Statele Unite au declanșat goana după „aurul spațial”

Miza pe termen lung este utilizarea în spațiu și trimiterea surplusului pe pământ. Călătoriile în spatiu vor deveni atunci mult mai accesibile.

Titlul subiectului e o tampenie, iesita din necunosterea realitatii.
Foarte multe comentarii referitoare la rachete, calcule, asteroizi confirma ca niivelul cunoasterii si mai ales al intelegerii este modest.
Noroc cu Lupini.
Intotdeauna sa va ganditi la costuri si implicatii si ca lucrurile despre care vorbiti sunt prevazute a fi facute de oameni care chiar stiu despre ce e vorba.
Niciodata nu vor arunca cu banii doar ca sa se afle in treaba. Chiar "cercetarea spatiului cosmic", formula pe care s-a tot batut moneda ani si ani de zile ascunde acum obiective cat se poate de pamantesti.

Va aduceti aminte de la ora de Istorie, cum s-a facut cucerirea Americii sau a altor teritorii nou descoperite? Cel care ajungea primul putea revendica locul, putea instaura administratie si exploata resurse. Acum e acelasi lucru, unde mai pui ca trebuie o groaza de bani si risc sa reusesti. Adica vine unul si pune banu si osul la treaba si dupa ce reuseste, vin inca doi-trei sa zica "e si al nostru". Al "umanitatii" in cazul de fata (vezi partea cu Luna, e chestie mai veche).
Nu e mai bine sa fie o regula clara de la inceput? Du-te unde a intarcat mutu iapa si daca reusesti, e al tau. Da ca vrei o felie de la mine, pune banu.

redbotos, on 20 decembrie 2015 - 21:07, said:

Un asteroid care "circulă"  liber prin spaţiul cosmic, cum au fost obervate destule până acum la o distanţă ce nu e periculoasă pentru Terra, adică la peste 1 milion de kilometri distanţă, are o viteză de circa 40 km/s. Doar la impactul cu suprafaţa Pământului, adică după frecarea cu atmosfera, acesta încetineşte la "doar" 11 km/s .

Acum, să ne imaginăm că o rachetă are viteza de scăpare, adică viteza care îi permite să scape de gravitaţia terestră, de 11,2 km/s. Însă, cum spuneam în postările anterioare, pentru a face asta, se cheltuiesc sute de milioane de dolari, spre miliarde, pentru o rachetă ce câtăreşte peste 1 000 de tone.

Acum să facem un calcul invers: să decelerăm un obiect de la 40 km/s, la mult mai puţin (alege tu viteza de impact cu Pământul), şi să luăm volumul unui obiect cu o rază de peste 30 de metri. Formula de calcul a volumului unei sfere e [ http://www.onlinemathlearning.com/image-files/volumesphere.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ].

Dacă înlocuim pe r cu un număr care e mai mare sau egal cu 30, adică raza unui asteroid care nu arde în atmosferă, ne dă un număr uriaş de...tone.

Pe urmă să comparăm preţul ridicării unei rachete până la viteza de scăpare (11,2 km/s), cu preţul decelerării unui corp de la 40 km/s la 11 km/s, în condiţiile în care ar trebui trimisă o maşinărie la sute de mii de kilometri de Terra, pentru a avea timp să-i scadă viteza. Amintesc că proiectul Apollo, care a costat Guvernul S.U.A. circa 140 de miliarde de dolari (în bani actuali), a trimis maşinării până pe Lună, adică la 300 000 de kilometri.

În aceste condiţii, aurul cosmic ar costa zeci de mii de dolari gramul. Eu unul nu sunt dispus să dau atâţia bani. Poate doar miliardarul Donald Trump, însă cred că nici el, deoarece are nevoie de bani pentru a candida la funcţia de preşedinte al S.U.A.

Edited by lupini, 21 December 2015 - 15:44.

