Anxietate Sociala-Sfaturi va rog

Am anxietate sociala inca dinainte sa intru la liceu acum avand 22 de ani dar doar de vreo 2 ani mi-am dat seama ca deffapt am anxietate sociala pana acum 2 ani credeam ca sunt doar foarte rusinos

Pur su simplu nu reusesc sa fac nimic in viata in niciun domeniu

In dragoste, practic categoria asta nici nu exista aici nu am ce sa zic pentru ca nu am avut niciodata o prietena nici macar nu am curaj sa interactionez cu o fata, ma cred urat si imi zic din start ca nici o fata nu cauta un asemenea baiat
Job: Am 22 de ani si am lucrat doar 2 luni si astea pentru ca mi-a gasit cineva si eu m-am motivat ca trebuie neaparat sa incerc chiar daca numai puteam de frica.In momentu de fata numai lucrez de un an si ma simt pur si simplu oribil, vreau sa lucrez dar pur si simplu nu ma simt in stare sa fac nimic ma simt inutil ma gandesc mereu ca nu o sa ma descurc si ca sunt nedescurcaret si ca nimeni nu ar vrea un asemenea angajat
Stiu ca foarte multi o sa ziceti ca sunt lenes si sincer asa as crede si eu in locul vostru dar nu sunt, urasc sa stau sa nu fac nimic ma simt absolut oribil cand stiu ca am 22 de ani si nu lucrez altii la varsta asta au deja o cariera frumoasa dar pur si simplu increderea mea e sub 0 in momentul asta nici macar 0 nu e, nu am deloc incredere in mine

In ultimul timp am tot mai multe ganduri in care imi zic ca viata asa nu merita traita fiindu-mi frica de orice si oricum nu o sa reusesc fac nimic in viata in ritmul asta asa ca ar fi mai bine sa-i pun capat si aia e
Pentru voi probabil par niste probleme care se pot rezolva usor pentru mine nu sunt asa,il vad pe fratemeu cat de bine se descurca el in viata cata incredere are ca poate sa faca tot ce incearca si eu la 22 de ani raman tot pe loc nici macar un job nu sunt in stare sa am pentru ca pur si simplu ma simt inutil si nedescurcaret

Nu vreau decat sa am incredere in mine sa pot sa fac lucruri in viata sa numai fiu un parazit cum sunt acuma si sa se poate baza si alti oameni pe mine

Sfaturi pentru a scapa de frica asta?

sfatul cel mai bun e sa incepi sa eviti ce-ti provoaca anxietatea sociala, asta daca ai asa ceva
aia iti aduce numai nefericire

in alte cuvinte, drumul tau in viata este gresit cat timp urmezi ceva ce te streseaza cronic
elimina factorul stresant si simptomatologia dispare treptat

ai macar in comunicarea cu oamenii anxietate/tremor/transpiratie ca simptom psihiatric suplimentar la banalitatile postate mai sus de ti-ai dat diagnostic?

Parca a mai fost subiectul asta 90% identic acum 1-2 saptamani... ba chiar vreo 3 subiecte.

Pai dc nu vb cu frateto sa te ajute daca el e realizat ? Stii maneaua aia... " cand e frate langa frate lumea se da la o parte"
Cu femeile e complicat, asta nu inseamna ca ai anxietate sociala... poate iti e rusine sa le arati ca le iubesti sau nu accepti sa te refuze o pitipoanca .
Daca poti vb cu restul in mod normal fara sa iti fie frica (si aici nu ma refer la judecator, politie sau camatari), atunci n-ai nimic
Nu exista oameni urati, toti au ceva special de aratat.

 NoName124, on 30 martie 2016 - 22:33, said:

Fa si tu ce poti face, iar daca nu poti face nimic nu fa nimic.

 NoName124, on 30 martie 2016 - 22:33, said:

Cred ca gandesti gresit problema. Tu astepti sa ai incredere in tine ca sa poti incepe sa traiesti: job, o prietena etc

Doar ca...increderea ti-o dau tocmai lucrurile astea. Daca muncesti, inevitabil interactionezi cu oameni, ai o satisfactie a muncii (macar cand primesti salariul ala, cat de mic), ai sa vezi ca la un moment dat chiar ai sa uiti ca ai "anxietate sociala" (asa-i ca te-ai autodiagnosticat, dupa ce ai citit pe net?). Daca stai acasa si toata ziua te auto-analizezi si stabilesti tu ca ai anxietate, pai vei avea si cu adevarat te va reduce la o stare de inertie.

