Din istoria așa-zisei nații secuiești și a așa-zisului „bloc unitar” secuiesc

Sucre-Bolivar88, on 14 decembrie 2015 - 15:37, said:

    Americanii sunt un amestec de oameni care  la origini au nationalitati diferite: englezi, francezi, portughezi, mexicani, spanioli, etc. Cu toate astea, nu-si dau in cap unii la altii. Probabil pentru ca nu au extremisti maghiari printre ei.

de ce sunt extremisti, pentru ca isi respecta istoria si traditiile ? Pentru ca lupta pentru cea ce de altfel romanii le-au promis acum aproape 100 de ani ? Faptul ca promisiunea nu sa indeplinit nu rusinea lor ii ci al conducatorilor romanii care nu sau tinut de cuvant ( dar cand sau tinut... ? )

Sucre, lasa-l pace. Altul care adora sa extermine maghiari din fata tastaturii. El nu-si da seama ca ce spune in primul post este instigare la crima. Va veni un moment cand realitatea politica ne va lovi pe toti peste ochi: romani si maghiari, deopotriva.

Dar asta este o arie de istorie si noi aici discutam istorie.

Continuam:

Convocarea acestor adunari era de competenþa comitelui secuilor
(comes siculorum, székely ispán). Acesta era, ca si judele regal, un
functionar de control din partea regalitatii, investit însa cu prerogative ce
vizau întreaga Secuime. Era numit de rege, la început din rândurile
nobililor din Ungaria, apoi dintre cei din Transilvania, dar nicidecum dintre
secui. De la Iancu de Hunedoara încoace, voievozii Transilvaniei purtau si
titlul de comite al secuilor. În situatii deosebite convocarea o putea face si
capitanul scaunului Odorhei, anume – potrivit actului privilegial dat de
Vladislav al II-lea – „atunci când vre-un secui ar încerca sa introduca
legiuiri noi si rele, perturbând rânduiala cea buna si dreapta a comunitaþii.”
La aceste adunari, la fel ca la nivelul scaunelor, puteau participa toti
secuii liberi, dar nu si la dezbateri, de la care dupa o vreme secuii de rând
au fost exclusi, ei fiind nevoiþi sa se multumeasca cu dreptul la vot.
Hotarârea adunarii nationale reprezenta oficial vointa comunitatii
secuiesti si în problemele de interes general, ale regatului sau ale
voievodatului, ca în 1357, când aceasta a confirmat – asemenea adunarii
nobililor si sasilor – ca cetatea ‘Szentmihályköve’ se afla în proprietatea
capitlului de la Oradea. Cu ocazia dietei de la Turda, din 22 mai 1552,
reprezentantii secuilor refuzau sa voteze noile impozite, afirmând ca în
aceasta chestiune poate decide doar adunarea lor generala ce va trebui
convocata la Odorhei. Hans Connert este de parere ca initial si darea
speciala „a boilor” se vota – dupa solicitarea prealabila venita din partea
regelui – tot în plenul adunarii naþionale.
Cea mai importanta prerogativa a adunarii nationale era însa cea
judecatoreasca: pe de o parte ca for de apel pentru scaunele secuiesti, pe
de alta ca for legiuitor, care sa stabileasca ori sa amendeze prin votul ei
legile „natiunii secuiesti”. Având în vedere caracterul ocazional al
adunarilor nationale, pentru a împiedica tergiversarea cauzelor apelate, la
adunarea din 1505 s-a hotarât înfiintarea, la Odorhei, a unei instante de
apel pentru întreaga Secuime, care a functionat se pare pâna la 1562.
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea sistemul autoguvernarii
secuiesti va intra în criza. S-au schimbat relatiile geopolitice din regiune, s-
a schimbat si maniera de lupta. Câtiva principi ai Transilvaniei vor încerca
sa reabiliteze potentialul de lupta al secuimii, sa stopeze procesul iobagirii,
protejând economiceste resursele umane din zona, dar cu rezultate
vremelnice. Societatea militara-taraneasca a secuimii, structurata dupa
modele medievale, nu se poate moderniza. Iar cu trecerea timpului, sansa
renasterii integrale a vechiului statut privilegiat va scadea continuu. Acesta
este si cauza ireversibilitatii procesului de criza al autonomiei sale.
BIBLIOGRAFIE
1. Benko Samu – Demény Lajos – Vekov Károly (szerk.): Székely felkelés
1595-1596. Elozmények, lefolyása, következményei. Bukarest, 1979.
2. Connert János: A székelyek intézményei a legrégibb idoktol az 1562-iki
átalakulásig. Kolozsvár, 1901.
3. Hermann Gusztáv Mihály: Náció és nemzet. Székely rendi
nacionalizmus és magyar nemzettudat 1848-ig. Csíkszereda, 2003.
4. Idem: Székely történeti kistükör 1848-ig. Székelyudvarhely, 2004.
5. Jakab Elek – Szádeczky Lajos: Udvarhely vármegye története. Bp.,
1901.
6. Kordé Zoltán (a szövegeket válogatta, a kíséro tanulmányokat és a
jegyzeteket írta): A középkori székelység. Krónikák és oklevelek a középkori
székelyekrol. Csíkszereda, 2001.
7. Pál-Antal Sándor: Székely önkormányzat történet. Marosvásárhely,
2002.
8. Szabó Károly – Szádeczky Lajos – Barabás Samu (szerk.): Székely
Oklevéltár. I-VIII. Kolozsvár-Bp., 1872-1934.

