Apartament umed la demisol

Curling...sportul suprem...ce sa mai, niste superatleti, pe langa ei astia care fac sporturi ca rugby, canotaj, ciclism, haltere, etc...sunt doar niste caraghiosi.

 the_lion, on 21 februarie 2018 - 09:27, said:

Da, cam asta e perceptia generala ... Insa antrenamentul de baza e la sala de forta. Iar sa ajungi la nivel olimpic e greu al naibii, pentru ca problema e de timp: e o proba de gandire-reactie-viteza-precizie. Probabil ca o fi simplu sa faci atatea intr-un interval de timp rezonabil, insa cand trebuie sa reactionezi intr-o fractiune de secunda, e mai greu.

Probabil ca toata lumea, daca incearca o intrega dupa-amiaza, da un triplu take-out, ca Morris. Adica sa dai cu o piatra si sa zboare trei. Problema e ca Morris are timp de gandire 10 secunde pe o configuratie noua, pe care nu avea cum sa o mai vada inainte. Ca asa si eu nimeresc la tir o tinta, daca in loc sa trag cu pusca, iau glontul in mana si-l infing in carton ...

De maturat ... cine n-a maturat vreodata? Problema la curling e una de viteza aia de te da pe spate (vorba colegei mele de birou: pai astia, frate, n-au o scama pe jos pe-acasa ...) si, pe langa faptul tre' sa stii pe unde dai, problema e sa nu pierzi energie pe toate partile corpului, ca un meci serios e vreo trei ore ... Ma uit ca unii, mai tineri, misca tot felul de madulare in timpul maturatului, le aluneca piciorul pe gheata, dau din fund, li se bataie capul ... Aia mai harsitii zici ca-s poza in partea de jos si film numai partea care matura ... Ei, cum coordonezi si de unde atata musculatura sa faci un efort urias cu o parte a corpului si ailalta sa se odihneasca?

Da, e ca la santier: ai scapat salele sau genunchii, te-ai ales cu accident, gata, munca se opreste.

Ma uit acuma, ca am ajuns la ultimele meciuri, ce de greseli stupide, obositi cum sunt. Greseli care nu tin de corp, ci de creier, care da comenzi anapoda. Tot ca la santier. Spre seara, uneltele se pierd, cantitatea de apa se greseste, a doua zi dimineata vezi in ce hal de stramb ai facut acolo ...

E ca la pus de sapa de ciment: toata lumea poate pune putintica sapa sau sapa in mijlocul campului: insa cand e vorba ca trebuie sa te misti repede si sa ai grija sa nu ramai ca prostul in mijlocul unei camere sa nu ai pe unde pasi, de exemplu, cand e momentul sa deschizi geamul, lucrurile se complica pana la nivelul unui sah.

Toata lumea poate pune o sacosa intr-o masina, nu? Ei bine, cand te muti cu mobila si alte harabai, e nevoie de un specialist sa-ti faca sahul ala complicat: ce pui intai si ce pui dupa aia, ce incape in ce etape si unde ... Nicu al nostru, care ne-a mutat, pe mine si pe mama, e de asemenea culturist, asta una la mana si, a doua, eu una nu inteleg cum au incaput pe usi unele obiecte de aici. Doar ca a facut un dans extrem de fin si de elaborat: "ridica coltul acuma ... tu astalalt coboara din partea ta ... acuma ne rotim in jurul tocului ..." si tot asa, eu una nu ma pricep ...

Da. curlingul e sport serios, precum santierul e sport serios.

Numai ca e frig si ninge si nu e cazul sa pun nimica ud pe aici ...

Dar, marite leu, daca tot m-ati provocat la caraghiosenii: pana la urma, care e cel mai necajit si mai atlet totodata din toti sportivii? Cel din spate de la sanie dublu, sau amatarul de pasager de la cursele de motociclete cu atas?

Edited by alecsa2, 23 February 2018 - 06:04.

