Statul. Agresor sau ... ?

ady_77, on 26 ianuarie 2016 - 00:46, said:

Nu are cum sa faca asemenea comparatii intr-o tara unde mass-media nu informeaza ce se intampla si cum functioneaza administratia in alte state.
Vrei sa se destepte lumea sa pretinda sa functioneze ca in vest si institutiile de la noi?

Edited by Moftangiu, 26 January 2016 - 09:53.

Contribuabilul român are mentalitate de sclav tolerat cu generozitate de politicieni


E greu să te lupți cu mafia politică și funcționărească atâta timp cât are de partea sa masele populare și atâta timp cât statul, ca reprezentant al poporului, este considerat deținătorul de drept a tot ce mișcă în țara asta. Statul, prin enorma sa bunăvoință, le mai lasă și indivizilor câte ceva, dar o face cu titlu de împrumut.

Banii, munca, ideile, proprietățile, tot ce înseamnă valoare, aparțin de drept statului (sau ”poporului”, cum zic înfierbântații la teve) și cetățenii trebuie să fie recunoscători că li se lasă și lor niște firimituri din munca și ideile lor.

Cetățenii sunt tolerați. Nu e casa ta, e a statului care, dacă vrea, ți-o ia și mâine. Nu e terenul tău, nu e mașina ta, nu e salariul tău, nu e afacerea ta, nu e munca ta. Toate îți sunt lăsate de stat.

Dacă statul îți ia doar 70-80%, prin impozite, taxe, accize, contribuții, TVA, o face din generozitate și ar trebui să-i fii recunoscător. Ar trebui să fim fericiți că statul ne tolerează. Adevărații deținători a tuturor valorilor mobiliare și imobiliare, a tot ce mișcă sau stă pe loc în țara asta, sunt politicienii și funcționarii, în numele poporului.

Când românul plătește impozite și taxe nu face decât să dea înapoi politicienilor și funcționarilor ce le aparține de drept și să ia și el ceva, restul.

”Ai muncit de 4000 de lei luna asta. Banii ăștia sunt ai noștri. Dar, fiindcă ni s-a făcut milă de tine, o să-ți lăsăm și ție ceva după ce scădem impozitele, contribuțiile, taxele, accizele, inflația și altele asemenea. O să-ți rămână probabil sub 1000 de lei dar ai grijă, că tot ni se pare că ești un hoț care ascunde bani și nu vrea să ne dea nouă totul. De ce n-ai murit încă? Să nu ne spui că vânezi sau sapi după rădăcini! Ascunzi din banii care ni se cuvin nouă și o duci destul de bine. De ce nu mori de foame?”

De unde au oamenii bani?

Edited by a3ds, 26 January 2016 - 13:58.

Sau: "Abia atunci când cetățenii români, antreprenori sau liber profesioniști, salariați sau cu profesii liberale, manageri de multinaționale sau patroni de mici afaceri de familie, angajați sau angajatori, vor porni de la premisa că ei sunt cei care tolerează statul și politicienii și, din solidaritate și generozitate, cedează o parte din ceea ce le aparține lor, făcut din munca și ideile lor sau moștenit de la părinții lor, când vor porni de la premisa că proprietatea este sacră, abia atunci vom putea vorbi în România de libertate, de capitalism, piață liberă și un regim politic cu adevărat liberal." in Contribuabilul român are mentalitate de sclav tolerat cu generozitate de politicieni

"Economia națională sunt oamenii care își fac servicii reciproc. Oamenii câștigă bani de la unii la alții, prin relațiile economice. Nu fură de la stat, nu iau din averea ancestrală și preexistentă despre care vorbeam acum câteva săptămâni (Doctrina economică a românilor și impozitarea clădirilor în funcție de destinație). Doar politicienii, funcționarii și rețelele lor fură bani. Și nu fură de la stat și din averea națională și ancestrală, fură din banii contribuabililor. De aici și supărarea că nu toți oamenii se lasă furați. Unii, din cauza fiscalității excesive, din sărăcie, frica de birocrație sau pur și simplu fiindcă nu vor, evită fiscalizarea banilor pe care îi câștigă ei, din munca lor. Românii ăia nu fură. Dar nici nu se lasă furați. Nu e chiar același lucru. ”Da, dar vor sistem public de sănătate!” Nu, nu vor. Vor liberalizarea sistemului de sănătate. Vor liberalizarea sistemului de pensii. Vor liberalizarea sistemului de educație." in De unde au oamenii bani?