Edited by hunor66, 14 December 2015 - 21:15.

Arentane, românii au promis niște treburi la Alba Iulia, dar ungurii nu au recunoscut actul unirii. Ungurii totuși ar fi primit autonomie dacă ar fi fost loiali României sau măcar dacă ar fi fost oameni. În timpul regiunii autonome maghiare, reveniseră vremurile de ev mediu, pentru românii de acolo fiind rezervate ca locuri de muncă posturile de măturători. Alternativa era să plece. Ungurii au făcut atunci o epurare etnică, acesta fiind și motivul pentru care autonomia a fost desființată. Ungurii pur și simplu nu se pot abține. Un caz am văzut la TV cu un sat românesc din Harghita pustiit. Cauza? Nu a fost electrificat. Adică s-a practicat o epurare etnică mascată. Curentul a ajuns în toată comuna, numai în singurul sat românesc din comună n-a ajuns. Mai trăiau doi bătrâni în sat. Casele părăsite erau cumpărate de țigani unguri, demontate și transportate în alte părți. Adică nici urme nu vor mai rămâne, dacă ungurii vor binevoi să nu are cimitirul după dispariția ultimilor români, apoi sigur vor maghiariza numele de pe cruci. Alte cazuri au fost în care erau comunități românești în localități majoritar ungurești și asfaltul se termina brusc acolo unde se terminau casele ungurilor și începeau cele ale românilor.
Nu, nu poți da frâu liber unor psihopați.

cstrife, on 14 decembrie 2015 - 21:37, said:

Cunosc zeci de familii de romani mutate in respectiva regiune chiar in perioada "Autonomiei". Au venit in general ca angajati ai IAS-urilor. Asa de bine s-au simtit in Secuime, asa de curata si de sigura li s-a parut zona, ca nu au mai plecat. Copiii lor au invatat maghiara si anii trecuti si-au luat cetatenia maghiara. Multi dintre ei au plecat din Romania, fiind mutati in Ungaria, Austria etc.

Daca ii intrebi pe cei batrani de ce au ramas in Secuime si nu s-au mutat oriunde in Romania, raspund: "Aici nu se fura. In plus, e mult mai curat.".

Iar asfaltul care se asterne doar la poarta maghiarilor si nu si la poarta romanilor, probabil ca arata ca o tabla de sah, fiindca etniile sunt amestecate in Secuime, precum blana unui dalmatian.

Prima data cand am citit cele de mai sus am ramas surprins sa vad initialele IAS...am crezut ca este vorba de International Air Space Stations si probabil de aceea au ramas in zona toate aceste persoane de bine ce era in zona...

...la o scurta cautare dar nu in airspace gasesti : Raportul Comisiei Parlamentare Harghita-Covasna, 1991, cu privire la evenimentele desfasurate in zona in anii 1989-90 ...
...o parte din el Sursa : www.youtube.com  Evenimentele din Harghita si Covasna 1989-90 - Cap 3 - part II-a...