Alecso, eu inteleg ca-ti place...dar esti departe de adevar. Este un joc, poate interesant de privit de catre unii, aici nu am nimic de comentat.
Daaaaar...nu-ti trebuie cine stie ce antrenament sa impingi (nici macar sa arunci) o piatra pe gheata. Si nu...datul cu o maturica in ritm alert nu intra nici pe departe la sport si efort fizic intens.
Reactie rapida??? Pai ce draga, ai vazut tu vreodata la curling sa-i sara aluia vreo piatra in brate si sa-i trebuiasca reflexe sa o prinda? 10 sec (desi acolo strategia e la nivel de minute pana impinge piatra) este o eternitate in alte sporturi. Nu zic ca aia la 100m deja au terminat proba, dar in sporturile dinamice decizia o iei la nivel de fractiuni de secunda. La tenis nu ai 10 sec sa decizi cum o lovesti, in forta, mai "taiata", etc si unde sa o trimiti. In fotbal, rugby, handbal, etc ai adversari care se misca si mingea care vine de coleg nu are trasee ideale caci piciorul sau mana nu e modelata matematic. Am vorbit pana acum de indemanare, crede-ma ca nu are rost sa comparam efortul si intensitatea acestuia, nu cu sporturile de care am zis eu.
Aaaa, daca compari cu poker, bridge, biliard...esti pe acolo. Dar tu nu stii nivelul de suferinta fizica pe care il provoaca de ex urcarea unui munte de 2500m cu bicicleta, pe pante de 10%, dupa o zi in care ai pedalat deja 200km. Nici nu are rost sa comparam si mi se pare absurd si penibil sa pretinzi asta.
Comparatiile pe care le-ai facut cu munca in constructii si sahul sunt penibile, nivelul de inteligenta ca sa faci o treaba astfel incat sa poti iesi pe usa si nu pe geam...este la nivel de dorel cu 2 clase in plus fata de tren. Daca oamenii erau mai prosti de atat...atunci aveam acum o lume dominata de delfini, maimute si elefanti.

Edited by the_lion, 23 February 2018 - 09:15.

Marite leu, daca-mi dai voie, nu-i chiar doua clase in plus fata de tren sa mai ajungi la geamuri sa le deschizi dupa ce ai pus sapa si sa mai iesi si pe usa dupa aia Pentru mine, a fost genialitatea suprema de care am fost eu una in stare ... atata putui, deh Penibil e sa ramai cu galetile intr-un colt si sa dormi noaptea aia cu fundu-ntr-o galeata

Acuma glumim, insa problema e cum sa-ti functioneze creierul cand te-ai dezoxigenat de efort fizic. Deci este o problema de santier, unde adesea tragi pana-ti pierzi suflul si zici ca numai ala ti l-ai pierdut, insa, daca te uiti pe dinauntru, si creierul s-a oprit. Gata, flat line pe EEG, tre' sa te uiti in jur sa nu fie p-acolo vreun medic sa-ti declare decesul ... Aia-i legatura cu curlingul.

Ma uit si la fotbal, cum "se taie" in fata portii vreunul de-a pornit pe contraatac (treaba romaneasca). Ma uit si la Messi, care NU porneste pe contraatac decat rar, treaba lui e sa-si conserve energia pana-n poarta, dribleaza de la distanta de adversar daca poate, iar daca nu, se lasa pagubas si paseaza. Pai paseaza, ca are colegi ... Nu ca la fotbalul nostru in care, poti sa sclipesti tu acolo-sa, da n-ai echipa sa tina pasul sa te ajunga careva din urma ... asa ca te duci, daca ai viteza, si, cand ajungi in fata portii, lesini pe-aolo, ti se face negru inaintea ochilor, confunzi poarta cu vreo cioara si o tintesti cu atentie prin 'naltul ceriului ... Cu fotbalul pe nerasuflate de la noi ar trebui ca ciorile sa devina specie protejata ...