Edited by poadol, 26 January 2016 - 14:46.

Atata doar ca "banii", in sine(fizic), nu sunt ai populatiei, ci a lu' nea BNR si au fost dati, spre folosinta, catre populatie, prin diverse metode. Deci articolul si ideea pleaca de la o premisa falsa.

Desigur, DACA se foloseau niste "hartii" de genul I-OWE-YOU (printate/scoase/inventate de catre populatie, fara sa existe un organism central "de stat"), treaba ar fi stat altfel.

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 17:49, said:

Si bnr-ul ala al cui e? Ce inseamna populatie? E ceva mult sub notiunea de popor,e o masa amorfa aflata la discretia guvernantilor,o masa de fraieri...

Este o entitate, de stat, care functioneaza pe baza principiiilor statului - bune, proaste, idioate, destepte etc. Trecand peste ideea de plata a serviciilor BNR prin "solidaritate și generozitate" - principiu care nu se aplica, in privat, decat in state socialiste/comuniste de care tot vrem sa scapam, dar spre care ne tot ducem cu pasi repezi.

Bun, revenind. Lumea doreste sa scape si sa nu-i reglementeze BNR diverse, nu? Solutia este renuntarea la hartiile(si monedele) emise de catre BNR si folosirea hartiilor private; sau a BitCoinului, de exemplu. Sau LiteCoin. De ce nu?

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 18:15, said:

SI bnr-ul asta care zici ca e entitate de stat...si statul la urma urmei cine e ,e venit de pe luna?

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 17:49, said:

Eu știu că ești un etatist convins, dar acum serior, chiar nu realizezi când spui chestii aiurea?

Cum poți spune că banii fizici nu sunt ai populației?
Odată ce au intrat în posesia cuiva, sunt ai lui, poate să le dea foc sau să-i pună pe calea ferată (monezile) pentru a face greutăți la bijuică.

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 18:15, said:

Sau a monedei europene.
Sau a aurului,  sau a multor alte mijloace de plată asupra cărui statele nu au control.

1. Nu, nu poti face ce vrei cu hartiile respective(care, fara BNR in spate, nu prea au valoare). Adica, na, poti incerca, dar poti fi pedepsit pentru distrugere/alterare, indiferent ca e UE, Ro, SUA sau alta.

Si exista o diferenta intre "drept de utilizare" si "proprietate".

2. Nici euro nu apare din popou, tot tre' "achizitionat" dreptul de utilizare cumva. Si tot de la o institutie care tine de stat/non-privata.

In schimb, da, aurul ar fi o chestie buna ca exemplu in discutia actuala.  Sau orice alta marfa. Dar si o intoarcere cu vreo 1000 de ani in urma(daca nu mai mult, daca ne referim strict la troc). Progres, nu gluma. Viitor stralucit, nu?
Lumea civilizata se chinuie sa gaseasca solutii la diverse probleme aparute in decursul istoriei, dar aparem noi rapid cu solutii dovedite ineficiente. Bingo!

In rest, again, banii "nu apar in buzunar" si nici nu rasar prin vreun pom, dupa cum prezinta respectivul articol.

Edited by dexterash, 26 January 2016 - 19:42.

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 19:38, said:

Si masa monetara a BNR este a lui Isarescu sau a statului?
Si daca-i a statului, statul al cui este?

Bancnotele(adica notele bancare) si monedele evident ca sunt ale BNR sau ale altor banci centrale. Si nu reprezinta masa monetara, ci parte a bazei monetare.
Obligatiile care decurg din posesia/circulatia lor sunt ale utilizatorilor, beneficiarilor, creditorilor etc.

Iar statul nu tin minte sa fie al cuiva(posibil sa gresesc desigur), ci doar sa aiba rolul de a facilita, impune, asigura etc diverse chestiuni.

Edited by dexterash, 26 January 2016 - 23:12.

Faceti confuzii. Contravaloarea, aka ceea ce scrie pe extrasele de cont reprezinta partea de proprietate privata. Bancnota in forma ei fizica, deci ca obiect, este proprietatea statului. Acesta iti imprumuta bancnota prin care faci dovada cifrei de pe cont

Confuziile provin din ignoranta, care insa nu ii scuteste pe ignoranti sa emane doct tot felul de prostii dpdv economic.