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/SGKAzdO-9Qo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

hunor66, on 14 decembrie 2015 - 22:00, said:

Au fost anihilate, sau s-a încercat să fie anihilate, comunitățile românești compacte și vechi. Câteva familii ce au ajuns prin orașele din Harcov și locuiesc de exemplu în blocuri numai cu vecini unguri, nu au nici o șansă de supraviețuire și nu sunt văzute ca o amenințare. Altă treabă era când aveai un sat sau o uliță numai de români. Era mai greu să-i maghiarizezi, de fapt era imposibil.

hunor66, on 14 decembrie 2015 - 21:14, said:

Nu am instigat eu pe nimeni la nimic. Este ceea ce politicienii vostri batuti in cap va indeamna sa faceti: o enclava separatista. Mai avem exemple de astfel de enclave: Kosovo, Tiraspol, Crimeea in Ucraina. Dovada ca spionii de la Moscova lucreaza intens. Daca aveti de gand sa va varati gatul in latz de unii singuri nu aveti decat.

Edited by cspot, 15 December 2015 - 00:48.

Sucre-Bolivar88, on 14 decembrie 2015 - 20:45, said:

tu esti ungur? sa stii ca nu mi-am dat seama pina acum.

Nu sunt, dar ma deranjeaza obtuzitatea asta crancena prin care romanii desconsidera niste popoare care au realizat mult mai mult decat ei. Aici problema ii cu romanii care si au construit o istorie falsa plina de minciuni si omisiuni. Aceasta istorie falsa genereaza ura si sovinism din partea lor si asa se ajung la niste teze aberante, gen daca am fost primi avem drepturi in plus... sau rolul benefic al ortodoxiei... din teorii din astea bolnave ae nasc paradoxuri stranii : desi romanii sunt viteji au cam incasato de la fiecare vecin, romanii sunt aici autohtoni dar culmea romanii au fost cam ultimii care siau facut stat.

ptsct, on 14 decembrie 2015 - 23:07, said:

Tratarea cu sarcasm a chestiunii nu face onoare interlocutorului.
In perioada infiintarii Regiunii Autonome Maghiare in 1952, transformata apoi in 1960 in Regiunea Mures Autonoma Maghiara, s-a suprapus pe re-organizarea agruculturii Romaniei prin infiintarea de Intreprinderi Agricole de Stat si Cooperative Agricole de Productie.
Scriu asa, pentru ca sa nu mai faci matale confuzii cu industria aero-spatiala sau cu teorema lui Brewer....

Odata cu infiintarea IAS si CAP (), a fost nevoie de personal calificat: agricol, pomicol, legumicol, zootehnic, veterinar etc. Multe astfel de persoane au fost aduse din alte zone ale Romaniei. Multi s-au casatorit, au facut copii si au ramas aici. Despre asta e vorba.

cspot, on 15 decembrie 2015 - 00:48, said:

cspot, on 13 decembrie 2015 - 19:58, said:

Nota bene:
1. Pensiile sunt cu fonduri "de la Bucuresti". Nu sunt in urma cotizarii la fondul national de pensii, zeci de ani din partea acelor oameni.
2. Propunerea sistarii pensiilor pentru 2 luni de zile nu este instigare la omor prin infometare.
3. Propunerea intreruperii energiei electrice la spitale nu va duce la moartea unor pacienti.

...........................................................................

Quote

Sud-Tirol, Sardinia, Corsica, Catalonia etc.

Din istoria așa-zisei nații secuiești și a așa-zisului „bloc unitar” secuiesc...

,,...Ghimpele din inima Romaniei - TINUTUL SECUIESC...''  Sursa : formula-as.ro ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc

,,...Cum au ajuns romanii din Harghita si Covasna o minoritate discriminata...''   Sursa : nasul.tv/cum-au-ajuns-romanii-din-harghita-si-covasna-o-minoritate-discriminata/

Raportul Comisiei Parlamentare Harghita-Covasna, 1991, cu privire la evenimentele desfasurate in zona in anii 1989-90 Capitolul 6 partea a II-a
Sursa : www.youtube.com

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/IJSyB91m1yI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Orbán Balázs

Descrierea Ţinutului Secuiesc

Bazinul, odinioară mlăştinos, însă cu un peisaj romantic, bogat în zvârlugi, a adăpostit satele formate peste terenul inundabil al Oltului. Reţeaua corelată de lacuri ajunge până la poalele munţilor, iar cu trecerea secolelor locuitorii aşezărilor au urmat retragerea apelor. Şi ruinele de cetăţi aflate la cel mai înalt nivel sugerează, că acestea au format odinioară o unitate mai strânsă cu aşezările. Pe versanţii munţilor unele dintre locurile unde s-a practicat odinioară agricultura de versant sunt deja acoperite de păduri. Următorul nivel, la o altitudine mai joasă, este marcat de ruinele unei biserici, cunoscute sub numele de „Csonkatorony” (Turnul ciunt) aflate la Tomeşti, dar şi urmele unor foste aşezări confirmă acest lucru.