E o vorba din batrani: sa stam stramb si sa judecam drept. Adica sa te asezi pe un scaun (sau macar pe un sac de materiale). Mno, e greu sa judeci drept cand te batzai ... de vreo doua ceasuri, asa Eu una, cand am pus sapa, fiind usoara, in zilele in care n-am avut ajutor si a trebuit sa o tin drept (ca mi se termina concediul), am fost nevoita sa joc pe ea. Da, sa joc moldoveneste, hopa-tzopa, stanga unu', drepta-doi ... dar cam repejor, flacai! Ei, asta cu jucatul pe sapa ca sa se taseze, m-a costat la cap. Creierul nu a mai avut oxigen. In aceasta situatie zic eu ca e mai mult de doua clase peste tren numa' sa n-o faci lata. Ca din fotoliu ... mersi

De asemenea, ma mai sufoc pe la serviciu, cand e aglomerat tare (de obicei cand se defecteza vreun portal pe care intra ei) si vorbesc cu zeci de clienti pe ora. Sunt un om de viteza, insa daca incep sa le spun tampenii si sa le cer scuze si sa tot corectez, inseamna ca tre' sa iau o pauza, sa deschid geamul si sa stau acolo numa' respirand pana reincep sa gandesc. Ultimele zile asa au fost, cu mine repezindu-ma la geam si respirand ninsoarea ...

Edited by alecsa2, 24 February 2018 - 08:37.

* * *

La Curling, am uitat sa va zic ce s-a mai intamplat cu sandalul. Perechea Bryzgalova-Krushelnitckii a fost deposedata joi de madalia lor de bronz pe baza scandalului de dopaj: Krushelnitckii a iesit pozitiv pentru meldonium, detalii nu va dau ca nu le cred. Zic oficialii ca, intr-adevar, ce au gasit corespunde la o singura doza, s-a declansat ancheta penala ca cine a boicotat sportivul, e urat.

Medaliatii cu bronz de anul asta vor fi norvegienii, care pierdura in meci. Insa mai degraba comportamentul norvegienilor a lasat de dorit. Nu gasiti pe net multi sa se fi iutat la Round Robin 7 din dimineata zilei de 11 februarie, uite, asta-i meciul:

https://www.pyeongch...rel-000701-.htm

Eu una l-am vazut in metrou alaltaieri, jumatate dimineata in drum spre serviciu si cealalta jumatate la intoarcere. A fost un meci ciudat rau de tot. Ciudat e putin spus.

Round Robin 7 a fost ultima runda de meciuri de calificare in semifinale, adica, pentru multi, ultimul meci inainte de a pleca acasa. China n-a jucat cine-stie-ce toata Olimpiada. Concurenta ei principala a fost Corea, doi tineri (foarte tineri) foarte disperati. Viitorul le apartine, sunt noua generatie si joaca sublim. In primul rand, joaca pana la absurd, ceea ce e dovada de respect in curling. Abandonurile sunt foarte frecvente in curling. Insa frumos e sa abandonezi cand nu mai sunt sanse, nu cat inca mai ai ...

In meciul asta cu China, norvegienii conduceau ... tica-tica, cate un punct ... cate un punct ... Erau extrem de suparati, tensionati, aveau ei ceva. Nedregotten (asa il cheama pe el) mai avea ce fata mai avea, insa Skaslien (logodnica), care are ceva de pisicuta cand se aseaza pe fotoliu, se cuibareste pe sprijinitoare inainte de a trage, incepuse sa se batzaie pe sprijinitoarea ei ca tic nervos. Tot nu-si gasea pozitia. Dar jucau bine, fara greseli. Insa o musca pe caciula nu le dadea pace. Devenisera greu de urmarit, te molipseau de neliniste.

Condusera ai asa pana in endul 7, cand incepura sa loveasca bine, tintit, corect ... exact cum faci cand vrei sa pierzi. Nu trebuie sa fii vreun geniu, vezi ca se straduiesc sa dea anapoda. Mai ca le adunara pietrele chinezilor in casa si la facura cadou 4 puncte. Dupa care abandonara, fireste. Urat fu ca abandonul le fusese propus de chinezul Ba, asta nu se face in curling. Nu intinzi mana sa ceri ...