De fapt, asta este diferenta intre o moneda fiduciara (fiat money), care n-are practic nici o valoare si bani.

Multa lume nu stie ce sunt aia bani si are impresia ca ban e orice hartie de monopoly cu valoare intrinseca 0, bazata pe incredere si propaganda.

Crash course:

În istorie banul a apărut pentru prima dată în Mesopotamia acum circa 5000 de ani (în jurul anului 3000 BC), denumirea sa fiind legată de termenul de scoică (shekel). De-a lungul istoriei s-a operat cu mai multe tipuri de active pe post de bani: banii de tip marfă, monedele metalice, banii de hârtie cu acoperire în aur sau argint şi banii discreţionari.

Banii de tip marfă: pot îmbrăca forma oricărui tip de bun, de-a lungul istoriei fiind utilizate foarte multe mărfuri pe post de bani: metale preţioase, scoici, piei de animale, cupru, sare, piper, alcool, ţigări şi chiar canabis. Utilizarea banilor de tip marfă este similară barter-ului, „mărfurile fiind bani şi banii fiind în acelaşi timp şi marfă (L. Mises, 1953).

Acele mărfuri care sunt mai tranzacţionabile decât altele s-au impus ca mijloc de schimb sau bani de tip marfă însă nu doar această condiţie (acceptabilitatea universală a mărfurilor folosite drept mijloc de schimb) a selectat natural anumite mărfuri pe post de mijloc de schimb: uşurinţa în transport şi stocare (valoarea mărfurilor să fie mare prin comparaţie cu volumul sau cantitatea lor, să nu necesite condiţii speciale de păstrare); divizibilitatea lor (să poată fi folosite atât la cumpărarea de mărfuri scumpe cât şi la cea de mărfuri ieftine), divizarea putându-se face fără a diminua din valoarea mijlocului de schimb; să nu fie perisabile sau degradabile în timp (să poată fi păstrate fără a-şi pierde din valoare în timp) şi să nu poată fi uşor falsificat.

O problemă sensibilă a banului de tip marfă este legată de atracţia de a produce o anumită cantitate mai mare din acel bun folosit cu precădere ca mijloc de schimb: o creştere a cantităţii de tutun ar diminua valoarea acestuia prin comparaţie cu alte bunuri (o cantitate mai mare de tutun ar fi folosită pentru a cumpăra orice alt bun). Metalele (preţioase sau nu) au răspuns cel mai bine la toate aceste caracteristici (incluzând aici şi dependenţa mai redusă de producţia artificială de mijloace de schimb prin faptul că metalele nu pot fi produse artificial ci doar descoperite în natură).

Monedele metalice şi banii de hârtie: odată impuse metalele ca mijloc de schimb, pe piaţă au fost create o serie de diviziuni din aceste metale, care, pentru a preveni eventualele fraude, erau însemnate cu diferite însemne (monedele metalice).

Falsificarea frecventă, uzura monedelor de metal impunea o mare atenţie din partea celor care erau plăţiţi cu aceste monede pentru serviciile şi bunurile prestate. China a fost prima ţară unde este atestată utilizarea bancnotelor de hârtie cu acoperire în metal. Hârtia a fost descoperită în această ţară şi apoi popularizată în Europa de Marco Polo.

În Europa introducerea primilor bani de hârtie s-a făcut în Italia la presiunea negustorilor care aveau probleme cu numărul mare de monede existente în circulaţie, cu falsificarea conţinutului de metal din aceste monede şi cu uzura frecventă a lor. Apariţia banilor de hârtie este strâns legată de apariţia băncilor comerciale care puteau păstra cu costuri mult mai reduse cantităţi importante de metale preţioase eliberând în schimbul depozitării acestora un certificat de hârtie care putea fi folosit în diferite schimburi comerciale. Aceste certificate erau emise cu un discount care acoperea costul de depozitare a metalului în seiful băncii.

Valoarea acestor bani de hârtie nu este dată de valoarea materialului din care este confecţionată ci din valoarea ce se află în spatele acestui certificat de depozit la vedere a unei cantităţi de metal. Aceşti bani de hârtie sunt de fapt contracte comerciale pure încheiate cu băncile şi dau dreptul total de acces la metalul care se află în spatele acestor bancnote.

