Eliberarea de conditionare

C19H28O2, ce mai face Osho? Cu siguranta a realizat ca dincolo de eul "care nu exista" ("iluzoriu", in spiritualitate, inseamna "aparent", nu "inexistent"), dar i-a lasat impresia ca a ajuns la adevar, exista eul spiritual/sufletul. Si regreta ca a influentat atatea minti cu cartea lui despre nimic si alte aberatii asemenea.

Testosteron, on 12 februarie 2016 - 17:49, said:

1 - Dai o anumita definire eului, specifica tie (ideologiei tale) si din aceasta cauza iti rezulta un eu care functioneaza cum vrei tu.
Ma incerca senzatia ca nu poti iesi din tiparele tale de gandire  si de a intelege realitatea, ca sa iti dai sema ce am de spus, pari conditionat de ele; sau poate nu (dar asa ceva ar fi in procent de 1 la multe milioane si eu inca nu am intalnit).
In principiu, la orice individ constient de o realitate, eul exista!
Ca acest eu e posibil sa nu existe ca si conditionare ci, deconditionat, asta e cu totul altceva.*
In primul rand, nu exista trecut! Orice traieste individul, inclusiv impresia de eu, traieste numai si numai in prezent.
Ca are el parte de trairi pe care le numeste "amintire a clipelor/secventelor de realitate imediat trecute sau amintiri/secvente trecute de acum 5 minute, 4 ore, 6 zile, 3 ani,.., a cu totul altceva tot asa cum e si cu trairile imaginative despre viitor (nu exista nici viitorul, nici trecutul, exista numai prezentul ce poate include trairi/secvente amintire sau trairi/secvente imaginatie despre viitor, ...).
Daca nu ar exista eul, individul ce se considera om ar fi o leguma ce nu poate nici cel putin sa isi satisfaca necesitatile intrucat nu intelege ce sunt acele fenomene numite de noi foame, sete, respiratie, nu ar intelege ce e corpul sau si nu ar intelege cum se satisfac aceste cerinte si necesitati.
NU! Eul nu se formeaza numai in procesul de gandire, el se formeaza si in procesul de intelegere combinat cu emotionalul, cu senzorial perceptivitatea si cu toate starile de care are parte individul; intelegerea  e cu totul altceva decat gandirea (o cuprinde si pe ea, gandirea).
Ba mai mult, eul poate fi insasi individul, insasi realitatea potentiala ce traieste/consuma/e constieta de o realitate si o sa iti dau 4 exemple total diferite.
a - Daca individul nu consuma/traieste absolul nici un fel de realitate decat realitatea (culoarea) galben (e intr-o contemplatie totala de galben).
Cine consuma galben?
Potentialul constient consumator de realitate (individul) care nu e insa constient in vreun fel si de el insusi.
Ce e galbenul?
Realitatea de constient consumata.
b - Daca individul consuma realitatea de constient galben (sau altceva) dar totodata e constient si de faptul ca el individul (el intuitia de a fi) e cel ce consuma galben, aceasta e o contemplatie totala de galben dar si al intuitiei de a fi.
c - Daca individul consuma numai si numai realitatea de constient pe care o numesc "a fi", adica se consuma pe el insusi individul ca intuitie de a fi, aceasta e o contemplatie de a fi, individul e eul in stare pura, neconditionat.** El isi da sema de el insusi ca a fi fara sa apara o dedublare ce conduce la ceea ce tu numesi ego, la “eu cel ce…”ci, pur si simplu se contempla ca a fi.
d - Si acuma cea ce tu numesti conditionare=ego; acest gen de eu apare firesc in procesul de gandire si de intelegere combinat cu procesul senzorial perceptiv, …; el isi incepe manifestarea inca din etapa exemplificata la punctul "b", adica din etapa "eu sunt cel ce", desi in acesat etapa (de la exemplul b , in aceasta stare de consum inca nu e un pericol, dar nu e nici suficient ca individul sa nu moara de foame sau din alte conditionarii ale insasi naturii realitatii.
