Apartament umed la demisol

CONTINUARE JURNAL:

Haida steaua mea norocoasa, dupa ce ca muncesc de nu mai am putere nici sa ma uit prin casa, daramite sa mai fac ceva, acu' mi s-a distrus si calculatorul. Ar trebui scos la pensie saracutul, insa sper sa-i mai dau o zeama de repair de windows, poate o ia. Asa-i, si electronice si casa nu ma duce buzunarul. Luna trecuta mi-am inlocuit telefonul, ca pe ala vechi l-am spart intr-o curte intunecoasa de bloc cautand dupa motan. Ei bine, va mai curge apa pe Dambovita pana ce-o sa-mi inlocuiesc si rabla asta preistorica.

Ma dusei cu un windows pe un stick formatat NTFS. Nu-i placu, nu buta. Acu' is pe la prieteni, formatand pe FAT32. Puii mei, ce-oi face si asa ...

viotl, on 28 martie 2018 - 04:38, said:

Si mie mi-e dor sa ma intorc, insa pe moment is asa ... Si, daca n-o ia, inca vreo doua luni de pauza de calculator imi trag, pana ce oi reusi sa-mi fac altul. Deocamdata la al nou n-am decat carcasa.

Edited by alecsa2, 22 April 2018 - 17:35.

Deci, inca mai cauti motanul.... cred ca ar trebui sa-i spui la revedere.
Asta e, toate lucrurile bune au un sfirsit...

viotl, on 23 aprilie 2018 - 01:37, said:

Pai .. "la revedere" ... cred ca i-am cam spus "adio". Multumesc pentur suport. Orice a contat in acea perioada. Orice lucru, mare au mic, a fost, pentru mine, enorm

CONTINUARE JURNAL:

Calculator n-am avut si am intrat intr-o perioada ciudata. Era un cantec, "The Man Who Sold The World" si zicea asa: "I walked a million miles". L-am ascultat adesea, de la Nirvana, care merge mai bine decat David Bowie cand e vorba de ciudatenie. O foarte rapida transformare interioara si acuma vad ca incepe sa se vada si pe afara cate ceva.

Nu ma mai intereseaza ce vreau sa stiu. Nu mai caut ca disperata informatie pe net despre ce vreau sa stiu. In schimb ma intereseaza ce NU vreau sa stiu, ce mi-a fost sub nas in tot timpul asta si mi-am ferit privirea.

Ma updatez si la psihiatrie, ca incadrarea suferintelor psihice se tot schimba. Ziclele astea am luat la creion dementele. Cred ca nici prin facultate nu am vrut sa stiu de ele. E greu sa inveti demente, cine stie cati dintre noi scapam cu bine la sfarsitul vietii si, in plus, cei dragi, mai mari ca noi, le traiesc chiar sub nasul nostru si va zic din proprie experienta, medicii pun diagnosticul de boala fizica, insa nu ne explica, macar noua, apartinatorilor, si cum o sa fie sa ai grija de persoana afectata. Zic ceva de hipertensiune, le taie sarea, cafeaua si de restul ii pun sa mai slabeasca ... insa nu zic nimic de cum naiba se simte omul si cum se vor simti si ce trebuie sa faca in privinta asta cei din jur. "Ah, si nu va mai suparati ca va face rau!" zic ei. Puii mei, dementa vasculara afecteaza in primul rand dispozitia (lobii prefrontali si temporali ai verzei din cap), adica omul se va supara mult mai adanc si va reactiona si mai puternic la orice fleac. Nu mai zic de afurisenia din momentele in care isi face criza lui, omeneste, de hipertensiune. In loc sa ii spuna "omule, daca te ia cu nevricale, vezi ca ti-a crescut ... nu-i supara pe altii, ca nu-s motive externe, sunt alea din corpul tau!", il presara putintel cu "... reduceti sarea si nu va mai necajiti" si ala-i.

Avem o populatie imbatranita in campul muncii si clientii mei de la firma nu fac exceptie. Ei bine, multi dintre ei reactioneaza ciudat inclusiv din cauza asta.

Prin casa tot nu fac nimic relevant. Am inceput, in schimb, sa merg la sala de forta. Fac forta, ca sunt slabanoaga constitutional si cardio imi si da carcei, n-am voie. Am mai facut, insa de cand cu sacii de ciment n-a mai fost nevoie. Acu', mai ales dupa pierderea motanului, corpul meu s-a deteriorat si astept cu drag sa vad daca mai ajung si anul asta sa mai port pantaloni scurti de eleganta, de pitzi ce sunt, nu de "las-o, saraca, e canicula ...".

Si astept sa ma paleasca din nou cu casa, sa finisez si eu macar vreun perete-doi. Abia de doua zile mi-am intrat in ritm sa mai fac una-alta prin casa. Daca o tin asa, la un moment dat, iau eu si foaia aia de glet ...