Banii discreţionari (actuali): pot exista atât în formă de bancnote cât şi în formă de monede metalice. Sunt bani care au apărut odată cu centralizarea politicii monetare. Aceşti bani nu au în spate o valoare a unui depozit de metal preţios. Sunt bani care au în spate doar o promisiune a guvernului care, prin banca centrală, a emis aceste active impuse prin puterea legii a fi singurele mijloace de plată acceptate în economie. Astfel de sisteme monetare se bazează foarte tare pe încrederea utilizatorilor în acţiunile pe care le întreprinde banca centrală (singura care poate prin lege să multiplice sau să restrângă masa monetară aflată în circulaţie).

Sistemele financiare actuale sunt în totalitate bazate pe bani discreţionari (ultima legătură s-a pierdut odată cu prăbuşirea Sistemului de la Bretton Woods în 1971 după ce SUA, care s-a angajat în faţa întregii lumi că va păstra valoarea neschimbată a dolarului în raport cu aurul, a emis cantităţi importante de dolari care au sporit neîncrederea în această monedă), care nu mai au legătură cu nici un etalon şi care sunt puşi în circulaţie în economie fără nici un control din partea utilizatorilor de către stat prin băncile centrale (mai mult sau mai puţin independente de decizia politică).

Criza actuală (şi toate cele care au precedat renunţării la etalonul aur) a avut drept cauză lipsa de valoare intrinsecă a banilor de hârtie tipăriţi cu prea mare uşurinţă şi cu un interes clar de către băncile centrale. Banul de hârtie tipărit de stat nu mai poate păcăli foarte multă lume. Tot mai mulţi dintre noi ne dăm seama de lipsa sa de valoare, de crearea sa discreţionară şi de puterea sa de spoliere (prin inflaţie).

Banul discreţionar încalcă una dintre caracteristicile esenţiale ale mijlocului de schimb: valoarea sa să nu se modifice semnificativ în timp(să nu fie perisabil). Atunci când devine evidentă perisabilitatea sa pentru cei mai mulţi din piaţă preferinţa de a-l deţine devine foarte mică. Iar când vedem că nu prea mai avem ce să licităm cu simplele hârtii şi că nu prea mai putem să cumpărăm mare lucru cu ele (oricât de frumos colorate ar fi, oricât de caligrafic semnate ar fi sau oricât de bine protejate de elemente de siguranţă ar fi) disperarea noastră nu are margini. O altă caracteristică – să nu fie falsificabil mijlocul de schimb – este şi ea încălcată de emisiunile frauduloase de bani (împotriva voinţei celor care deţin aceşti bani). Băncile centrale sunt falsificatori legali de bani, în timp ce toţi ceilalţi falsificatori de bani din economie sunt pedepsiţi cu promptitudine pe motiv că încalcă siguranţa naţională şi proprietatea noastră.

Piaţa liberă este distorsionată puternic de prezenţa tot mai mare în economie a banilor fără valoare. Libertatea şi proprietatea noastră sunt violate de acest comportament fără scrupule al statului care ne obligă să folosim numai mijlocul de schimb controlat în exclusivitate de el.

Edited by a3ds, 27 January 2016 - 11:41.

donjoe, on 17 ianuarie 2016 - 12:21, said:

1Statul e principalul distrugator al Omului. A fi anti-stat e a fi pro-umanitate, deci pro-societate, tocmai.
2Mergi la Kim Jong Un si cere-i dupa cele 9 temenele de rigoare sa "ti sa deeeeaaaa'' si tie din generozitatea lui nemasurata.

poadol, on 15 ianuarie 2016 - 16:53, said:

Ai uitat sa pui "dusman de moarte" la optiuni.

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 17:49, said:

In proprietatea BNR este materialul fizic din care sunt confectionati banii, precum si dreptul de proprietate intelectuala asupra designului. Valoarea monetara inscrisa pe bani este in proprietatea oricui se intampla sa detina banii la momentul respectiv.

Distinctia este ca urmare a faptului ca banii de hartie nu mai au nicio valoare independenta in spate, ci sunt o pura conventie.

Intr-o economie moderna, banca centrala are rezervat un rol pe care oricine altcineva il poate indeplini: productia de bani din "nimic". Si pentru ca oricine ar putea produce banii respectivi din nimic, din acest motiv banca centrala are monopol asupra productiei, sub amenintarea coercitiei statului.

