Din istoria așa-zisei nații secuiești și a așa-zisului „bloc unitar” secuiesc

dr. Ioan Aurel Pop: „Documentele îi pomenesc pe secui organizaţi pe „neamuri”, pe „generaţii”, împărţite în „ramuri” ocupându-se cu creşterea animalelor mai ales, datorită reliefului muntos şi colinar. „Familiile mari” sau cetele (hadak) erau proprietare ale animalelor, pădurilor şi pământului; ele întemeiau mici nuclee rurale care treptat se contopeau formând sate. Pământul arabil, puţin cât era, se împărţea în loturi familiale numite „săgeţi” şi era tras la sorţi periodic. Satele erau împărţite în „decanate”, adică în unităţi de zece gospodării. Această organizare gentilică arhaică a supravieţuit o vreme şi după aşezarea lor în zona de sud-est a Transilvaniei. În veacurile XIII şi XIV însă, vechea organizare egalitară se estompează în favoarea noii ordini feudale. Se disting astfel în secolul XIV trei categorii militare, dar, de la un timp, şi sociale, anume: secuii fruntaşi, cei călăreţi şi pedestraşii. Spre finalul veacului XIV, apare categoria ţăranilor fără pământ aşezaţi pe sesiile secuilor înstăriţi (seniores, primores, primipili).

Sub aspect politico-administrativ, teritoriul ocupat de secui era împărţit în scaune (sedes), consemnate documentar în secolele XIV şi XV: Telegd, devenit Odorhei, Kezd, Orbai, Sepsi, Ciuc, Mureş, Arieş etc. După tradiţie erau şapte scaune, dar numărul lor a variat de-a lungul timpului, mai ales după ce s-au format şi scaunele filiale. În fruntea scaunelor se afla câte un jude local, cu atribuţii judecătoreşti şi câte un jude regesc, reprezentând interesele puterii centrale. Un rol important în scaunele secuieşti avea căpitanul (maior exercitus, capitaneus sedis), care comanda oştirea scaunului respectiv, dar avea şi atribuţii administrative şi judecătoreşti, fiind superior în rang celor doi juzi scăunali. Deasupra tuturor se situa comitele (comes Siculorum), ca reprezentant al autorităţii centrale, cu rol politic, militar, administrativ, judecătoresc asupra tuturor scaunelor. De multe ori, cei mai puternici şi mai prestigioşi voievozi ai Transilvaniei erau recunoscuţi de rege şi drept comiţi ai secuilor. Mărturiile autonomiei teritoriale a secuilor apar încă din 1222, când, un act emis de Andrei II aminteşte de terra Siculorum, aflată categoric în regiunea popasului lor final. Gruparea comunităţilor autonome secuieşti (universitates) într-un corp teritorial-etnic, sub conducător unic, dependent de regalitate, cu reguli proprii de drept a marcat evoluţia acestui grup spre statutul de „stare” (= entitate privilegiată), încadrată în congregaţia Transilvaniei (sfârşitul secolului XIII).”

„Aşadar, termenul de „naţiune” s-a fixat definitiv în Transilvania odată cu principatul, sub influenţă umanistă şi cu un îndoit sens, unul social şi un altul etnic-teritorial, la care evoluţia a adăugat treptat şi un înţeles politic, pe măsura identificării celor trei naţiuni cu stările. (...) Dar, dincolo de această structurare socială, naţiunile politice din Transilvania îşi au propria evoluţie etno-teritorială în istoria principatului, conferind o notă de originalitate sistemului său constituţional.” (...) „Spre deosebire de naţiunea nobililor, naţiunile secuilor şi saşilor au avut de la început şi înţeles etnic, chiar dacă juridic sub denumirea de secui şi saşi puteau fi cuprinşi şi alţi locuitori ai pământului secuiesc sau săsesc, mai cu seamă când era vorba de obligaţii fiscale sau militare faţă de stat. Dar, în mod obişnuit, când actele vorbesc de secui şi saşi termenii sunt folosiţi în sens etnic. Organizarea administrativ-teritorială a acestora în scaune supuse jurisdicţiei princiare îi vor apropia de naţiunea nobililor împreună cu care vor domina, după principiul votului dietal egal, viaţa politică a ţării. Însuşi teritoriul acesteia ajunge curând să fie împărţit între cele trei naţiuni, fiecare avându-şi pământul propriu, nobilimea, comitatele, secuii şi saşii scaunele secuieşti, respectiv cele săseşti.”

