by altnume, 08 June 2016 - 10:06.

continuare

Erata 1
In cele doua scrieri precedente s-a facut referire la cele doua subpuncte ale punctului II (punctul I oricum nu are subpuncte).
_______________________________________________________________________________________________________________________

Dar aprofundand, este suficienta onestitatea specialistului, specialistii pot fi ei siguri ca inductiile lor permit numai starile preconizate ?
Nu intrucat, inductiile ce faciliteaza starile de constiinta modificata (SCM, asa cum sunt ele numite in psihologie), pot fi de asa natura incat cel implicat sa functioneze nelimitat conform acelei SCM si daca tocmai specialistului in cauza (specialistului X) i-a fost indusa o SCM (de catre specialistul Y care la initiat pe el sau de catre alt specialist, suficient de puternic, ce poate face asta) prin care automat atunci cand el, specialistul X induce unui client aparitia unei SCM ca cele exemplificate in scrierea precedenta ori de alt tip, ii induce de exemplu inchiderea in sine a Eului (desi el, specialistul X nu stie ca face asta, nu o face volitiv) si acela, clientul poate experimenta starea de neidentificare (sau orice alta stare de care are parte un client  despre care specialistul nu e constient ca fiind cauzata de inductia sa executata cu sau fara stiinta clientului).
In afara de acesta latura (efectiv lipsita de etica, utilizata intens si multimilenar in domeniile religioase, spirituale, spiritual filozofice,… si care a permis proliferarea acestora datorata racolarii prin extorcare a adeptilor), inductiile prin care se da acces la SCM, reprezinta cauze ale unor efecte imediate dar mai ales viitoare al caror potential specialistii nu il cunosc.

Erata 2 pentru aceasta interventie
Intru a evita confuzia se face redenumirea cele doua niveluri ale nvelului constient subtil (NCS):
1 - Nivelul constient subtil extrem (NCSE), in loc de NCE.
2 - Nivelul constient subtil apropiat (NCSA), in loc de NCS (ceea ce se confunda cu insasi denumirea generala a nivelului).

Clarificare pentru subpunctul 1 (al punctului III)
Nu exista o bariera clara intre subpunctele 1 si 2, plaja de tranzitie dintre ele este forte larga, sistemul vegetativ poate fi influentat si de un Eu executiv de tip nivel constient subtil extrem (NCSE) dar si de catre unul de tip NCSA.

Deocamdata interventia de aici, dar si aici, evidentiaza suficient de clar care este nivelul acesta din perspectiva psihologiei actuale si ce presupune accesul la acest nivel.
"Dacă pornim de la premisa că individul îşi poate schimba fundamental configuraţia conştiinţei, vom ajunge repede la concluzia că una dintre căile prin care un asemenea lucru devine posibil o reprezintă acţiunea conştientă asupra structurilor latente ale inconştientului până când acestora li se va da o altă formă, de fapt forma dorită.
..."
Acest nivel tine de sistemul vegetativ, de reflexele neconditionate, de instincte.

Clarificare pentru subpunctul 2 (al punctului III)
Aici s-a oferit cateva detalii referitor la cai de acces la SCM de acest tip.
Acest nivel si Eul acestui sistem poate deveni mai usor Eu executiv (preia functia constienta, in loc sa ramana in continuare un sistem ce actioneaza la un nivel inconstient vizavi de Eul executiv de atunci).
De fapt indiferent la care nivel si Eu se face raportarea, in momentul in care acel Eu si nivel devine partial constient, executiv, se poate spune de fapt ca nivelul constient obisnuit (NCO), Eul constient obisnuit, a dobandit acces la nivelul inconstient, fie el NCSA sau NCSE
Acest nivel NCSA, tine in general de ceea ce a fost numit impropriu inteligenta emotionala si de formarea si reformarea tiparelor ce implica reflexe conditionate (in special deviante, care conditioneaza distructiv: obiceiuri, deprinderi felurite, manifestari emotionale diverse, vicii, patimi-compulsiuni, intr-un cuvant atasamente).

Edited by altnume, 09 June 2016 - 05:21.

Conditionarea universala

Ce este conditionarea universala?
Ea reprezinta legile conform carora functioneaza realitatea, reprezinta natura realitatii.
In special nivelul constient subtil extrem (NCSE) face parte din conditionarea universala.
Designul ce sta la baza conditionarii universale nu e de natura umana (nu exista dovezi in acest sens), el apartine capacitatii sursei/surselor realitatii de "a isi da seama".
Conform stiintei, la acest moment sursa realitatii este considerata a fi o autosustinere, realitatea exista prin ea insasi.
In concluzie, perspectiva conform careia functioneaza realitatea, e una diferita de perspectiva umana asupra realitatii; perspectiva umana se poate apropia foarte mult de perspectiva naturii realitatii, dar nu se poate afirma identitatea celor doua intrucat au naturi diferite.
Conditionarea universala (NCSE inclus) e efectul "capacitatii universale de a isi da seama", e designul ei si al sursei ei (autosustinerea).
Spre deosebire de nivelul constient subtil apropiat (NCSA) care e efectul perspectivei umane de la acest nivel de a isi da seama.
Desigur conditionarea universala a permis orice alt tip de conditonare si orice manifestare de realitate, ea e cauza prima a orice altceva, e cauza prima a "potentialului uman de a isi da seama" ce in contact cu formele de realitate oferte de catre natura realitatii, devine Eul ce reprezinta primul pas al existentei, cel ce face posibila constatarea unei realitati, afirmate ca independenta fata de Eu tocmai de catre Eu, dar de catre un Eu al nivelului constient obisnuit (NCO), Eu ce indeosebi in lumea occidentala "moderna" este Eu executiv, e sistemul ce domina umanul.
La NCO domina un anumit gen de perspectiva conform capacitatii de a isi da seama ce e favorizata de nivelul evolutiv pe care se afla cel in cauza la NCO; domina un Eu atat de evoluat pe cat l-a cultivat cel in cauza.
La NCSA domina alt gen de perspectiva a aceluiasi om si ea urmare a capacitatii de a isi da seama ce e favorizata de nivelul evolutiv pe care se afla cel in cauza la NCSA; domina un Eu (ce e executiv numai la acest nivel nu si la NCO) atat de evolut pe cat l-a cultivat cel in cauza.
Se pune intrebarea "Oare la NCSE, cat de mult acces poate avea umanul?"
Datorita deschiderii de care orientali au dat dovada (spre deosebirii de cercurile/institutiile/grupurile/organizatiile occidentale ce se ocupa cu practici asemanatoare), perspectiva psihologica occidentala s-a schimbat substantial si azi se admite posibilitatea implicarii umane in schimbarea unora dintre cele ce erau considerate conditionari universale, deci inaccesibile intru a fi modificate de catre uman, vezi aici si aici.
La NCSE domina alt gen de perspectiva a aceluiasi om si ea urmare a capacitatii de a isi da seama ce e favorizata de nivelul evolutiv pe care se afla cel in cauza la NCSE; domina un Eu atat de evolutat pe cat l-a cultivat cel in cauza; in special la acest nivel, prin "evoluat", nu se intelege ceea ce se face de la sine conform naturii realitatii, conform sistemului acesta ce nu are functia de Eu executiv (decat la acest nivel) ci, ceea ce ajunge omul sa modifice in mod constient (si in cunostinta de cauza) conform vointei liber consimtite.

Edited by altnume, 10 June 2016 - 04:54.

continuare

Erata
Paragraful acesta (din scrierea precedenta):
"In concluzie, perspectiva conform careia functioneaza realitatea, e una diferita de perspectiva umana asupra realitatii; perspectiva umana se poate apropia foarte mult de perspectiva naturii realitatii, dar nu se poate afirma identitatea celor doua intrucat au naturi diferite."
se modifica astfel:
"In concluzie, perspectiva conform careia functioneaza realitatea, e una diferita de perspectiva umana asupra realitatii; perspectiva umana (modelele umane despre realitate si natura ei aparute ca urmare a intelegerii umane, fie ea si de la nivel intuitiv sau de la nivelul intelesurilor incluse in actul perceptiv ca si atribute alocate voluntar sau involuntar senzatiilor) se poate apropia foarte mult de perspectiva naturii realitatii, dar nu se poate afirma identitatea celor dintre cele doua intrucat au naturi diferite."



