Rezolvare problema constiinta

Băăi, nene
Hai că prima parte a textului ultimei postări, pănă la qualiile lui pește prăjit este ok. Ai descoperit lumina, într-adevăr, limba influențează percepția, De aia chinezii percep lumea diferit, ba chiar sunt și mai inteligenți, folosind pentru vorbire ambele emisfere cerebrale.
A îți explica cu qualii de ce faci greșeli de exprimare e precum încercarea de a explica în termeni de electrotehnică aberațiile pe care le scoate un om beat.

@Abc, tu nu ești un tip lipsit de inteligență. În principiu to poți să legi concepte complexe și chiar să rezolvi probleme complexe în general. Ceea ce lipsește este posibilitatea de exprimare într-o manieră social acceptabilă. Bun, am înțeles că ai făcut orgasm la acest termen, de qualii, găsit probabil într-o carte. Însă acest concept poate fi exprimat altfel, poate un pic mai complcat pentru tine, dar mai pe înțelesul majorității celor cu care interacționezi. Nu știu ce sfat să îți dau, tu ai căzut prea mult în wonderland.

Citez din mine:

Abc2010ro, on 26 aprilie 2016 - 14:09, said:

E simplu

Abc2010ro, on 26 aprilie 2016 - 14:09, said:

Subtilitățile sunt de ordin fiziologic, pur.
Fiecare om face greșeli, este absolut normal. Atâta timp cât poți totuși să scrii un text și acesta să fie lizibil pentru alți oameni, fără dureri de cap, se poate spune că ești un om "întreg la minte". Pe măsură ce înaintezi în vârstă și te demențiezi, aceste greșeli apar tot mai des, ultimul stadiu de demență presupune nerecunoașterea persoanelor din jur și, din punct de vedere al exprimării, pleacă de la imposibilitatea de a concepe fraze complexe, cu un înțeles clar, pănă la imposibilitatea de a articula cuvinte simple.
Conștiința e ok, dar accesul la ea se face printr-o structură deteriorată. Dacă privești la TV analogic, iar transmisia are zgomot intens, este posibil să interpretezi imaginea unui turn de apă cu doi copaci alăturați ca fiind un penis cu un cap supradezvoltat.
Și, atunci, te bazezi pe conștiința doctorului care îți spune ce pastile să iei ca să nu te fure hoții, să nu te cerți cu televizorul sau să nu delirezi în genere.

Ș'apăi, vezi, culmea, nici nu a fost nevoie de qualii ca să exprim o chestie astfel încât și tractoristul Vasile și lucrătorul Manea de la salubritate să o înțeleagă.

Se cheamă inteligență emoțională și se dezvoltă interacționând cu oamenii, nu doar cu tastatura și cana de cafea.

Edited by benis, 08 May 2016 - 12:18.

Tie chiar ti se pare ca ai dat o explicatie, nu ? Sper ca nu esti inginer. Pentru ca n-as vrea sa vin la tine cu televizorul stricat si tu in loc sa imi spui exact ce are, sa insiri povesti derizorii ca e televizor vechi, ca s-a degradat intre timp, ca sa iau altul.

Abc-ule, ia legatura cu C. Presura:
Atacul fizicii asupra identitatii

soarce, on 08 mai 2016 - 17:36, said:

Hai ca i-am trimis un email. Noi mai tinem legatura. Intre timp hai sa mai prezint la ce mai m-am gandit acum in timp ce faceam baie dupa ce am schimbat cateva gesturi de tandrete cu iubita. Fiind plin de energie pozitiva, m-am gandit asa:

Cheia pentru intelegerea constiintei e unitatea. Trebuie inteles foarte bine cum functioneaza unitatea. E ceva mult mai subtil decat pare la prima vedere. Incercand acum sa inteleg mai bine aceasta unitate pentru exemplul de fata, m-am gandit asa: In primul si in primul rand ceea ce exista sunt idei nerostite in mintea noastra. Apoi dupa ce avem ideile, cuvintele ne ies pe gura fara controlul nostru. Deci in cazul de fata, unitatea cea mai generala a fost ideea ca nu mai vroiam sa vorbesc cu persoana respectiva. Sa o notam cu Q|idee>. Apoi aceasta idee a vrut sa fie exprimata prin cuvinte. Dar o idee poate fi exprimata in mai multe feluri. De exemplu:

"Eu nu o sa iti mai scriu."
"Eu nu iti voi mai scrie."
"Eu nu mai am de gand sa iti scriu." etc.

Toate aceste qualii exista intr-o superpozitie cuantica in momentul in care ideea apare in minte. Ideea reprezinta un context care delimiteaza un anumit set de propozitii care pot fi exprimate. De exemplu, aceasta idee elimina exprimarea propozitiilor:

"Afara e frumos."
"Pe Marte nu exista oxigen."
"Cainii au 4 picioare."