Edited by Iochanan, 13 December 2015 - 16:50.

Nu exista nicio natie secuiasca, nu exista nici secui nici tinut secuiesc !

Iochanan, on 13 decembrie 2015 - 16:49, said:

Tu vrei sa zici ceva ?

Având în vedere că sântem pe o arie de istorie, eu spun că nu este nimic în neregulă să îi mai lăsăm şi pe istorici să vorbească.

Iochanan, on 13 decembrie 2015 - 17:27, said:

Din cate stiu eu regulamentul forumului, la deschiderea unui topic trebuie sa iti prezinti si tu parerea nu sa copiezi o opinie si sa o arunci acolo.

Provin din diverse triburi asiatice și popoare migratoare care s-au amestecat. Nu sunt precum hunii sau maghiarii.

"Asa-zisei"-si atat

.................

Edited by Iochanan, 13 December 2015 - 18:55.

Mai omule, lasa dreaq´toate rahaturile astea de invrajbit oameni, sunt sarbatorile de iarna, du-te si tu in centru, bea un vin fiert, rontaie un "kürtös kalács" si lasa-ne si pe noi sa ne deconectam in liniste.....
Nu mai poti tu dormi de grija secuilor, a sasilor si a "minoritatii romane in propria tara" (apropo, de unde si pana unde ai stabilit  ca tara, substantiv comun, se scrie cu litera mare? Esti secui cumva? Ai probleme cu limba romana?)

Edited by myshyk, 13 December 2015 - 19:01.

@Iochanan: Nu stiu cum ai calculat tu treimea (ca medie banuiesc). Sunt roman si consider ca Harghita trebuie sa ramana in Romania,
dar acolo ungurii reprezinta peste 84%. Cand manipulam cifrele, s-o facem competent.
https://ro.wikipedia..._din_România

Edited by valdan71, 13 December 2015 - 19:14.

Autonomia functionala a Secuimii

Cristalizarea elementelor autoguvernarii teritoriale, sau a autonomiei
Tinutului Secuiesc dateaza probabil din vremea când secuii s-au asezat în
coltul sud-estic al Transilvaniei, în zona de curbura a Carpatilor, cu
însarcinarea de a pazi granitele rasaritene ale regatului, si obligatia de a
sustine, cu efective concret stabilite, oastea suveranului, în caz de razboi.
Referiri clar formulate la aceste obligatii gasim în reglementarile privind
ridicarea la oaste a „natiunilor” din Transilvania, aprobate de Matia
Corvinul la 26 aprilie 1463. Se spune aici ca secuii trebuie sa ridice la oaste
„dupa obiceiul lor cel vechi” („juxta suum modum antiquum”) doua treimi
din efectivele lor combatante, convocarea facându-se cu sabia însângerata
(„gladio sanguine tincto”), ori la apelul scris al comitelui lor sau al
voievodului, în cazul când acesta din urma detine si functia de comite. Cei
ce nu se prezinta, risca pedeapsa capitala. În timp de pace capitanii scaunali
au obligatia de a controla efectivele de lupta si starea armelor acestora. (În
1947 Mályusz Elemér exprima rezervele sale privind autenticitatea acestui
act, ferindu-se însa a-l declara fals.)