Este vorbade investiții inițiale. Odată inițiată o industria spațială, capabilă să se autoreplicheze, nu vor mai fi necesare lansări de pe pământ. Transportarea materialelor în spațiu presupune energii rezonabile, este vorba de impulsuri ce se imprimă mașinilor de transport, pentru ca nu mai este necesară evadarea din câmpul gravitațional al planetei. Trimiterea produsului finit pe pământ este și ea facilă, de 4 ori pe an ne intră câte un pachet cu oameni cu tot într-o capsulă de reintrare. Eu sunt ferm convins că în următoarele decenii se va dezvolta o industrie de acest gen, nu atât din generozitate științifică, cât din pragmatism.
Lumea uită că suntem o civilizație tehnologică, în care costul principal nu mai e dat de multă vreme de hrană, ci de resurse. Acum sute de ani, în America încă se găseau blocuri de cupru de câteva tone. Acum mii de ani încă se găseau pe pământ bucăți de aur curat de câteva grame. Imaginați-vă ce înseamnă treaba asta pentru orice industrie, să fie resursele la discreție. În spațiu se poate. Da, o să fie mai nasol cu creșterea de mâncare, n-o să se mănânce vită, o să se mănânce insecte, însă ultimul gadget tehnologic va fi la ordinea zilei.

lupini, on 21 decembrie 2015 - 15:40, said:

Nu stiu daca acesta este impedimentul major, practic lingourile de aur ar fi lansate cu un fel de catapulte EM direct de pe asteroid si vor intra in atmosfera terestra asemenea meteoritilor si apoi vor fi culesi de la locatia stabilita la decolarea de pe asteroid si calculata minutios dinainte.

Vor fi meteoriti grei din aur pur.

Problema este ca lumea se va sfarsi in forma sa actuala in perioada 2030-2065 si prin urmare cam tot ce are de a face cu perspectivele vechi.

Omul droid va exploata resursele intregului sistem solar si va construi aparate si baze autoreplicante pretutindeni, mai exact pe Pamant nu va fi aproape nicio economie tehnologica extinsa, Pamantul va fi primul parc planetar din Sistemul solar.


In plus in economia actuala resursele infinite conduc la devalorizare infinita, ... dupa aurul de pe asteroizi, va urma platina de pe Eros, apoi diamantele si megapietrele pretioase de pe Luna, Marte, ...

Viteza relativa dintre asteroid si pamant este uriasa. Energia necesara decelerarii este si ea mare dat fiind ca in spatiu cosmic nu ai puncte de sprijin, sunt necesare rachete. Costul energiei consumate este mare relativ la pretul aurului.

Odată capturată o sursă de apă, energia în spațiu va deveni accesibilă. Problema actuală e că trebuie adus combustibil de pe pământ.

XORIAN_L, on 03 ianuarie 2016 - 22:47, said:

Ai nevoie de o linie tun EM cu sprijin pe asteroid, atat si energie solara sau un mini-reactor nuclear.

Luand calculele babeste, consideram ca viteza asteroidului este comparabila cu viteza meteoritilor si cu viteza pamantului si la fel cum cad meteoritii pe pamant, asa pot cadea si meteoritii de aur, ideea este doar sa calculezi exact momentul decolarii si orbitele de intrare, respectiv locul probabil de aterizare pentru a-l recupera.

In general ar fi mai sigura lansarea de pachete mai mici, mai usor controlabile.

benis, on 03 ianuarie 2016 - 22:58, said:

Acesta este o alta escrocherie a tembelilor de la NASA, ... pai cum asa?!, adica navele lor cele mai moderne utilizeaza energie foto-voltaica si materiale solide pentru a produce ioni, iar la noi ne vorbesc de apa samd?! (au pornit cu xenon, neon, argon si au ajuns la ioni de sodiu si chiar la chestii si mai interesante gen HF, samd).

In plus navele transplanetare vor fi plasmo-ionice si nu chimice, asadar le ramane suficient combustibil chimic pentru etajele ce coboara si revin de pe planete.

De combustibilii chimici solizi ai auzit, ori daca nu gasesc apa pot gasi cel putin o combinatie posibila dintre o multime de combinatii a combustibililor solizi, pe care sa o poata produce pe Luna, Marte, samdhttps://en.wikipedia...ellant_families

Din cunostintele mele nesemnificative iti pot spune ca atat pe Luna cat si pe Marte exista oxizi din care prin termoliza foto-solara obtii oxigen, deci oxigen din roci, poti obtine si hidrogen, dar mai degraba metale pure deoarece mai ales pe Luna neexistand o atmosfera oxidativa obtii magneziu pur, aluminiu pur, natriu pur, samd, apoi prin oxidare cat de mare vrei obtii energii uriase ce pot produce gaz sau plasma de oxigen propulsoare, sau de argon, sau de CO2, sau orice vrem noi.

