Relocare in Germania, merita?

 adipelcz, on 29 iulie 2016 - 11:43, said:

Good point!

 adipelcz, on 29 iulie 2016 - 11:43, said:

In teorie suna bine, practica ne omoara, pentru ca suntem determinati de dorinte, nu de nevoi sau necesitati. Mie mi se pare ca pe masura ce posibilitatile cresc liniar, dorintele par sa creasca exponential.
Cunosc oameni care au deja milioane si care muncesc zilnic mai mult decat oricare dintre noi de aici pentru lucruri la care noi nu aspiram inca pentru simplul motiv ca ne par si probabil chiar sunt inaccesibile.

Edited by nestorr, 29 July 2016 - 17:26.

 Octavian_SK, on 02 aprilie 2016 - 11:20, said:

Dom'le am un amic care a fost team-leader pe un domeniu high-tech. Adica avea vreo 6-7 baieti in echipa care faceau minuni. A fost ca s-a retras, s-a gandit ca vrea pensie de la 48 de ani, nu vorbim de numere ca nu are rost, ne ia ficatul.

E, la un momentdat a alergat cateva luni dupa un baiat, roman, deja irelevant in ce tara traia. Si discutia lor s-a centrat in jurul tolerantei si politicii companiei la, practic, genii, cu tot ce decurge de aici (patente de inventie inclusiv).

Mereu o sa fie unii care iti rad in nas la oferta. Oricare ar fi ea, se gaseste unul sa rada, daca asta iti doresti sa cauti. In Germania exista expati care sar binisor de 100k/luna. Asa, si? Sa ma simt vreun neimplinit ca salariul meu lunar se scrie doar cu 4 cifre, si nu din alea mari? Doamne iarta-ma, cunosc oameni care au avut ghinion (si un pic de lene) si care acum trag ca disperatii sa invete germana sa-si gaseasca vreun job, ca ajutorul social o fi el cat sa nu mori, dar nu se cheama viata.

Ce-au patentele de invetie cu geniile? E banal sa produci patente pe banda.

 Octavian_SK, on 20 martie 2016 - 16:41, said:

Poti sa indici un asemenea forum?Multumesc frumos.

 JurasikMan, on 20 martie 2016 - 17:15, said:

Sunt destui in Romania care nu primesc de la alte persoane cu exceptia familiei lor, un telefon pe zi, in interes personal, si nu 30 cum zici tu.

