Despre inteligenta

Victor2311, on 26 decembrie 2015 - 20:11, said:

Problema e ca tu crezi orbeste in acele studii, desi de multe ori nu coincid cu realitatea de zi cu zi a omului obisnuit. Si eu pot comanda un studiu care sa arate ca IQ-istii au scula mare, si voi gasi destui IQ-isti cu scula mare. =))
La fel, pot arata destui IQ-isti ratati social, introvertiti, timizi, neindemanatici, insa foarte buni pe un anumit domeniu. Si daca sunt foarte buni pe un anumit domeniu, fac bani multi, si de aici impresia ca oamenii cu IQ mare au o viata minunata, plina de succese.

Un chimist foarte bun nu poate deveni un avocat foarte bun in ciuda unui IQ foarte ridicat, pentru ca pe langa IQ mai trebuie sa fie si combativ, extrovertit, foarte vorbaret, sa aiba pasiune.
La fel cum avocatul nu devine un chimist peste medie ci un tocilar peste medie. Studiile tale au luat in vizor niste indivizi foarte bine pregatiti in cateva domenii si gata, s-a tras concluzia ca IQ-istii sunt asa niste supraoameni. Dar in realitate exista o groaza de IQ-isti, care datorita unor defecte de personalitate, randamentul lor este unul mediocru. Adica in loc sa aiba rezultate foarte bune, au rezultate la nivelul unor indivizi cu IQ=90.

Nu numai IQ-ul este un bun predictor pentru succesul in viata ci si alte calitati, cum ar fi un talent oarecare, o pasiune pentru ceva care poate aduce si bani. Chiar si atractivitatea fizica e un bun predictor pentru succesul social. Si e o lupta apriga intre IQ-isti si atractivi, si de multe ori atractivii ies pe plus.
In concluzie astfel de topice n-au nicio utilitate practica sau educativa, ci doar au tendinta de a diviza oamenii in grupuri, grupulete, microsocietati, si de a-i eticheta.

Cristi_E, on 04 ianuarie 2016 - 23:42, said:

Vino cu studii care sa sustina afirmatiile tale, altfel postarea ta este de trolling pe aceasta arie si va fi sanctionata corespunzator.

Cristi_E, on 04 ianuarie 2016 - 23:42, said:

Ipoteza ta suna plauzibila. Vino cu studii care sa o sustina.

Eu voi impiedica cu orice pret transformarea acestei arii intr-una de trolling.

deci daca nu ai studii nici o afirmatie nu trebuie luată in considerare ? așa trebuie sa discutam de acum incolo, in schimburi de linkuri catre nu stiu ce articole stiintifice ? la modul " uite eu am linkuri, tu nu ai, cine crezi ca are dreptate ?"

Mohombi, on 19 ianuarie 2016 - 09:33, said:

Mohombi, nu e despre cine are mai multe link-uri, ci despre dovezi. Show me the evidence! Beinteles ca, pana sa ajungi sa strangi date din cercetari, intai ai presupuneri, care, odata cu progresul in cercetare, pot deveni ipoteze si, ulterior, teorii bine sustinute. Cand insa o idee e la stadiul de ipoteza sau chiar presupunere, n-ar trebui sa te atasezi extrem de tare de ea, fiindca nu stii inca daca e adevarata sau nu, pentru ca nu a fost robust testata.

Te invit sa te uiti pe imaginile atasate (sursa: aici si aici). Ambele se potrivesc mai degraba domeniului sanatatii, insa au aplicabilitatea si in domeniul inteligentei. Impresii si intuitii personale ("gut feelings") si experienta personala ("personal anecdotes"), de pilda, sunt o sursa non-stiintifica de a sustine ceva, fara insa a insemna nu pot reprezenta un punct de plecare pentru cercetari viitoare. Studiile transversale ("cross-sectional"), adica cele in care masori doua sau mai multe variabile la (cam) acelasi moment in timp, sunt dovezi slabe spre moderate, in timp ce meta-analizele sunt dovezi foarte puternice, tocmai pentru ca iau in cosiderare un volum foarte mare de date si le analizeaza cantitativ, oferind imaginea de ansamblu si bazandu-se pe esantioane voluminoase.

Asadar, gradul de cat de convingatoare si robuste sunt niste dovezi se plaseaza pe un continuum de intensitate, culminand cu meta-analize. Daca o idee chiar se potriveste cu realitatea, atunci ar trebui sa reiasa ca atare in studii serioase si, mai ales, in meta-analize. Cum ziceam... show me the evidence!