Capacitatea/potentialul de a isi da seama reprezinta pentru om singura forma prin care beneficiaza de o realitate proprie fizica, psihica (aici fiind inclus si orice SCM) si de o realitate generala dar, niciodata un potential de a isi da seama nu e posibil sa isi dea seama de ceva (si practic nu e posibil sa aiba existenta, realitate) daca nu exista ceva de care sa isi da seama, dupa cum s-a explicat incepand de aici.
Capacitatea de a isi da seama de la NCO e permanent in posesia Eului dominant, Eului ce are acces atunci a fi sistemul executiv central.
La orice nivel uman exista un eu al capacitatii de a isi da sema de la acel nivel, dar ele nu reprezinta omul decat daca/atunci cand si in masura in care ocupa capacitatea de a isi da seama de la nivel constient obisnuit (NCO); altfel spus, atunci cand omul prin Eul executiv central, Eul de la nivel clasic (NCO) care e de fapt omul in esenta sa, preia domenii din sfera sistemelor ce sunt executive la nivelul lor constient (NCSA, NCSE).
Omul prin Eul executiv central e capacitatea de a isi da seama ce efectiv isi da seama de ceva (o capacitate latenta e un act teoretic indispensabil dar fara realitate).
Asa cum sa spus exista si situatiile neconventionale in care apare disocierea functionala intre sisteme cand cel in cauza traieste aprope concomitent o experienta duala (dualitate de Euri).
Fizicitatea si psihismul sunt forme de realitate de care capacitatea de a isi da seama, Eul isi da seama (niciodata un Eu/om nu se manifeta in realitatea senzorial perceptiva clasica/obisnuita a unui alt Eu/om fara fizicitate).
Nu se poate dovedi stiintific posibilitatea existentei capacitatii de a isi da seama (care isi da seama efectiv de ceva), fara ca aceasta sa se manifeste impreuna cu anumite senzatii si perceptii, cu anumite forme de realitate de care isi da seama.
Capacitatea de a isi da seama se manifesta numai in prezent(ul) unui om (Eu) iar acest prezent poate include forme de realitate numite amintiri (ale unor evenimente percepute ca mai mult sau mai putin indepartat trecute si chiar al evenimetelor percepute ca imediat trecute, a evenimentelor de acum cateva fractiuni de secunda ori cateva secunde) sau forme de realitate numite imaginatie/inchipuiri despre viitor.
"Capacitatea de a isi da seama" a unei camere video (de exemplu), se manifesta pe deoparte intrucat tehnologia in cauza a atins pe domeniul "vizualizare" si inregistrare video (si pe domeniul audio) acelasi nivel de performanta ca si capacitatea umana de a isi da seama dar, pe de alta parte nu exista nici un alt reper obiectiv de certificare din partea cameriei video a unei realitati independenta de om, decat tot manifestarea ei ca o ralitate a capacitatii umane de a isi da seama care, efectiv constata, isi da sema de existenta si functionarea camerei ce filmeaza; camera e si ea conditionata de existenta umana.
Nu exista o relaitate independenta de uman, de Eul care isi da seama, o realitate comuna ce include orice uman?
Ca certificare, exista o realitate independenta de existenta umanului (o certificare a competentelor umane declarate, proclamate ca certificatoare a ei).

Trecutul ce reprezinta viitorul prezentului uman e in fiecare etapa a constatarii lui, un prezent uman.
Umanul isi da seama de "La steua" (M.E.) si de orice altceva asemenea, numai ca acte de prezent, fie ele senzitive, perceptive, intelectuale, ..., in cadrul acelui prezent in care si-a dat seama de ele.
Nimic nu poate fi constatat decat ca prezent al unui om, fie el si un prezent al unui om despre un alt om sau despre viu, anorganic etc.

Edited by altnume, 10 June 2016 - 08:12.

Obiectivitatea umana

Reperele obiective umane, reprezinta obiectivitatea umana pe nivelul evolutiv al celui/celor in cauza; la nivel de umanitate, obiectivitatea si reperele obiective sunt apanajul majoritatii.
Intr-un sondaj de opinie referitor la reperele obiective umane, nu vor avea castig de cauza neaparat axiomele stiintifice.
Daca insa raportarea se face la repere obiective ce tin de bunul simt uman rezultat din viata cotidiana a fiecaruia si nu de domenii gen stiinta, religie, spiritualitate,..., atunci o majoritate covarsitoare va sustine o obiectivitate (specifica in acea etapa existentiala, specifica acelui nivel evolutiv de atunci al speciei) ce face parte din viata lor cotidiana.
-Astfel, aproape orice om va confirma faptul ca pentru a cadea din pozitia bipeda/verticala in care el se afla, este necesar un impuls din partea cuiva, o impingere sau miscarea bazei pe care se afla picioarele sale si totusi:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/NTVtmUJeInY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/wcHHr1SVic8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
-Un alt gen de reper obiectiv uman este obiectivitatea unor conventii ce prin deschiderea accesului la emotional au efect comportamental, a se vedea aici exemplul conventionalitatii jignirii dar si celelalte.
-Insasi hipnoza este un reper ce a devenit relativ recent reper obiectiv pentru mediul stiintific si asta intrucat desi fenomenul hipnotic era cunoscut si utilizat in mediile religioase, spirituale, filozofic spirituale,..., nefiind mediatizat de catre aceste medii, nu era cunoscut de catre mediul stiintific; pana si hipnoza desi a ajuns un fenomen recunoscut stiintific e inca contestata de catre diferite persoane si cercuri intelectuale sau nu si chiar de catre oameni de stiinta ce nu au experimentat personal fenomenul SCM de inducere a hipnozei sau fenomenul SCM ca subiect al une inductii hipnotice.
-Despre alte stari de constiinta modificata (SCM), pana si mediul stiintific specializat ezita sa dea detalii fie intrucat nu e inca edificat in acesta privinta, fie intrucat nu stie cum anume poate fi facuta publica o asemenea situatie, astfel de informatii, fara a starni anemozitati (ce pot atinge cote paroxistice) fata de specialistii ce induc asemenea stari.
SCM de diferite facturi sunt o practica curenta a in mediile religioase, spirituale, filozofic spirituale si in alte insitutii, grupari, cercuri, organizatii, dar in general secretul e puternic protejat si au primit o forma, au fost conventionalizate de catre specialistii/preoti/maestrii/initiatii respectivi ca fiind interventii divine, supranaturale, manipuland astfel cu usurinta fluxul de adepti si contribuabilii datorita carora aceste sisteme exista.
Aici, mediul stiintific face referire concreta la cat de profund se poate patrunde prin inductii de SCM in functionalitatea fiintei umane, iar la "4.2 Efecte", sunt specificate cateva "ciudatenii" (voci,...) ale acestor inductii, unele dintre ele fiind multa vreme (si chiar in acesti ani) catalogate ca schizofrenie.
In mediile specializate, initiatice ce nu fac parte din mediul stiintific e foarte cunoscuta inductia initiatului prin care subiectul aude o voce care il striga, il saluta, dialogheaza cu subiectul, il ghideaza pe calea spirituala sau din contra.
Din nefericire aceste posibilitati fenomenale, au fost utilizate de milenii nu pentru ridicarea nivelului evolutiv al umanitatii ci, poate preponderent pentru a manipula si exploata umanitatea neinitiata sau initiata in grade inferioare ale sistemului in cauza.
Exemple:
1 - Un specialist/maestru al unui anumit sistem spiritual ii induce telepatic (vezi aici cateva  informatii despre actuala abordare stiintifica in domeniu SCM, precum si despre telepatie in cadrul citatului ref. la pag. 298-299) unui subiect/individ, cunoscut de mult timp, o SCM prin care acesta aude in cap o voce care ii vorbeste si vrea sa dialogheze cu el.
Intrucat cel in cauza nu agrea acest sistem de provenienta a informatiei, a refuzat oferta.
Specialistul, deoarece a considerat ca subiectul merita totusi sa beneficieze de un sistem prin care astfel de informatii ajung a fi cunoscute de catre om, i-a confirmat lipsa necesitatii ca ele sa ii parvina prin intermediul unei voci gen "ghid" si i-a permis sa ajunga la acele informatii intr-un mod intuitiv-inspirativ, dar totusi neconventional (total diferit fata de modul intuitiv-inspirativ clasic prin care jurnalistii, poetii sau alte categorii isi creaza scrierile/operele).
2 - Un specialist al unui sistem spiritual-religios i-a indus unui subiect o SCM prin care acesta a auzit o voce ce l-a strigat de undeva din afara corpului sau.
Atunci cand au discutat despre caz si subiectul s-a aratat contrariat si negativ impresionat de experiment, specialistul a spus ca aceasta e o practica curenta intre intitiati si nimeni nu se supara.

Ambele inductii au fost telepatice si avut loc atunci cand subiectul se afla intre veghe si somn, pe frecventa alfa (psiholog Zamfira Doina evientiaza aici 5 tipuri de unde cerebrale; apar suplimentar undele gama).