Despre prietena nu imi permit sa vorbesc. Iti spun doar ca iesind din casa, muncind, mergand prin diverse locuri, cresc sansele sa intalnesti o fata. Intr-adevar, succesul este dat de increderea in tine (e vizibila, iar o femeie o simte, parca are radar pentru asta). Dar depinde acum si iti doresti. Ca daca vrei o pitzipoanca de nu-i ajungi la varful nasului, vei fi dezamagit. Dar daca ti-as spune ca sunt fete ca tine, care se ascund si ele prin casa, pentru ca sunt convinse ca sunt urate, grase, etc, dar care si-ar dori si ele o relatie? O fata cuminte, decenta, care poate fi o prietena iubitoare, nu-i greu de gasit. Trebuie doar sa-ti cobori un pic privirea de la standardele alea gen Bianca Dragusanu si femeile din pornografie.

 TruculMagic, on 31 martie 2016 - 00:56, said:

Poi nu pot sa vorbesc cu restul normal, pot sa ma uit in ochii persoanei cu care vorbesc nu conteaza ca e fata sau baiat maxim cateva secunde pur si simplu mi-e rusine sa ma uit in ochii altor persoane parca sunt speriat de bombe
Sa te vad in pielea mea o saptamana si dupa sa te mai vad zicand ca nu exista oameni urati,toti te judeca dupa cum arati, vrei sa iti faci prieteni noi...daca alora nu le place cum arati n-ai ce sa mai faci, daca incerci sa abordezi o fata daca ei nu-i place cum arati poti sa te dai peste cap si sa faci si tumbe ca tot un refuz o sa fie din partea ei

 Michidoo, on 31 martie 2016 - 12:28, said:

Increderea iti vine tocmai din lucrurile astea da increderea ca sa incepi sa faci lucrurile astea de unde vine? Cand eu nu ma simt in stare de nimic ma simt inutil in tot si sunt 100% sigur ca nu o sa ma descurc....nu vad cum as putea reusi asa
Prima data trebe sa am un job sa numai fiu un parazit dupa sa ma gandesc la o prietena desi nu cred ca o sa fie cazul la mine, fetele vor baieti frumosi increzatori in ei cu care sa se poata mandri in fata prietenelor nu un urat fara pic de incredere in el

 NoName124, on 31 martie 2016 - 13:25, said:

mi-am pus si eu problema la un moment dat ca as suferi de anxietate sociala, pentru ca auzisem la radio despre asta (faimosul doctor Cristian Andrei avea o emisiune la radio pentru adolescenti). Si poate chiar sufeream de asta, poate sufar si acum, dar...viata m-a obligat sa trec peste. Adica primul job a fost un calvar din punctul asta de vedere dar am strans din dinti si am mers mai departe. Dintr-un om caruia raspunsul la telefon (fix pe vremea aia) ii crea un sentiment de panica, am ajuns sa fiu omul care lucra cu clientii, brand manageri la o firma gigantica, sa dau telefoane, sa ma prezint, sa tin relatia cu ei, sa merg la intalniri, sa caut furnizori, sa tin legatura cu acestia. Sa sun oameni necunoscuti. Chestie care nu suna deloc neobisnuit pentru un om "normal", dar unul care are si cea mai mica urma de anxietate stie ce cosmar e asta. Nu am facut toate chestiile astea ca sa scap de anxietate, ci pentru ca asta era job-ul meu (care era ok pentru un om fara experienta, abia iesit de pe bancile facultatii). Despre anxietate...uitasem ca ma afecteaza, la fel si cu timiditatea. Iti spun sigur ca daca stateam acasa si ma gandeam numai la asta (ca ce altceva ai putea face?) ajungeam la concluzia ca trebuie sa incep sa iau pastile sau mai stiu eu ce.

In continuare nu-mi place sa socializez foarte tare, adica mi-am dat seama rapid ca munca intr-un colectiv nu e de mine (consider ca e foarte multa poluare psihica si ca pierzi foarte mult din timpul tau ca sa inghiti multe-multe chestii neinteresante de la altii). Dar mi-am gasit calea, lucrez pe cont propriu, nu ma izolez, am contact (chiar foarte mult) cu oamenii, clienti, furnizori, dar...in termenii mei. Acum pot decide daca vreau sau nu sa raspund la telefon, dar o fac intotdeauna pentru ca...e interesul meu, si e cumva mai presus de faptul ca mi s-ar parea mie ca sufar de anxietate sociala.