Revenind la topic, va recomand cu caldura video-ul de mai jos. Linda Gottfredson este un cercetator excelent, avand publicatii relevante. "Stefan Molyneux speaks to Dr. Linda Gottfredson about the differences in human intelligence, the gap in established knowledge between academia and the general public, the difference between general intelligence factor and IQ, disputing the Flynn Effect, the work of J. Phillip Rushton and the challenges of pursuing politically incorrect research."
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/CZPsXYo7gpc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Victor2311, 19 January 2016 - 20:32.

dupa mine e o chestie de bun simt sa realizezi ca inteligenta inseamna ceva. adica la naiba .....aia din neanderthal ....cand au descoperit focul....banuiesc ca a fost nevoie de o asa sclipire de inteligenta  care sa zica :" aaaa uite astea doua pietre ....au cazut una peste cealalta ....si au facut scantei.....daca as lua astea doua pietre si le lovesc deasupra unui smoc de iarba uscata nu cumva o sa faca scantei si se aprinde focul?" ....similar si la locul de munca....ai niste cifre in fata .... cum ar putea cineva rezolva ceva daca nu isi zice "bai stai daca scad aia si adun aia si vad rezultatul nu cumva imi da exact cifra pe care o caut eu?" ..... spre exemplu si sa conduci....daca nu ai neuronii in cap care sa isi imagineze ce se intampla daca turezi motorul prea mult ....cum altfel ti-ai putea da seama?

Inteligența – una singură sau mai multe?

Spearman (1904, 1927) demonstrase la începutul secolului anterior că rezultatele la toate testele cognitive corelează pozitiv: cine judecă bine pe bază de cuvinte (ex. analogii verbale) tindă să proceseze corect și numere (ex. descoperirea rației numerice), și figuri geometrice (ex. rotații mintale 3D), astfel încât cine obține un scor peste medie la un test de inteligență tinde, în general, să obțină scoruri peste medie și la alte teste de inteligență. Astfel, a concluzionat că toate scorurile sunt influențate în mare măsură de factorul general (g) al inteligenței, alături de mici abilități specifice (s), unice fiecărui test în parte.

Mai târziu, Cattell (1941, 1943) observa însă că testele de inteligență sunt de două mari tipuri: teste de gândire/raționament (ex. matrici progresive) și teste de cunoștințe/cultură (ex. vocabular). Remarca, de asemenea, că scorurile la cele două tipuri de teste urmează traiectorii diferite în termeni de dezvoltare (+ alte observații prezentate mai jos), motiv pentru care a propus scindarea factorului g în doi factori generali ai inteligenței: inteligența generală fluidă și inteligența generală cristalizată.

• Inteligența generală fluidă (g_f) este inteligența ca proces. Constă în raționament și abilitatea de a rezolva euristic, pe loc sarcini noi, în cazul căror cunoștințele anterior acumulate oferă un avantaj neglijabil. Reflectă capacitatea de înțelegere și inferare a relațiilor dintre tiparele de stimuli, înțelegere a implicațiilor logice, clasificare și abstractizare. Testele de inteligență fluidă minimizează efectul culturii și al cunoștințelor asupra performanței și măsoară raționamentul inductiv și deductiv, înțelegerea relațiilor parte-întreg, a similarităților dintre concepte sau obiecte și nivelul de complexitate cognitivă până la care poate opera persoana în sarcini care sunt fie la fel de familiare, fie la fel de noi pentru toți, precum analogiile verbale slab încărcate cultural, descoperirea rației numerice și Matricile Progresive Raven. Nu depinde de un conținut specific, ci poate fi măsurată prin orice tip de itemi: verbal-lingvistici, numeric-matematici sau figural-spațiali.

• Inteligența generală cristalizată (g_c) este inteligența ca produs. Constă în amploarea și profunzimea cunoștințelor, abilităților, competențelor, sofisticării, judecății și a strategiilor de rezolvare de probleme, acumulate și dobândite prin aculturație, învățare/educație, experiență și investirea inteligenței fluide în multiple domenii, precum literatura și fizica. Reflectă o familiarizare generală cu aspectele valorizate și „ezoterice” ale culturii dominante, precum înțelegerea și cunoașterea limbajului, a conceptelor și a informațiilor, prin asimilarea „inteligenței colective” a acelei culturi. Testele de inteligență cristalizată maximizează diferențele dintre indivizi în termeni de cunoștințe anterior acumulate și măsoară cultura generală, vocabularul, înțelegerea convențiilor socio-culturale și a limbajului scris și vorbit, cunoștințele umaniste, sociale și științifice și competența de a opera pe baza lor pentru a rezolva probleme. Nu depinde de un conținut specific, ci poate fi măsurată prin orice tip de itemi: verbal-lingvistici, numeric-matematici sau figural-spațiali.

Horn & Cattell (1967) argumentau în favoarea acestei diferențieri din mai multe motive, după cum este evidențial mai jos.