Actul privilegial semnat de Vladislav al II-lea, emis la 13 iulie 1499,
enumera deja cu lux de amanunte obligatiile, pe care secuii sunt datori sa
le presteze, fata de puterea centrala: „Când regele îsi va conduce oastea
personal împotriva Moldovei, toata secuimea – calari si pedestri – este
datoare a pleca la lupta în avangarda ostii regale, si sa astepte în afara
granitelor timp de cincisprezece zile data bataliei, iar la întoarcere sa
asigure spatele ostirii. Când alteta sa îsi va trimite un loctiitor, pentru a
purta razboi în partile rasaritene, sa plece cu acesta jumatatea secuimii,
potrivit modului aratat mai sus. Daca regele în persoana va pleca cu oastea
catre miazazi, în Muntenia, atunci jumatatea întregii suflari secuiesti –
calari si pedestri – îl va însoti peste hotare: la plecare în avangarda, la
întoarcere în spate, asteptând acolo timp de 15 zile batalia; iar daca spre
miazazi regele îsi trimite un înlocuitor, acesta trebuie sa fie însotit de a
cincea parte a secuimii. Daca regele în persoana pleaca spre apus, fiecare
zece porti secuiesti trebuie sa-i asigure câte un mercenar; daca însa va
purta razboi la miazanoapte, atunci mercenarii vor fi angajati de a
douazecia parte a secuilor, în aceste situatii fiecare scaun având obligatia
de a trimite câte un capitan din rândul fruntasilor. Pe lânga acestea, secuii
mai sunt obligati a pazi Tara Ardealului ca si pâna acum, acolo unde este
necesar, dispusi la ordinele voievodului sau a comitelui secuilor, înarmati pe
cât se poate de frumos. În schimbul acestora, tot ca si înainte, secuii vor
ramâne nobili adevarati, daruiti cu privilegii de gloriosii regi maghiari
precedenti, scutiti de orice fel de impozite sau alte taxe [...]. La încoronarea
constitutionala a regelui, fiecare poarta secuiasca este obligata a oferi un
bou...”

În afara scutirii de dari de care vorbeste fragmentul citat, respectiv pe
lânga statutul de „adevarati nobili” – deci de stare privilegiata –, secuii se
mai bucurau în schimbul prestatiilor amintite si de un larg si complex
statut de autonomie, ce se traducea în practica, pe de o parte, prin sistemul
administrativ si juridic al scaunelor, cu functionarii lor alesi din rândurile
populatiei locale si în baza unor reguli proprii; pe de alta prin posibilitatea,
ca în calitatea ei de „natiune” privilegiata a Transilvaniei, „universitatea
secuiasca” sa decida ea însasi în problemele cruciale ce o privesc.

1.Organizarea teritorial administrativa

Pe când s-au asezat în coltul sud-estic al Ardealului, în interiorul curburii
Carpatilor (dupa toate probabilitatile prin secolele XII - XIII), secuii erau
organizati – se pare – într-un complex de formatiuni gentilice, a caror urme
palide sunt depistabile si în secolul al XVI-lea: în aceasta vreme în scaunul
Mures unele functii ale administratiei locale se distribuiau potrivit unui
sistem rotativ, bazat pe existenta celor 6 genuri si 24 ramuri, în care erau
împartiti fruntasii si primipilii scaunului respectiv. Genurile si ramurile,
existente în scaunul Mures, apar însiruite sistematic în doua documente din
prima parte a secolului al XVI-lea: genul Adoryan (Adorján) cu ramurile
Waczman, Thelegd, Waya, Poson; genul Medgyes cu ramurile Medgyes,
Kyrtha, Dudar, Gyáros; genul Jeno cu ramurile Balásy, Uy, Zomoro,
Borozlo; genul Halom cu ramurile Halom, Naznan, Pether, György; genul
Abrán cu ramurile Gyero, Wy, Nagy, Karácson; genul Orlocz cu ramurile
Eczken, Seprod, Szovath, Bod. În alte parti ale Secuimii, izvoarele scrise nu
au pastrat dovezi directe ale functionarii acestui sistem, însa numele
genurilor si ramurilor atestate aici sunt prezente în toponimia întregii
regiuni. Oricum, cu putin timp dupa asezarea lor definitiva, vor aparea
organizatiile teritoriale ale secuilor, germenii viitoarelor scaune, numite la
început „terra” sau „districtus”.

Scaunul (lat. sedes, magh. szék) a functionat la unele populatii,
îndeobste – dar nu neaparat – de origine nemaghiara, stabilite în Ungaria
medievala (sasi, secui, iazigi, cumani, nobilii „lancieri” din Szepes), ca o
institutie publica, cu atributii administrative, judecatoresti, militare, fiscale,
de salubritate publica etc., înzestrata cu o autonomie relativ larga.
Termenul face aluzie la scaunul de judecata, accentuând deci rolul
judecatoresc al institutiei.

