Eliberarea de conditionare

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 19:03, said:

E "Daruind, vei dobandi.", nu "Daruieste, ca sa dobandesti."; esti informat, nu indemnat sa obtii ceva.

Inteleg, trebuie sa fie extrem de dificil pentru om/mintea umana sa exerseze iubirea fara ca exercitiul sa fie insotit de placere. De-aceea calea monahala, inclusiv "calugaria alba", (care in cultura noastra sustine practica acestui exercitiu) nu e pentru oricine (adesea nici pentru cei care pretind ca o urmeaza). Eu am avut sansa sa nu exersez in mod constient, planificat si lipsit de placere. Insa asa e: daruind iubire, devii iubire. Regasind una, si singura accesibila in mod direct omului, dintre calitatile spirtuale, incepe deconditionarea. Si-apoi, vrei, nu vrei , apare si revelatia de sine.

 Iztaccihuatl, on 06 februarie 2016 - 19:23, said:

Nu vad nici un sens in calea monahala. Iubirea este aici si acum si nu presupune deloc izolare. Daca te izolezi iubesti? Ce rost are sa te izolezi cand acolo unde te izolezi vei cara in mintea ta tot ceea ce este omenesc. Pentru ca daca n-ai face asta, n-ar mai fi necesar sa te izolezi. Vrei sa fugi de omenesc si omenescul fuge dupa tine. Nu izolarea fizica este esentiala ci puritatea mintii si a inimii si asta n-are nevoie de izolare, din contra.

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 19:37, said:

Am dat ca exemplu calea cea aspra si pentru a amenda fariseismul unor "slujitori" din biserici si chilii. Sunt, insa, oameni care o pot urma fara ca omenescul sa "fuga dupa ei".
Dar e frumoasa si cea "in lume". Important e sa cauti sa iubesti; pur si simplu, fara a urmari un beneficiu. Azi un om, macar pentru o clipa, "maine" ... lumea aceasta. Si-apoi ... paradoxal, te vei detasa complet de ea (lume materiala): afectiv, instinctiv, mental; nu neaparat in aceasta ordine.
Realizez acum ca e, cel mai probabil, un drum care se intinde pe mai multe vieti materiale. Toate la vremea lor, pentru fiecare suflet.

 Iztaccihuatl, on 06 februarie 2016 - 19:53, said:

Daca omenescul nu fuge dupa ei, normal ar trebui sa ramana aici. Daca se izoleaza, inseamna ca ei vor sa ne evite intr-un fel. Si nu-i deloc o cale dura, e doar o cale.
Daca vei cauta sa iubesti, aceea nu e iubire, cu sau fara beneficii. Daca vei astepta mai multe vieti materiale pentru desavarsire, s-ar putea sa ai surpriza ca de fapt asta e singura pe care o aveai la dispozitie. Dar speranta moare ultima, in felul acesta ceea ce trebuie facut aici si acum, poate fi amanat. Las ca vin vietile viitoare.. Si intre timp putem sa ne complacem cam in orice. Asta e ceea ce se intampla acum,.

Edited by Testosteron, 06 February 2016 - 20:00.

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 20:00, said:

N-am fost suficient de explicita. Ce spuneam e ca nu te poti indeparta de lume fara sa ii duci dorul si nici nu poti incepe sa exersezi sa iubesti, daca nu ai deja in spate un drum pe care sa fii sustinut sus si tare ca e imposibil ca un om sa faca aceasta/ca e absurd sa cauti sa iubesti. Mai exact, ca e putin probabil ca intr-o viata de om sa fii si "Testosteron", si "Iztaccihuatl". Desigur, nu sustin ca nu e posibil (de-aceea si mentiunea "cel mai probabil" si nu "sigur").

 Iztaccihuatl, on 06 februarie 2016 - 20:09, said:

Uite daca iti spun ca Testosteron si Iztaccihuatl sunt unul si acelasi ce zici? Daca iti spun ca deosebirile dintre cei doi sunt doar  niste mici scrijelituri pe suprafata existentei lor si ca in prozunzime cei doi sunt identici, ce ai sa zici?

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 20:13, said:

Iti voi spune ca ai dreptate, suntem identici. Si-atunci, cum explici aparentele diferente?