1. Analizele statistice arătau că anumite teste se asociază mai degrabă cu inteligența fluidă (de pildă, matrici și analogii figurale), în timp ce restul testelor se asociază mai degrabă cu inteligența cristalizată (de pildă, vocabularul și cultura generală) - la rândul lor, g_f și g_c au o corelație moderată, de 0,50 (Cattell, 1987). În timp ce testele de inteligență fluidă sunt mai degrabă ca niște puzzle-uri, testele de inteligență cristalizată presupun, în bună măsură, evaluarea cunoștințelor și a competențelor dobândite în timp, astfel încât rezolvarea corecta a testelor nu necesită atât descoperirea unei reguli, cât utilizarea corectă a ceea ce a fost acumulat și stocat în memorie prin aculturație și investirea inteligenței fluide (Horn & Blankson, 2005). Drept consecință, testele „pure” de inteligență cristalizată nu necesită concentrare intensă – comparați, de pildă, probele de vocabular (ex. definiți cuvântul gelozie; recunoșteți sinonimul cuvântului vesperal) cu Matricile Progresive Raven.

2. Cele două abilități urmează traiectorii diferite în termeni de dezvoltare - deși ambele cresc în timpul copilăriei și al adolescenței, inteligența fluidă tinde să scadă, începând cu vârsta adultă, în vreme de inteligența cristalizată (cunoștințele) tind să se dezvolte în continuare până la vârsta senescenței. Cattell (1987) teoretiza că oamenii pornesc cu un potențial intelectual, puternic dependent de substratul neurologic (inteligența fluidă), care este investită în diverse domenii ale cunoașterii și, astfel, se conturează inteligența cristalizată; cu alte cuvinte, oamenii inteligenți tind să învețe și să rețină mai multe informații.

3. Leziunile cerebrale tind să afecteze mai degrabă inteligența fluidă decât inteligența cristalizată.

4. Performanța la teste fluide este mai fluctuantă din cauza oboselii și a altor surse de eroare în măsurare, comparativ cu testele cristalizate.

5. Diferențele dintre oameni în termeni de inteligență fluidă sunt mai mari comparativ cu diferențele în termeni de inteligenă cristalizată, probabil pentru că șansele relativ egale la educație și școală reduc diferențele dintre oameni în termeni de cunoștințe și cultură.

Atât raționamentul, cât și cunoașterea/cultura reprezintă componente legitime ale inteligenței (Carroll, 1993; Ashton, Lee & Vernon, 2001, 2005). Un psiholog norvegian scria în 1981 că inteligența reprezintă un raționament eficient pe baza conținuturilor și cunoștințelor relevante cultural (Undheim, 1981). Distincția a fost apoi dezvoltată (Cattell, 1967, 1987; Horn, 1965, 1988; Horn & Blankson, 2005) și este în continuare acceptată de specialiști datorită dovezilor provenite din cercetare (McGrew, 2009; Schneider & McGrew, 2012; dar vezi și Johnson & Bouchard, 2005 și Major, Johnson & Deary, 2012); între timp însă, au fost identificate și alte abilități cognitive, precum abilitatea spațială (Gv), fluența recuperării datelor sau memoria de lungă durată (Glr), memoria de lucru (Gwm) etc.

Înțelegerea actuală (Carroll, 1993; Kan, Kievit, Dolan & van der Maas, 2011; Schneider & McGrew, 2012) a inteligenței cristalizate (Gc) este mai restrânsă decât conceptualizarea inițială (Cattell, 1941, 1943, 1963). În timp ce, originar, inteligența cristalizată (g_c) era definită drept fondul general de cunoștințe și competențe acumulate din orice specializare, domeniul cunoașterii este acum acoperit de patru factori cognitivi distincți, dar intercorelați pozitiv (Schneider & McGrew, 2012, p. 122; Schipolowski, Wilhelm & Schroeders, 2013): Gc (inteligența cristalizată – preponderent cunoștințe și competențe lingvistice), Grw (scris-citit; „literacy”), Gq (cunoștințe și competențe matematice; „numeracy”) și Gkn (cunoștințe și competențe de specialitate / în domenii specifice, precum geografia și știința). Împreună, cei patru factori definesc grupul convențional al abilităților cognitive din sfera cunoașterii (Schneider & McGrew, 2012).