Cronicile menţionează de asemenea că secuii stabiliţi în Ciuc nu au ocupat iniţial locurile bisericilor de azi, ci şi-au construit adăposturi mult mai departe de valea Oltului, la picioarele munţilor. Acest lucru nu este susţinut numai de ruinele turnului din Tomeşti, ci este menţionat şi în însemnări istorice, că iniţial localitatea Cârţa s-a format de asemenea în jurul locului denumit Madicsa, iar adăpostul primar al Sândominicului ar fi putut fi Tarcăul de odinioară. Ramificaţia celor trei bazine ale Ciucului (Ciucul de Jos, Ciucul de Mijloc şi Ciucul de Sus), asemănătoare cu trei braţe întinse a fost formată de Pasul Tuşnad, Strâmtoarea Jigodinului şi Pasul Bogáti.

Şi plasamentul satelor din Ciucul Superior aminteşte de jocul euforic al forţelor naturii, deşi reţeaua de aşezări este unică: satele sunt alipite aproape până la imposibilitatea de a le distinge, iar călătorul sesizează că a ajuns în aşezarea învecinată numai datorită panoului de la marginea drumului, care indică numele localităţii. Iar această depresiune extraordinar de frumoasă, încercuită de vârfuri pitoreşti, se termină în cea mai muntoasă regiune a Ciucului, unde se şi află izvorul Oltului şi cel al Mureşului.
„Ca păstrăvul în pârâul de munte, aşa se îndreaptă locuitorii celor şase sate secuieşti din Ciucul Superior în sus, în valea tot mai îngustă a Oltului, şi în contrast cu ceilalţi locuitori ai zonelor montane din Transilvania, ei construiesc numai pe suprafeţe curate, netede, respectând nişte reguli stricte. (Kurkó Gyárfás: Pâine grea)
Locuitorii de la poalele muntelui Harghita, încărcaţi de memorii istorice, au considerat că libertatea este cea mai mare valoare a lor, şi au dorit să o păstreze în orice condiţii, deoarece numai astfel s-a putut menţine un popor atât de mic între marile naţiuni, numai astfel s-a putut împiedica contopirea, moartea naţiunii.

Dintre evenimentele care au pus la încercare sufletele umane de-a lungul multor secole neîndurătoare, amintim devastările produse de turci şi de tătari, în urma cărora pierderile, jafurile au atins punctul culminant pe întreg teritoriul Ciucului în anii 1656 şi 1661. În cel de-al doilea caz, în Transilvania devenită ezitantă în „infidelitate”, trupele paşei de la Timişoara au pedepsit Ciucul oscilant: au ars 26 de biserici, zece mii de oameni au fost luaţi în robie.

În anul 1694 a avut loc ultima mare invazie a tătarilor, care a pus la încercare întregul Ciuc de Sus, deşi anterior (în anul 1677) populaţia a fost deja decimată de ciumă, iar în anul 1708 această epidemie a făcut din nou ravagii în Secuime, pentru ca între 1717 şi 1719, timp de doi ani, să facă victime în mod neîncetat: numărul populaţiei s-a redus la aproape o jumătate.
O altă mare încercare pentru secuime a fost probabil una dintre cele mai agitate perioade ale istoriei Ardealului, care a început cu răscoala secuilor din anul 1562. În perioada evului mediu obligaţia la serviciul militar a fost un lucru caracteristic în Ciuc, iar acest lucru a fost cauza unei serii de violări ale drepturilor secuimii. În anul 1564 - cu doi ani după reprimarea răscoalei secuilor - secuii de rând din Ciuc protestează prin înaintarea unei petiţii voievodului János Zsigmond, împotriva ignorării libertăţilor lor. Pentru că nu obţin un remediu de drept, răscoalele se continuă una după alta (1572-1595), toate fiind însă suprimate, şi astfel familia Báthori aflată la tron la acea vreme a dobândit dispreţul secuilor.