 Iztaccihuatl, on 06 februarie 2016 - 20:23, said:

Oh dar asta este foarte simplu gene, societate, mediu. Dar daca suntem identici, asta nu deschide o cu totul alta lume? Adica nu mai exista eu si tu. Exista doar omul, exista doar creierul uman. Atat. Eu zic ca asta da o cu totul alta paradigma din care ar trebui privite lucrurile. Eu cred ca asta este iubirea.

nu zici rau ce zici.

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 20:38, said:

Suna frumos, dar ... Cum sa nu existe "eu" si "tu", ca oameni? Avem aceleasi gene, am crescut in medii identice? Te-ai razgandit, nu spuneai ca acestea ne diferentiaza?
Omul "tu" e diferit de omul "eu", dupa cum si creierele noastre sunt diferite.
Asta e iubirea? Adica ti-e la indemana sa iubesti daca nu exista "celalalt/tu", ci doar ... alte "eu"-ri? Iubire de sine ... multiplicata?

Suntem identici in esenta. Suntem doua suflete/spirite cu exact aceleasi calitati: cunoasterea apriorica, iubirea si bucuria neconditionata, diferite doar prin tipul de relatie pe care o avem si o vom avea cu Dumnezeu. Tu ai forma omului numit si "Testosteron", eu am forma omului numit si "Iztaccihuatl". Tu inca crezi ca esti omul care ai fost invatat ca ai fi, eu ...
Ce zici?

Edited by Iztaccihuatl, 06 February 2016 - 22:55.

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 19:37, said:

Asta e din ciclul "nu scoala de parasutism e importanta, ci placerea de a sari cu parasuta". Treaba nasoala e ca nu prea poti sari cu parasuta fara un pic de pregatire. De fapt, de sarit poti, numai ca e incerta aterizarea safe. Asadar, nu prea te poti bucura de placerea saltului, daca nu faci pregatirea. Si asta presupune sa-ti petreci ceva timp la militarie si prin avion.
Cam asa si cu iubirea, smerenia, inaltarea spirituala si viata monahala.

 Testosteron, on 06 februarie 2016 - 19:03, said:

Dai alte definitii termnilor pe care i-am utilizat, motiv pentru care iti rezulta altceva, asta e singura diferenta.
Inclusiv in privinta guru-discipol faci asta, cunosc abordarea, nu esti primul.
E evident ca ai avut un guru pe care nu il consideri sau nu il afisezi ca guru si ca posibil esti un guru ce nu se afiseaza guru sau esti un discipol ce datorita facilitatilor oferita de acel guru ne-guru i-a crezut aceluia povestea despre deconditionare spontana ca urmare a unui trasnet cosmic de constientizare, o frumoasa poveste SF la fel ca si cea cu Mos Craciun, Iisus, Buddha, zei si dumnezi, fiinte de lumina, ghizi spirituali etc.
Marketingul si strategia sa e o frumosa poveste capcana.
La fel si abordarea despre care scrii, e strategia de marketing a unui gen de initiati care ca si popimea crestina afiseaza un dumnezeu de adulat, o sursa nenumita in acest caz, sursa a unor intelesuri, a unor constientizari deconditionatoare sau reprezentand adevarul suprem, ultim, unic,..., desigur indubitabil.
Pretul unor asemene deconditionari sau "descoperiri", e insa sevitutea indusa artifcial tot prin traznet spontan ca si deconditionarea, servitute rezultata din traznetul iubirii induse de acelasi guru ne-guru.
De cateva zeci de ani observ acest fenomen al inductiilor spontane, imediate si imi dau sema ca beneficiarii nu au nici o sansa de scapare, impactul e prea inedit si naucitor ca ei sa isi mai manifeste ratiunea, iar asta datorita lipsei unei culturi adecvate datorata si ea nivelului inca scazut de evolutie a speciei.
Aceasta e viitoare religie a umanitaii ce va inlocui in preferintele indivizilor stiinta (ce a devenit religie ca adulare) actuala la mare moda.
Abia dupa acest flagel ce se intrevede la orizont, urmeaza in cadrul evolutiei perioada ratiunii competente, apreciatoare deconditionata a calitatii realitatii.

Edited by altnume, 07 February 2016 - 06:26.

 Iztaccihuatl, on 06 februarie 2016 - 22:47, said:

Eul nu exista. Eul este doar o creatie a gandirii deci este la fel de iluzoriu cum ar fi un vis.

 altnume, on 07 februarie 2016 - 06:01, said:

Guru il distruge pe discipol, iar discipolul il distruge pe guru. Cum as putea fi un guru/discipol din moment ce fac aceasta afirmatie, ar insemna sa neg ceea ce tocmai am afirmat.
Nu vad unde este marketingul aici, din moment ce nu este nimic de vanzare.
Deconditionarea n-are nici un pret, se ofera gratuit celor interesati.