Ca unitate teritorial-administrativa, scaunul secuiesc – de cele mai multe
ori împartit în scaune filiale, mai târziu si în plasi –, prin functionarii sai
alesi, administra un anume teritoriu, în niste conditii asemanatoare
comitatelor, dar cu o autonomie mult sporita fata de acestea. Date fiind
sarcinile concrete ale secuilor, privind paza granitelor rasaritene ale
regatului, în scaunele secuiesti atributiile militare ale acestei institutii aveau
o pondere deosebita. Rolul principal în conducerea efectiva a scaunului îl
avea adunarea generala, ajutata de dregatorii alesi initial din sânul obstii.
Procesul de închegare al celor sapte scaune secuiesti, ca si cristalizarea
institutiei scaunale ca atare, pare sa se fi încheiat pe la sfârsitul secolului
al XIV-lea. Scaunul Odorhei (Udvarhelyszék; amintit mai târziu ca scaun
principal: „Capitalis Sedes”) îsi avea centrul de greutate în bazinul superior
al Târnavei Mari, scaunul Mures (Marosszék) s-a format în valea Muresului
si a Nirajului, scaunul Ciuc (Csíkszék) pe cursul superior al Oltului si
Muresului, scaunul Sepsi (Sepsi-szék) pe întinderea dintre Olt si Râul Negru,
scaunul Orbai (Orbai-szék) în stânga Râului Negru, scaunul Kézdi (Kézdiszék)
pe cursul superior al aceleiasi ape, ocrotit de semicercul curburii
Carpatilor, în sfârsit scaunul Aries (Aranyosszék) pe valea râului cu acelasi
nume. La începutul secolului al XVII-lea scaunele Sepsi, Kézdi si Orbai s-au
unit sub denumirea de Trei Scaune (Háromszék). În sânul câtorva scaune
au luat nastere scaune filiale (fiúszékek): Miclosoara (Miklósvár) în Sepsi;
Giurgeu (Gyergyó) si Casin (Kászon) în Ciuc; Cristur (Keresztúr) si Bradut
(Bardoc) în Odorhei si Miercurea (Szereda)  în Mures.

În aceasta perioada timpurie a istoriei secuimii, principalul for de
conducere era adunarea generala (székgyulés), la care puteau participa
initial toti secuii liberi, începând din secolele XV - XVI însa, primipilii si
fruntasii secuilor îi vor exclude de la luarea deciziilor pe secuii de rând.
Adunarile nu se tineau la date fixe, la fiecare întrunire fiind stabilit
termenul celei urmatoare. În cazul adunarilor extraordinare, convocarea se
facea pe caile bine rodate ce se utilizau cu ocazia mobilizarilor militare,
frecvente la aceasta populatie cu rosturi graniceresti.

Nu era constant nici locul adunarilor, ele tinându-se de preferinta într-o
localitate situata pe cât se poate în zona centrala a scaunului, si usor
accesibila din toate directiile. Case pretoriale, respectiv locuri fixe ale
adunarilor scaunale secuiesti, se vor construi doar începând din secolul al
XVIII-lea.

Adunarea generala trebuia sa decida în problemele militare,
administrative si de ordine publica ivite în scaun, sa dispuna de averea
scaunului, sa stabileasca impozitul local necesar pentru buna functionare a
acestuia, principala ei atributiune fiind însa cea judecatoreasca: aici se
judecau practic toate cauzele, exceptând cele legate de dueluri. Adunarile
erau prezidate de capitanul scaunal, asistat la judecata de judele scaunal
(mai târziu si de cel regal) si de un sfat al batrânilor (seniores), care cu
timpul îsi vor ceda locul juratilor asesori, numarul carora va fi stabilit
aparte în fiecare scaun secuiesc. Acesta a însemnat primul pas pe calea
desprinderii scaunului de judecata de adunarea generala, dar de scaune
de judecata tinute la alte date, decât adunarile scaunale, nu avem cunostinta
înainte de 1562, decât cu ocazii extraordinare, când ele au fost convocate
de comitele secuilor. În caz de judecata nedreapta, capitanul, judele scaunal,
asesorii, ba chiar si judele regal investit cu largi atributiuni, erau
raspunzatori în fata adunarii generale.