Sper sa intelegi ceva din ce am spus aici. Categoric statul in casa, doar tu cu gandurile tale, nu iti face si nu iti va face bine niciodata. Nu zic neaparat sa socializezi doar de dragul de a socializa sau sa cauti oameni cu scopul precis de a socializa. Pur si simplu...traieste. Vezi-ti de viata, asa cum ar trebui sa-si urmeze cursul normal. Fa un efort pentru un prim job, perfectioneaza-te, auto-educa-te, avanseaza. Vei avea satisfactii, daca nu din relatiile cu oamenii, macar din reusitele profesionale. Poate ca seara, acasa, sau in week-end, iti vei mai aduce aminte ca suferi de anxietate sociala. E ok. Dar luni ia-o de la inceput. In timpul liber iesi prin parcuri, la un festival de film, la teatru, chiar si opera. N-ai idee cate fete singure am vazut. Si nici nu stii cat de usor e sa intri in vorba cu ele! Foloseste banii de la job-uri ca sa calatoresti. Am o prietena care a vizitat aproape toate Europa singura. Nu cred ca a fi deranjat-o sa aiba un insotitor, dar pur si simplu n-a asteptat dupa nimeni sa mearga cu ea. Isi face viata asa cum ii place. Si cred ca are satisfactii foarte mari.

 NoName124, on 31 martie 2016 - 13:25, said:

cum spuneam, depinde si la ce fete te uiti...

 NoName124, on 31 martie 2016 - 13:25, said:

Eu cred ca tu te masturbezi cam des.

Quote

Ok daca te ambitionezi iti gasesti si un loc de munca dar tu nu aveai constant sentimentul ala ca nu o sa te descurci? eu il am in aproape toate chestiile care le fac si pur si simplu ma roade...nu stiu daca ma intelegi dar odata ce tu in mintea ta stii din start ca nu o sa te descurci ca o sa te faci de ras si dinastea, cum te astepti sa reusesti? asta ma omoara pe mine

Sigur ca aveam sentimentul ala. Cu toate astea, ma sculam dimineata si ieseam din casa pentru ca...trebuia. Si da, daca eram doar eu cu mine, lucrurile pareau ingrozitoare. Dar la job(-uri) am intalnit oameni fantastici (am intalnit si lepre, evident) care m-au mai facut sa uit ca eu sunt...mai altfel. Nu au facut ceva in mod special, pur si simplu socializarea cu ei, munca si petrecerea timpului impreuna cu ei a insemnat de fapt a trai, iar cand esti ocupat sa traiest, nu mai ai timp sa te gandesti ca suferi de anxietate

De aceea iti recomand sa iesi cat mai mult. In ceea ce priveste munca sau orice alta activitate, lasa orgoliile astea cu "o sa ma fac de ras". Cui ii pasa?! Tu esti acolo ca sa dai ce ai mai bun in tine si mai iei si bani pentru asta. Ce-ti pasa tie de ce zice unul sau altul? Crezi ca eu am excelat in vreo activitate? Cateodata m-am chinuit mult sa-mi ascund mediocritatea, dar alte dati nu mai era nevoie, ca nimeni nu observa. Nu stiu cum se face ca unii oameni din jurul meu au vazut in mine mult mai mult decat eram, si pentru ca ei au crezut, chiar asa am fost. Mi-au fost date pe mana proiecte pentru care nu aveam nici experienta, nici cunostiintele necesare. N-am avut de ales si le-am facut. Nici macar n-am mai avut timp sa ma gandesc ca as putea esua. Am fost ca un copil care nu stie sa inoate si in loc sa-l invete cineva, i se face vant in bazin si vrand-nevrand, tot invata sa inoate (nu corect, dar macar nu se-neaca).

Nu e o poveste de succes ce-ti spun eu acum. E o poveste despre supravietuire. Daca ma uit in urma, mi-a fost cel mai bine cand nu am avut timp sa ma gandesc ca nu mi-e bine. De aceea iti pot spune acum ca iti face foarte mult rau sa stai tu si cu tine si sa te tot gandesti ca ai probleme. Ocupa-te astfel incat sa nu mai ai timp sa te gandesti ca ai probleme. Pana la urma, nu esti handicapat, nici fizic, nici psihic, deci nu esti cu nimic diferit de altii. Nu te mai compara cu ei si nici nu pierde timpul sa te gandesti ce cred sau spun altii despre tine. Tu vezi-ti in continuare de drum, valoarea ta nu e data de altii, ci tu insuti ti-o construiesti.