Se pune intrebarea, daca nu cumva conditionarea universala e si ea un reper obiectiv ce nu are cum sa fie constatata si apreciata decat tot prin deficitara evolutiv capacitate umana de a isi da seama, la fel ca si existena unei realitati independenta de existenta umanului.
Despre orice reper obiectiv, perspectiva umana face referire strict din partea capacitatii umane de a isi da seama, e imposibil ca umanul sa iasa din acest limitational impus lui de catre natura realitatii, natura ce ea insasi e dependenta de existenta unui uman care sa o constate si sa o obiectiveze conform nivelului evolutiv de atunci al acelui uman.
Nu exista realitate independenta de om? Nu exista conditionarea ce il potenteaza tocmai pe om asa cum o face? Nu exista o sursa a realitatii care e independenta de om, fie ea si o autosustine independenta de existenta sau inexistenta umanului?
Conform perspectivei umane generale, e o probabilitate foarte mare ca sa existe asa ceva dar, nu poate fi dovedita decat ca o certificare din partea unui uman ce a conventionalizat asta ca obiectivitate pe actualul sau nivel evolutiv.
SCM zdruncina extrem de puternic toate reperele obiective umane actuale si atunci cand se va afla modalitatea prin care mediatizarea lor sa poata fi facuta in siguranta (vizavi de o posibila peroada e persecutii/prigoana), precum si atunci cand va exista inters si sprijin suficient, toate reperele obiective actuale vor fi schimbate intrucat se vor dovedi puerile vizavi de noul nivel al perspectivei umane.

Edited by altnume, 11 June 2016 - 08:55.

Conditionarea si deconditionarea nivelului constient subtil apropiat (NCSA)

Pentru ca umanul sa iasa din conditionari, e necesar mai intai sa isi dea seama de conditionarile sale.
Desigur idealul este ca umanul sa se afle deasupra/in afara nivelului conditionat-neconditionat insa, acum si aici se evidentiaza acel uman ce reprezinta 99,99% din umanitate si care in parte se manifesta ca fiind conditionat dar insuficient de evoluat spre a intelege conditionarile sale evidente altora sau conditionarile subtile.
Asa cum s-a mai spus omul "sufera" de o sumedenie de reflexe conditonate, el poate fi justitiar, pofticios, incult (cu sens general, involuat intrucat nu e interesat de evolutia sa intru o cat mai constructiva functionare) infatuat, arogant, vanitos, egoist (in sens negativ!), frustrat, anxios, anguasat, depresiv, irascibil, fricos, rusinos, comod-lenes sau prea harnic (si tendinta catre cealalta extrema este deviatie),... si in general atasat (pana la tendinte extreme, compulsive) de diferite obiceiuri/deprinderi, situatii, actiuni, fenomene, senzatii, emotii, intelesuri si nici cel putin nu isi da seama de asta, dar sa mai faca ceva prin care sa iasa pe cat posibil de sub influenta lor nefasta, devianta, distructiva.
Despre implicarea in functionarea reflexelor neconditionate nici nu se pune problema pentru acest uman covarsitor majoritar.
Umanul in general nu e interesat de conditionarile sale atata vreme cat specificitatea sa, sanatatea si relationarea cu el insusi si cu ceilalti ii permit asta si in general umanul nu isi da seama de conditionari in copilarie sau la varsta tineretii, isi da seama la maturitate (daca isi da; de unele nu isi da seama niciodata), dupa 30, 40, 50 de ani cand deja e cam tarziu, cand sistemele conditionatoare sunt deja tipare puternice, clare, dure, intangibile volutiv pentru omul de rand, cand el e deja un rob al propriilor scheme logice functionale si al mecanimelor lor prin care e ca o marioneta jonglata reflex.
De la aparitia sa omul, (ca si capacitate de a isi da seama, ca si Eu executiv central al nivelului constient obisnuit - NCO), prin deciziile si actiunile sale consiente dar in necunostinta de cauza referitor la efectul pe care il au la nivel constient subtil (NCS), isi formeaza datorita capacitatii sale de a isi da seama, ca Eu al nivelului constient subtil apropiat (NCSA) o perspectiva a acestui nivel referitor orice si in conformitate cu aceasta perspeciva a acestui nivel si cu reflexele functionale neconditionate impuse de insasi natura realitati (inclusiv cele de tip NCSE), automat (cibernetic ar fi posibil a spune), isi structureaza schemele logice functionale, tiparele tuturor automatismelor sale de tip reflex conditionat (tuturor mecanismelor ce au efect in atitudinea psihica si comportamentul fizic) fie el de perceptie, intuitive si in general de gandire si intelegere, fie ele emotionale, fie deprinderi ce, toate in ultima instanta conduc la anumite manifetari comportamentale si desigur psihic atitudinale.
Aici sunt o serie de videoclipuri ce reprezinta un ghid pentru incepatori.

continuare

Omul se poate deconditiona:

1 - Prin puterea vointei
Cat de dificil e pentru cineva care nu este fumator si care a fumat una sau cateva tigari, sa renunte la fumat (aceasta fiind valabil pentru orice forma de atasare)?
Nu e dificil, renunta usor.
De ce?
Deoarece inca nu este atasat de obiceiul fumatului (de obiceiul respectiv), de spiritul de gasca/acceptare din partea grupului (mai ales in tinerete), de arome, de ritual (unii considera si nicotina un factor determinant) etc.
Deoarece aceasta practica pentru respectivul, se afla atunci in puterea vointei sale, fumatul inca era un act volutiv liber consimtit (el nu era inca conditionat de catre nivelul constient subtil apropiat/NCSA, era inca neconditionat deun  tipar al fumatului si de alte tipare ce pot conlucra cu el; vezi tiparul intelegerii, al poftirii, al justetii etc).
Un alt factor important in a renunta la fumat, este reprezentat de gradul de atasare atins de catre individ.
Anumite persoane renunta la fumat si sunt foarte incantati de ei insisi dispretuind pe cei ce nu reusesc sa renunte dar, acestia nu isi dau seama de faptul ca a fost posibil deoarece atasarea lor a fost una intr-un grad/procentaj redus si de aceea au reusit sa renunte (practic unii, desi fumeaza de mult timp, nu sunt atasati efectiv, sunt atasati intr-un procentaj mic 10%, 20%, 32%, 40%, ...).
Pentru ca un individ sa se deconditioneze de ceva prin puterea vointei, ii e necesar:
-sa nu fie foarte atasat, in procentaje mari: 69%..., 84%, ...90%,...
-sa beneficieze de anumite capacitati ce il mentin in echilibru functional (de exemplu un discernamant sustinut de constientizari constructive; sau sa fie in lipsa de anumite capacitati ce automat il imping catre excese; vezi poftirea excesiva) si care toate la un loc intaresc vointa, il potenteaza volutiv, dau putere vointei.
Ceva, o deviatie care poate fi cu usurinta suprimata (obicei,...) se poate spune ca face inca parte din gratia vointei, se afla inca in puterea vointei individului.

2 - Prin constientizare (in sensul dat aici).
Constientizarea e forma eleganta a introspectiei si deconditionarii; spre deosebire de aplicarea vointei brute, ea nu presupune efort de vointa intru impotrivire fata de acea deprindere, nu presupune taierea voii acaparata de dorinte devinate printr-o alta voie (alta voie ca actiune nu ca potenta pe care vointa individului o reprezinta) condusa de un discernamant suficient de competent lucrat,..., efortul de vointa in acest caz este legat de motivarea si mobilizarea celui in cauza spre a a constietiza anumite intelesuri care sa ii atinga lui nivelul critic necesar si astfel sa produca schimbarea tiparului, schemei logice functionale de la NCSA.
Atentie! Degeaba isi da seama cel in cauza care e tiparul si contratiparul deprinderii respective (aici este un exemplu de tipar), degeaba la NCO si-a schimbat perspectiva daca, nu reuseste sa o implementeze suficient de profund incat sa isi schimbe si perspectiva de la NCSA, adica perspectiva Eului ce e toti el, tot acel omdar ca si capacitate de a isi a seama la acest nivel subtil apropiat (NCSA).
Cei ce vor lucra real deconditionarea vor constata cum, desi isi dau seama cum functioneaza propriul lor tipar in cauza si care ar fi propriul lor contratipar (deconditionator), nu vor reusi inca schimbarea.
De ce?
Intrucat desi au reusit schimbarea de perspectiva la nivel constient obisnuit (NCO), desi ei ca Euri executive centrale sunt in posesia intelesurilor eliberatoare la acest nivel, Eurile lor ce gestioneaza perspectiva la NCSA are sunt executive aici dar nu sunt central executive, adica nu ii reprezinta la NCO, isi vor lucra in continuare schemele logige functionale in vigoare datorate perspectivei inca valide atunci la acest nivel constient subtil apropiat.
Perspectiva de la NCSA nu se schimba odata cu cea de la NCO decat in cazuri speciale, e necesara lucrare de constientizare zilnica si chiar sustinuta (in functie de gradul de atasare) a contratiparului/contratiparelor, pentru a schimba un anumit tipar sau anumite tipare, ce la randul lor au ajuns tipare intrucat respectivii le-au lucrat si le-au format constient si treptat dar in necunostinta de cauza referitor la ceea ce se structura automat la NCSA, pe tot parcursul vietii lor de pana atunci.