Presa chineza exploda: vai ce bataie!!! Dupa ei se lua si restul presei. Nici o indoiala: China a strivit Norvegia!

Intrara la Tiebreack sa stabileasca cine intrea in finala dintre ei. Norvegia snopi China si se califica in semifinale.

Nu am inteles: daca bateau China de la bun inceput, aia nici nu mai intra in calcul. Insa, se pare ca veniturile din curlingul olimpic is mici.

Ei, norvegienii astia au pierdut contra Rusiei medalia de bronz si acuma o vor primi inapoi, dar cu ce declaratii de presa crude si insolente! Vor acuma si festivitate de premiere ... nu stiu cum or face-o din nou.

A mai fost o chestie draguta, dar asta a fost in spiritul curlingului. O glumita de incurajare. In aceeasi Round Robin 7, ii prind canadienii pe coreeni, pustiulicii aia, viitorul tuturor. Si hai sa-i bata, ca era asa mare diferenta de calitatea jocului intre Canada si restul lumii, ca nici nu se punea problema ... dar nu au fost usor de batut. Se luptara coreenii tineri ca fiarele, disperati, jucara ce nu jucasera in viata lor. Recuperara puncte pierdute, se omorara cu firea, publicul facu infart, se scula din infart si urla de zici ca turnau pe ai apa fiarta ... Ce sa mai, a fost meci interzis cardiacilor. Canadianca, cea mai buna din lume, gresi culoarea la o piatra, atata tensiune era. O arunca pe a coreenilor si nu se prinse pana pe la mijlocul culoarului de aruncare ... Va dati seama, astia sunt la a treia generatie de curling ... deja strabunica ta nu mai patea de-astea. Coreenii insa, hatza-hatza, ii trageau la egalare cu incapatanare. Mai facusera asa: egalau in endul 8 si capatau end suplimentar. Jucara, saracii Lee si Jang cat nu mai juca nimeni, timp suplimentar dupa timp suplimetar, toata olimpiada. Se obisnuisera, facusera bataturi in locul ala.

La urma, Canada isi punea problema meciurilor viitoare, nu au vrut sa mai stea in tensiune cu afurisitii de coreeni mici.

Exista o regula in curling: ai voie sa construiesti un gard gros, de trei pietre (echivalentul la fotbal al intratului cu fundu-n poarta, cand nu mai joci nimica), insa la sfarsit trebuie sa dai de baut la tot lacul, la toata lumea prezenta acolo, la toti privitorii. Adica ai voie, dar e considerat asa de urat ca trebuie sa te speli de pacatul asta turnand zdravan ...

Ei, zambind, o facura si pe asta, mai mult ca sa onoreze superbul public coreean ... erau cateva mii numa'n sala, fara a mai pune la socoteaza cata lume s-a uitat pe tot mapamondul:  nu-i usor sa dai atata de baut! Si castigara astfel incat sa poata spuna micutii coreeni ca in ultimul meci au fost batuti de cei mai buni printr-o lovitura greu de spalat

Edited by alecsa2, 24 February 2018 - 09:30.

Micutii coreeni au fost senzatia sezonului si au castigat cel mai mult (financiarmente vorbind). Pentru ca au jucat nu frumos, ci superb. Insa peste 4 ani, ei nu vor mai fi copiii superbi ai curingului. Atunci sa vezi, de-or fi sanatosi si de-om fi sanatosi cu totii sa le vedem meciurile ... atunci sa vezi ...

CONTINUARE JURNAL:

S-a trezit si zapada ... pe afara e cam prapad.

Ma intreb (nu m-am dus sa ma uit) unde o fi adunat viscolul zapada de prin curte ... mi-o fi pus-o la usa zid, mi-o fi maturat-o de acolo ... Aseara lucrurile stateau bine, am curatat numai un pic cu bocancul pragul usii si atata. Deh, pana la urma la lopata tot trebuie sa ies, dar poate nu diminata inainte sa plec la munca si nu pe viscol ... Poate nu in dimineata asta.