Pentru ca individul (ca potentential de a fi constient de ceva, orice) sa fie posibil a avea o viata (sa nu traiasca senzatiile mortii rapid), ii e necesar un eu care sa isi dea seama cel putin, minim minimorum, ce e complexul de senzatii-perceptii numite de noi corp fizic (si definirea senzitiv perceptivului nu va fi una intr-un sens materialist), ce sunt senzatiile ce per global se numesc respiratie, ce sunt senzatiile numite necesitati si mai ales sa isi dea seama cum sa nu isi pericliteze senzatiile-perceptiile numite corp, respiratie, ..., cum sa isi satisfaca necesitatile!!!
Individul e obligat de natura realitatii sa consume/traiasca acest prizonierat in trairi numite senzatii si perceptii ce la randul lor sunt numite de noi corp (si componentele sale), precum si prizonieratul in consumuri/trairi, numite procese, capacitati, facultati, stari (adica psihic); el se pare ca e imposibil sa traiasca/consume numai contemplatii totale (ar experimenta rapid senzatiile mortii de foame, de sete, mortii prin a fi ucis de animale, mortii prin imposibilitatea de a isi satisface necesitatile cerute de senzatiile-perceptiile asimilate drept corporalitate, fizilogie,...).
2 - …!
**Ups!!! Iata ca ai spus; asadar “starea de non eu”; despre asta intreaba toata lumea (si pe care daca o introduceam mai sus ti-ar fi fost probabil mai clar).
Deci tu numesti stare de “non eu” ceea ce eu numesc, stare de nepatimire/deconditionare, adica acea stare a “potentialului constient consumator de realitate (constient consumatorul)”, ce consuma/traieste o “realitate de constient (constient consumul)” de tip a, b si c (in exemplele de mai sus).
Prin urmare, tu consideri ca individul care totusi poate sa traiasca fara eu este un non eu; ai vazut ce simplu a fost, asa a facut si romanul de s-a inteles cu englezul, i-a aratat mamaliga si a zis “mamaliga”; englezul insa a aratat cu degetul si a zis “polenta”.
Concluzia acestei descoperiri este ca ceea ce am numit eu: “eul deconditionat” (pe care l-am mai denumit si individ deconditionat sau constient consumator de realitate deconditionat), reprezinta ceea ce tu numesti non eu; iar ceea ce eu numesc “eu conditionat”, “individ conditionat” sau “constient consumator de realitate conditionat”, tul il numesti “eu”(vezi si inceputul raspunsului nr. 1)*.
Non eu = eu deconditionat tot asa cum mamaliga =  polenta; sunt curios cat de ferm in opinie o sa fii in a contrazice aceasta egalitate, banuiesc ca o vei face cu o totala fermitate indusa de sentimentul adevarurilor/axiomelor/certitudinilor tale intrucat asa iti dicteza definirile (DEX-ul) si ideologia ta fata de care ai trait acest sentiment (asta ar fi conditionare!!!).
Dincolo de realitatea prezent a consumatorului de realitate, fie el eu sau non eu, nu exista nimic, sunt numai presupuneri, inchipuiri, deductii, fantasme, SF.
Insa da, din realitatea consumatorului de realitate poate face parte o realitate fata de care el sa nu se mai constate atasat, sa nu mai fie atasat, o stare de deconditionare si chiar o stare (stari) mult diferita de realitatea clasic consumata/traita de catre individ (de catre constientul consumator de realitate, de catre ceea ce tu numesti stare de non eu).