Banii oamenilor nu sunt imprumutati de la bancile centrale decat in forma lor fizica, adica oamenii au imprumutat materialul din care sunt confectionati si atat. Iar imprumutul nu e gratuit, ci este platit prin dobanda de interventie a bancii centrale. Oricum aceasta dobanda (cost al imprumutului) e mult mai mare decat valoarea materialului imprumutat. Valoarea monetara a fost dintotdeauna a oamenilor, aceasta nu a fost imprumutata initial de la banca centrala. Oamenii au avut in posesie o parte din valoarea monetara dinainte de aparitia bancii centrale, sub forma de bani-marfa, banii de aur. Au schimbat acest aur pe bani de hartie. O alta parte din valoarea monetara era depozitata in active, care la un moment dat au fost schimbate pe valoarea din banii de hartie (prin vanzare). Restul valorii monetare din circulatie a fost produsa prin activitatea economica. Aceasta productie economica a fost schimbata contra banilor produsi din nimic de banca centrala, atunci cand a fost nevoie. Problema este ca nu avem de-a face cu o cantitate strict controlata de bani produsi din "nimic", ci bancile centrale produc discretionar.

dexterash, on 26 ianuarie 2016 - 18:15, said:

Nu, pentru ca legislatia nu permite, dupa cum stii foarte bine. Altminteri, te invit sa postezi scan-ul unei facturi intocmita in Bitcoin catre un cetatean roman rezident, impreuna cu dovada incasarii de bitcoin de la acesta.

In alta ordine de idei, Bitcoin a fost cea mai performanta moneda din anul 2015, pastrand cel mai bine valoarea monetara dintre toate monedele majore din circulatie.

Tangential asa:

Ați auzit de băncile islamice? Ele funcționează potrivit legii islamice - Sharia - care le interzice să perceapă dobândă (riba), să speculeze, să finanțeze activități cu impact negativ asupra societății (haraam).

Ele fac banking urmând principiul participării la profit și la pierderi, iar tranzacțiile trebuie să fie legate de un activ tangibil, deci cu economia reală. Potrivit Islamului, nu poți face bani din bani, pentru că banii nu sunt o marfă.

Banii sunt doar un mijloc de schimb. Islamul spune că, dacă vrei să faci bani, trebuie să cumperi mărfuri, imobile etc.

Așadar, la creditele acordate, băncile islamice câștigă pe seama comisioanelor sau prin împărțirea profitului rezultat din investiție.

Astfel, banca și antreprenorul devin parteneri de afaceri. În cazul depozitelor, banca investește banii, iar deponentul primește o parte din profit ori o primă, însă doar pentru depozitele la termen, la care e conștient de riscuri.

Mudaraba e un aranjament prin care banca aduce capitalul, antreprenorul forța de muncă și creează o companie. În acest fel, părțile participă și la profit și la pierdere, iar economia nu-i subordonată puterii financiare.

Kifala presupune ca debitorul să-și asume responsabilitatea pentru datorie, înțelegere ce implică și existența unui garant. Amanat sunt depozite depuse la bancă pentru siguranță, fără dobândă. Takaful e o formă de asigurare colectivă.

Murabaha este o formă de finanțare prin care imobilul sau automobilul e achiziționat de bancă în numele clientului și revândut cu profit, în rate.

Musharaka e un împrumut acordat unei firme cu condiția să plătească un randament egal cu rata profitului. Istisna finanțează investițiile de anvergură, pe termen lung. Banca are opțiunea să dea în folosință activul pe baza unui contract de leasing, iar locatorul să plătească ratele din profitul obținut.

În fine, idee care se desprinde este că într-o lume în care statele au pus în mâna bacherilor atâta lichiditate, încât i-au constrâns să facă bani din bani până când deponenții și-au pierdut încrederea în ei, băncile islamice s-au rezumat să finanțeze economia reală și nu trebuie salvate. În spațiul islamic nu se discută de pericolul deflației.

Nici de Keynes.

Identificând problema - imixtiunea statului -, nu rămâne decât să fie soluționată, pe baza unei rețete ce poate fi aplicată ușor și pe piața românească. Băncile se pot mărgini să plătească prime pentru depozitele atrase, nu dobânzi.

http://www.profit.ro...lamici-14704065

Despre ajutoare:
- ajutoarele pentru incalzire (fiind iarna este un ajutor de sezon);

"Persoanele singure şi familiile cu venituri mici, care au ratat termenul-limită iniţial de depunere a cererilor (15 octombrie), pot să solicite oricând în timpul sezonului rece ajutorul de stat pentru încălzirea locuinţei, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011.
Practic, în cazul depunerii cererilor după data de 20 noiembrie nu se mai poate beneficia de ajutor în tot sezonul rece, ci doar într-un număr redus de luni.
Mai exact, persoanele care solicită ajutorul până pe 20 decembrie se pot bucura de acesta pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie şi 31 martie. Cei care vor depune cererea între 21 decembrie şi 20 ianuarie vor putea să primească bani pentru căldură începând cu luna ianuarie."