Mi-am pregatit de cu seara haine de urgie. Nadragi de schi. Caciula aia ruseasca. Geaca aia uriasa (acu' asa se poarta). Bocancii mei binecuvantati in care rezista piciorul cald la minus 32 de grade. O sa arat ca ceasul rau azi, dar cum nu m-a ales nimeni pe drum spre serviciu si inapoi atatia ani, sper ca nu azi va fi exceptia. Fumez afara, nu in frig, in mama frigului. E curent la locul de fumat al cladirii unde m-au intarcat cu biroul, altul mai prost nici ca se putea.

Am din nou coleg nou. Mari sperante trag ca n-o sa ne tulbure zen-ul pe acolo. Atata vreau de la dansul: sa nu ne scarbeasca de viata. E important. Lucram cu publicul, nu te poti amari la bietul client ca te-a chinuit colegul. Deci din nou supramuncesc: acum si sa formez noul coleg.

Bai eu nu mai pot: trebuie sa ma duc sa vad ce-i la usa mea. In pijamale, sper sa nu inghet pe loc. Ca daca e de lopata, e cazul sa cam incep ...

* * *

Huh, e bine ... se poate merge. Da, ar trebui, poate, curatat pe acolo, insa n-are sens pe viscolul asta: in doua ore e la loc. Sa nu exageram, zic ...

Edited by alecsa2, 27 February 2018 - 06:23.

CONTINUARE JURNAL:

In Bucuresti vine primavara. De ieri. Incep muncile neagricole: ferestrele urmeaza, cred, depinde cat timp am.

Sunt obosita zilele astea. Am coleg nou, il formez, nu doar ca muncesc, dar si explic ce muncesc. Sper sa fie cu noroc. De saptamana viitoare va face treaba cu doar putintica asistenta, o sa il mai ajute si restul colegilor si atunci o sa ma odihnesc.

Anul asta, de Paste, imi promit sa spal geamuri. N-o sa fie usor cu ele 11 ferestre cu geamuri duble cat am eu pe aici. Daca se mai incalzeste serile, cred ca ar trebui sa incep, cate un colt, cate un colt ... altfel ma prinde Craciuniul viitor.

E 8 martie. Sa traiasca toate femeile si ce au mai nascut ele

Ma duc sa incerc sa fotografiez noua mea dragoste: farfuriutele fara intrebuintare, doar pentru colectie, din portelanariile germane. Am una deosebit de frumoasa, insa se pare ca fabrica nu are nici macar site pe net, am tot cautat.

Nu stiu cum se numesc. Hai ca va arat in cateva minute.

Asta e una. Mai am si Kaiser, insa nu se compara nivelul de detaliu.

Mno, cine ne-o face, ce mesteri, cum? De ce nu au site pe net? Si ce naiba sunt?

Pe mine una, nivelul de detaliu al hasurilor m-a dat pe spate. De curand am vazut ca cineva s-a apucat sa le si brodeze ...

Edited by alecsa2, 08 March 2018 - 07:33.

alecsa, am vazut chestiile astea pe net si m-am gandit ca s-ar putea sa-ti placa.
https://www.bonami.r...eti-terni-title

 corinadaniela, on 16 martie 2018 - 12:30, said:

Da, chiar imi plac, multumesc, corinadaniela

CONTINUARE JURNAL:

Cine calatoreste asa mult dintr-un perete intr-altul al unei case, poate calatori aventuros si in sine insusi.

Ultima vreme a fost alocata calatoriilor interioare. Nope, nu "trip". Pot si fara joint, bilute, timbre, sau cum s-or mai numi, pot si fara un guru, pot si treaza. Calatorii interioare, aventuri in mintea mea. Si exterioare in sensul ca am citit mult. M-a palit cititul. Ca tot ninge si primavara nu mai vine ... Neurologie. De cand am terminat facultatea si pana azi s-au mai descoperit niste chestii pe-acolo, pe la cutia cu maimute. Eram curioasa de neurologie de prin scoala, datorita profesorului Constantinescu ... insa putine se stiau pe atunci.