Senzatiile si perceptiile numite corp fizic, da, se manifesta prin constientul consumator de realitate (prin individ), fie el intr-o identificare de tip eu sau non eu dar, se pot manifesta si intr-o stare a constientului consumator de realitate de tip contemplatie totala de senzatii si perceptii gen corporalitate – exemplul “a” de mai sus (under in loc de galben se poate consuma o realitate senzorial perceptiva asimilata drept corp fizic; repet, nu senzorial perceptiv in sens materialist ci in sens de receptare, de traire a semnalului respectiv, a informatiei!); precum si intr-o stare a constientului consumator redata in exemplul “b”;
in exemplul “c” avem deci o stare de non eu (pura) in care realitatea consumata e insasi starea de a fi, e contemplatie totala, pura de a fi; zis pe intelesul tuturor: non eul ce se consuma pe el insusi non eu (DAR fara aparitia constientizarii/intelesului: eu sunt cel ce sunt, eu sunt acesta, adica un non eu!!!)
***O inocenta in privinta conditionarilor pe care tie iti place a le numit de tip “eu”, nu apare din senin la individul obisnuit, el traieste o viata fara nici o constientizare care sa il readuca in inocenta in acesta privinta.
Daca de exemplu ar reusi sa “nu mai faca nimic” in privinta fumatului, enervatului (sau per total conditionari pe care tu le numesti eu), automat ar fi inocent pe in aceste privinte si deci liber, constiinta sa ar fi golita de acestea asa cum e a cuiva care nu fumeaza, nu se enerveaza, nu se identifica ca eu (deviant).
Da’ vezi tu, tocmai asta nu poate, sa nu mai faca, sa aiba constiinta (o stare de constient) eliberata de tiparele in cauza asa cum o are cineva ce eronat e numit nefumator sau calm ori non eu, cand de fapt el e inocent in aceasta privinta asa cum natura realitatii il permite initial prin insasi aparitia sa ca o realitate ce consuma realitate.
3 – Si aici, in privinta unui “guru” faci aceeasi greseala cum e si in cazul “eu” si “non eu”, greseala dictata de propriul tau DEX si ideologie (probabil preluata de la altii).
Intrucat dai o anumita definire termenului “guru” si nu poti iesi din acest tipar, cataloghezi orice spun eu in aceasta privinta ca fiind fals (asa ai facut si cu eul).
Eu numesc guru (de fapt initiat atipic) pe cel de ti-a dat tie acces la intelegerile si mai ales la constientizarile din senin de care ai avut si ai parte (imposibile pentru 7.302.000.000 de indivizi dintr-un total de 7.302.300.000 cat se considera a a exista; desigur cifrele sunt simbolice), pe oamenii ce nu i-ai transformat tu in guru si datorita carora pari a te pretinde neconditionat!!!
Asta cu sondarea nemarginitului imi suna bine si o fac si eu, ramane de vazut cat de conditionat e fiecare dintre noi de intelesurile, definirile ideologia si tiparele sale “emotional-intelegatoare”; si nu uita ce ai afirmat aici, sunt “incursiuni in necunoscut”, atat, necunoscut nu sursa a realitatii, nu divinitate, nu ceva suprem, …doar potential necunoscut caruia prin intelegerea noastra si nu numai ii dam forme si/ sau isi ia forme ca si acte de realitate (ca si trairi, ca si constient realitate).
Nimic nu apare fara un constient consumator de realitate (individ ce se crede/considera corp si psihic,…, om) si nici un constient consumator de realitate nu apare fara a avea parte de un consum (traire) de realitate (aceasta e singura realitate: simbioza constient consumator-constient consum).
Dar ce iubire e asta in care te dedici sevitutii (fata de necunoscuti) si excluzi propria familie?
E o iubire falsa, o iubire ce nu a presupus, ce nu se bazeaza real pe deconditionare.
Si nu m-am referit la lipsuri materiale resimtite de cel in cauza (el e asa de dus ca nu ii mai trebuie nimic pentru el), m-am referit la nebunia in care servitutea determinata de aceasta iubire, il duce pe beneficiar, el ajungand sa faca acte de caritate materiala sau ca servicii, din ce in ce mai costisitoare pentru el (ca si capacitate de efort fizica, psihica si financiara) si mai ales pentru familia sa.