 Bean, on 07 februarie 2016 - 00:40, said:

Ma tem ca in acest caz particular pregatirea distruge saritura.

 Testosteron, on 10 februarie 2016 - 17:21, said:

Ok. Ce e dincolo de iluzoriul eu?

 Iztaccihuatl, on 11 februarie 2016 - 10:52, said:

Nu exista un "dincolo" de iluzoriul eu. Pentru ca din moment ce egoul nu exista, e ca si cum ai intreba ce este dincolo de nimic. Si trebuie sa fii mai consecventa putin, pentru ca pe de o parte afirmi ca 'Iztaccihuatl' este Testosteron si Testosteron este 'Iztaccihuatl', ceea ce prin deductie logica apare ca cei doi sunt una si inseamna ca intre cei doi ego nu exista, pentru ca daca ar exista , afirmatia adevarata ar fi ca Testosteron este diferit de 'Iztaccihuatl', ceea ce anuleaza prima afirmatie a ta. Corect?

 Testosteron, on 10 februarie 2016 - 17:21, said:

1 -De acord (desigur raportat la sensul negativ pe care tu il atribui eului! Poate fi si altfel pusa problema intrucat definirile tale rfeferitor la eu si alti termeni, nu sunt neaparat etalon universal valabil!).

2 - Aici insa intrebarea a fost una de bun simt; a spune ca "eul nu exista" si "nu exista nimic dincolo de eu", fara a completa cu altceva raspunsul, e la fel de axiomatic cum e si cel stiintific: "Nu exista nimic dincolo de Univers!"
Daca vrei real feedback, e potrivit sa oferi substanta interventiilor tale, nu le mai considera intervetii supreme nediscutabile, din sursa realitatii!!!
Deci, tu spui "nu exista eu" si "nu exista nimic dincolo de eu" si evident prin omisiune aduci in discutie "vidul" buddhist sau alta "minune" dar, in mod evident tu "reprezinti ceva" (sau alti termeni utilizati de tine cand te raportezi la tine ca nefiind eu) pe care nu l-ai numit, altfel nu te-ai manifesta in nici un fel.
O sa spui: "Ma manifest prin eu, dar eu nu ma identific cu eul. Ok. admit asta ca posibil dar, " Ia numeste tu pe acesta care se maifesta prin eu si care poate avea o realitate ce nu e eu!" Cum ii zici tu? Nenumirea? Necompunerea? Unicul? Sursa insasi?

3 - Aici iar dai un raspuns ca pentru tampiti!
De ce il numesc asa?
Intrucat mereu oferi numai prima parte dintr-un raspuns ce se vroia si se cuvenea de bun simt , care prima parte e ceva de genul: "voi nu stiti ce spuneti"; dar, ia zi tu, ai fost singur pe lume? Ai aparut din senin gata cunoscand ceea ce cunosti? Cine te-a calauzit, ca doar nu proful tau de mate? Cum ai aparut in realitatea ta gata au inceput sa curga din senin intelesuri indubitabile, constientizari,...?
Desigur nu; asa cum pe langa ceea singur ai invatat de la mediul/factorii externi, in cadrul acestui mediu ce te-a ajutat, ai avut desigur pe cineva care te-a invatat sa iti mentii echilibrul fizic, sa iti tii saliva in gura, sa nu mai faci caca pe tine si sa il intanzi cu degetul (ca noi toti dealtfel), sa mananci, sa mergi, sa vorbesti, sa scrii, sa citesti, ..., care te-a ajutat sa utilizezi intelegerea animalica mai eficient, te-a ajutat sa iti dezvolti si utilizezi eficient accesul la gandire si altcineva sau posibil chiar acelasi cineva ti-a inlesnit accesul la intelesuri pe care tu probabil le consideri ca provenite direct din sursa realitatii si le oferi noua ca sentinte supreme, infailibile si la care nu accepti comentarii (de fapt vrei sau vrei fara sa iti dai seama sa impui un monolog!).