Daca ai aceste bunuri, NU poti primi ajutorul pentru incalzirea locuintei

1. De ce ar trebui mentinut si eventual marit?

2. De ce ar trebui desfiintat?

Aici: Daca ai aceste bunuri, NU poti primi ajutorul pentru incalzirea locuintei

Ajutorul de stat pentru încălzirea locuinţei ar trebui desfiintat, deoarece acesta este o modalitate improprie de ajutor si mai ales creeaza dependenta.

Ajutoarele (sau mai precis pomenile de orice fel) creeaza dependenta, uneori efectul nedorit dar real al ajutorului in cazul de mai jos al ajutorului de minimis este:

"Una peste alta, peste două milioane de cetăţeni din România primesc lună de lună bani de la stat (sute de lei) în schimbul unui destul de ipotetice munci depuse în beneficiul comunităţii.

Efectul acestei cadorisiri de la stat este deosebit de pervers. Cu nişte sute de lei primite, de fapt, degeaba, cu un porc în spatele casei şi nişte găini în poiată, cu câte o zi de muncă necalificată şi neimpozitată pe ici, pe colo şi, poate, cu câte un furtişag de nevoie, oamenii aceştia pot supravieţui fără a fi nevoiţi să muncească, de fapt, în mod organizat. Ei nu contribuie cu nimic la progresul societăţii, practic nu plătesc taxe, impozite, contribuţii la sistemul de sănătate sau la fondul de pensii, n-au putere de cumpărare nici măcar în ceea ce priveşte utilităţi de bază şi, în general, sunt o categorie profund vulnerabilă la mituirea electorală prin diverse promisiuni populiste şi cadouri altfel derizorii: pentru ei, o sticlă de ulei şi un kil de făină chiar reprezintă ceva, încă două zile în care păcălesc foamea.

Se ajunge la situaţii bizare, în care oamenii refuză şansa de a ieşi din sărăcie doar pentru că trebuie să-şi învingă dependenţa de ajutorul de la stat. Primarul comunei Dângeni din Botoşani, de exemplu, a ajuns să facă apel pe Facebook la consăteni să se angajeze, totuşi, la o fabrică de confecţii din zonă, contra unui salariu net de 1000 de lei şi transport inclus:

Catalin Rotundu

Primar at Primaria comunei Dangeni

· 24 November 2014 ·

Desi am anuntat public si in mod repetat ca in comuna a venit un angajator important la nivel de judet care recruteaza forta de munca in domeniul confectiilor , sunt suparat ca pana astazi s-au aratat interesate sa lucreze un numar de numai 11 persoane , desi oferta este de 50 locuri de munca . Dragi concetateni si ma adresez in mod special persoanelor mai tinere , va rog sa intelegeti ca trebuie sa invatam sa avem fiecare o meserie si sa lucram undeva , nu se mai poate trai...

1000 de lei net poate că nu-s mulţi – cu siguranţă nu te îmbogăţeşti cu banii ăştia – dar ei reprezintă, de fapt, o oportunitate de a progresa, aşa cum e orice loc de muncă. Poate că, dacă eşti un angajat serios şi cu iniţiativă, vei fi remarcat şi vei promova; poate vei cunoaşte alţi oameni care-ţi vor împărtăşi experienţe şi îţi vor da idei; poate vei afla despre alte locuri de muncă, mai bine plătite; poate-ţi va veni ideea unei afaceri, pornind de la ce observi la locul tău de muncă. Nimic din toate astea nu se pot întâmpla, însă, celor care stau pe cur, în jeg, aşteptând ajutorul social de la o lună la alta.

Scara de valori s-a răsturnat complet din cauza acestei pomeni." Sursa

Asa sunt "vazute" clanurile mafiote si Bugetul Statului pe: Au picat politicienii. Cand pica interlopii?

Edited by poadol, 29 January 2016 - 12:28.