Deci cand vine momentul exprimarii ideii, functia de unda se colapseaza numai pe anumite valori proprii din totalitatea propozitiilor care pot fi rostite. In cazul asta s-a colapsat pe propozitia:

Q|prop> = |eu>|n-o>|sa-ti>|mai>|scriu>.

unde expresiile dintre |> reprezinta cuvintele, adica unitati de forma fonetica si forma ortografica:

|eu(cuvant)> = |eu(ortografic)>|io(fonetic)>.

Asta e ceea ce am mai gandit acum. Mai departe problema ramane. Dar gandurile astea arata un mod in care unitatea trebuie gandita. Evident, trebuie mai mult de atat. Trebuie suficient de mult incat problema sa poata fi rezolvata.

Un alt lucru care trebuie inteles despre unitate este ca aceasta actioneaza atemporal. Dupa cum se vede in cazul erorii de fata, "n-o" urmeaza dupa "i-o". Daca fraza ar fi fost construita temporal in creier, atunci eroarea nu ar fi avut cum sa apara. Dar unitatea in constiinta functioneaza atemporal. Se creeaza un tot unitar dupa anumite reguli. Si acel tot unitar e cel asternut in cele din urma pe hartie. Intrebarea e: care sunt regulile dupa care este creata unitatea ?

Pot fi create si unitati temporale. De exemplu, esti la o petrecere cu oameni in jurul tau. Si la un moment dat cineva zice: "Am fost colegi de liceu cu Abc2010ro." Tu auzi fraza asta abia dupa ce numele tau este rostit. Si o auzi ca unitate temporala. O auzi ca si cum auzi fiecare cuvant unul dupa altul in timp ce ele sunt rostite. Dar tu nu faci asta. Pentru ca tu nu auzeai nimic pana in momentul in care numele ti-a fost rostit. Daca fraza rostita ar fi fost: "Am fost colegi de liceu cu mdionis." nici nu ai fi auzit fraza. Dar tu ai auzit-o deoarece numele tau a fost rostit. Dar deja mai toata fraza fusese rostita cand tu abia incepi sa o auzi in constiinta cuvant cu cuvant, urmand o ordine temporala: "Am fost colegi de liceu cu Abc2010ro." Asta este o unitate temporala. Nu inseamna ca are si extensie temporala. Nu. Ci doar inseamna ca unitatea in cazul asta a fost construita dupa reguli care sa creeze in constiinta trecerea temporala. Dar asta e doar un yet another example de unitate. Unitatile sunt de nspe mii de feluri. Problema consta in a gasi niste reguli generale dupa care sa poata fi prezisa constructia oricarei unitati. De aceea nu trebuie gandit temporal. Pentru ca insasi temporalitatea e un construct. Ci trebuie gandit abstract. Ce reguli abstracte gasesti pentru functionarea unitatii astfel incat sa reproduci eroarea din primul post ?

Abc2010ro, on 08 mai 2016 - 20:53, said:

Si reactia la articolul lui C. Presura:
Mintea, semnificația și gândirea rațională în “Originea speciilor” – implicații pentru fizică

soarce, on 11 mai 2016 - 14:31, said:

Sa lasam discutiile sterile la o parte. A iti da cu parerea apriori despre ce poate si ce nu poate fizica e o copilarie si pierdere de vreme. Pe acest topic am propus o problema concreta. Irespectiv de cum e divizata in prezent cunoasterea umana, problema pusa de mine e o problema concreta si pentru ea se asteapta o rezolvare concreta. Nu stiu ce forma poate lua acea rezolvare. Orice propunere este binevenita. Inventati ce entitati aveti nevoie, inventati ce proprietati aveti nevoie, orice pentru a rezolva problema. Nu cer rezolvarea problemei nici din perspectiva fizicii, nici a biologiei, nici a gramaticii, nici a matematicii. Nu cer rezolvarea din nicio perspectiva apriori stabilita. Ci am propus o problema concreta pentru care astept orice rezolvare posibila.

E o problema ca oricare alta. Nu-i nimic deosebit la ea. E ca si cum as intreba: Cum pot sa construiesc o casa ? Sau cum pot cara 3 pepeni de la piata intr-un singur drum ? Sau cum sa ma imbrac pentru a agata gagici ? Deci nimic special. O simpla problema. Pe care eu nu stiu sa o rezolv si astept pe cineva mai inteligent ca mine sa vina cu o solutie.

Edited by Abc2010ro, 11 May 2016 - 15:12.

Ai rezolvat-o pana la urma?