Edited by Infinitty, 03 January 2016 - 23:16.

benis, on 03 ianuarie 2016 - 15:34, said:

Industria spaţială a înflorit atunci când a fost competiţie între două puteri: S.U.A. şi U.R.S.S.

Explorarea spaţiului cosmic nu aducea beneficii materiale nici uneia dintre părţi, ci doar câştiguri propagandistice. Din cauza asta au fost anulate şi misiunile lunare Apollo 18, 19 şi 20. Preţul acelui program consumase circa 140 de miliarde de dolari din bani publici ai americanilor, şi nu se mai putea susţine. Tot din caza banilor a fost anulat şi programul "Constellation" în 2009, care viza revenirea oamenilor pe Lună până în 2020.

Programele cosmice de explorare nu pot fi susţinute de firme private, din cauza costurilor uriaşe, ci numai de către cele guvernamentale, însă, şi aici se protestează împotriva folosirii în scopuri nerentabile a fondurilor publice. Din cauza asta, explorarea spaţiului cosmic a încetinit foarte mult, fiind nerentabil decât pentru companiile de telecomunicaţii.


Lumea tehnologiei se orientează în prezent spre un alt domeniu: tehnologia informaţională. Aceasta e tot mai căutată şi mai cumpărată, aducând deci mari profituri.

Scopul marilor companii de software şi hardware din lume, este atingerea puterii de gândire a creierului uman de către maşini, şi apoi, transferarea conştiinţei umane în astfel de maşini, pentru a prelungi viaţa individului uman în mediul virtual cu sute sau mii de ani.

Edited by lupini, 04 January 2016 - 01:28.

Infinitty, on 03 ianuarie 2016 - 23:08, said:

Aici aveti dreptate.

Chiar nu poteti opri prostia asta cu bulgarii de aur cazand pe pamant?

Mai bine ati lua cunostinta de realitate: luna trecuta Rusia a anuntat stoparea programelor care prevedeau zboruri spre Luna, concomitent cu reorganizarea industriei spatiale si concentrarea ei in compania Roscosmos.
Unul din motive: costurile exorbitante, pe care tara nu le poate suporta in viitorul apropiat.

Bineinteles ca puteti visa la ce va fi peste 200 ani, mai ales ca legile fizicii si calcuele simple nu par a avea importanta.

Rosebud09, on 04 ianuarie 2016 - 03:50, said:

Cu proiectele si tehnologia actuala eu zic ca tu poti visa si nici peste miliarde de ani nu va fi nimic.

Eu nu m-am referit niciodata la misiuni cu echipaj uman sau navete uriase, ci mai degraba mici sonde automate, compacte cu IA la bord, misiuni ce ar cuprinde cca. cativa ani doar pentru a ajunge prima data la acel asteroid, solutii inteligente si ieftine.

Oricum Lupinii ar dreptate stiu sigur ca lumea exterioara si toate megaproiectele tembele vor ajunge la cosul de gunoi al istoriei peste mai putin de 20-30 de ani de acum inainte.

Tehnologia informatica va condensa intreaga esenta a persoanei si a umanitatii si acesta se intampla deja la nivel de suprafata, dar va atinge nivelul maxim singularitatea tehnologica intre 2030 si 2050.

gabicen, on 19 decembrie 2015 - 04:40, said:

Evident ca este o prostie sa ne apucam sa topim meteoritii ca sa facem pioneze. Cine stie ce studii stiintifice ar putea face in viitor cercetatorii folosind astfel de probe. Cat despre minerit pe Luna... Proiectantii modulului lunar au fost nevoiti sa renunte la al cincilea picior de sprijin pentru a reduce greutatea ansamblului de aselenizare. Astronautii de abia reuseau sa infiga steagul si sa recolteze cateva mostre de sol.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/ocsV9hxMndk?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Asa ca putem visa linistiti in cutie.
[ http://www.racketyraphael.com/wp-content/uploads/2014/06/The-Continuing-Evolution-of-Man.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Un document pentru posteritate
http://spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20151230232400

Quote