Edited by alecsa2, 16 May 2018 - 04:36.

Bafta in ce ti-ai propus...

CONTINUARE JURNAL:

Concediu. Libera de samabata si eu nu am ajuns sa fac nimic de santier.

Azi, gata, ma apuc. Bai, si eu cand spun ca ma apuc, pai chiar ... sper sa am apuc

Am de imbracat pervazele in xps. Nu gasesc nicaieri sfaturi, dar am vazut cum a facut George, genialul, inestimabilul, minunatul (plecat din tara, fireste) George. Oare mie mi-o iesi?

Ceruri, fara ploaie azi, va rog, da? Is mutata si nu mai pot face atata praf, tre' sa fac amestecul de adeziv in curte. O sa fie misto sa tzopai prin pat cu galeata de adeziv, etc. Va zic diseara ce facui.

Sper sa pot. Ieri a venit mama si, cu sacrificiul a doua degete, unul al ei si unul al meu, aduseram in casa Piatra Filozofala. Pai da' ce, credeati ca n-aveti azi povesti cu nebuni? Iaca, aveti:

Piatra Filozofala e de groaza lumii. E o piatra de marmura pentru mormant cu numele gresit pe ea. Fu prevazuta ca pe ea sa fie ancorata o cruce si sa stea la capataiul unei tanti, insa fu abandonata inainte de a fi scrisa complet, habar n-am din ce motiv, Ori ca nu mai muri doamna, ori ca nu era nevasta, ci amanta si nu purta numele de familie al clientului sau al raposatului, ori ca ... puii mei, oricum, la ciumitir cu dansa nu mai ajunsera, ci o abandonara, frumusete de marmura, pe marginea soselei. O carai in curte acum vreo doi ani. Mi se paru minunata, asa, prelucrata, frumoasa, scumpa rau una, alba, pentru un picior de mobilier de curte, o masuta de cafea sau o banca sprijinita la un capat de ea si de celalat incastrata cumva in zid.

Vecinii, mama, lumea se infiorara. Dar eu o iubeam. Deh, umorul meu negru ... Si damblaua DIY, ca numele se pote sterge de acolo prin placare cu o buca' de faianta sau cu o alta buca' de marmura.

Mno, de parca nu era suficient de ingrozitoare de felul ei, acuma o carai in casa cu mama. Are la 50 de kilograme, pietricica.

La ce imi trebui?

Pai am cateva defecte de aliniere a tinutei corporale. Genunchii mei, de exemplu, nu ca s-ar uita unul la altul, ca n-au ce vedea, dar cand fac genuflexiuni cu greutati, la ridicare, se privesc cu subanteles si se clatina "ntz, ntz, ntz!" si ma dor. Asta se numeste prograntism si trebuie corectat. Pe urma, is cam cocosata, ca toti slabanogii. De restul is frumusica, zau

Ei, cumparai o banda lunga si lata de cauciuc, iaca:

https://encrypted-tb...fwny4xwUJiL2flk

Problema e ca n-am, ca toata lumea, nici un loc in casa sa o agat si sa nu cada toata sandramaua cand trag de ea cu forta. Ca se face forta, si nu cardio, cand iti intaresti musculatura atrofiata de o postura gresita. Asa ca am avut nevoie de Pitatra Filozofala. 50 de kile. Pe asta n-o trag dupa mine anul asta. Daca mai merg la sala, poate peste un an sau doi, oi pleca io cu ea. Oi pleca inapoi in curte, sa o fac mobilier pe-acolo.

O pusei cu numele in jos, pe patru bucati de plastic drept picioruse si trecui pe sub ea banda elastica, sa vina in dreptul oglinzii celei mari. Si iaca sala de forta acasica. Daca si asta va mai suna funerar ...

Da, nimeri cam la capataiul patului, insa ... eh, e o Piatra Filozofala, nu? Daca se intampla sa-ti pice ochii pe ea si te paleste filozofie mortii, inseamna ca esti viu. Din cate stiu, numai noi, astia, vii, tre' sa ne facem griji cu muritu' si fix strict exact cat  suntem vii. Deci fiorii pe sira spinarii sunt direct cauzati de viata din noi.

alecsa2, on 30 mai 2018 - 06:39, said:

Pai prietenul culturist? Ii dai sa manince degeaba?

viotl, on 30 mai 2018 - 11:43, said:

Pai prietenul culturist sta la o ora distanta dus si inaca una intors. Cand ne vizitam, plecam cu apa si mancare la noi, ca-n excursie Era si o vorba a unui alt prieten: unde v-ati cunoscut, ba, pe soseaua de centura? Ca Bucurestiul e cu o aruncatura de bat mai mare ca statul Monaco ...