Chiar daca neconditionarea nu ar avea pret, accesul la iubirea aia din senin, il face pe "puisorul de gaina respectiv" carne de tun, carne pentru vultur(i).
Cum?
Prin insasi acea iubire.
Cum?
Iubirea are asa o influenta nefasta pentru el datorita faptului ca accesul la ea se face fara "scolarizare" si "piuitorul", crede ca la apucat pe doamne doamne de picior asa e de incantat si practic irational, e pocnit de o sevitute e zile mari, ar face lucruri nefiresti pentru necunoscuti.
Toate bune si frumoase dar, nu greu, prin comportamentul sau de gaina beata, se lipseste pe el si pe familie de atentia si afectivitatea cuvenita si de bunuri materiale chiar si ajunge un "calugar" in lume, un "monah" al sursei realitatii, al iubirii.
Binenteles ca va divorta din lipsa posibilitatii de comunicare cu partenerul, va "da dracu' " si familia si neamu' si ii va urma "sursei iubire".

4 - Daca nu am fi la "taifasuri agreabile" si mai ales daca bunul simt nu m-ar cenzura, ti-as spune cel putin ca: "Ai raspuns din nou in dodii"; dar nu iti spun asta insa, hai la dialog util!
Stiu ce vrei sa spui, dar nu mai fi asa secretos si  nu mai prezenta produsul intr-o cutie mult mai mare dar goala.
In cazul specific la care te referi (accesul celui in cauza la constientizari eliberatoare provenite din senin si fara sa faca nimic), "pregatirea intradevar distruge saritura" insa, noi care nu avem acces la astfel de constientizari din senin, nu avem incotro si daca vrem sa ne lasam de un fumat, de glicemii mari, de colesterol mare, ..., de atasamente, atunci e musai sa lucram ceva, fie si constientizari superlong intrucat, la noi la piata nu are la kilogram de astea de zici tu.

Cum ajunge cineva sa constientizeze din senin si astfel sa iasa din sclavia eului?
La priza nu merge!

Edited by altnume, 12 February 2016 - 04:11.

 Testosteron, on 11 februarie 2016 - 11:28, said:

Spuneam ca sufletul care are forma-om numita si "Test..." are caracteristicile sufletului care aici are forma omului numit si "Iz..."; sau "Cirus..." sau "TES..." etc
Dincolo de iluzoriul eu uman este eul spiritual/sufletul.

Edited by Iztaccihuatl, 12 February 2016 - 15:43.

 altnume, on 12 februarie 2016 - 03:42, said:

1.Eul nu exista, punct. Nu incap aici nici un fel de alte sensuri. Egoul nu exista si am sa demonstrez asta in cele ce urmeaza.
Deci Egoul este format in procesul de gandire. Gandirea se bazeaza pe memorie, respectiv este fenomentul de procesare prezenta a memoriei. Practic pentru raspunsul la orice problema mi se iveste in prezent, incerc sa caut prin baza de date reprezentata de memoria mea si dupa ce scot niste idei din baza de date a memoriei, procesez aceste idei astfel incat sa-mi rezolve problema prezenta.  Asta este pe scurt gandirea. Egoul este o formatiune creata in acest process de gandire, bazat in special pe faptul ca exista un corp fizic caruia ii este asociata o anumita gandire. De pilda se spune de regula ca eu am un corp. Cine are un corp? Cine este acel eu care are un corp? Raspunsul este nimeni. Practic corpul se are pe sine.  Punct. Acel al meu este o formatiune creata de gandire, bazata deci pe memorie, care aduna toate memoriile traite de acest corp intr-o notiune numita EU. Dar acest eu pur si simplu nu exista. Toate faptele referitoare la memoriile care-l alcatuiesc, desi reale, s-au petrecut in trecut. Deci ele nu reprezinta nimic pentru prezent, sunt doar o amintire. Si atunci ce inseamna Eu-l? Doar o amintire, adica nimic prezent, deci nimic. Toate faptele care reprezinta egoul sunt demult pulverizate, sunt un fum care s-a dus practic in neant. Si chiar la vremea intamplarii lor, se pune problema cate dintre aceste fapte au fost determinate de un Eu si  cate dintre ele au fost deja la acel moment al realizarii lor, conditionate si practic determinate  din exterior, astfel incat nici entitatea care a determinat aceste fapte in trecut nu era independenta, ci era dependenta, influentata si prin urmare faptele nu sunt meritul Eu-lui de la acea vreme, ci mai degraba meritul conjuncturilor create atunci. Acealsi lucru se intampla si in prezent.