3 - Prin intermediul celor/specialistilor ce pot induce SCM de deconditionare (a nu se pierde din vedere: conditionarea si deconditionarea sunt elemente importante in viata religioasa, spirituala, spiritual filozofica,...iar psihologia provine din filozofie si din religie, spiritualitate)
Acesta e cea mai simpla si eficienta modalitate intru deconditionare dar totodata, e cea mai putin recomandata.
De ce?
Intrucat deocamdata specialistii/initiatii/maestrii/preotii,...ce induc SCM, fie ei acreditati stiintific (mai ales in Romania) sau neacreditati inca, dar cel putin la fel de eficienti, nu prezinta garantia girata de catre un control eficient din partea unor institutii specializate in verifiarea lor si a SCM pe care ei le induc, institutii care sa ii faca rezponsabili in fata justitiei daca incalca codul de procedura, daca induc altceva decat cele solicitate de catre client sau daca se constata "malpraxis" (pentru domeniile spirituale, religioase, spiritual filozofice, manipularea e similar cu malpraxisul din medicina).
In domeniul religios, religios spiritual, spiritual, spiritual filozofic,..., inducerea SCM au fot o practica curenta dintotdeuna si singura justitie a fost cea a sistemului respectiv, practic nimeni si nimic nu ii protejaza pe cei ce au tangenta cu aceste sisteme, de manipularea practicata intru atingerea intereselor gruparii, sistemului, deoarece starea de constiinta modifiata (SCM) inductiva si SCM induse, nu sunt cunoscute inca la nivel de justitie;  psihologia (psihologii de fapt) nu a ajuns inca o stiinta ce, impreuna cu opinia publica cunoscatoare, sa poata impune formarea unei celule de control ministerial sau guvernamental si judiciar a acestor practici.
Un specialist competent poate rezolva rapid o deconditionare, depinde cat e el de competent si cat e de inradacinata conditionarea; depinde desigur si de interesul gruparii din care face parte precum si de cel financiar, dar tocmai de aceea e necesara o celula de control si una judiciara calificate in domeniu si eficiente.
E necesara cel putin o insitutie asemanatoare cu colegiul medicilor sau o celula a lui, dar care sa fie puternic supervizata judiciar, asa cum deocamdata anemic au inceput a fi supervizate deciziile colegiului medicilor.

4 - Mixt
Prin doua sau mai multe din cele enumerate la care se pot aduga dobandirea de catre anumiti indivizi, tot prin intermediul contactului cu specilistii, a unor competente de tip SCM ce treptat se vor dovedi eficiente si pe domeniul deconditionarii (vezi meditatia in care se lucreaza cu imagini vizuale mentale neprovocate intentionat, ce ofera informatii privitor la cele necesare de inteles intru atingerea scopului).

Edited by altnume, 13 June 2016 - 08:09.

continuare

Comportamentul uman si atitudinea psihica specifice nivelului constient obisnuit (NCO) se datoreaza in proportie covarsitoare nivelului constient subtil apropiat (NCSA).
Cat este de firesc ca ceva ce nu e hotarat de catre individ in mod constient conform vointei liber consimtite aflate la dispozitia unui discernamnt competent si in cunostinta de cauza privitor la problematica in cauza, sa se constituie in cauza a atitudinii psihice si a comportamentului?
E total nefiresc, e impotriva unei functionari competente si totusi asa functioneaza umanul in acest varf al evolutiei sale, functioneaza haotic, la intamplare; umanul face ceva la NCO si tot ceea ce face se reflecta in NCSA, dar umanul habar nu are despre asta, el e ca o marioneta a propriului comportament fizico-psihic ce ii lucreaza automat schemele logice functionale de la NCSA.
Intrucat deja s-a oferit in interventia 28 un link catre un ghid in aceasta privinta, nu se ma insista pe acest nivel.
Asa cum sustine stiinta psihologica actuala, si NCSA e un sistem executiv ce e in masura importanta de sine statator.
Atunci cand individul recepteaza stimulul, cand e stimulat de catre stimuli ce s-au constituit lui in comenzi declansatoare a rulajului tiparelor deja structurate (ce la randul sau au ca efect atitudine psihica si comportament reflex in conformitate cu tiparul), NCSA preia functia de sistem executiv central, devine Eu si marioneta umana se conformeaza acestui tip de Eu, se manifesta in atitudina sa psihica si in comportament conform reflexelor conditionate (dobandite).
Uzul ratiunii (in sens de intelepciune), in aceste situatii foarte frecvente in viata de zi cu zi a oricarui individ (desi el nu isi da seama de asta) se pierde sau e inlocuit de catre o "ratiune reflex conditionat", omul e posedat de Eul NCSA.
Acest fapt (functionarea omului ca Eu conform NCSA si nu conform NCO) poate avea loc de cateva ori pe zi, de cateva sute sau mii de ori pe zi si respectivul e posibil sa nu isi da seama aceasta rotire de sisteme, de aceasta ocupare a functiei de Eu, a functiei de a isi da seama, de catre alt sistem decat cel al NCO.
De ce?
Intrucat nu a fost educat sa isi da seama de asa ceva, functioneaza automat, e robotizat.
Nu exista o educatie in acest sens implementata la nivel familie, scoala, societate.
De cand apare in realitate,omul e bombardardat de certitudini din care multe au fost contrafacute si ridicate la rang de axiome independente de individ, in loc sa i se explice ca tot ceea ce constata, tot ce invata, tot ce afla, toate de care isi da seama, inclusiv ca SCM, sunt numai modele de provenienta umana, conventii si ca el e necesar sa aiba privirea capacitatii de a isi da seama, dincolo de conventiile umane de orice fel; le va utiliza intru a fi posibil sa traiasca, sa se descurce, sa se bucure de viata, dar nu se va lasa acaparat, conditionat de ele.

continuare

Expune perspectiva ta referitor la problematica in cauza si vor rezulta pentru cunoscatori (dar numai din perspectiva limitata impusa de nivelului evolutiv pe care ei/cunoscatorii se afla atunci!!), care sunt conditionarile tale de tip clasic/conventional cognitive* (dar si cognitiv neconventionale, asa cum sunt intuitiile si perceptiile neconventionale*, mistice) si care sunt conditionarile tale emotionale!

A se vedea aici* si aici* cateva definitii (modele) ale termenilor cu care se lucreaza in acest topic.

Ce inseamna perspectiva referitor la ceva anume?
PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1 ...
(1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; priveliște. 3. Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj. și adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se îndeplini în viitor. 4. Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilitate de dezvoltare a cuiva. – Din fr. perspective.
Sursa: DEX '09 (2009)

Fiecare om dobandeste felul sau de a vedea lucrurile referitor la orice, la fel fiecare comunitate, institutie, domeniu, sistem (prin reprezentantii lor umani).
Ce sunt toate acestea?
Toate reprezinta modul lor de a isi da seama, din punct de vedere cognitiv* si intuitiv* sau/si perceptiv neconventional*, referitor la problematica in cauza.
In febra impunerii materialismul, stiinta incepe sa derapeze pe urmele predecesoarelor ei religia, spiritualitatea si filozofia mistica.
Asa s-a ajuns la anomaliile de a defini axioma ca altceva decat o certitudine umana direct proportionala in relativitate cu nivelul evolutiv al oamenilor in cauza sau, a defini ratiunea/ judecata ca fiind altceva decat discernamatul/intelepciunea.
Nu este necesara intelepciunea in rationamentul stiintific?
Dar ce este logica, ce este aceasta rationare corecta daca nu o chintesenta a acumularilor, daca nu dobandirea unei capacitati superioare de a intelege si judeca lucrurile, desigur prin intermediul potentei de a judeca/discerne/rationa?