CONTINUARE JURNAL:

O sa dureze si-o sa doara ... Poze am, dar nu mai am Photoshop. Uitai sa-l mai instalez dupa ce se duse de haram tot diskul C:

Pe la 10 ma apucai voiniceste. Aranjai scena crimei in curte:
- galeti
- cana gradata pentru apa
- sac de adeziv afara
- bormasina pentru amestecat,
- un cancioc din doua
- o punga pe jos.

Aranjai scena crimei inauntru:
- saci pe mobila (pat)
- spaclu
- foaie zimtata
- inca o paleta de plastic pentru gletuit, cea mai utila scula, cumva trapezoidala si usoara
- manusi chirurgicale (nimic de santier nu fac fara ele, nu ca mi-e scarba sau ceva, dar am mai mut tupeu in maini).

Scosei pedelele.
Masurai la buiandrugul ferestrei, sus. 131 cm.
Dadui sa tai din xps.
Ciu-ciu.
Tzapa.
Oha!

Foaia de xps: 127 cm cu cei doi nemti cu tot: herr Nut si Herr Feder (nut si feder pentru cei ce nu stiu germana).

Scarpinat in crestet.
Injurat, fireste.

Luat rebut de xps, incercat clei Bostik: topeste xps.
Mai scarpinat in diverse locuri: mi-era o tarsa sa mai desfac si glue gun (pistol de silicon) ceva de speriat. Si, oricum, topeste si ala.
Gaura in xps: bucuria insectelor.
Stiu de data trecuta: aracet.

Aracet: pui, e ok, 10-15 minute tre' sa stea bucatile la aer, nelipite, dupa care, imbinate, inca 1-3 ceasuri.

Injurat. 1-3 ceasuri. Continuu. Da' ma mai si repetai ...

Pus aracet. Asteptat, facut si placa de buiandrug de la geamul alalalt (133 cm). Scos amandoua la soare in curte. Cel putin o ora pierdut, invartit, pana le-am vazut io la soare.


Gatit. Uitat la filme (fara perdele). Mancat. Lalait. Asteptat sa se usuce placile.

Tot nu se uscara ele cand ma apucai, dar se tinau sanatos carpiturile.

De taiat xps de 2 cm e greu. Incercai cutter si cutit, ma intorsei la cutter. Nu iese margine drepta. Mai ajustezi, mai carpesti, mai las-o ba ca merge-asa ...

Facui amestec de adeziv de polietilena (amesteci, astepti 10 minute, reamesteci doua minute) si incepui.

Fusei desteapta. Udai zidu' intai. Folosii si noul meu vermorel (sa nu dati mult pe vermorelele de plastic, pentru ca nu tin, se tot sparg, luati ieftine si deja, in primavara, cumperi altu'). Smechera, ce mai! Ba lasai si sa mai intre in el umezeala.

Pe buiandrug merse prost si greu, cu toate astea, pana incarcai cu spaclul.

Ma cocotai, la primul geam, pe marginea ascutita a capataiului de pat. Mai pusei io un picior pe pervaz, dar tot lucrai in echilibri instabil, adesea tinandu-mi toata greutatea corpului intr-un deget. Toti muschii mei statura incordati ore si ore. Aseara ma podidea plansul de stress major al intregului organism. Mi-era mila de mine.

Facui asa, in timpul ramas (ca asteptai aracetu'): placa de la buiandrug si placile laterale. Fatuii frumos. Pe aia de buiandrug nu o mai fatuii ba de lene (ca e greu de incarcat la tavan), ba ca poate in final n-o sa-mi ajunga adezivu'.

Mno, si asta fu.

Va amintiti de Tancu'? Tancu' ala micu de la etaj, care sustine ca sunt tatal lui (tata, nu mama, da?) are acuma trei ani si merge la gradinita. Aseara, mare victorie,invata omuletu' si-mi zise "Alexa". Lumea chiui. Da-l intreba tac'su la urma: "Cine-i tac-tu, bai?". Tancu', fara umbra de indoiala, intinzand si degetu' la mine: Alexa! "Pai si eu cine mai sunt, daca ea e tac-tu?" - se nedumeri bietul parinte. "Tati!", raspunse Tancu' senin. Si ne lamuri. Cu degetul catre el, mai zise odata: "Tati!", apoi, cu degetul catre mine: "Alexa. Tac-tu!".

Edited by alecsa2, 31 May 2018 - 08:01.

alecsa2, on 31 mai 2018 - 07:59, said:

Atit am de comentat. Herr Nut e Frau, nu Herr.
Nu ca ar avea importanta, dar for the sake of good order.
La naiba, ca cica astia multiculti lgbt nu mai vor, nu stiu cit ni se va mai permite sa zicem herr/frau.

alecsa2, on 31 mai 2018 - 07:21, said:

Pai nu-i mai ieftin sa-l tii peste noapte?

alecsa2, on 31 mai 2018 - 07:59, said:

N-a durut deloc, ce esti asa stresata?

alecsa2, on 25 aprilie 2016 - 04:53, said:

Pai, mai ai? Cam cind planifici?
De zurlii ametiti te ocupi?
De capacitate decizionala in conditii de stres major?

viotl, on 01 iunie 2018 - 00:27, said:

Uups! Da, uite si o poza docheata cu dansii, acuma aflai si eu care-i Nut (Frau) si care-i Feder (Herr):
https://www.baunetzw...419/gallery-1/1

Le incurcai, ca nu seamana cu ce-i pe xps. Asta are imbinare (ce chicotiti asa? am zis doar "imbinare") homo sau cumva ca la melci, care-s hermafroditi:
http://www.polistire..._briotherm1.jpg

Mno, avem o discutie de aia ca despre sexul ingerilor ...

viotl, on 01 iunie 2018 - 00:27, said:

Io una nu-l pot tine nici 5 secunde, ma depaseste ca forta, cred ca e nevoie sa-l tina vreo patru ca el

viotl, on 01 iunie 2018 - 00:27, said:

Ba doare. Doare seara de-ti vine-a plange, ca aia micii, numa' de durere fizica. Pen' c-am lucrat cocotata pe o margine subtire, de vreo 3 cm, unde echilibrul cu galeta de adeziv intr-o mana ci cu spaclul in cealata mi l-am tinut prin incordarea intregului organism. Da. doare. Plus suie-te-coboara-te de cateva zeci de ori. Plus ca iara uitai sa pun galeata cand amestec in ea pe alta galeata cu gura-n jos, sa o inalt si am amestecat iara aplecata, asa ca s-a adaugat si ca prostia doare ...

viotl, on 01 iunie 2018 - 00:27, said:

Pai mai am ani de zile. Finaciarmente si concediamente vorbind, lucrurile asa vor sta, ca n-au cum altfel.
Mai am asa: de tencuit George 30% din casa, ramasa la rosu (dorinta mea pe anul asta, daca oi putea).
De tinciuit (al naibii ala de o mai da glet fara tinci!).
De pus faianta o droaie.
De montat doua chiuvete si doua toalete.
De facut pereti la dush, ca pe moment stropesc toata baia cand ma spal.
De gletuit pe unde deja e tinci si pe unde va fi tinci.
De vopsit.
Pe urma usile (o vara intreaga numa' usile).
De pus ultimul calorifer.
De facut gard catre vecinul (sudat de prelungit stalpii, ca sunt doar de 1.50 m).
Restul se pot face in weekenduri.

Sa zicem ca al meu cabinet va fi gata la vara viitoare, insa fara sa fie gata vreun loc unde merge regele pe jos.

Chestiunile clientului la terapie au devenit ultima mea problema, am facut totusi 12-13 ani de pregatire in asta si numai 3 de santier. Da, ma ocup de orice aduce omu', inclusiv decizii in situatii de stress major (de fapt, despre asta e vorba juma' din terapie: cum ajung sa rezolv o chestiune care ma chinuie, cum iau decizia de rezolvare cand, de fapt, ultimul lucru de care imi vine sa ma ocup e exact chestiunea aia, ca prea doare al naibii locu'). Si ele fac parte din viata. De asemenea, exista tehnici (pe alese) de decizii optime sub stress, eventual cand mai e si pe repede-nainte si, colac peste pupaza, nici nu ai date suficiente, nu stii exact ce va iesi. Asa de usoare mi se par toate astea acuma ...

Edited by alecsa2, 01 June 2018 - 06:26.

CONTINUARE JURNAL:

Gata. Facui. Phtoshop tot n-am stat sa-mi instalez, asa ca niema-niama poze.

Facui, adica n-m terminat, ci mi s-a terminat adezivul. Ultimul fir de praf l-am pus. Fu d-ala ieftin, Mr. Bricolage, marca lor, ceva pe la 8 lei sacul de 25. Merse ca lamaia pe scrumbie.

Rezulta asa: o ferestra pe trei sferturi terminata si una jumatate.

Adica pusei sus si stanga-dreapta la una. A mai ramas sa fine-tunning p-acolo ca sa ies la fix exact 125 cm intre: numa' bine cat sa pun plasa si inca un tinci. Asta o sa-mi prinda bine cand pun draperii, sa am exact.

La cealata, care e mai lata cu 2-3 cm decat prima, pusei, de asemenea xps de 2 cm sus si stanga-dreapta, insa mai am vreo 2 cm de pus, adica, dupa socoteala mea, doua placi de juma' de centimetru (lam deja), adezivul si acoperirea tot cu adeziv si plasa cam acolo m-ar aduce, inca o fereastra de 125 latime. La a doua le pusei stramb, pen' ca stramba e si fereastra termopan. Asa mi-au pus-o aia cu termopanu'. Tre' sa reduc pierdut strambaciunea, sa nu se observe. Sus o adusei frumusel din condei, insa pe laturi cand oi pune xps-ul de jumate de cm. O sa fie mai usor sa reglez din adeziv pe suprafata plana a xps-ului de 2 cm.