2.N-am spus ca nu exista nimic dincolo de eu.  Am spus ca doar Eu nu exista, deci a intreba ce exista dincolo de eu, nu are sens. De fapt dincolo de Eu exista TOTUL. In eu nu exista aproape nimic. O intrebare mai corecta ar fi fost Ce exista in definitiv, daca eul nu exista, dar Iztaccihuatl nu a pus aceasta intrebare, pentru ca pe un alt topic tocmai ii raspunsesem la ea. Pentru claritate iti reproduc si tie ce i-am raspuns:” Exista tot ceea ce crezi/stii tu ca exista si in plus exista ceea ce tu nu crezi/stii ca exista dar exista.”  Nu aduc in discutie vidul budist,care din moment ce este budist, nu ma intereseaza. Nu inseamna ca daca nu exista eu, trebuie neaparat sa stam ca niste legume , fara sa ne manifestam. Exista si o manifestare din starea de non Eu. Vrei sa stii cum este? Trebuie sa abandonezi tu insuti eul si atunci vei intelege despre ce vorbesc. Acum eu nu spun ca asta e ceva usor de facut sau ca se poate ajunge intr-o secunda la asa ceva. Dar se poate. Si iti dau si o cheie. Totul se bazeaza pe nivelul de intelegere al realitatii. Cat de adanc esti dispus sa forezi in realitate.  Pentru ca daca forezi la suprafata, acolo sunt numai straturile eului. Trebuie sa cobori mai adanc pentru a scapa de eu.
Deci nu ma manifest prin eu, asa cum ai afirmat, ci corpul fizic se manifesta dintr-o stare de non eu. E oare destul de clar? Si corpul fizic nu este eu, el nu apartine nimanui. Este doar un simplu corp fizic, perceptiv si realizator de actiuni. Si corpul mental si emotional, la fel. Sunt niste corpuri conectate corpului fizic, ele  primesc semnale din exterior si emit raspunsuri in exterior strict bazat pe perceptii directe, filtrate sau nu prin gandire fara a exista un eu care sa coordoneze aceste actiuni. Filtrarea prin gandire nu este neparat intotdeauna necesara, dar uneori este, in special cand este necesara folosirea unor date stocate in memorie, de exemplu folosirea unui limbaj sau utilizarea unei abilitati memorate, de exemplu condusul unei masini.
Ai intrebat cum il pot numi pe cel care se manifesta prin eu. Nimeni nu se manifesta prin eu. Eu nu exista repet, deci cum ar putea cineva, serios  fiind, sa se manifeste prin eu. Ah , ca noi ne imaginam realitati care nu exista, egouri asta e altceva. E pura imaginatie si nimanui nu-i pasa de ce imaginam noi aici pe Pamant. Aici putem imagina orice si dupa cum vezi o si facem din plin si nu ma refer stric doar la ego….