Datorita acestui ciudat arhetip/model-orbete ce s-a substituit pana si omului de stiinta modern (fara a generaliza), nu mai primeaza viziunea/perspectiva globala a fenomeneului, situatiei, problematicii, ceea e conteaza e sa se slujeasca cauza, interesul, renumele, ...; nu mai conteaza care e filozofia problemei, conteaza pragmatismul financiar, orgolios, dorinta de a epata si a detine putere ce nu se pot realiza decat concretizand, conventionalizand indiferent daca asta reprezinta o crima impotriva naturii/legii realitatii.

In concluzie, fiecare e conditonat in a isi da seama*/in a cunoaste* (in gandire*, intelegere*, cognitiv*, intuitiv*, perceptiv*, precum si emotional) in functie de cat credit acorda certitudinilor, fie ele ridicate la artificialul rang de axiome, indubitabilitate, imuabilitate.
Conditionarile impuse de insasi natura realitatii reprezinta alt capitol.

Edited by altnume, 19 June 2016 - 07:43.

continuare

In cadrul starilor de constiinta ordinare/obisnuite//clasice (SCO) cauza de inceput a oricarei conditionari cognitive si neconventional intuitive ori perceptive (neconventional intuitiv-perceptive) este intelegerea/intelesurile (vezi definitii*).
La fel si in cazul conditionarilor emotionale.
De fapt in orice conditionare de acest tip are loc o legatura la NCSA, ce se face prin intelesuri care deschid accesul emotionalului.
In cadrul conditionarilor cognitive* si neconventional intuitive-perceptive*, atingerea conventionala sau neconventionala (prin SCM) a niveluli critic necesar al acelui moment si pentru acel individ, referitor la intelesul in cauza, atrage dupa sine accesul masiv la sentimetul adevarului si astfel prin savurarea deliciului acestui sentiment extrem de subtil, datorita satisfactiei oferita de el, se constituie si se consolideaza certitudinea, pe care sustinatorii actualei campanii de incatusare materialista au ridica-to la artificialul rang de axioma (ca fiind ceva independent de existenta umana; a se vedea interventia precedenta).
In cadrul conditionarilor emotionale, are loc tot o conlucrare intre intelesuri (fie ele cognitive sau neconventional intuitiv-perceptive)* ce deschid accesul la emotional si emotionalul ce valideaza, consfinteste conditionarea.
In cadrul "Ghidului pentru incepatori" (linkul e inserat de doua ori in acest topic) au fost suficient de clar aratata aceasta conlucrare dintre intelegere si afectivitate, intru constituirea, integrarea si functionarea tiparelor conditionatoare/deviante/distructive, precum si rolul unui tipar benefic/deconditionator, contratipar.
In cadrul expunerii de fata, problematica e cu mult mai complexa intrucat tot ceea ce stie omul, toate de care el isi da seama si includ un gand, inteles, intuitie* clasica sau neconventionala ori intelesul ca atribut al senzatiei in cadrul unei perceptii* clasica sau neconventionale, sunt conventii, modele, inventii umane ridicate la rang de ceritudini, axiome, adevaruri si in consecinta toate e necesar a fi remodelate intr-o forma mai apropiata de legile, de natura realitatii, astfel incat "spiritul" uman sa se descatuseze cat mai mult din conditionari (prin cultivarea unui pol al atentiei, unei vigilente care sa nu permita atasarea, care sa nu permita accesul masiv al sentimentului adevarului, etc.
E mult mai simplu pentru un om sa mearga pe bicicleta decat sa piloteze un avion de vanatoare sau o racheta; aproximativ aceasta e diferenta dintre abordarea din "Ghidul incepatorului" si abordarea de aici.
Acolo se ia fiecare tipar si contratipar in parte, iar aici se abordeaza toate tiparele deodata; una e sa privesti de la inaltimea pozitiei bipede mergand pe strada si alta e sa privesti din de la altitudinea de 5, 10 km ori din spatiu extraatmosferic, alta e perspectiva, e globala.
Daca omul nu ar intelege nimic, nu s-ar conditiona in nici o privinta (conditionari in spiritul celor abordate in cadrul acestui capitol).
Desigur omul e obligat de natura realitatii sa se foloseasca de facilitatea numita capacitate de a intelege, intelegere, pentru a isi satsface piramida necesitatilor dar, omul face mult mai mult, a inventat certitudinea si axioma, astfel permitand functionarea sa puternica conform altei optiuni facilitate de catre natura, anume atasarea (atasarea implica conditionare).
Atasarea se face de la sine daca umanul nu a evoluat suficient astfel incat sa ii inteleaga distructiva ce o include si sa fie vigilent intru a nu o permite.
O asemenea educatie e necesara din frageda copilarie pentru ca umanul sa nu se mai constate la maturitate deja conditionat de diferitele deprinderi (fie si de deprinderea de a axiomatiza in privinta celor banale cotidiene sau a celor importante).
Din lipsa evolutiva umanul nu a inteles inca rolul major al subtilului sentiment al adevarului in trairea certitudinii si astfel a artificialelor axiome umane, iar de aici i se trage toata obiectivitatea ferma ce la incatusat prin emotional.
Intrucat nu a inteles asta, umanul nu a inclus inca in cadrul educatiei, culturii insitutionalizate cultivarea vigilentei fata de tiparul sentimentului adevarului si fata de tiparul atasarii relativ la orice.

Edited by altnume, 20 June 2016 - 05:33.

continuare

Care e de fapt baza acestui tip de abordare conditionare-deconditionare?
Evidentierea faptului ca, atat pentru conditionare cat si pentru deconditionare sunt necesare anumite intelesuri, o anumita perspectiva ce isi indeplineste scopul prin integrarea in NCSA si ca pentru a iesi din acest cerc, vicios pana la urma, dupa ce s-a inteles in ce consta conditionara si deconditionarea, e necesar ca cel in cauza sa se plaseze dincolo de a intelege; asa cum s-a specificat intelesurile sunt de mai multe feluri (a se vedea definitii aici si aici)*.
Nu se pune problema ca omul sa nu utilizeze intelegerea in viata sa cotidiana dar e necesar sa nu mai fie dominat de ea.
Cum se realizeaza asa ceva?
Prin exercitiu de formare a unui pol al atentiei, a unui supervizor ce va fi asa de intens cultivat pana ce va fi integrat la NCSA.
Rolul lui e acela de deveni parte din Eu si astfel de a spori competentele Eului si la NCSA.
Tipul acestui supervizor va fi astfel incat sa se supervizeze pana si neatasarea Eulu de acest gen de atentie, deci va include o larga deschidere, va oferi Eului si calitatea unei perspective globale a functionarii realitatii a carei parte este, perspectiva mereu mai larga ce nu e imuabila.
Omul e Eul?
Teoretic, omul e de fapt o capacitate/potential de a isi da seama (a se vedea aici).
Acesta capacitate nu poate avea realitate fara ceva de care sa isi da seama (prin care capacitatea sa devina realitate).
Atat capacitata de a isi da seama, cat si cevaul de care sa isi da seama (necompus sau complex pana la clasica materialitate) prin care capacitatea dobandeste realitate si dobandeste existenta numita materialitate, sunt un dat al realiatii, al legilor realitatii (realitatea include numita existenta material-enegetica).
Nu se poate dovedi faptul ca are lor o realitate si/sau existenta a ceva, dincolo de capacitatea umana de a isi da seama si in fond dincolo de atentie, dincolo de prezentul atentiei umane in cauza, omului in cauza (a se vedea si acesta interventie)!!!
Pana ce atentia nu isi da seama de ea insasi ca realitate si existenta, ea nu stie ca are o realitate si existenta sau ca are loc o realitate si existenta.
Si ea nu isi poate da seama de ea insasi sau de o realitate decat prin observare pura (senzatii fara absolut nici un fel de inteles) ori prin intelesuri, fie ele gandite (ideatice, rationale, clasic intuitiv-inspirative sau prin intelesuri ca atribut al senzatiilor cu care impreuna formeaza actul de cunoastere senzoriala numit perceptie), fie acele intelesuri de tip perceptii animalice/instinctive, fie neconventional intuitiv-inspirative, fie neconventional perceptive (prin intelesuri neconventionale ca atribut al senzatiilor neconventionale cu care impreuna formeaza actul de cunoastere senzoriala numit perceptie neconventionala); tot acest neconventional fiind de fapt inductii ale specialistilor, inductii ce faciliteaza beneficiarilor SCM considerate in functie de nivelul evolutiv al celor in cauza, supranatural sau paranormal ori spiritual, energetic, astral etc.
Da, omul este eul si este in fond atentia insa, natura realitatii ofera umanului posibilitatea ca prin indreptarea atentiei ce e el, catre forme din acel ceva ce ii e oferit intru a isi da seama de el, sa poata avea acces la mai mult decat atat in functie de posibilitatile dobandite in acea etapa; astfel omul poate ajunge sa fie comstient de existenta si functionarea sa ca fizicitate interna pana la niveluri cuantice, de o structuralitate psihica dincolo de prezentul clasic de la acel moment al Eului.
Altfel spus, omul/Eul/prezentul atentiei/atentia in fond, a ajuns sa isi poata da seama, sa fie constienta de realitatea si existena ei, precum si in general de realitate si existenta, la niveluri ce altfel apartineau capacitatii generale necunoscute ce potenteaza insasi natura realitatii.
Nu poate aceasta potentare ce nu se manifesta decat atunci cand o atentie se indrepta catre ea, sa aiba realitate, sa existe independent de realitaa si existenta clasica a atentiei?
Desigur e posibil, dar e imposibil de dovedit altfel decat prin inventarea a ceea ce e numit "grad de probabilitate", referitor la perspectiva agreata in acea etapa evolutiva de catre acel om sau de catre un anumit spectru uman (comunitate) al(a) umanitatii.
Trimite aceasta scriere catre o realitate matriciala?
Categoric nu.
Aceasta scriere si acest topic trimit catre ceea ce rezulta prin neaplicarea Occam, prin neconventionalizarea legilor naturii realitatii, prin nemutilarea lor stiintifica, precum si prin nemutilarea lor religiosa, spirituala, filozofic spirituala sau conform altor domenii ce nu se incadrea in cele specificate, inclusiv domeniul vietii cotidine a fiecaruia.