Aseara pe la 7 ramase sa fac curatenie azi.

Tips&Tricks:

1. intai a trebuit reparata plasa de la ferestre: nu vrei sa te bazaie toate mustele cand esti cocotzat.
2. adezivul trebuie asteptat mereu: intai amesteci cu apa, apoi stai 10 minute sa traga apa si mai amesteci doua minute.
3. nu mai uita, tu, fumeie, sa pui galetile in care amesteci ceva undeva la inaltime, ca sa ai o pozitie drepta, sa nu doara la urma!
4. xps se masoara usor: ruleta are un soi de cioc la capat (la zero), pe care il poti folosi sa intepi placa, nu-i nevoie de creion.
5. Nu, nu se taie mai bine daca intai ii faci canal, cutterul tot pe unde are el chef se duce.
6. probeaza intotdeauna TOATE placile, ca sa nu trebuiasca taiat din ele dupa ce le-ai manjit cu adeziv. Toate, da? Una nu probasem si aia s-a dovedit prea lunga, statea curbat.
7. Nu te omori cu zile sa fie marginea taiata fara cusur. Sa fie drepta si la dimensiuni, dar daca e putintel linia stramba sau julita, umpli cu adeziv. O singura margine tre' sa fie mai buna, celalalta, cea dinspre fereastra ... oricum spuma nu se taie drept acolo, ci ramane tot cu julituri sau mici denivelari.
8. e nevoie de inca vreo doua fasii de xps rezistente, ca daca e ceva stramb pe acolo sa pui sprijin sa stea presat pana face contact.
9. AIA CU "PUNETI MAMALIGI DE ADEZIV SUB PLACA" E O TAMPENIE. Insectele vor fi fericite sa gaseasca spatii sub placi. Pune, bre, adeziv continuu pe toata placa si pe perete, tot continuu, si da cu foaia zimtata. Iar din cauza asta, adezivul nu va ajunge pentru cati mp scriu ei pe sac, pentru ca aia e pentru varianta mamaligi. Deci: se consuma strat continuu de trei ori: pe zid, pe placa si desupra placii, ca trebuie tinciuita cu adeziv. In atare conditii, as zice ca un sac de 25 kg mi-a ajuns 3 mp. Iaca asa se pune corect:

Edited by alecsa2, 01 June 2018 - 07:13.

CONTINUARE JURNAL:

Ieri smotruii toata ziua. Vad si covorul acum ... mai aveam putin si gaseam si tricoul cu Metallica

Pai da, ca desi amestecai in curte, tot se facu praf. Refuz sa ma gandesc ce era daca amestecam inauntru ...
Adezivul de xps sub forma de picurusi (spaima lui lenny13 la curatat) se sfarama dupa ce se usuca. Se perie cu o perie si se duce. Dar din perie se ridica praful.

Imi fu si tarsa de saptamani de zile sa dau perea bine cu aspiratorul, ca nu mai tragea.

Acuma, Phillips-ul meu ala viteaz (daca pui palma pe gura de aspiratie se ridica cu totul, desi e mare si greu), cu motor nou-nout, schimbat de curand, se infundase pe filtru, asa ca in ultimele doua luni, neavand timp sa il curat, nu mai tragea. Il scosei si il curatai cu o perie, apoi il palii de o tzambra de gard, l-as fi batut ca pe covoare daca gaseam o tehnica. Eeeei, si dupa aia ... pai dupa aia, cand trage, ridica tot covorul de pe jos, desi e 4x5 mp si d-ala greu, lucru bun, de pe vremuri. De fapt, sunt doar doua aceste covoare, taica-meu l-a creat si au ramas fabricate doar doua bucati de mostra: al meu si al matusa-mii. A fost prea scump, de aia nu s-a mai fabricat. Nu se zgarci taica-meu si, iata, la 40 de ani distanta, plini de aventuri pentur dansul, al meu e ca nou.

O sa plec de beleuza azi. Toate sunt la locurile lor. Gata concediul, gata lista de treburi de facut, oricum, 9 zile, dintre care 3 de sarbatoare religioasa, au fost destul de rodnice, zic.

Hruba mea facu mucegai, intre timp. Nu tot: pantofii de santier depozitati inauntru, fiind de piele, mucegaira. Ii spalai ieri si o sa stea la uscat pana se fac sfarog. Insa pe zid nu se lipi nimic: apa de sticla isi facu datoria. Nu sta mucegaiul pe asa un zid. Apa nu patrunse, insa condensa, cred. Aruncai orice cutie de carton din hruba (pentru cine nu-si aminteste, am o hruba la 150 cm de podea intr-un hol, adanca de 150 cm si inalta de 35 de cm). Pusei totul in plastic. Voi mai aerisi.