Nu stiu ce jurnal de santier iese sa va povestesc pe unde am fost. Are Agatha Christie un roman despre o cucoana oprita din calatoria ei de niste inundatii. Cucoana sta pe malul apei zile si zile, asteptand sa se retraga apele si se gandeste la viata ei, de plictiseala si din lipsa altui subiect, fiind genul de om a carui straduinta pe lumea asta a fost sa-si construiasca cea mai anosta biografie. Mintea ei aseaza piese de puzzle in fel si chip, crampeie de amintiri se unesc si incep sa prinda forma ... Se tese povestea adevaratei sale vieti, partea aceea despre care "nu vorbim niciodata".

Am descoperit cateva dintre acele lucruri "despre care nu vorbesc niciodata". Nici nu mine insami. Societatea intreaga traieste in groaza lor. Nimic pe net despre ele.

Ieri noapte am avut un vis cu un cod. Ma bate gandul ca daca reusesc sa sparg codul ... nu stiu, e important, al naibii de important, ca prea fu visul meu dramatic, asa, dureros, greu de trait.

Azi am observat primele rezultate ale calatoriei mele printre nespuse, printre taboo-uri. In dimineata asta am constatat ca am un coleg pe care, de ani de zile, in toata interactiunea noatra, printre feluritele sentimente pe care mi le-a desteptat vreodata, un singur lucru nu am simtit nicicand pentru el: respect. O lipsa de respect cel putin ciudata. Mi-a fost si drag uneori, mi-a fost si urat, mi-a fost simpatic, mi-a fost si ciuda, si mila si de toate, insa ... niciodata nu am simtit cel mai marunt dram de respect. Nici in treacat. Curioasa lipsa, nu? De ani de zile ... Bai, sunt momente si momente in interactiunea cu oamenii, simti diverse chestii, cat ai fi de soarece chior, in puii mei ... Ei bine, fata de toti ceilalti am simtit la un moment dat si respect. In fata lui, respectul meu o tzusteste undeva ... chiuleste, o intinde de-acolo, o taie, se fofileaza ... ceva il sperie ...

Iaca, atata lipseste respectul, incat ma si gandeam sa ma duc sa il intreb: frate, tu ...? La acest gand nu am simtit pic de intimidare. L-as fi intrebat senina, de parca as fi cautat pe google rezultatul de la meciul la care am adormit ... Fara pic de tresarire ca l-as fi putut jigni ...

Mno, d-astea am facut cat am lipsit.

Edited by alecsa2, 23 March 2018 - 07:17.

Io-s curios cum se manifesta lipsa asta de respect fata de acel coleg...

 draku, on 23 martie 2018 - 20:01, said:

Pai:
- mie una mi-e tot mila de el ...
- las ochii in jos cand vorbesc cu dansul ca sa nu-mi zboare privirea in tavan asa:
- fac eforturi obositoare sa-mi amintesc sa il intreb si pe el ce parere are ... uneori nimeresc dupa ce decizia grupului e deja clara.
- pe dinauntru, n-am mari pretentii de la dansul ...

Pe urma, colaga a admis ca, acuma daca o intreb, nici ei nu i-a dat prin minte dram de respect si ca, da, acuma ca veni vorba ... ciudat, nu?

Pana la urma ce am facut e ca m-am uitat putintel la lumea lui, la lucrurile care-i fac placere cand e pauza de la lucru. Asa am redescoperit hip-hopul.

Vedeti, eu is batrana de-acuma, mai copii.  Am fost datata cu carbon de cand erau Parzitii mici si cantau asa prost ca de de la B.U.G Mafia si Casa lor n-am mai ascultat hip-hop, ca restu-mi dadeau cu panica. Insa au perserverat si astia si acuma is buni. Da, is buni. De fapt is pe la sfarsit de cariera, acuma is vin vechi. Buni, zic. Ma rog, pe alocuri se mai destrama ca o soseta roasa de soareci, da' restu-i misto. Chiar ma intrebam unde-i muzica romaneasca, pen' ca la radio, dupa Maximilian (Sophie) e cam ofilita ... Ei, s-a retras pe la hip-hop.