Nu exista creierul intrucat atentia constienta, atentia de tip NCO, Eul nu il constata? Nu exista sisteme executive psihice intrucat sistemul executiv central (Eul/atentia) nu le constata, nu isi da seama de ele?
E posibil sa existe insa nu se pot dovedi ca existenta pana ce nu fac parte din atentie, fie orice om acea atentie.
Ele reprezinta numai potential al capacitatii necunoscute ce potenteaza natura realitatii si deci, ce potenteaza insasi capacitata umana de a isi da seama, atentia, precum si orice forma de realitate sau forma existentiala ce face parte la acel moment din cevaul de care capacitatea de a isi da seama isi da seama.

Cum poate fi cineva conditionat daca nu intelege nimic referitor la ceea ce poate constitui tiparul coditionarii?
Cum mai poate fi cineva conditionat de gustul dulce (de exemplu) daca reuseste o "inocentizare" suficienta ce ii permite sa simte gustul dulce (pe care desigur nu il va simti ca pe gustul amar), dar nu dezvolta, nu atribuie nici un inteles legat de el, daca il savureaza strict in intrinsecitatea sa senzorial gustativa fara a permite nici un inteles* ci, doar senzatie (a se vedea aici=7m11s  si in videoclipurile despre algoritmi/tipare din "Ghid..."[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/IszVfAqJdHU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ],
ce intelesuri dezvolta umanul la NCS atunci cand el aloca senzatiei,practic in necunostinta de cauza referitor la efectul pe care deciziile si actiunile sale le au la NCS, atribute de tip intelesuri)?
Nu mai poate.
Asta insa, acest mecanism, nu poate fi implementat usor decat prin inductii ale specialistilor, inductii ce faciliteaza SCM.
Altfel, tot usor se poate face la copilul foarte mic, pentru asta insa fiind necesara o familie care functuoneaza deja asa.
Pentru adultul deja prins in mrejele conditionarilor, nu e usor intrucat presupune o resetare a intregului sistem de valori si asta dupa ce afla si constientizeaza suficient intelesuri mult mai adecvate vizavi de functionarea realitatii, atat ralitatea cu care cpacitatea de a isi da seama e potentata a ajunge un Eu (adica o atentie/un om), cat si cea generala.

Edited by altnume, 21 June 2016 - 04:16.

continuare

Problema tehnica!
Se recomanda vizionarea de pe You Tube a videoclipurilor canalului "acces realitate" ale caror linkuri au fost inserate in topic intrucat, seterile Softpedia fragmenteaza subtitrarea (de asemenea propriile softuri de vizionare video si propriile setari PC ori pe You Tube, ale fiecaruia, pot fragmenta subtitrarea sau pot sa nu permita afisarea ei prin apasarea butonului de subtitrare din dr. jos videoclip; dispozitivele moderne, tablete gen IPOD, tel. mobile pot sa nu deschida anumite videoclipuri ale canlalului sau sa nu afiseze subtitrarea).


Intrebarile "Cine sunt." si "Ce sa fac.", sunt intrebari firesti si au rostul lor pe un anumit nivel evolutiv.
Daca cineva ar fi interesat de evolutia sa sau cel putin de o deconditionare partiala si nu e multumit de videoclipurile canalului "acces realitate" ce fac referire la asta, atunci ii e necesar sa afle ca, de fapt nu trebuie sa faca ceva.
Ca si intrebarea "Cine sunt." si intrebarea "Ce sa fac.", nu mai are justificare la acest nivel expus aici.
De ce?
Intrucat ambele denota o inocenta deficitara evolutiv.

Intrebarea "Cine sunt." contine in ea deja simbiotul vicios al identificarii ca axioma/axiome a/ale identificarii/identificarilor (el, capacitata de a isi a seama, atentia, <<trebuie domnule musai>> sa fie, sa aiba existenta materiala, psihologica, energetica, spirituala etc), intrucat omul in bazalitatea sa, nu este ceva, cineva, el numai reprezinta teoretica capacitate de a isi da seama dar, o reprezinta in faza in care ea nu mai este numai o necesitate rezultata teoretic ci, apare ca realitate constienta ce isi da efectiv seama de ceva, ce real traieste ceva, fie si o senzatie fara absolut nici un inteles (a se vedea in interventiile 12, 13, cate tipuri de intelesuri, de intelegere exista) sau fie si o fizicitate proprie in forma accesibila lui in acele momente prezent.
Omul/atentia/capacitatea de a isi da seama, poate sa fie cineva?
Da, poate sa fie si in general este un om format din corp fizic in toata complexitata sa si din psihic in toata complexitatea sa (inluzand orice energetic, spiritual, sufletesc etc), dar acestea sunt numai forme ale identificarilor de care acel om, ca si capacitate de a isi da seama ce o reprezinta el bazal, sufera in acele momente prezent (nimic neavand neaparat realitate si existenta dincolo de atentia ce e bazal acel om si de cele de care el isi da seama in acele momente de prezent; s-a explicat deja in interventia precedenta cauzalitatea pe care atentia o reprezinta pentru realitate si existenta, tot asa cum si acestea ca reprezentant acel ceva de care atentia isi da seama, o reprezinta pentru atentie).

Intrebarea "Ce sa fac.", la fel, contine deja "stiinta raului" (figura de stil), indeamna deja la a face cand de fapt e necesar sa nu mai faci, sa te opresti odata, sa te opresti in sfarsit din toate cele pe care le faci, sa te resetezi si sa stai inocent.
Desigur formularea este idealista.
Nu se poate pretinde cuiva care toata viata a fost educat si a cultivat identificari la modul axiomatic, care a fost educat si a cultivat toata viata pe "a face" in baza acelor identifiari, sa se reseteze dintr-o data pe o inocenta, dar care inocenta sa nu fie nici infantila.
Asta este asa pentrui show-uri orgolioase.
Pentru a ajunge sa nu mai faca, mai intai respectivul e necesar "sa faca" cu asiduitate altceva decat cele pe care le facea.
Si acest topic asta face, ii ofera cultura necesara ca el sa isi dea seama cum sa faca intru a ajunge sa nu mai faca.