Hei, am ajuns aici cautand speranta pentru propria-mi cauza ). A trecut ceva timp de cand ai postat despre problemele tale, dar poate totusi vei vedea mesajul meu. Cauta sa te automotivezi in fiecare zi, fa-ti o imagine clara a modului in care ti-ai dori sa fii si pasii pe care ii ai de parcurs pana acolo. Eu sunt angajata de o luna (primul loc de munca), dar crede-ma ca mi-a fost greu sa ajung aici, de fiecare data cand aveam un interviu plecam plangand de acasa. Cam asa stau si eu cu increderea. Important e insa ca am continuat sa ma duc. Munca mea presupune contact cu oamenii, asa ca am stangacii atat de des incat sunt nevoita sa ma accept pt. ca nu as avea timp de atata autocritica. Asta iti trebuie si tie, avanta-te in orice, si nu abandona, esecul e trecator. Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva si crezi ca te-as putea intelege, mie chiar mi-ar face placere sa discutam mai mult.

Mesaj sters, am gresit topicul.

Edited by Notsure, 17 May 2016 - 09:48.

tinerilor, nu exista fobie sociala.
am trecut si eu prin himera asta..cautam "diagnosticu"..puneam cap la cap "simptome" si ziceam gata, asta e..
cititi o carte de tulburari de personalitate, o sa vi se para ca le aveti pe toate. n-o sa ziceti ca aveti fobia sociala, o sa vi se para ca sunteti schizoizi etc..
va recomand cartea unui psihiatru roman stabilit in canada "Ajuta-te singur in caz de fobie sociala" in care se explica f clar ca fobia sociala este o "boala" inventata.

e vorba doar ca suntem mai sensibili si din cauza anumitor evenimente din trecutul nostru avem teama de esec care ne face sa fim excesiv de prudenti. si de aici cercul vicios. cel mai rau lucru e ca in loc sa actionezi, sa stai outside the box si sa tot cauti referinte despre "fobia sociala". trebuie sa perseverezi oricat de multi litri de ape ar curge pe tine, oricat te-ai inrosi si oricat ti s-ar parea ca tu rezolvi un lucru banal in mai mult timp decat altii mai prosti ca tine.

lucrurile se rezolva pas cu pas. erau vremuri cand eram disperat ca nu-mi gaseam job, oricat de mult ma chinuiam si parea ca toti looserii din jur se descurca, numai eu nu.
uite c-a venit vremea sa am job mai bun ca ei si sa-mi mearga mie.

la inceputul saptamanii pe drum catre job m-am intalnit cu o colega care arata super-bine. eu care am fost tot timpul un timid, am facut-o sa rada. a fost o senzatie super-faina

Edited by beleapecap, 06 October 2016 - 20:08.

nu este o boala inventata, problema ta e ca nu intelegi corect criteriile de diagnostic asa cum nu le-ai inteles nici la tulburarile de personalitate
psihologia a pus bazele studiului empiric, trebuie sa te asculte cineva dpdv obiectiv pt diagnostic, iar acel cineva sa fie putin citit
daca ai avut senzatia ca te recunosti in aproape toate tulburarile de personalitate inseamna ca ai o "organizatie" de simptome dupa Otto F. Kernberg, in alte cuvinte borderline
asta explica si anxietatea in anumite situatii

Si daca acel cineva este pafarist te-ai ales cu bani cheltuiti aiurea, angoasa si sentimente de inadecvare si mai si. Hai la revedere si spor la citit carti de la 1800 toamna si metode tot de-alea vechi. prefer sa ma cercetez eu empiric, sa incerc un lucru de 100 ori pana-mi iese decat sa pierd timpu pe la unii care il apreciaza pe  Freud cam cat o apreciez eu pe Jill Kelly

Nu cred ca poti rezolva problema ta numai cu niste sfaturi de la forumisti, ar trebui sa apelezi la un ajutor specializat.

da, da, cateva mii de euro in sedinte cu specialisti. vinde-ti casa tinere ))
sa ma baleg pe ajutoru specializat

Eu doar am auzit de psihologi dusi cu pluta sau care-ti toaca banii degeaba pana acum, dar acum am simtit si pe pielea mea. Dar nu ma dusesem decat ca a trebuit sa trec pe acolo ca sa ajung in alta parte. Doamne, de unde-i aduna? Numai isterici, frustrati, paranoici... Si, sincer, nu am disconsideratie ptr multe categorii, doar soferii de taxi ma indignau pana sa invat despre psihologi. Si stiu ca nu-s toti, la fel ca la soferii de taxi, dar aia ok sunt raritate, cred.

Edited by Notsure, 27 November 2016 - 21:02.