Ascultai si eu radio pe net Vocea Strazii si gasii ... Is acolo.

Acuma nu are sens sa ma minunez ca proasta-n drum cum de a ajuns muzica romaneasca sa straluceasca tocmai acolo (ma, aia-s numa' sparti, nu tampiti), da' daca o luam de la doina romeasca de jale prin Eminescu si iesim pe la ce vreti voi p-aici, trebuie sa recunoastem ca, daca-i vorba de vaitat si vaicarit, pai cum se plange el, romanu', nimeni nu stie a se mai lamenta. Ei la Hip-hop asta faci: injuri si te vaieti, trebuie sa recunoasteti un deget prins in usa, cand se intampla. Haide, suntem pe forum de constructii ... Ciocan peste deget? Un cap in pragul de sus? Macar un turloi tras in bezna unei mobile ...? O durere de dinti? Hai, ma, curaj: reactia mioritica la durere: asumarea suferintei in vaicarit. Asta face hip-hop: se vaieta. Si, pen'ca avem, noi, romanii, un talent innascut la vaicarit, iaca si hip-hop bun facem. Cum ziceam: ca vinu', ca lamaia pe scumbie, de la mama ei.

Acuma, vedeti, daca iesi din paradigma aia manelista cu prieteni si dusmani, nici hip-hop nu mai sare. Tre' sa te tii acolo. Sisu, saracul, care a ajuns pe la Toxicomanii Anonimi si l-au tras cu de-a sila in paradigma religioasa, acuma face cel mai prost Hip-hop cu putinta, pe versuri religioase (nici nu stiti ce pierdeti!) ... a incercat si el, nah! Acuma iesirea din dependenta i-o fi reusit, insa muzica, saraca ... ma trece versificatu' cu injuraturi de la ea. Gata, tre' sa se faca inginer si dansul, ca tot omu'.

Pentru ca ei cer respect. Fireste, cer pentru ca nu capata asa, spontan. Daca sperii un rapper serios ca-i oferi respect, muza lui isi face bagajele si pleaca la ma-sa fara o vorba. Ramane omu' fara versuri. Ca ele-s despre lipsa de respect.

Mno, si de aia, colegul meu imersat un cultura lui, nu capata respect si ... acuma se pare ca e lucru bun ca nu-l capata. Il nenorocesti da-i vii cu de-al de-astea. De aia se fereste de una ca asta ca de dracu'.

Asa ca, pana la urma, bucuroasa o sa-l las, saracu', si pe el sa traiasca, sa respire, sa se bucure de viata in continuare, ca si pana acum. Cand cere respect o sa zambesc si n-o sa capete. Ca si cum mi-ar cere-o palma, stii?

Edited by alecsa2, 27 March 2018 - 04:51.

Stiu.

CONTINUARE JURNAL:

Ma antrenez pentru Olimpiada, nu stau, sa stiti!

Pap zilnic verdeata, muncesc mult (azi se cam termina), ma adun cu minte de pe unde oi fi lasat asta-toamna santierul meu. Inca e urat, afara, insa spre safarsitul saptamanii o sa scapam si noi la astenia de primavara. Si o sa reiau (sper) santierul.

 viotl, on 27 martie 2018 - 04:52, said:

Vedeti ... cine stie, stie!

Stii citatul, banuiesc?

Neata.
Long time no see...oare ce mai faci? Cred ca de vreo 4 luni nu ti-am descchis usa..
Mai ai? Ca timp sa citesc n-am...ioc e.

Si iar neata!
Crr, crr..se cracana de ziua.
Ar cam trebui sa te trezesti, nu? Ori, intii cafeaua? !