Edited by altnume, 21 June 2016 - 08:08.

continuare

Doua exemple: rusinea si libertatea

Ce este rusinea?
Este o stare afectiva ce (ca de altfel orice stare afectiva) care poate lua valente afective incepand de la senzatia rusinoasa (trecand prin gama emotie,  sentiment) si pana la cealalta extrema si anume aversiunea.
Dar, termenii ori definitia de mai sus sau orice alta definitie, reprezinta ea, este ea o stare afectiva?
Nu. Definitia este un inteles.
Potentialul de a intelege si intelesurile (in toata gama lor evidentiata in interventiile 12, 13*), sunt altceva decat potentialul afectiv si starile afective.
Nu se poate pretinde a simti gustul strugurelui (starilor afective) consumand rosii (intelesuri).
In intrinsecitatea sa, criptarea naturii realitatii numita rusine (ca de altfel orice stare afectiva), nu poate fi descrisa prin ganduri, intelesuri (fie ele si intuitive sau perceptive)*; ceea ce se descrie reprezinta fie manifestarile celor ce sufera rusinea, fie o catalogare; intrinsec, starea de a intelege/starea inteles, criptarea naturii numita inteles e altceva decat starea afectiva, decat criptarea naturii numita stare afectiva, in speta rusinea.
Umanitatea face inca grava eroare de a considera necesara intelegerea (fie ea si intuitiva sau ca atribut al senzatiei ce impreuna au fost numite perceptie*) pentru ca omul sa isi dea seama de o stare afectiva (de aici extrem de grava confuzie dintre posibila si chiar foarte probabila fantezia numita supranatural si SCM facilitate de specialisti/maestrii/initiati de toate gradele prin inductii intuitive, perceptive ce au fost numite revelatii, transcendenta, comunicare directa cu sursa realitatii, sau cu starea primordiala, ce au loc cu sau fara stirea beneficiarului).
Nu este necesar absolut nici un fel de inteles pentru ca omul sa isi dea seama de o stare afectiva insa, in modul clasic de functionare, omul nu are acces la o stare afectiva decat prin intermediul unor intelesuri ce deschid acest acces si astfel patrunde starea afectiva in cauza, rusinea de exemplu; starile afective, rusinea, nu sunt intelesuri.
Starile afective pot avea acces in realitatea omului si prin inductia provocata de catre un specialist/initiat ce faciliteaza deschiderea accesului la afectivitate in mod spontan, fara a fi necesar un inteles al beneficiarului (a se vedea initierile directe fata in fata sau de la distanta, de exemplu Munay ky, ori inductiile ce se fac de catre initiati cu sau fara stirea beneficiarilor si prin care beneficiari au parte spontan/din senin de o puternica stare afectiva ce atunci in timpul desfasurarii poate sa fie insotita sau nu si de intuitii sau intelesuri ca atribut al starii respective ce impreuna sunt numite de catre unii drept perceptii supranumite iluminare, revelatie, transcendenta, primordialitate etc; asa a ajuns de exemplu rencarnarea, karma, chakra a fi o constanta a vietii spirituale, religioase, yoghine, prin inductii ale maestrilor/initiatilor ce faciliteaza astfel de SCM si astfel de concepte; cat din asa zisa iluminare e inductie si cat e contributia beneficiarului reprezinta un deziderat pentru generatiile urmatoare).

Se poate insa face analogia dintre criptarile naturii realitatii numite stari afective, senzatii, imaginatie (prin imagini vizuale mentale), intelesuri (stari intelegatoare, stari inteles) pe de o parte si informatie pe de alta parte.
Aceasta e insa numai o analogie intre modelul naturii realitatii de a prezenta oferta sa de forme, evenimente, fenomene ale realitatii si modelul uman referitor la ele.
Formele, fenomenele, evenimentele de realitate ce apar criptate prin insasi legile/natura realitatii reprezinta informatia naturala, pe cand informatia umana e/sunt numai modele umane (asemanari ce includ deficitul evolutiv uman specific acelei etape de dezvoltare) deoarece nu omul a criptat/legiferat realitatea si formele ei.
Deci, clasic, starea afectiva numita rusine are acces in realitata umana (sau altfel spus umanul, adica capacitatea de a isi da seama are acces in dimensiunea ei) numai prin intermediul unui inteles, unor intelesuri.
De ce nu se rusineaza omul atunci cand intelege de exemplu: "Acesta este o frunza care cade."?
Pentru simplu motiv ca acestui inteles nu i s-a alocat de care uman sensul de a fi ceva de rusine, ceva de rasul lumii.
Intelesurile prin care se da acces la rusine sunt conventii umane si insasi ganditul/intelegerea si vorbitul/auzitul conforme cu un limbaj articulat, sunt conventii umane (animalele inteleg perceptiv adica aloca inteles senzatiilor fara a utiliza aceasta conventie*).
Treptat se formeaza un tipar general al rusinii si tipare particulare ale ei (a se vedea ghidul incepatorului al carui link a fost inserat de mai multe ori in topic, in care se dau exemple de tipare).
Care e tinta acum si aici?
Cumva sa nu mai traiasca omul stari afective?
Desigur nu.
Scopul e sa limiteze desfasurarea de forte a starilor afective, in special a celor ce pe un anumit nivel pot fi numite deviante, distructive.
Rusinea e distructiva?
Este daca depaseste stadiul de senzatie sau emotie si asta intrucat conduce la o functionare deficitara, incompetenta a celui in cauza, rusinosul, timidul sunt identificari deviante, tot asa cum sunt si identificarile gen nerusinat, arogant, nesimtit, descurcaret lipsit de empatie.
Rusinea e necesara dar numai pana la amplitudinea de senzatie si usoara emotie, pana la faza in care ea se manifesta ca senzor ce sesizeaza capacitatea de a isi da seama/Eul/atentia, ca un avertisment intru necesitatea responsabilizarii si astfel cel in cauza ia masuri conform unei perspective a discernamantului in concordanta cu constructiva naturii realitatii, cu armonia sa, a celorlalti, a totului (pe cat posibil desigur intr-o forma ce nu e la randul ei distructiva).
Un Eu/atentia/omul ca si capacitate de a isi a seama (competenta), de cum sesizeaza rusinea, se reseteza pe inocenta (sau pe alte intelesuri in cazul incepatorilor) vizavi de intelesurile ce au determinat-o si automat ii inchide accesul cantitativ.
Cum de poate face asta?
Intrucat a cultivat pana la o constientizare suficienta, perspectiva conform careia rusinea in doze mari e deviatie.
Acesta cultivare desi e necesar a duce un pol al atentiei (supervizorul) in faza de functionare reflex (la NCSA), contine totusi o componenta din discernamantul general ce gestioneaza perspectiva care nu permite atasarea in procente mari de acesta perspectiva particulara a rusinii sau generala referitor la orice afectivitate.
Cum se "instaureaza" un supervizor?
A se vedea "Ghidul incepatorului" in special incepand cu partea a cincea.
Intrucat in acest topic prezentarea se face la nivel de avansati se va avea in vedere ca intelesurile sunt necesare pentru scopul acestui demers, numai pana ce omul reuseste o perspectiva generala cat mai in concordanta cu functionarea naturii realitatii, dupa care el se reseteaza permanent si imediat din orice tendinta afectiva sau intelegatoare, starea sa de baza fiind o inocenta bazata insa nu pe infantiliate ci pe evolutie continua; nimic nu e tabu, axioma de deviatie dincolo de intrinsecitatea sa bazata pe referential specific, orice inteles are rostul lui dar nu se va "indubitabiliza" si nici cel putin fata de asta nu se va forma o opozitie ferma, intransigenta deoarece armonia in spirit constructiv presupune o mare maleabilate, o deschidere in viziune/perspectiva si o empatie debordanta dar totusi echilibrata si in cunostinta de cauza.
Nu se va cauta neaparat calea catre dincolo de rusine sau catre dincolo de "dezghetat" (antonimul rusinii), catre dincolo de orice inteles si in orice privinta, ar fi prea mult intrucat se poate ajunge la o insensibilitate maladiva sau/si la platonism infantil ori/si la incapacitatea satisfacerii necesitatilor mai mult sau mai putin bazale (la un stadiul de latenta, de leguminoasa).