Abilitățile care definesc inteligența cristalizată (Gc) în varianta modernă țin toate de limbaj: cultura generală, dezvoltarea lingvistică, vocabularul, înțelegerea limbajului vorbit, comunicarea orală și cunoașterea gramaticii. Din acest motiv, Gc ar putea fi la fel de bine denumită abilitate verbală sau inteligență verbală, dat fiind că implică procesarea eficientă a limbajului, implicând atât raționament, cât și cunoștințe (Carroll, 1993; Schneider & McGrew, 2012; Johnson & Bouchard, 2005; Kan, Kievit, Dolan & van der Maas, 2011; Major, Johnson & Deary, 2012). Este preferabilă denumirea de inteligență cristalizată pentru sensul inițial al termenului (g_c), care îngloba cei patru factori cognitivi din domeniul cunoașterii: Gc, Grw, Gq și Gkn. A numi Gc în continuare inteligență cristalizată, în ciuda faptului că are un sens mai restrâns decât cel inițial, invită la confuzie.

Distincția originară dintre g_f  și g_c (Cattell 1941, 1943) este astăzi depășită de cercetări mai recente și mai ample. Teoria a fost extinsă chiar de autorii modelului inițial (Cattell, 1967, 1987; Horn, 1965, 1988; Horn & Blankson, 2005), însă varianta sa cea mai recentă este și astăzi dominantă în cercetarea inteligenței (Schneider & McGrew, 2012). Chiar dacă dihomomia inițială între raționament fără cunoștințe și cunoștințe fără raționament nu mai este astăzi de actualitate, fiind identificați factori suplimentari ai inteligenței, diferențierea între g_f  și g_c rămâne un o conceptualizare importantă și perspicace în istoria cercetării inteligenței, o diferențiere care a avut valență euristică și a stimulat linii diferite de cercetare pentru validarea modelelor inteligenței, ținând cont și de asocierea cu vârsta, neuropatologia, tipicul testelor (încărcate/reduse cultural) ș.a.m.d.

Așadar, inteligența – una singură sau mai multe? În același timp, și una, și mai multe. Cele două modele (CHC și VPR) cel mai riguros suținute de cercetare reprezintă inteligența ierarhic: la nivelul inferior se află abilități cognitive specifice (precum înțelegerea textului scris, raționamentul inductiv și memoria vizuală); acestea se asociază pozitiv între ele, iar la nivelul intermediar, se grupează pe abilități mai cuprinzătoare/factorii primari, precum abilitatea verbală (procesarea eficientă a limbajului) și abilitatea spațială (procesarea eficientă a figurilor și a simbolurilor); acestea, la rândul lor, sunt intercorelate pozitiv, iar la nivelul ierarhic superior, emerge un singur factor general al inteligenței, factorul g (Gottfredson, 1997, 1998; Jensen, 1998).


Bibliografie
Ashton, M. C., Lee, K., & Vernon, P. A. (2001). Which is the real intelligence? A reply to Robinson (1999). Personality and Individual Differences, 30(8), 1353-1359.
Ashton, M. C., Lee, K., & Vernon, P. A. (2005). Gc and Gf are both valid intelligence factors: Commentary on Robinson (2005). Personality and individual differences, 39(5), 999-1004.
Carroll, J. B. (1993). Human cognitive abilities: A survey of factor-analytic studies. Cambridge University Press.
Cattell, R. B. (1941). Some theoretical issues in adult intelligence testing. Psychological Bulletin, 38, 592.
Cattell, R. B. (1943). The measurement of adult intelligence. Psychological Bulletin, 40, 153-193.
Cattell, R. B. (1967). The theory of fluid and crystallized general intelligence checked at the 5-6 year-old level. British Journal of Educational Psychology, 37(2), 209-224.
Cattell, R. B. (1987). Intelligence: Its structure, growth and action. Amsterdam: North-Holland.
Gottfredson, L. S. (1998). The general intelligence factor. Scientific American, Incorporated.
Gottfredson, L. S. (1997). Mainstream science on intelligence: An editorial with 52 signatories, history, and bibliography. Intelligence, 24, 13–23.
Horn, J. (1988). Thinking about human abilities. In Handbook of multivariate experimental psychology (pp. 645-685). Springer US.
Horn, J. L. (1965). Fluid and crystallized intelligence: A factor analytic study of the structure among primary mental abilities. Unpublished doctoral dissertation, University of Illinois, Urbana– Champaign.
Horn, J. L., & Blankson, N. (2005). Foundations for better understanding of cognitive abilities. In D. P. Flanagan, & P. L. Harrison (Eds.), Contemporary intellectual assessment: Theories, tests, and issues (2nd ed., pp. 41 – 68). New York, NY: Guilford.
Horn, J. L., & Cattell, R. B. (1967). Age differences in fluid and crystallized intelligence. Acta psychologica, 26, 107-129.
Jensen, A. R. (1998). The g factor: The science of mental ability. Westport, CT: Praeger.
Johnson, W., & Bouchard, T. J., Jr. (2005). The structure of human intelligence: It is verbal, perceptual, and image rotation (VPR), not fluid and crystallized. Intelligence, 33(4), 393–416.
Kan, K. J., Kievit, R. A., Dolan, C., & van der Maas, H. (2011). On the interpretation of the CHC factor Gc. Intelligence, 39(5), 292-302.
Major, J. T., Johnson, W., & Deary, I. J. (2012). Comparing models of intelligence in Project TALENT: The VPR model fits better than the CHC and extended Gf–Gc models. Intelligence, 40(6), 543-559.
McGrew, K. S. (2009). CHC theory and the human cognitive abilities project: Standing on the shoulders of the giants of psychometric intelligence research. Intelligence, 37(1), 1-10.
Schneider, W. J., & McGrew, K. S. (2012). The Cattell-Horn-Carroll model of intelligence. Contemporary intellectual assessment: Theories, tests, and and issues. New York: Guilford Press.
Spearman, C. (1904). "General Intelligence," objectively determined and measured. The American Journal of Psychology, 15(2), 201-292.
Spearman, C. (1927). The abilities of man: Their nature and measurement. New York: Macmillan.
Undheim, J. O. (1981). On intelligence II: A neo‐Spearman model to replace Cattell's theory of fluid and crystallized intelligence. Scandinavian Journal of Psychology, 22(1), 181-187.