Visinata statu bine in hruba pana acu', la vremea urmatoarelor visine, ba chiar as putea zice ca mucegaiul a aparut dupa ce am luat visinata de acolo. Se bau de prietenul culturist, ca eu rontai la visine (odata pe saptamana ma desfat cu 5 visine seara, mai mult nu pot ca ma imbat si fac urat). Am nevoie de niste ciocolata de menaj sa fac bomboane.

Cum ziceam, gata si concediul asta. Urmatorul e prin august, daca nu ma insel. Atunci sper sa tencuiesc baia. Nu eu. George. Daca s-o intoarce in tara ...

Edited by alecsa2, 03 June 2018 - 07:51.

alecsa2, on 03 iunie 2018 - 07:49, said:

Ioi, naibii, sa nu uit de asta... imi tre si mie. Aici am aflat, mersi softpedia. Sper sa nu uit, pisici, pina ajung acolo...

alecsa2, on 03 iunie 2018 - 07:49, said:

Da-da, sigur.
Parerea me e sa-ti iei gindul si sa cauti altu George... s-a obisnuit cu plata dubla sau tripla... si vorba ta, daca o mai veni, ceea ce e tare putin probabil...

In rest, spor!
Si bafta la munca. Acu, dupa concediu...turbo o sa fii!

CONTINUARE JURNAL:

N-am mai lucrat la casa si de aceea nu am mai postat.

Am trecut (aproape am trecut) de o etapa de asanare a datoriilor financiare, stransei cureaua. Mai am cateva zile si le achit si pe astea. Apoi incep din nou la casa, ca intru acusi in concediu.

Daca tot n-am mai facut nimic la casa, m-am trezit si cu 2 kilograme in surplus agatate de fund. Ma lua prietenul culturist la sala si ma dusei, ce sa fac? Am slabit unul in trei saptamani (de fapt am inlocuit grasimea cu muschi, adica am pierdut 4 kg de tesut adipos si am castigat 3 de muschi). Am invatat din greseli si inca mai invat. Nu-s fericita la cura de slabire, mie una mi-e foame, fratilor, asta cu dieta nu-i de mine. Nah, sa ma invat minte, sa nu ma mai ingas ca sa nu mai sufar.

Greseli:
- a nu manca de toate: te paleste pofta de una pe care ai abandonat-o si eu una nu m-am putut abtine. Dupa doua saptamani fara carne rosie, am facut sa dispara 4 mici grasi numa' cat m-am uitat la ei. De fapt nu am apucat sa ii vad ... dar o farfurie cu urme de mustar si un bon mototolit au ramas dovada ca, initial erau acolo. Sigur au fost acolo, zau, ce, as minti eu cu d-astea?
- a sta dupa sala pe scaun (30 de minute tre' sa te plimbi agale macar). Ca da, in "fereastra magica" de 30-60 de minute dupa antrenament, grasimea intra ea in circuitul sanguin, sa se aca energie, daca nu mananci, insa nimeni nu garanteaza ca, daca isi face bagajele, nu se va intoarce inapoi pe fund, dupa o scurta plimbare pe vasele sanguine, decat daca o folosesti.
- cantarul nu e totul: talia e; muschii atarna mai greu cu 18% decat tesutul adipos. Am pierdut doar un kil, insa in talie nici nu cred ca mai am de unde; am scazut sub juma' de centimetru tesut adipos in jurul buricului (adica un centimetru la ciupit, doua straturi de piele).
- vedeti ca mai e si cata apa aduni: aduni in functie de CE manaci, nu de CAT manaci, si in functie de lucrul la sala (cu greutati): cand creste,muschiul aduna apa; cand digeri salata, rosii, d-astea hipocalorice, aduni apa ... ca femeie, aduni apa in ultima saptamana ...
- am si un kil de par (blond, lung de tot); tunsa as avea numa' 48: nu-l pot scadea din talie ...
- cu cat esti mai gras, cu atat slabesti mai usor; la noi, la slabanogi, un kilogram pe luna e muncit si suferit rau de tot, de vreme ce noua nu ne ia energie sa ne caram pe noi insine;
- la intrebarea: ce draci am de vreau sa slabesc de la 50 la 48, raspunsul e simplu: cele doua kilograme erau celulita pura, suta la suta, celulita de cea mai buna calitate, prima-ntaia, de provenienta garantata: oprirea santierului. Ei, cum sa ma prezinte eu cu vedere la tartita (vara sunt una d-alea pe strazi, de-o barfesti cu prietenii dupa, dar la 48 de ani, asta nu mai e o rusine, ci se cheama rasplata muncii), daca tartita mea nu-i fit? Prietena mea, dupa ce a devenit bunica, imbracata colorat cum era si cu tocuri de 14, intra odata in conflict cu un betiv pe strada. Ala de colo: "C...vo ce esti!!!" Ea, impingandu-si cu plamele buclele pe obrajii imbujorati, catre genele plecate dragalas: "Oh, mersi ... la varsta mea ...!!!".