(va continua)

Ok, continuam:

În astfel de împrejurări a ajuns pe tronul voievodal cardinalul Báthori András (în anul 1599), care a domnit urmând o metodă laică, şi a încercat să compenseze tot ceea ce predecesorii săi au ruinat. Însă era deja prea târziu pentru acest lucru, deoarece împăratul străin s-a folosit de dispreţul poporului, şi chiar l-a aţâţat mai departe, iar cu ajutorului voievodului Mihai Viteazul secuii din Sândominic au fost convinşi să ucidă pe ascuns cardinalul-voievod.

La ştirea asasinatului papa a excomunicat satul, după care locuitorii Sândominicului, pocăiţi, au înălţat o cruce la locul tragediei, pe care se poate citi următoarea inscripţie:
„AICI SE ODIHNEŞTE CARDINALUL BÁTHORI
VOIEVODUL TRANSILVANIEI SFÂRŞITUL AICI ÎŞI GĂSI
MOARTEA LUI DATORÂNDU-SE LUI KRISTÁLY ANDRÁS,
CU UN AN ÎNAINTE DE 1600. CU ŞAPTESPREZECE
ŞI DOUĂ SUTE DE ANI DUPĂ ACEEA S-A ÎNĂLŢAT ACEASTĂ CRUCE,
PENTRU CA SĂ DEVINĂ UN SEMN ETERN.”

Monarhia habsburgică stabilită în Transilvania la sfârşitul secolului al XVII-lea a afectat secuimea prin intervenţiile sale cu caracter negativ. Hotărârea adunării naţionale convocate după răscoala din anul 1652 revocă dreptul etern al secuilor de rând la libertate naturală, iar mai târziu, din cauza diferitor motive politice, se renunţă la serviciile grănicereşti ale secuimii, pentru ca să le poată fi percepute taxe. Însă mai târziu dinastia este nevoită să tragă concluzia, că serviciile grănicereşti ale secuilor sunt indispensabile. Iar atunci regiunea este supusă unei noi încercări, una mai grea decât oricare dintre cele precedente.

Drept reacţie la campania de recrutare a comisiei de organizare, în anul 1762 bărbaţii din Gheorgheni au negat în mod neaşteptat depunerea jurământului de credinţă, nefiind de folos nici promisiunile şi nici ameninţările, ba chiar şi Ciucul s-a alăturat celor din Gheorgheni, dezordinea devenind absolută, în ciuda schimbării de mai multe ori a conducătorilor comisiei de recrutare (întâi generalul Buccow, după care sublocotenentul Siskovits), şi a metodelor aplicate (prima dată amăgire, după care promisiuni, iar mai târziu ameninţări) populaţia revoltându-se peste tot.

Din cauza oştirilor germane ameninţătoare – pentru ca sfânta sărbătoare de Crăciun, care se apropia, să nu fie ruinată de lupte - bărbaţii din Ciucul de Sus au ieşit în pădurile împrejmuitoare, iar pe data de 5 ianuarie 1764 au pornit din Valea Szalonka de peste Lutoasa spre Topliţa, însă din cauza numărului mare mulţimea protestatoare nu a fost primită de către comisia de recrutare. Atunci au pornit spre Siculeni sub conducerea lui Boross István, pentru a înainta o scrisoare paşnică de protest împotriva violării drepturilor poporului. A participat câte un reprezentant din fiecare sat sub un steag alb, care a exprimat intenţiile lor paşnice. Însă şirul de tunuri care înconjura la acea dată localitatea Siculeni a măturat delegaţia, după care au deschis focul şi asupra locuitorilor care încercau să se salveze. Nu a fost o ciocnire armată, ci un masacru crud, sângeros, un măcel cumplit, cunoscut şi sub numele de „primejdia de la Siculeni”: „ locul „Vecerniei Siciliene” a secuimii, trista amintire a nopţii sfântului Bertalan în context politic, pluteşte peste peisaj ca o furtună sinistră acest cuvânt: Siculidium: drept un îndemn al istoriei”

Tiranii au vrut să provoace frică în Secuime, însă au reuşit numai să stârnească dispreţ împotriva lor. Pe groapa comună situată între localităţile Ciceu şi Siculeni se află mormântul naţional şi monumentul pe care  organizatorii masacrului au afişat următoarea inscripţie: CASTIGATA SEDITO SICULORUM DOMITA SICUMORUM SUPERBIA HIC JACET  („ Pedepsirea trădării secuilor. Aici se odihneşte mândria înfrântă a secuimii”)

Posteritatea laconică a răspuns la această inscripţie:
„ AICI ŞI-A RIDICAT HAINIA ALTAR,
SPUNE PENTRU CĂLĂII NOŞTRI PSALMUL CIX.”- care blestemă în mod crunt pe cei care ucid oameni nevinovaţi.