Edited by Victor2311, 18 August 2016 - 16:56.

aaaa.....nu am inteles ce vrei sa zici.....sincer e prea complicat textul....poti sa spui cumva in cuvinte simple?

vyctoras1985, on 19 august 2016 - 07:32, said:

Textul este mai lung, asadar, mi-e mai greu sa-mi dau seama exact unde nu m-am exprimat suficient de clar, dar ma voi stradui sa lamuresc ideea de baza.

Ziceam ca exista zeci (poate sute) de abilitati cognitive (adica abilitati care implica gandire): rationament inductiv, rationament deductiv, intelegerea textului scris, rezolvarea analogiilor verbale, rotatii mintale 3D, memorarea imaginilor, descoperirea ratiei numerice etc. Ele insa nu sunt complet nerelationate intre ele, ci tind sa vina impreuna si sa se grupeze pe un numar mai restrans de abilitati mai cuprinzatoare, precum abilitatea verbala si abilitatea spatiala. Sa luam urmatoarea analogie: exista cateva sute de mii de filme, precum The Gotfather, The Dark Knight, The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring si Harry Potter and the Chamber of Secrets. Totusi, toate aceste sute de mii de filme nu sunt complet independente si absolut unice, ci pot fi identificate suficient de multe elemente in comun pentru a le grupe in aceeasi categorie: The Gotfather si The Dark Knight se incadreaza in categoria Crime, iar The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring si Harry Potter and the Chamber of Secrets fac parte din categoria Fantasy.

Similar, abilitatile cognitive specifice tind sa se grupeze pe niste "categorii" mai cuprinzatoare. De pilda, rezultatele la teste de intelegerea textului scris si rezolvare a analogiilor verbale coreleaza pozitiv si formeaza un factor mai general de abilitate/inteligenta verbala; ambele probe sunt indicatorii aceleiasi abilitati mai cuprinzatoare, fiind teste verbale. La fel, rotatiile mintale 3D si memorarea imaginilor fac parte din domeniul abilitatii spatiale. Gasesti aici cateva exemple de itemi din teste de inteligenta.

Exista o procedura statistica anume ce extrage numarul cel mai mic de categorii (factori) care explica relatia dintre abilitati sau trasaturi mai specifice (vezi aici o prezentare non-tehnica). De pilda, revenind la exemplul cu filmele, daca am rula analiza factoriala pe toate sutele de mii de filme, analiza ar extrage undeva la 22 de genuri/categorii de filme (factori), precum Comedy, Horror, Romance, Fantasy si Sci-Fi. Similar, daca introduci in analiza un numar mare de teste de inteligenta (vocabular, matrici, rotatii 3D, analogii verbale, descoperirea ratiei, interpretarea graficelor, memorarea numerelor, cultura generala, ghicitori, proverbe, intelegerea textului scris, labirinturi, asamblarea in minte a unor piese de puzzle etc.) pe care le-ai administrat unui numar mare de romani (sau persoane de orice alta nationalitate), constati ca rezultatele/scorurile la toate aceste teste specifice coreleaza/se asociaza pozitiv, dar unele se relationeaza mai puternic decat altele; de pilda, rezultatul la vocabular se asociaza puternic cu rezultatul la testul de cultura generala si rezultatul la testul de intelegere a textului scris (toate acestea sunt influentate de abilitatea verbala a persoanei). In termeni statistici, asta se numeste corelatie - este un indicator al asocierii dintre doua sau mai multe variabile. Corelatia poate lua valori intre 0 si -/+ 1, unde 0 inseamna corelatie nula (nu exista nicio relatie intre X si Y), iar -/+1 inseamna corelatie perfecta, adica cel de pe pozitia 1 din ierarhia lui X este pe pozitia 1 si in ierarhia lui Y si tot asa pana la ultimul, fara exceptie.