Edited by alecsa2, 31 July 2018 - 06:10.

jur ca ieri sau alaltaieri m-am gandit la tine, alecsa, ma intrebam ce mai faci, in ce stadiu mai esti cu locuinta. gand la gand :-).

CONTINUARE JURNAL:

Gata, fratilor, am scapat la concediu! Concediuuuu!!!! Santieeer!!! (zici ca-s de prin filmele romanesti vechi cu studenti in practica la Canlul Dunare-Marea Negra!)

Vai steaua mea de oboseala deja. Am un proiect, se numeste "Blat de bucatarie ultra-puternic fara picioare".
1. Ca nu prea am loc de picioare (au si ele 3 cm si, daca vreau 3, sa tina, n-am loc sa se mai si aeriseasca arafazul fata de frigider) si
2. nu vreau sa ma mai imp-chiedic si de dansele pe acolo cand sa dau cu mopu'.

Asadar, blat rezistent, greu, puternic, suspendat. Fachir ma fac!

M-am uitat si eu la toate materialele care ar putea sa ma tina o viata ...

Lemn? - detest lemnul, cum stiti. Nu, nu-i ca iubesc copacii. Nu iubesc copacii. Ei ma iubesc pe mine, de vreme ce capat ce sa respir fara sa-mi bat capul cu asta. Din punctul meu de vedere, o pompa de oxigen cu o copertina de tabla in loc de un copac e ca lamaia pe scrumbie. V-am oripilat? Asta-i viata, nu iubesc copacii.

MDF nici atata.

Sticla, da' se sparge. Mama a spart un blat.

Faianta? Initial proiectul era cu o gresie mare: 120x60, ca mai detest ceva: detest rosturile. Dar m-am gandit: bai, cand o crapa aia sa vezi ce ma mai supar ca peste ani nu mai gasesc la asorte.

Inox? Hm, de cand mi-am cocotat uscatorul de vase pe picioare frumoase de inox rasucit sub forma de flacara si cand am vazut cum s-a adunat rugina in ele, gata cu interioarele pretioase pe baza de inox. In plus, are (ca l-am batut io la cap) prietenul culturist unul. Cum uiti o moneda acolo, cum ramane patat.

Stiti ca sunt colectionar de marmura. Colectez orice din marmura alba, ultima achizitie fiind un facalet de 3 kile. Poate sa aiba si 20: nu l-am luat sa facalesc cu el, l-am luat de decor. Prea e frumos ...

Rezultat: marmura. Alba cu nervuri gri.

Mno, pentru ca achitat un credit un ultima vreme (sarbatoresc trei zile de cand sunt fara datorii la banci), nu mi-a dat mana la un blat pe comanda, mai ales ca nu am prea gasit marmura alba. Insa am gasit trei superbe glafuri lungi, de 20x120. Absolut superbe si ieftine. Miercuri mi se livreaza. Si ieftin. Luna viitoare imi mai iau doua. O sa fac ceva rafturi cu ele, ca in caz de se sparge unul, sa il inlocuiesc fara chinurile facerii. Deasupra unei usi planuiesc niste suporturi puternice pentru culturism. Ma duc acuma si la sala de doua ori pe saptamana, si sper ca asa voi face toata viata. Dar la adanci batranete macar ca ma agat putintel de ceva sa imi fac streching-ul si tot va fi important.

Mno, acuma trei lucruri imi trebuiau: marmura, un mic blat de pus sub ea sau niste stelaje, console de 600 si niste dibluri cu surub sanatoase.

Mai fratilor, marmura o gasii, o luai. Si de aici incepe drama:

- console? niema-neama. Toate se opresc la 550. 600 iocas. Da, se vand pe net, dar nu raspunde nimeni la telefoane. Mi-a luat o luna pe net si tot nu am gasit, pana ce nu mi le-a vandut pe ultimele trei un nenea din Obor. Cam la suprapret, dar am capatat nitel discount ca era putintel sarita vopseaua. Nu-i nimic, pana la urma le voi da cu Noxyde, oricum, ca pe tevile din camp.

- ah, pardon, dibluri mari de fi 8 nu-s oriunde. La Dedeman, dar nu pe site, dar nu in toate magazinele ... Gasii pe la Otopeni: 8x15 cm. Au si mai mari, dar n-au burghie ieftine la ele ...

- nimic sub 1.8 mm mdf cantuit frumos sa pun sub marmura. Nici 60x120, nici 60x60. N-am inca. Ah, la Ikea au la 1.6 grosime o usa ... pe site si in depozitul din Mogosoaia, mama ei de Mogosoaie! Sistemul, aflai asta dupa 4 ore de invartit e asta: vii la Ikea Otopeni, te duci la casa, achiti si pleci la Mogosoaia sa ti le iei. La 60 de ron cat bugetasem, nu merita sa mai dau 40 pe transportul lor. Oi mai gasi eu, am o usa de dulap pe care vroiam sa il arunc cand mi-oi face rafturile in debara. O sa ii folosesc usa (are doar 40 cm latime) deocamdata si mai caut. Ma duc pe Morarilor sa imi fabrice aia cu un cant lipit la cald.