Nu stiu cat de important sau interesant mai poate fi ceea ce s-a intamplat la mai bine de un an de cand am inceput o noua viata in noua noastra tara care ne-a adoptat cu “toate cele”, dar ma simt dator sa impartasesc cu cei ,care, intr-un fel sau altul, au incercat sa ma ajute pe acest forum, sau sa ma sfatuiasca, si sa afle ceea ce s-a mai intamplat intre timp. Ei bine, pot declara cu toata responsabilitatea ca traiesc “visul American” pe taram European! Pe scurt, ca sa nu plictisesc, lucrurile au luat o intorsatura la care nu numai ca nu ma asteptam (de visat nici atat!) dar totul pare desprins dintr-un roman … sau dintr-o poveste! Dar va asigur ca totul este absolut adevarat si ca nu fabulez cu nimic (multi vor fi tentati sa zica contradictoriu si sa inceapa cu critici, rautati sau alte “efecte” de acest gen, problema lor, nu am sa ma obosesc sa le raspund   ). Ce pot sa spun, este faptul ca nu a fost deloc usor, a fost exact cum anticipasem, munca, munca si iar munca, multa munca, 14, 16 si chiar 18 ore pe zi, (neplatite bineinteles, dar am beneficiat de libere in schimb, am facut inca un concediu din ele) …foarte stresant si epuizant, dar si incitant in acelasi timp, “prietenii stiu de ce”… insa a meritat! CHIAR  A  MERITAT! Iar acum, la putin mai mult de un an, pot spune ca este incredibil. De ce?! Ei bine, echipa in care anul trecut am venit si am incercat sa ma integrez cat mai bine si eficient, acum am onoarea de a o coordona si a conduce activitatea acesteia!!! INCREDIBIL!!! Nu am venit aici cu pretentii sau ceva veleitati de manager, nici pe departe, insa asta s-a intamplat ! Si asta nu este totul, acum pot spune ca am mai mult timp pentru mine si pentru familia mea , poate pentru ca fac si mult home office, dar si calatoresc foarte mult prin lume, cat despre venituri, nu mai dau cifre concrete, dar pentru curiosi , aceasta depaseste 6 cifre anual! Nu mai pun la socoteala venitul sotiei de la spital, deja si la ea se pare ca in viitor se preconizeaza ceva “surprise” placute!... Sper ca acum sa fie “ok” pentru cei care imi criticau decizia de a pleca pe un salariu ceva mai mic initial (considerat de catre ei, bineinteles!). Eeee, am simtit si eu putin nevoia sa fiu un pic rautacios… Cat despre fata noastra, s-a adaptat excelent, dupa un an de gradinita,vorbeste limba germana foarte bine, mult, mult …f. mult mai bine decat noi, noi mai avem mult pana sa avem pretentia sa spunem ca vorbim limba germana bine! Acum este la scoala (incepe oficial pe 12 sept) si cu siguranta ca nu o sa mai aiba probleme in ceea ce priveste adaptarea. As dori sa fiu bine inteles, nu am facut acest update ca sa ma laud, sper sa nu ma intelegeti gresit, am vrut doar sa impartasesc cu voi ceea ce noua ni se intampla acum, si care pare, cel putin pentru noi, incredibil !
Pentru cei care au o oportunitate asemanatoare, doresc sa le spun doar ca, daca se bazeaza cu adevarat pe ceea ce stiu, si au forta si convingere, nimic nu este imposibil! Eu am avut curajul sa plec la o varsta la care unii se pensioneaza in unele domenii in Romania, insa am facut acest pas bazat pe curaj, experienta si profesionalism in domeniul in care activez, motivat de familie si de “excelenta clasa politica” din Romania si pe promisiunile “credibile” ale acesteia pentru viitor … no comment aici!    A, si sa nu uit nici de “incredibilul” fost (al meu) management din Romania, cu care de altfel colaborez si in continuare (acum dupa alta pozitie ! ), bineinteles ca acestia nu si-au schimbat “atitudinea” si isi pastreaza vechile “metehne” ( vorba maestrului Dinica dintr-un celebru film : " Mai sunt și oameni geloși. Invidioși pe succesele altora. Succese în muncă, bineînțeles."), insa pentru mine conteaza altceva acum, rezultatele si multe altele, in nici un caz “fantomele” trecutului. Aici trebuie sa multumesc cuiva care la un moment dat mi-a “apostrofat” atitudinea si poate felul de a gandi ; intr-adevar, acestea conteaza foarte mult, si poate ca o mare parte a schimbarii acestora, a contat foarte mult la ascensiunea mea. Multumesc pe aceasta cale. Nevoia te invata, numai sa vrei si sa accepti.
Cam asta este tot, stimabililor. Succes in toate.
Mult respect si toate cele bune!

Felicitari si putere sa te mentii cel putin la acelasi nivel! Sper sa auzim vesti bune de la tine si peste cativa ani, iti tin pumnii

 Lowrider, on 04 septembrie 2017 - 21:38, said:

Multumesc. Am sa incerc sa fac cate un update anual, sau , in cazul in care mai am ceva noutati. Eventual pentru cei care sunt interesati de informatii, am sa dau raspunsurile necesare.

Vii la Oktoberfest?

 Bursul, on 08 septembrie 2017 - 13:24, said:

Obligatoriu ! Avem cu compania , an de an rezervare , am fost si anul trecut, asa ca nu am cum sa lipsesc anul acesta ! Prost!

 Z-Edy, on 03 septembrie 2017 - 23:26, said:

Felicitari.... ma bucur pentru tine.
Insa Romania a mai pierdut o familie stralucita....
Asta este telul guvernantilor dobitoci care ii avem, Dragnea, Olgura, Tariceanu, Ponta, Base, si alti....asa sa le ajute Dumnezeu si lor.


Succes,


PS,Sper ca intr-o zi sa faci ca mine.

Asa ca un (poate) ultim update la acest topic, dupa 1,5 ani de la ultimul, si la aproape 3 ani de cand ne-am mutat in Germania, cred ca pot raspunde cu siguranta si in mod concret la intrebarea cu care am deschis acest topic :

- DA ! Merita, a meritat si nu imi pare absolut deloc rau ca am facut acest pas impreuna cu familia.