În perioadele dintre adunari, problemele curente erau rezolvate de
dregatorii scaunali, care dupa cum s-a vazut, îsi aveau rolul bine definit
si în cadrul adunarilor. În rândul acestora pe primul loc se situa capitanul
sau hotnogul (primipilus, maior exercitus, capitaneus, kapitány, fo hadnagy,
etc.). El era dregator ales al scaunului, la început desemnarea lui facânduse
si în functie de sistemul rotativei celor 6 genuri si 24 ramuri. Comandant
militar al scaunului, în timp de razboi el avea în subordine toti secuii
combatanti, locuitori pe teritoriul acestuia, pe care-i convoca la oaste la
ordinul comitelui secuilor. El era însarcinat si cu efectuarea inspectiilor
militare (mustra) si a conscriptiilor (lustra), prin care se tinea evidenta
potentialului de lupta al scaunului. În timp de pace prezida scaunele de
judecata, raspundea de strângerea diferitelor biruri si taxe, precum si de
executarea hotarârilor adunarii generale. Era retribuit dintr-o cota parte a
taxelor si amenzilor incasate, revenindu-i o parte si din darea speciala,
ocazionala a secuilor, numita „datul boilor”.

Judele scaunal (iudex terrestris, iudex sedis, székbíró) era al doilea în
ierarhia dregatorilor scaunali, având în primul rând atributii judecatoresti.
Prezida, alaturi de capitan, în asistenta juratilor scaunele de judecata,
venitul sau provenind dintr-o cota parte a taxelor si amenzilor incasate (în
1555 împartea o jumatate a amenzilor cu judele regal, peste patru ani însa
era deja nevoit sa se multumeasca cu cealalalta jumatate împartita cu
capitanul si cu juratii). Îi mai reveneau de regula si câtiva boi, cu ocazia
„datului boilor”. Ca si capitanul, judele era functionar ales al scaunului.
Influenta sa va scadea simtitor dupa aparitia judelui regal, care dupa 1562
îi va lua locul.

Judele regal, spre deosebire de capitan si de judele scaunal, nu era
dregator al scaunului secuiesc, ci om al regelui („homo regius”), atestat
pentru prima data în 1407, la adunarea generala a scaunului Kézdi, ce a
avut loc la Târgu-Secuiesc. Era un fel de functionar de control, desemnat de
rege pentru a veghea asupra legalitatii functionarii scaunelor, cu drept de
a-l trage la raspundere si chiar de a-l pedepsi pe judele scaunal ori pe
capitan, în caz ca au savârsit vre-o abatere. Pe de alta parte însa, era si el
raspunzator pentru legalitatea faptelor sale, în fata scaunului de judecata.
Sporirea atributiilor cu care era investit judele regal, cresterea
prestigiului sau în ierarhia dregatorilor prezenti în scaun, ne arata intentia
clara a puterii centrale, de a-si întari controlul asupra populatiei privilegiate
din sud-estul Transilvaniei, iar mai târziu si pentru a veghea asupra
corectitudinii incasarii impozitului zis „benevol”, dar impus încetul cu
încetul cu regularitate, pe care au fost nevoiti sa-l suporte secuii înca din
epoca principatului.