Ce este libertatea?
LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință. ◊ Loc. adv. în libertate = după bunul-plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (La pl.) Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.). ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă acțiunea în conformitate cu propria conștiință, în principal în ce privește religia.. Libertate de gândire = drept al cetățeanului prevăzut de constituțiile democratice, de a-și exprima modul propriu de gândire. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.
Sursa: DEX '09 (2009)
Libertatea este intr-o buna masura o conventie (dupa aceesi schema de baza ca si rusinea sau orice altceva).
Ea insa are si un factor ce tine de natura realitatii care ofera omului bucuria ce prin denaturare a ajuns placere (depinde si de definirile/valorizarile/valentele acceptate de fiecare).
Placere - bucurie denaturata, exacerbata oferita prin satisfacerea unor pofte/dorinte exacerbate si ele.
Bucuria - satisfactie ce nu atinge niveluri si genuri deviante, mai ales pe ramura ce produce distructiva umanului.
Si tot natura ofera omului accesul la dureri (fizice sau psihice).
Daca omul nu ar intelege nimic in acesta privinta nu si-ar da seama daca beneficiaza de libertate ori daca este incatusat vizavi de acel gen de libertate, el ar fi dincolo de libertate, in inocenta.
Desigur nimeni nu ar alege o viata plina de durere (chiar daca ar simti durerea senzitiv dar nu ar intelege ca aceea e o lipsire de libertatea fata de a beneficia de o stare de normalitate ce nu necesita durerea permanenta).
Un simt exacerbat al libertatii nu permite umanului sa se armonizeze cu socialul in care fara voia sa a juns partas temporal si chiar cu propriile identificari.
De ce?
Intrucat se simte atacat in gradul de libertate, simte ca ii e restrans, cenzurat, se simte de fapt nedreptatit.
La fel un simt exacerbat al lipsirii de libertate (in sens de a agrea asta, lipsa libertatii), nu permite o responsabilizare suficienta pentru ca cel in cauza sa se protejeze pe el si pe ceilalti.
Un aspect foarte interesant este acela ca, libertatea ca multe altele, include ceva ce umanul inca nu a constientizat, starea afectiva.
Da, libertatea este si o stare afectiva in gama de la senzatie la aversiune.
Sentimentul libertatii nu este o himera datorata sentimentului dreptatii, adevarului, el este un sentiment specific de care cel in cauza beneficiaza intrucat prin anumite intelesuri isi da acces la el.
Numai intrucat a degustat starea afectiva a libertatii (satisfactia ei) omul devine asa de atasat (de ea in primul rand si nu de conceptul libertatii); si apoi orice lipsire de starea afectiva a libertatii prin restrictii in privinta manifestarilor, actiunilor, situatiilor ce o permiteau, declanseaza reactia la nedreptate (la conceptul si starea afectiva al/a nedreptatii persoanale vizavi de cel si cea al/a dreptatii).
Libertatea si opusul ei pot fi abordate conform tiparelor (valabile pentru orice ca schema de baza), din "Ghidul incepatorului" sau pot fi abordate asa cum se prezinta aici.
Dupa ce sau inteles cele expuse in aceasta interventie (ce s-a scris la rusine si nu e strict specific ei, e valabil si aici) si dupa ce s-a inteles ce este un supervizor general cu specificul sau pe libertate (in acest caz), se trece la implemetarea supervizorului pe aceasta tema sau daca cel in cauza e pregatit, se incepe implemetarea supervizorului general, prin lucrare zilnica de constientizare pana ce devine reflex, dar reflex supervizat la randul sau de catre un discernamant competent conform unei perspective competente.
Ideea centrala este ca cel in cauza sa repete in cunostinta de cauza si conform propriilor formulari asa cum se intelege el pe el insusi si realitatea generala, intelesuri asemanatoare cu cele expuse aici, pana ce ajunge sa isi schimbe perspectiva de la NCSA si astfel sa integreze noua perspectiva si acolo nu doar la NCO.
Daca face asta in cunostinta de cauza si nu haotic asa cum si-a inscris/structurat toate schemele, tiparele functionale conform carora se manifesta in atitudinea psihica si in comportament (fizic), are loc o "fraternizare" intre NCO si NCSA, atentia/sistemul executiv central numit Eu/omul ca si capacitate umana de a isi da seama ajunge sa gestioneze in masura tot mai importanta activitatea de la NCSA.
Un Eu/atentia/omul ca si capacitate de a isi a seama (competenta), de cum sesizeaza lipsirea de libertate, adica un atac la propria liberate (aici in general e problema), se reseteza pe inocenta (sau pe alte intelesuri in cazul incepatorilor) vizavi de intelesurile ce au determinat-o si automat ii inchide accesul cantitativ, frustrant, enervant, suparator.

Si tiparul libertatii sau lipsiri de ea, ca si cel al rusinii sau nerusinarii actioneaza impreuna cu o sumedenie e tipare, conlucreaza cu ele intru reusita devianta.

Edited by altnume, 22 June 2016 - 04:20.

continuare

Cuanta psihica

Pe cat de complexa s-a dovedit, ceea ce umanitatea a decis sa numeasca materie, pe cat de diferita pare a fi cuantica fata de nivelul macroscopic si functionarea lui, tot asa este si "cuantica psihica" fata de realitatea psihica clasica si fata de actuala perspectiva psihica.
Dupa cum oricine isi poate da seama, cuantele naturii nu sunt aceleasi cu constantele, cu cuantele inventate decatre om, orice constanta sau orice cuanta stabilita de catre om fiind numai o aproximare, un model de constanta sau un model de cuanta.
Cuanta psihica, cuanta de realitate psihica, forma psihica primara este cea mai mica valoare psihica de care capacitatea de a isi da seama, isi poate da seama inclusiv prin upgrade tehnologic in functie de tehnologia vremii, insa nimeni nu stie care sunt cuantele reale fizice sau psihice ale naturii realitatii.
Ceea ce la un moment al istoriei e considerat in mod cert cuanta, a fost si probabil va fi tot mereu numai un nivel intermediar, desi in epoca sa de glorie a fost considerat indubitabil ultimul nivel posibil, asa cum se intampla si in anii acestor generatii cand se considera ca orice zoom fizic e inutil fata de actualul nivel, nu se poate observa mai mult, mai departe.
Cuantele starilor afective, cuantele imaginilor vizuale (vizualizarilor realitati fizice considerata obiectiva sau vizualizarilor mentale de tip amintire ori inchipuire), cuantele intelesurilor si orice cuanta, sunt elementele de baza sunt inceputul activitatii fizice sau psihice.
Altfel spus, daca omul ar suferi un upgrade tehnologic i-ar fi posibil a sesiza activitatea proprie a unei stari afectiva, cognitive,..., cu mult inaintea nivelului actual de sesizare.
Intrucat lipseste si e inaccesibil un astfel de nivel tehnologic el mai poate fi inlocuit de o initiere in inductia de SCA sau cel putin de o inductie a uneia sau mai multor SCM.
Dar, intrucat asa ceva (initierea) conduce la servitute cu aspecte despotice (evidente atunci cand respectivul nu se mai conformeaza cauzei si dogmei comune, cand intreaba ce nu e permis,...; dogma ce de fapt in cadrul sistemului nu e considerata dogma ci, adevar absolut) fata de initiatul care il initiaza pe candidat si fata de sistemul respectiv, e de evitat asa ceva pana in acea epoca cand se va reusi real democratizarea (egalitate si democratie afisata se ofera oricand si oricui, in orice vremuri).
Ultima varianta, este autoupgrade prin cunoastere si constientizare, iar stiinta este modelul perfect pentru asta, cu conditia ca oamenii de stiinta si adeptii sa nu mai procedeze ca in celelalte domenii/sisteme ci, ei sa respecte in litera spiritul falsificabilitatii, nu doar sa traiasca cu impresia ca o fac; Occam e util, dar inventarea de axiome pe baza acestui pricipiu ofera modele/axiome umane nu axiome/criptari ale naturii!!!
Ce urmareste acest topic?
Sensibilizara omului, un upgrade general prin care el sa preia cat mai mult si la niveluri mereu mai subtile, propria functionare.
De exemplu preluarea cat mai vasta a NCSA; e incalificabil ca azi, umanul inca sa traiasca viata cotidiana la NCO si sa nu fie constient ce efect are la NCSA, aceasta atitudine psihica si comportament al sau (de la NCO).
Sensibilizarea in a isi da seama, tine loc de upgrade tehnologic sau de upgrade prin inductii de SCM si stiinta prin cunoasterea stiintifica asta face (asta ar trebui sa faca!), aduce un model de cunoastere  real nedogmatica.
Singura cale de cunoastere de tip intelesuri (a se vedea interventiile 12 si 13 in privinta tipurilor de intelesuri)* prin care omul nu va fi prizonierul nici unui sistem individual sau comunitar (institutional) de cunoastere prin intelesuri*, este cea prin care el nu va pierde din vedere care e filozofia problemei in cauza si nu va pierde din vedere ca acea filozofie de care el sau altcineva isi da seama atunci, reprezinta numai nivelul evolutiv pe care se afla ei in a isi da seama in acea etapa a vietii lor si in acea etapa a evolutiei umane.
E acest topic, pledoarie pentru relativitate?
Este in masura in care nu se face din relativitate o dogma.
Orice este relativ probabil in afara cadrului, sistemului de valori ales intru a nu fi relativ, dar in intrinsecitatea sa este absolut.
Dar, un lucrator real, nu va relativiza nimic si nu va absolutiza nimic prin a pierde din vedere ca totul/orice e posibil (chiar si paradoxul) daca SCM ii e facilitata (inductiv) corespunzator de catre un specialist/maestru/initiat in inductii de SCM.

Edited by altnume, 23 June 2016 - 04:19.