Normal ca ar trebui sa nu ai (cel in cauza) atasamente, dar sa nu ai nici cel putin fata de acea iubire, nici fata de servitutea pe care ea ti-o declanseza/genereaza, nici fata e necazurile, problemele altora, nici fata de stima vizavi de cei ce te-au ajutat si mai ales nici fata de propriile tale intelesuri, intelegeri; aceasta e o reala deconditionare in care, tu singur iti poti regla doza de iubire (etc.) astfel incat “sa nu sari calul” si sa iti distrugi armonia cu familia de dragul armoniei cu nebunia din capul/inima/…tau (nu ma refer desigur la tine, vorbesc de un caz ipotetic).
3 – Desi in principiu sunt de acord cu tine “pregatirea distruge saritura”, nu pot sa nu remarc cum tu insuti afirmi despre necesitatea intelegerii tot mai profunde, depre sondarea necunoscutului (asta e pregatirea asa cum tu numesti tot ceea ce eu am incercat a formula referitor la conditionare sau deconditionare, nu cea pe care iti inchipui tu ca eu o fac) din care se pot naste constientizari deconditionatoare.
Tu insuti vorbesti si sondezi necunoscutul (asta e pregatirea in cazul tau!!!); si eu fac asta, numai ca tu functionand conform tiparelor tale, m-ai si calificat pe mine intr-un anumit fel si ai calificat in consecinta orice as spune eu, drept pregatire, drept exprimari prea multe, complicate sau cum le-ai considerat tu in dialogurile precedente.
Eu nu am spus ca fac asa ceva, la care tu faci referire aici: “Orice pregatire vei face, asceza, post, yoga, mantre, credinta, orice vrei tu, nu va face decat sa te indeparteze”.
Nu stiu de unde ai dedus tu asa ceva (din tiparele tale?) Eu ma bazeze pe constientizare cat mai profunda a anumitor intelesuri personale, pe sondarea necunoscutului (cum zici si tu) in problematica respectiva.
Se pare ca tu de fapt prin “a nu mai face nimic” te referi la a nu mai face nimic in privinta deconditionarii, nu la a nu mai face nimic si a atinge astfel stara de inocenta spcifica celui ce nu e conditionat per total sau intr-o anumita privinta si am explicat la pct. 2*** ce e real acest “nu mai face nimic”.
Daca la “a nu mai face nimic” in privinta deconditionarii te referi, ceea ce spui tu e de fapt starea de permanenta a oricui ce e conditionat de ceva, de orice, e starea fireasca a oricarui vicios, fie ca isi da seama de conditionarea in cauza, fie ca nu; el ani de zile se abandoneaza, e abandonat conditionarii in cauza, nu face nimic exact conform primei conditii invocata de tine.
5 – O sa te dezamagesc; nu e necesara deloc disparitia totala eului (asa cum il numesti tu si despre care de fapt spui ca oricum nu exista), se poate realiza o deconditionare numai de un anumit obicei, viciu, fara alta deconditionare in privinta altor conditionari, vicii pe care respectivul le are.
Ba mai mult, se poate realiza deconditionarea de ceva, fara sa constientizezi nimic nici din senin si nici prin sondarea mai indelungata a profunzimilor (candva necunoscute) legat de problematica respectiva; si aceasta deconditionare se face tot din senin, tot de la sine (asa cum zici tu despre constientizari), pur si simplu nu mai apare tentatia, dorinta, poftirea satisfactiei(placerii) vizavi de obiectul atasarii (insasi satisfactiile si anumite intelesuri fiind parte importanta a obiectului fizic ori psihic al atasarii).

Edited by altnume, 13 February 2016 - 09:42.

OK Eu am zis ce am avut de zis. Mai mult, sa intru in polemici pe care le consider inutile, n-am nici un chef.

[ https://player.vimeo.com/video/76972575 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]