Juratii sau asesorii (esküdtek) erau alesi, la început, dintre capii de
familie ale clanurilor de oarecare prestigiu. Primul scaun de judecata, cu un
numar fix de asesori, e atestat la adunarea de la Târgu-Secuiesc din 1407,
unde alaturi de comitele Nádasdi Mihály apar si cei 12 de „Senioribus
Siculorum” ai scaunului Kézdi. Adunarea de la Zabala din 1466, a scaunelor
Sepsi, Kézdi si Orbai, stabileste si compozitia sociala a instantelor de
judecata din cele trei scaune: doua parti reprezentând fruntasii si primipilii,
si una din partea secuilor de rând.
Ca asesori ai instantei de apel, aleasa cu ocazia adunarii nationale de la
Odorhei din 1505, vor fi desemnati însa doar primipili si fruntasi,
excluzându-se deci secuii de rând din cadrele acesteia, fenomen ce s-a
petrecut probabil concomitent si la nivelul scaunelor.
În perioada de început a existentei sale scaunul, cu toata autonomia sa
relativa, poate fi considerat doar partial o unitate administrativa de sine
statatoare, el constituind parte organica a comunitatii („universitatii”)
secuiesti. Cu organele centrale si cu alte foruri din afara Secuimii
(comitatele, universitatea saseasca) el venea în contact în numele „secuilor
celor trei stari” sau a „natiunii secuiesti”, deci ca parte integranta a unui
comitat unic al secuilor.

2. Dreptul de elaborare a statutelor si de decizie al „natiunii
secuiesti”

Acest din urma drept al comunitatii „secuilor celor trei stari”, se exercita
în cadrul adunarilor nationale (nemzetgyulés). Asemenea adunari s-au
tinut probabil înca din vemea când secuii s-au statornicit pe teritoriul unde
traiesc si astazi, prima mentiune scrisa în acest sens o avem însa din 1357.
În acest an, capitlul de la Oradea adevereste faptul ca universitatea nobililor
din comitatele transilvanene, secuii si sasii au tinut adunarile lor generale,
fiecare „acolo unde obisnuieste sa o faca”: nobilii la Turda, secuii la Odorhei,
iar sasii la Sibiu. (Scaunul Odorhei, respectiv orasul omonim si satul Lutita,
au fost alese ca loc al acestor adunari, probabil datorita pozitiei lor centrale
în raport cu celelalte scaune. Se pare ca de aici deriva si statutul de scaun
principal – „capitalis sedes” – al Odorheiului.)

Edited by Adm, 13 December 2015 - 19:04.

valdan71, on 13 decembrie 2015 - 18:58, said:

Demografia se refera concret la doua depresiuni montane minuscule, in timp ce efectul e dat de intinsele regiuni montane slab sau deloc locuite de romani si unguri.

Frontierele de judet sunt o inventie recenta a statului român, care le poate demonta oricand la nevoie, iar cand se va produce o noua reorganizare administrativ-teritoriala Tinutul secuiesc va apare pe harta abia 1/2 din ce apare acum pe harta.

Artificiul asta poate aparea oriunde, de exemplu 1/2 din judetul Suceava este montan, iar daca il adaugam la Maramures va iesi un MM dublat ca suprafata, desi populatia moldoveneasca ar fi neglijabila.

Nici macar harta de mai jos nu este cinstita pana la capat deoarece nu apare lantul montan din stanga secuimii, cel din interiorul arcului carpatic si el slab sau deloc populat.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c5/Sprachatlas_Weigand_67.JPG - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ http://www.lib.utexas.edu/maps/atlas_east_europe/romania-pop.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Infinitty, 13 December 2015 - 19:46.

hunor66, nimeni n-o sa citeasca 100 de randuri, stii?

Infinitty, on 13 decembrie 2015 - 19:30, said:

Eu am citat date statistice provenite din recensaminte pe judete, nu pe dealuri, culmi sau vai.
Pe de alta parte demografia = https://ro.wikipedia...rafia_RomĂąniei

Edited by valdan71, 13 December 2015 - 19:36.

valdan71, on 13 decembrie 2015 - 19:31, said:

Dragul meu, asta-i arie de cultura, istoria.

O fo' mai mult de 100, dar draga de admin o zis sa va mai crute...

In fine, cine e interesat, citeste, cine nu, nu. Nu bagam nimanui carte cu forta.

valdan71, on 13 decembrie 2015 - 18:58, said:

    Nici o problema ! In cazul asta propun sa instalam un gard de sarma ghimpata in jurul regiunii cu pricina la fel cum face guvernul ungar cu tarile din jur. Sa intrerupem curentul electric, drumurile si fondurile de bani de la Bucuresti pentru plata salariilor profesorilor pentru scolile in limba maghiara, pentru plata pensiilor, pentru spitale, etc.
    Sa-i lasam sa traiasca INDEPENDENT vreo 2 luni de zile. Sa-i lasam sa iasa afara doar pe cei care au bilet dus spre Budapesta.