Acum, la nivel de factori mai generali (Comedy, Horror, Romance, Fantasy, Sci-Fi / abilitate verbala, numerica, spatiala etc.), observi de asemenea o corelatie pozitiva, adica se asociaza si se grupeaza pe un singur factor general al inteligentei la nivelul superior al ierarhiei abilitatilor cognitive. Cu alte cuvinte, daca dai unui grup de oameni 10 teste verbale de inteligenta (vocabular, cultura generala, analogii etc.) si 10 teste numerice de inteligenta (probleme aritmetice, descoperirea ratiei, viteza calculelor matematice etc.), vei observa ca cine "este inteligent" cu numere "este inteligent" si cu cuvinte, astfel incat cine se descurca bine la o proba de inteligenta tinde sa se descurce bine la toate probele de inteligenta, indiferent de continut (verbal/numeric), proces (rationament/cunostinte) si forma de administrare (creion-hartie, oral, computerizat).

Am atasat o imagine (prima) cu reprezentarea grafica a ceea ce am spus. Jos (stratul I) sunt abilitatile specifice. De pilda, cele mov sunt rationamentul deductiv si rationamentul inductiv. Cine se descurca bine la rationamentul deductiv tine se descurce bine si la alte teste de inteligenta, dar in mod special si la probe de rationament inductiv, astfel incat cele doua abilitati specifice se grupeaza la stratul al II-lea pe un factor mai cuprinzator - inteligenta fluida (Gf). La fel (cu albastru), vocabularul si dezvoltarea limbajului sunt abilitati verbale si compun, la al doilea strat, inteligenta lingvistica (Gc). Aceste abilitati cuprinzatoare de la stratul al II-lea sunt la randul lor corelate pozitiv, adica cine e in top 10 pe IQ verbal tine sa fie in top 10 si in functie de IQ spatial, iar cine are un IQ verbal scazut tine, in general, sa aiba si un IQ spatial scazut. De aceea, testele de inteligenta calculeaza un IQ global, adica insumeaza (ma rog, e nitel mai complicat, dar cam asta e ideea) rezultatele la toate probele incluse (verbale, numerice, spatial, de memorie, rationament, cunostinte etc.) si iti dau IQ-ul general.

Corelatiile dintre abilitatea/IQ-ul vebal, numeric si spatial sunt substantiale (in general, de aproximativ 0,70 pe o scala de la 0 la 1), dar intotdeauna mai mici decat 1, deci niciodata perfecte. Faptul ca obtii un IQ = 115 pe testele verbale nu garanteaza ca vei obtine tot 115 si pe testele numerice, dar e improbabil ca cele doua IQ-uri sa fie strident de diferite. Vezi a doua imagine (din Schneider, 2013).

Sper ca acum este mai clar.


Schneider, W. (2013). Principles of Assessment of Aptitude and Achievement. The Oxford handbook of child psychological assessment, 286.

Edited by Victor2311, 23 August 2016 - 16:40.

Copiii supradotați – adulți de succes sau ciudați inadaptați?

„Early to ripe, early to rot” (Ce se coace înaintea vremii putrezește înaintea vremii) – astfel este sumarizată, în limba engleză, preconcepția cu privire la copiii supradotați, adică acei copii cu o dezvoltare intelectuală precoce. Alt stereotip îi descrie ca fiind inapți social, purtând ochelari cu dioptrii astronomice și fiind, în cele din urmă, bizari. Tindem să credem într-o lege a compensării – dacă ești supradotat într-un anumit domeniu (ex. intelectual), atunci este „drept și cinstit” să fii afectat în alte domenii (ex. cel social).

Un secol de cercetare a copiilor cu un nivel extrem de ridicat de inteligență (top 1% IQ) demonstrează altceva [1]. Supradotatul, scriu autorii, este „o persoană abilă și matură social… robustă din punct de vedere fizic și dornică să-și asume sarcini intelectuale provocatoare” [1].