Pe placa de  marmură de dimensiuni considerabile a monumentului actual se poate citi următorul text: „ În memoria celor 200 de martiri secui fără apărare din Ciuc şi Trei Scaune ucişi de către trupele împărăteşti în zorii zilei de 7 ianuarie 1764 în apropierea localităţii Siculeni, cu ocazia organizării silnice a trupelor grănicereşti, care au murit pentru libertatea strămoşilor; ridicat din recunoştinţă de către succesori în anul 1889”. La data de 8 octombrie 1905 obeliscul a fost inaugurat în cadrul unor momente festive; pe acesta putem citi rândurile de omagiere ale lui Dr. Balló István:
„ Secuime! Sângele strămoşilor tăi aici s-a scurs,
Prinşi de braţul răzbunător al tiranului crunt.
Libertatea lor constituţională apărându-şi,
S-au stins multe vieţi nevinovate în mod ruşinos.
Deşi răpuşi de arme înverşunate,
Amintirea lor rămâne pentru totdeauna, nu dispare.
Dacă de ei cu pioşenie sinceră vă amintiţi,
Amintirea strămoşilor până în vecii vecilor va trăi.”

Noaptea de Sfântul Bertalan al secuimii nu a fost ultima încercare pentru acest popor care merita o soartă mai bună. Întâi lupta pentru libertate pierdută - în care secuii au luptat cu inima curată, demni de trecutul lor, în armata lui Bem - a încercat sufletele, după care secuimea a trebuit să suporte după Primul Război Mondial şi consecinţele Tratatului de la Trianon,  care este inacceptabil chiar şi în prezent, şi cu care s-a încheiat o altă etapă a istoriei lor.

Secuii din Transilvania care aparţin acum la alte state, au sfidat în continuare cei care au acţionat în contra lor, şi şi-au apărat drepturile în mod încăpăţânat. Însă violatorii de drepturi au părut întotdeauna mai puternici, deoarece au profitat de puterea lor: au abuzat de ea. Aşa s-a întâmplat şi în toamna anului 1944, când aşa numiţii gardişti ai lui Maniu au comis atrocităţi grave în mai multe sate ale Tărâmului Secuiesc, unde au ridicat coloane în memoria victimelor. Stâlpul funerar de lemn sculptat de la Mădăraş menţionează două nume, cu inscripţia de mai jos: „10 octombrie 1944. Victima de la Mădăraş a urii oarbe şi a răzbunării. A fost EXECUTAT.” Crucea memorială de la Sândominic menţionează unsprezece victime.

myshyk, on 13 decembrie 2015 - 18:58, said:

Nu știu ca în centrul localității unde locuiesc să se bea vin fiert și nici să se mănânce chiurtoși cacaci.
Poate vrei să îmi spui dumneata mai multe despre localitatea unde locuiesc eu?

porphyrogenitus, on 14 decembrie 2015 - 12:20, said:

O nație care își tăgăduiește identitatea pentru a se pretinde că ar face parte din națiunea ungară și pentru ca pe viitor să se poată "revendica" acel teritoriu "pe drept" de către Ungaria, aia NU-i nație!

Eu nu inteleg de ce vorbim astazi despre secui. Secui au fost acum sute de ani, s-au si maghiarizat intre timp. Primii care au desfiintat notiune de autonomie a secuilor au fost chiar maghiarii.
Putem vorbi de o regiune autonoma maghiara. Dar nu prea am vrea sa fim chiar pe fata , asa ca, ce facem, reinventam secuii(Ungaria are tratate prin care recunoaste granitele actuale ale Romaniei).
   Problema maghiarilor este timpul. Peste 50 de ani localitatile majoritar maghiare vor fi  putine, spre deloc. Motivele sunt naturale, firesti pt acest secol.