Si chiar daca noi am fost, sa zicem un ''caz mai special'', nu ne-a fost absolut deloc usor la inceput, chiar daca am avut sprijinul si ajutorul pe care altii care nu l-au avut, in schimb au avut curajul, rabdarea si experienta de partea lor, si au reusit, asa cum am reusit si noi pana la urma.
DA, a meritat pentru ca ne-am schimbat viata, modul de gandire, mentalitatile si putem intelege si accepta schimbarile altfel decat o faceam acum cativa ani. Este important sa-ti stabilesti obiective, sa vrei sa le atingi si chiar sa le depasesti, dar la fel de important este sa si traiesti, sa-ti traiesti viata si sa-ti permiti acest lucru fara sa mai faci sacrificii sau eforturi suplimentare pentru care trebuie sa ''tragi'' si sa platesti ani buni, daca nu chiar toata viata.
Pentru cei care ne cunosc deja povestea, si care chiar m-au sfatuit de bine la un moment dat, doresc sa le spun urmatoarele:
- chiar daca compania care m-a ajutat si care efectiv mi-a schimbat viata mie si familiei mele cu acesta relocare, a incercat sa ma incurajeze, ba chiar m-am bucurat de multe avantaje, cum ar fi avansarea si avantaje financiare la care nici nu indrazneam acum cativa ani sa ma gandesc ca le-as putea avea, totusi, pentru ca exista si un totusi, aceeasi companie a incercat sa-mi inchida anumite ''orizonturi'' pentru a nu intelege cu ''adevarat'' cum functioneaza piata muncii in Germania, practic m-a ''ingropat'' ceva mai mult in munca si deplasari (a nu se intelege ca ma plang...), ei bine, inevitabil trebuia sa se intample ceva care sa-mi ''deschida'' ochii. Practic au inceput  ofertele de munca, de la ''head hunters'', care mai de care mai avantajoasa si mai atragatoare, mai plina de ''continut'' , unele chiar socante d.p.d.v. financiar, chiar credeam ca este o gluma... dar nu a fost chiar asa! Si cum perioada mea de ''obligatie'' contractuala expira, din fericire pentru noi, din pacate pentru unii, am luat marea decizie : am acceptat o oferta pe care am negociat-o ca la carte, la ''sange'' ca sa zic asa. Gata cu ''sclavia'' ! ( cel putin asa imi place mie sa cred acum... ) Dar tot cred ca este timpul sa traim si sa ne bucuram mai mult de viata!
- cat despre Romania, am cam incheiat socotelile cu tot ce mai aveam pe acolo , nu si cu familia, bineinteles . Am vandut tot, si cu ce am mai strans in banca, cred ca putem vorbi cat mai curand de achizitia unui apartament sau a unei case, cu ajutorul bancii , ca altfel nu se poate, si poate avem norocul sa gasim si la un pret rezonabil. Mai bine platesc o rata la banca (dar pentru noi),decat chirie. Stiu ca este un proces de durata, iar preturile sunt ... dar sunt sigur ca pana la urma o sa gasim si o sa reusim achizitia, mai ales ca nu ne mai punem problema financiara de mai bine de un an. Banca ne-a propus sa incheiem un Bausparvertrag, dar din moment ce exista resursa financiara in cont, si in continuare o crestem lunar, acesta poate acoperi avansul si platile de comisioane,taxe si impozite, asa ca am decis sa mergem direct pe un credit imobiliar, mai ales ca dobanda nu este deloc de speriat, intre 0,7% si 0,9% pe 10 ani sau max 1,09% pe 15 ani.
- in sfarsit nu mai pot zice ca mai avem asa de mari probleme cu limba germana, suntem deja la nivel de B2, iar cel mai mult ne-a ajutat practica, care este mama invataturii, cat despre copil, toti nativii germani ne intreaba daca s-a nascut aici, pentru ca vorbeste perfect si cu accent de nativ.
- si ce este cel mai imbucurator este faptul ca ne-am facut prieteni cu care ne vizitam sau plecam impreuna in excursie cu copii sau petrecem weekend-uri impreuna. Si da, avem prieteni trei familii de nemti, dar si doua familii de sarbi, una de greci, si din pacate doar una de romani. Haios este ca unul din prietenii nemti tot incearca sa ma invete Bairische Dialekte (asa se scrie corect, nu cu ''y'') sau Bayerisch. Este atat de complicat, ca nu am inteles o iota, de fapt o mare majoritate dintre nemti nu inteleg o iota, asa ca ce pot sa mai zic de mine, insa nu stiu ce sa mai inteleg cu insistenta asta a lui, ori el insista ca sa ma invete ,ca sa-mi bea berea de cate ori ne intalnim, ori chiar are intentii bune...

Cam asta este, si nu inchei fara sa multumesc inca o data celor care prin sfaturile lor, prin dezbaterile (unele destul de aprinse) si criticile constructive din acest topic, m-au ghidat la inceput de drum si in marea aventura.
Iar pentru cei care au nevoie de sfaturi, la inceput de drum, o sa le ofer cu placere, din experienta traita si in functie de necesitatile fiecaruia sau de cunostinte.
Poate peste ceva timp,poate ani, am sa revin cu informatii, sau nu... inca nu stiu sigur in ce masura ar mai putea fi interesat cineva de evolutia lucrurilor.
Mult succes tuturor si toate cele bune.
Sa auzim numai de bine!