Autorii sintetizează 100 de ani de cercetări longitudinale, adică studii care urmăresc dezvoltarea pe parcursul a zeci de ani a copiilor identificați, prin teste de inteligență, drept supradotați. Iată câteva concluzii foarte bine fundamentate la acest moment:

• nu numai că inteligența (scorul IQ), măsurată la vârste timpurii (de exemplu, la 12 ani cu testele SAT), contează, dar contează până și diferențele dintre cei din primii 1% din populație: primii 25% din top 1% au șanse de trei ori mai mari să aibă publicații STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) decât ultimii 25% din top 1% și au șanse de două ori mai mari să aibă salarii mai mari decât 95% din populație, comparativ cu ultimii 25% din top 1%, ceea ce demonstrează că scorul IQ nu contează doar până la un punct, după care devine inutil, ci corelează cu și prezice succesul și creativitatea chiar și la niveluri extreme de IQ;

• nivelul de inteligență generală (vezi factorul g [2-4], identificat de Charles Spearman [5, 6]) prezice nivelul de performanță și reușită mai târziu în viață, dar nivelul de abilități cognitive specifice (verbală, numerică și spațială) și discrepanța dintre ele prezic, alături de interesele vocaționale, traiectoria și domeniul către care se vor orienta oamenii (de pildă, o persoană cu abilitatea verbală mai bine dezvoltată decât cea numerică e mai probabil să fie atrasă de materii socio-umane în liceu și să se orienteze, la facultate și profesional, spre literatură și arte, în timp ce copiii cu o abilitate numerică mai ridicată decât ce verbală se orientează spre domenii, precum ingineria și matematica, având brevete și publicații STEM de anvergură);

• copiii supradotați urmează un program doctoral, își iau doctoratul de la o universitate din top 10, au publicații în jurnale de tip „peer-reviewed” etc. într-o proporție semnificativ mai mare decât populația generală;

• mai târziu în viață, dintre copiii supradotați, unul face parte din topul medicilor americani, altul deține 43 de brevete, altul este președinte al camerei de comerț din una dintre cele mai bogate 100 de orașe din SUA, altul este consilierul principal al unei agenții federale din SUA, altul a pledat pentru mai bine de 10 cazuri în fața Curții Supreme din SUA, altul a primit 9 grant-uri de la Fundația Națională de Știință, altul a produs 100 de contribuții software, altul este vice-președintele companiei Fortune 500, altul a produs 500 de creații muzicale etc.

Ceea ce relevă, așadar, un secol de cercetare serioasă este că copiii supradotați sunt, după cum se și numește un articol publicat [7], „profund înzestrați [și] profund împliniți”.

Articolul original: http://rer.sagepub.c...675476.abstract

Aici puteți găsi articole de blog care discută rezultatele unui asemenea studiu prototip:
• http://nobaproject.c...sts-and-mastery
• http://www.nature.co...hildren-1.20537
• http://qz.com/334926...-smart-you-are/

Referințe
1. Lubinski, D. (2016). From Terman to Today A Century of Findings on Intellectual Precocity. Review of Educational Research, 0034654316675476.
2. Carroll, J. B. (1993). Human cognitive abilities: A survey of factor-analytic studies. Cambridge University Press.
3. Gottfredson, L. S. (1997). Why g matters: The complexity of everyday life. Intelligence, 24(1), 79-132.
4. Jensen, A. R. (1998). The g factor: The science of mental ability. Westport, CT: Praeger.
5. Spearman, C. (1904). "General Intelligence," objectively determined and measured. The American Journal of Psychology, 15(2), 201-292.
6. Spearman, C. (1927). The abilities of man: Their nature and measurement. New York: Macmillan.
7. Makel, M. C., Kell, H. J., Lubinski, D., Putallaz, M., & Benbow, C. P. (2016). When Lightning Strikes Twice Profoundly Gifted, Profoundly Accomplished. Psychological science, 0956797616644735.

Sursa: https://www.facebook...479207628494115

Edited by Victor2311, 15 November 2016 - 15:30.

Victor2311, on 23 august 2016 - 16:12, said:

vrei sa spui ca mozart desi n-avea nici o treaba cu matematica ar putea fi datorita iq-ului mare la perceptia sunetelor  si un bun matematician? este o regula asta sau e probabilitate? daca te pricepi perfect la o anumita abilitate te vei pricepe bine de asemenea la cele doar inrudite ca sa zic asa cu aceasta sau inteligenta mare inseamna in general pricepere in orice fel de abilitate fie ea si diametral opusa fata de cea principala?
adevarul e ca am avut niste colegi la alta clasa una de info si surprinzator au luat 10 inclusiv la romana....asta se datoreaza put si simplu inteligentei mari?

a deci ai scris "tinde"....nu e neaparat o regula .....si nu presupune acelasi nivel de pricepere in toate abilitatile ci doar faptul ca cine este inteligent pe ceva anume ar putea face ceva si din celelalte desi nu totul.....

anyway ....am si eu o intrebare la tine.....ce stii despre rispolept ?
iau rispolept la 2 saptamani. chestia e ca nu ma pot concetra la nimic si cu memoria sunt la pamant. practic nu retin nimic. ai vreo solutie pentru mine? am inteles ca ar trebui sa consum alimente cu colina ....

vyctoras1985, on 16 noiembrie 2016 - 10:30, said:

@vyctoras, am raspuns intr-o postare anterioara la intrebarea tare. O s-o citez mai jos. As mai adauga doar ca ceea ce am spus pana acum referitor la inteligenta se aplica pentru abilitatile cognitive. Exista o multitudine de abilitati, cum ar fi cele motrice sau fizice - utile, de altfel, la sport; alea sunt in alta categorie decat cele cognitive (inteligenta).