Proiectul e asa:

Chiuveta se afla la 90,7 cm de mozaic.
Frigiderul e, pe moment, pe un suport, care il inalta la 90 fix. Suportul are 3 cm si eu il pot inlocui cu unul de minim 1.3 cm. Am luat putintica teava patrata de aluminiu de 1.5 de la Dedeman si se va deschide usa cu 2 mm rezerva. Treaba mea e sa o tai (am luat ieri si un disc de metal) si sa o astup cu silicon fierbinte, ca sa fac doua sine. De de?

Sa va amintesc de frigiderul meu numit "Frumoasa si proasta" sau, pe scurt, "Nevasta-mea". Nevasta-mea (ca nu inteleg cum, ca fumeie hetero m-am ales cu o nevasta, dar se pare ca nimeni nu scapa) e frumoasa raaau, fratilor, de sticla neagra, atata va zic, superba si imi da un aer luxos in toata bucataria. Da, scriu cu creta pentru tablele de sticla pe ea sa-mi amintesc lucruri. Si proasta. Nici inghetata nu stie sa faca, decat cu greu si cu setari explicative. De proasta ce e, nici bec nu are (becul care ma ajuta sa verific daca am curent la priza e cel din cuptor, am bec acolo), da' ce sa mai zic de bec, nici in picioare nu stie sa stea. E creata sa fie cocotata pe o masa, nevasta-mea, altfel are niste galme pe sub usa si nu se deschide. Numai unor coreeni le putea da prin minte ca vrei sa iti pui frigiderul pe o masa. Dar deh, e nevasta-mea si am luat-o ca mi-a picat cu tronc. Nu doar ca mi-au luat urechile foc de indragostita cand am luat-o, insa continui sa fiu topita dupa ea. O inlocuiam eu demult, daca nu eram indragostita lulea de dansa ... Ce mai, sunt varza dupa nevasta-mea. Terminata. Kaput, desperada de la vida, ai-ai-ai-aiiii!!!! - mi pobre corason! Asa ca sta ajutorata de un suport. De la 3 cm o sa cobor suportul de 1,5 cm, adica cele doua sine. Va veni la 88,6 si ma voi prabusi la picioarele ei (si asa stau de trei zile in genunchi si o tot masor) de recunostinta ca m-a lasat sa-mi fac blatul.


Mno, de la frigider in sus imi trebuie si mie 4-5 mm bataie acolo pana la blatul de mdf, nu? Raman pana in 90,7, inaltimea chiuvetei, fix exact 1,6 mm blatul de mdf grosime. Hai 1,8 mm maxim, insa nu pot gresi o gaura de diblu cu nici un milimetru. Asta e greu. Trebuie 4-5 mm rezerva de greseli.

Blatul de marmura il vreau fix deasupra chiuvetei. Va reamintesc ca visul meu sa sa am o casa atat de etansa incat sa spal cu furtunul totul prin ea. Blatul de marmura va conduce apa direct in chiuveta. Tare i-as face eu si o panta de 1 cm, acolo ...

Daca se gandeste cineva la ce scriu eu aici: mai, oare sa ii fac panta? Si dupa aia cum mai masor lichidele in cana gradata? Pe un raft, p-acolo? O fi bine blat de bucatarie in panta?

Gata, o sa plec din nou de beleuza. Sunt cumplit de obosita, alerg fiecare clipa libera in magazinele de constructii si bricolaj de doua saptamani. Azi ma potolesc, pana miercuri. Si ma duc si eu la strand ...

Edited by alecsa2, 13 August 2018 - 07:27.

sa vezi ce frumos si usor se zgarie marmura......

draku, on 13 august 2018 - 20:02, said:

Pai se poate slefui, nu?

Si asa am chiuveta de slefuit din cand in cand. Piatra de pe a mea nu se indeparteaza cu detartrant oricum.

Eu de spart ma sperii, nu de zgariat. Asa si un blat de sticla se zgarie ca naiba.

Insa am deja o masa rece de marmura pentru torturi (o lazy susan de marmura rotitoare care statu si tot folosii pe acolo) si, apoi, am tot tinut pe la bucatarie o polita de marmura capatata cadou de la cineva sa vad cum se comporta (v-am zis ca adun tot ce-mi pica la mana de marmura). Din ce fac eu colo-sa in bucatarie nu s-au zgariat. Nu gatesc intregii familii sau prietenilor, din simplul motiv ca ei nu manaca obiectele nepalatabile (talpi, caramizi, sfarogi, tot d-astea de-ti spargi capul) in care stiu eu sa transform tot ce fusese initial de mancare si se tem pentru viata si sanatatea lor.