O contributie foarte interesanta a lui Ioan Aurel Pop si Thomas Nägler, "Istoria Transilvaniei":

"Scaunele secuieşti

ORGANIZAREA SECUILOR A fost în mare măsură determinată de rolul lor militar-grăniceresc,
consfinţit de regii Ungariei când această etnie a fost stabilită în părţile de est ale
Transilvaniei, printre români, cum scrie Simon de Keza, pe la 1283-1285. La capătul unor
oscilaţii de organizare, reflectate şi în terminologie (terra, districtus), diviziunile teritoriului
atribuit secuilor sunt numite, începând cu secolul al XIV-lea, mai precis în 1321-1327 şi în
1366, scaune (sedes).

Scaunele secuieşti s-au definitivat, se pare, cu câteva decenii mai târziu decât cele săseşti,
iar numele lor derivă de la „scaun de judecată” (sedes iudiciaria),
comun unei arii largi în lumea medievală. Documentele amintesc, în general, şapte scaune
secuieşti: Odorhei (numit iniţial Telegd), - cel mai important dintre ele -, apoi Mureş, Ciuc,
Arieş, - singurul izolat în teritoriul comitatens -, Sepsi, Kezdi şi Orbo. În finalul secolului al
XIV-lea apar şi scaune filiale, desprinse din celelalte, cum au fost Micloşoara (din Sepsi) şi
Caşin (din Ciuc).

Dregătorii scaunelor secuieşti s-au constituit treptat, prin îmbinarea
tradiţiei locale cu exigenţele administraţiei civile şi militare din Regatul Ungariei şi din
Transilvania. La început, cel mai de seamă dregător era hotnogul de scaun (pomenit în
1324 la Ciuc), cu rol de şef militar şi cu atribuţii judecătoreşti. Documentele latine (din 1307
şi 1309) îl numesc pe şeful militar primi-pilus, dar curând s-a încetăţenit termenul de
căpitan şi apoi de mare-căpitan (supremus capitaneus).

În afara căpitanului, un alt dregător era judele pământean (iudex terrestris), atestat la 1381
şi numit mai târziu jude scăunal (iudex sedis). Acesta şi căpitanul scăunal prezidau instanţa de
judecată a scaunului. La judecată putea asista la început întreaga comunitate, dar pe măsura destrămării
legăturilor gentilice rolul esenţial trece asupra fruntaşilor, dintre care se alegeau şi asesorii
juraţi (adesea 12). În 1426 este consemnată documentar şi funcţia de jude regal, ca
reprezentant în scaun al comitelui secuilor şi, prin aceasta, al regelui. El controla justiţia
scăunală, veghea la îndeplinirea poruncilor comitelui şi strângea gloabele cuvenite. El era
numit de comite, dintre „familiarii” sau micii vasali ai săi.

Cel mai înalt dregător, cu autoritate asupra tuturor scaunelor, era comitele secuilor (comes Siculorum),
menţionat încă din secolul al XIII-lea şi numit (revocat) de rege, nu dintre secui, ci dintre marii nobili
unguri. El avea cele mai înalte atribuţii militare, judiciare şi administrative, reprezentând
şi mijlocul de control al puterii centrale asupra secuilor. Comitele secuilor a avut un timp
sub jurisdicţia sa şi ţinuturi colonizate de saşi, anume districtele Braşovului şi al Bistriţei şi
scaunele Mediaş şi Şeica. Uneori, comitele secuilor era şi titularul altor comitate, ca
Maramureş şi Satu Mare (cazul lui Andrei Lackfi între 1342 şi 1351).

Când voievodul Transilvaniei era şi comite al secuilor, - ca pe vremea lui Iancu de Hunedoara, de pildă -,
atunci vicevoievodul ţării era şi vicecomite al secuilor.
Comitele convoca şi prezida adunări (congregaţii) generale ale tuturor scaunelor sau
doar ale câte unuia dintre ele. Prima menţiune a acestor adunări datează din 1344; până la
jumătatea secolului al XV-lea, ele serveau, în principal, ca for de apel în cauze judiciare."

Beiu, on 15 decembrie 2015 - 21:40, said:

Foarte simplu. Fiindca, daca roma^nii pretind ca mai au 0,000...0001 % gene de daci si de romani, si noi mai avem gene de secui.
Cu alte cuvinte, stramosii maghiarilor din Secuime sunt secuii.
De-aia vorbim despre secui.
Si pentru ca, in conceptia noastra, a maghiarilor din Secuime, toti locuitorii Tinutului Secuiesc au dreptul a se numi secui.

Edited by hunor66, 15 December 2015 - 22:52.