Edited by cspot, 13 December 2015 - 20:18.

Secuii sunt o nație.
Nu pricep ce aveți dpdv politic cu ei?
Și nu doar că sunt o nație bine legată dar ei demonstrează că o nație poate supraviețui sute de ani într-o formă de enclavizare totală.
Aici avem un argument pt. cei care stau cu teoria migraționistă în nas, ca să nu zic bot, când fac referire la românii vechi și noi și ni-i tot plimbă prin Balcani sau la nord sau sud de Dunăre.
Secuii demonstrează că o nație poate fi statornică în limbă și obiceiuri oricât de severă e dominația politică, făcând aici referire în primul rând la regimul comunist din România.
Secuii demonstrează că pot vorbi limba română în exteriorul comunității lor, pot face afaceri și pot interacționa cu etnia dominantă dar în egală măsură în interiorul biasului lor, pot rămâne secui originali.
Eu sunt român și mă știu de român de la bunici și străbunici.
Și pt că sunt român, vă spun sincer că vreau ca secuimea să existe și peste alte generații și sper să-și păstreze obârșia.
Normal, atunci când devin agresivi sau absurzi, nu am nimic împotrivă să le dăm o palmă peste bot.
Până la urmă e ceva normal între vecini.

cspot, on 13 decembrie 2015 - 19:58, said:

O idee mai proastă nici că puteai să ai.
În primul rând secuii plătesc taxe.
În al 2-lea rând, au mai fost oligofreni în istorie care au încercat prostii de genul ăsta.
Spre exemplu Berlin.
Știi ce au pățit oligofrenii?
Au pierdut.

Edited by porphyrogenitus, 14 December 2015 - 12:17.

porphyrogenitus, on 14 decembrie 2015 - 12:20, said:

Secunii nu sunt o natie. Secuii sunt romani de o alta nationalitate. Cand traiesti intr-o tara trebuie sa respecti legile acelei tari indiferent de ce nationalitate esti.
Sunt respectati si au toate drepturile care li se cuvin. Drept la proprietate, dreptul de a vorbi si a invata in limba materna, drept la libera circulatie, etc.
Se pare inca sa situatia actuala nu le place. Vor o provincie separatista fara apa si fara curent electric dupa cum au fost sfatuiti de Viktor Orban, prietenul Moscovei.

Sa se faca referendum la nivel de comuna. Daca vor separatie, atunci sa-i separam. Daca vor scoli, atunci sa plateasca pentru ele. Daca vor spitale sa le plateasca. Daca vor curent electric sau gaz, sa-si produca singuri sau sa intinda o mana cersetoare spre Budapesta. Sa li se ceara sa predea de urgenta cartile de identitate si pasapoartele si sa li se ridice cetatenia romana in regim de urgenta. Sa fie liberi sa mearga sa ceara azil politic la Budapesta sau in Siria. Si da, sa fie scutiti de la plata impozitelor. Sa fie liberi sa plateasca impozite, unde poftesc ei. Sa li se dea in schimb manuale de fabricat bombe, astfel incat sa se poate arunca unii pe altii in aer la sarbatori.
Doar nu se asteapta secuii ca vor reusi sa creeze o provincie independenta pe teritoriul unui stat independent. Probabil ar dori ca statul roman sa plateasca toate cheltuielile in timp ce ei uneltesc cu un stat strain dezmembrarea tarii.

Edited by cspot, 14 December 2015 - 15:20.

cspot, on 14 decembrie 2015 - 15:19, said:

Asa ceva ?

Io nu stiu de ce va inversunati impotriva unei evidente, aia sunt secui pentru ca se considera secui , secuii sunt o ramura a natiunii maghiare cum moldoveanul, olteanul, munteanul sunt ramuri ale natiunii romane.
Ionactan daca tu maine te declari moldovean aia esti.