3.E corect ceea ce spui pana la un punct. N-am aparut singur pe Pamant si nu numai proful de mate m-a calauzit, dar si el. Pe Pamant noi intram inr-o gramada de interrelatii, este evident, citim carti, urmarim conferinte video etc etc. sunt oameni ale caror discursuri ne impresioneaza, ne influenteaza, DAR FARA CA ACESTIA SA FIE VREODATA TRANSFORMATI IN GURU. Ce inseamna asta? Inseamna sa privesti cu un ochi critic tot ceea ce spune un astfel de om si facand asta, vei vedea ca dupa o vreme vei gasi greseli si chestiuni sub semnul intrebarii inclusiv la cea mai perfecta fiinta pe care o consideri tu aici pe Pamant. In felul acesta, relatia ta cu acea persoana e mereu vie, mereu incerci sa-i aduci tu ceva nou, mereu inceraca ea sa te completeze. Este un proces de invatare in spirala in care cei doi parteneri se completeaza reciproc sau se chestioneaza reciproc, ambii avand aceiasi dorinta arzatoare de a vedea in fapt cum stau lucrurile. Nici unul nu se ridica deasupra celuilalt trasformandu-se intr-un soi de guru, iar celalat cu umilinta recunoscandu-se discipol. E o comunicare sincera, deschisa, cam asa cum este si aceasta comunicare pe care o purtam noi aici, acum, in care chiar daca s-ar putea sa aduc eu mai multe pentru inceput , fiind mai vechi in domeniu, tu reusesti, privind cu un ochi critic totul incat sa sugerezi aspecte de mare folos in propria mea cercetare. Recunoasterea egalitatii intre cei implicati in acest proces, este esentiala. A-l ridica pe unul din ei la rangul de guru ,inseamna a-l impovara cu o nemeritata si nefolositoare aroganta, iar al subordona pe celalalt la rang de discipol, ar insemna sa-l impovarezi pe acesta din urma cu o nefolositoare umilinta. Din aceasta relatie guru discipol, in cel mai bun car vor rezulta doi perfecti idioti, in care fiecare il va exploata pe celalalt unul pentru preamarire personala, iar celalalt pentru o prea comoda pasare a responsabilitatii.
S-ar putea sa impun un monolog, asa cum spui, pentru ca  dupa multa vreme de cand intr-un fel sau altul comunic aceste lucruri in exterior, esti prima persoana care cel putin le ia destul de in serios  incat sa aiba amabilitatea de a raspundeintr-un mod coerent.  Dar din punctul meu de vedere problema nu este la mine.  Faptul ca lumea , in special in zona noastra geografica este conditionata intr-un fel, vede lucrurile intr-un fel, rezultatele se vad si vorbesc de la sine. Si oricum conditionarea este atat de adanc sapata in subconstientul colectiv, incat expunand lucrurile de maniera aceasta, nu reusesti decat sa pari ridicol (sau poate periculos). Dar sa pari ridicol, nu inseamna sa fii ridicol.  Acum un alt adevar este ca nu doresc sa schimb pe nimeni si nimic, imi face insa placere sa comunic cu persoane care au abilitatea de a sonda nemarginitul impreuna cu mine.  E ca un fel de expeditie in necunoscut si pe mine asta ma pasioneaza. De fapt de mic mi-au placut calatoriile in zone mai putin umblate, gen trasee montane, pesteri, plaje virgine etc. Eh dar astea sunt calatorii in lumea fizica, in ultima vreme am deprins si acest hobby de a face incursiuni in NECUNOSCUT.   E-adevarat ca gasesti cam greu parteneri, dar nu-i problema si de unul singur se poate calatori.
Nu stiu daca pericolul iubirii neconditionate e chiar atat de mare cum spui tu, dar pot sa-ti spun cat de cu certitudine cat de mare e pericolul conditionarii. Cine vrea sa plece, sa plece. In aceasta stare neconditionata nu ai nici un fel de atasamente prin care macar sa doresti sa mentii pe cineva langa tine. Cine sta de bunavoie e binevenit, cine doreste sa plece are cale libera. Iar in ceea ce priveste lipsurile materiale, crede-ma ca la o persoana neconditionata aceste lipsuri sunt imposibil sa apara. Pe de o parte nevoile ti se reduc foarte mult, capacitatea de adaptabilitate la cele mai dificile conditii creste foarte mult si pe de alta parte inteligenta prin care sa faci fata problemelor vietii creste fantastic.

4.Pregatirea distruge saritura. NU POTI AJUNGE LA ACEASTA STARE PRIN NICI UN FEL DE PREGATIRE. De fapt orice pregatire ai face, n-ar face decat si mai mult sa te indeparteze de acea stare. Si e logic sa fie asa, pentru ca orice pregatire pe care o vei face, o vei face din ego, iar acea stare va fi atinsa doar prin eliberare totala de ego. Nu poti atinge acea stare pornind pe o directie prin care sa intaresti Egoul (ca dupa aceea sa renunti la Eu) si repet orice pregatire intareste si nu slabeste egoul.  E, daca vrei , ca si cum ai vrea sa ajungi de la Bucuresti la Constanta pornind intai spre Pitesti. Orice pregatire vei face, asceza, post, yoga, mantre, credinta, orice vrei tu, nu va face decat sa te indeparteze.
Voi, daca nu aveti acces la astfel de constientizari ar trebui sa incepeti prin a NU va mai pregati . Acesta ar fi primul pas. Sa nu mai faci nimic in aceasta directie. Pentru ca orice faci ,te va indrepta in directie opusa. Acum nefacand nimic, desigur nu vei ajunge automat in acea stare, dar e un prim pas. Si e esential. OPRESTE-TE.  Pentru ca nu-i in puterea ta sa atingi acea stare. Pe urma, s-ar putea ca din senin sa mai apara alte chestiuni eliberatoare. S-ar putea sa apara, sau nu. Trebuie sa te multumesti cu ambele variante. Dar repet. Primul pas e acesta. NU MAI FA NIMIC.

Edited by Testosteron, 12 February 2016 - 17:52.