Victor2311, on 23 august 2016 - 16:12, said:

Referitor la ultima intrebare - din pacate, nu stiu sa-ti raspund. E prima data cand aud de Risolept. Cred ca cea mai buna recomandare pe care o poti primi de la noi este sa consulti un specialist (un psihiatru sau un psiholog clinician) care sa te poata indruma.

vyctoras1985, on 16 noiembrie 2016 - 10:30, said:

curios e ca am dat mai multe teste de inteligenta de-a lungul timpului.
prima data in 2007 sau 2008 nu mai stiu. ce stiu e ca am dat testul de inteligenta de 2 ori (era ala cu 30 de poze in care trebuia sa potrivesti la ultima bucata ce trebuia). prima data am iesit putin sub genialitate si la a doua oara am depasit cu putin genialitatea.
toate testele ulterioare pe care le-am facut mai ales cele de cand am luat rispolept mi-au aratat iq mediu sau submediu. nu mai stiu ce sa cred

am fost si la psihiatru ....am diagnostic de schizofrenie ....

6. Procesele neurobiologice implicate in "capacitatea de adaptare/survivabilitate pt atingerea unor scopuri intr-un timp cat mai scurt" sunt inca insuficient intelese. si cu asta ai distrus pe buna dreptate cuvantu socialistic hinteligent. gg.

blankaver_tmg, on 03 februarie 2017 - 11:59, said:

Ba deloc. Faptul ca nu intelegem fiecare detaliu in parte nu inseamna ca brusc sunt anulate toate cercetarile din domeniu. Stim, de exemplu, din studii de genetica comportamentala, despre toate caracteristicile psihologice (ex. trasaturi de personalitate, abilitatile cognitive, interese vocationale, atitudini sociale si politice, motivatia pentru invatare, tulburarile mintale etc.) ca sunt partial eritabile,  Dar din nou, nu stim toate genele specifice implicate in fiecare dintre aceste caracteristici. Asta inseamna ca nu putem vorbi de trasaturi de personalitate, creativitate sau schizofrenie? Sau ca nu mai conteaza ce s-a descoperit despre conservatorism, extraversie, atitudini autoritare sau depresie?

Toate comportamentele si constructele psihologice sunt fenotipuri complexe. Nu exista o singura gena a inteligentei, de pilda, ci sunt foarte multe gene implcate, fiecare avand un efect mic.

Chiar daca inca nu intelegem perfect neurobiologia si genetica inteligentei, inca stau in picioare decenii de studii privind structura si organizarea inteligentei (vezi studiile de analiza factoriale si modelul Cattell-Horn-Carroll), studii din domeniul industrial-organizational (ex. IQ-ul este cel mai bun predictor al performantei in munca, deci e foarte util in selectie si recrutare), studii in domeniul educational (ex. IQ-ul prezice excelent performanta scolara si academica, anii de studiu, succesul ca cercetator etc.), studii din domeniul geneticii (ex. IQ-ul este 80% eritabil la varsta adulta, iar assortative mating pe IQ este 0,5), studii din domeniul personologic (ex. IQ-ul se asociaza pozitiv cu deschiderea la experienta si fluenta conceptuala), studii neurobiologice (ex. IQ-ul coreleaza cu viteza procesarii neuronale si volumul creierului), studii din domeniul eticii (ex. IQ-ul se relationeaza pozitiv cu rationamentul moral si coreleaza negativ cu criminalitatea) etc.

So, inainte sa te dai ferm cu parerea si sa descalifici non-salant sute de cercetari publicate, poate ar fi indicat intai sa le citesti si sa vezi ce stim, ce nu stim, de ce nu stim inca anumite lucruri etc. si sa citesti ce spun specialistii despre asta ca sa-ti faci o opinie informata.

P.S. Daca nu intelegi multe concepte de mai sus, atunci e cazul sa te mai documentezi pana sa ai o parere ferma si sa o exprimi fara nicio inhibitie.

Edited by Victor2311, 04 February 2017 - 01:35.

daca ajungi sa fii inteligent maxim si sa poti prezice orice 100%, ce rost mai are viata? rezulta ca inteligenta maxima se sinucide?

Victor2311, on 23 decembrie 2015 - 20:49, said:

Ce poti spune despre ontologia acestei abilitati mentale ?