Al Doilea Război Mondial

 kyrre, on 26 noiembrie 2017 - 18:50, said:

Pai bre, nu zise ala ca era cu o zi inainte de ultimatum? Ha?

Si tu nu zisesi ca chiar asa s-a-ntamplat?

Edited by Mount_Yerrmom, 27 November 2017 - 01:28.

 Mount_Yerrmom, on 26 noiembrie 2017 - 13:07, said:

Pe ce iti bazezi rantionamentul.
Intre timp, pana afli de la ce buton se intoarce acul la busola, uite niste filme cu poze. Din aer.
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/nhzDjcj-4Z8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/9219-batalia-pentru-ploiesti
Foarte bun si foarte detaliat ...

[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/27336518_1984751128511285_3406826168446570127_n.jpg?oh=ae0a15b10cc5b3d479206c4ddbde41ab&oe=5B24291B - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

„Deșteptarea primăverii” - ultima ofensivă germană a războiului


Întrebați orice iubitor de istorie și vă va spune că ultima ofensivă de mari proporții a Germaniei în ultimul război mondial a avut loc în Ardeni. De fapt, ultima ofensivă a celui de-al Treilea Reich, denumită Frühlingserwachen (Deșteptarea primăverii), s-a desfășurat în martie, în Ungaria, în zona lacului Balaton. Este interesant rolul pe care l-a avut Ungaria în ultimele luni de război, din decembrie până în aprilie. Putem vorbi de un cumul de circumstanțe, dar pentru un cunoscător al modului de gândire al dictatorului german e limpede că motivațiile au fost în primul rând economice.
După lupte grele purtate pe flancul de sud al frontului de est pe parcursul verii și toamnei anului 1944 (în timp ce restul frontului de bucura de o acalmie prelungită), Hitler a decis, la 24 decembrie (în plină bătălie din Ardeni) să lanseze o ofensivă pentru despresurarea Budapestei, cu doar o zi înainte ca încercuirea să fie completă. Deși Ungaria a rămas ultimul aliat al Germaniei, nu aspectele politice îl preocupau pe Hitler. Ultimele resurse de petrol rămase sub controlul Reich-ului se găseau în Ungaria;în plus, această țară reprezenta poarta Austriei, unde se găseau, de asemenea, importante centre de producție ale mașinii de război germane. Din punct de vedere militar, pierderea unei linii defensive extrem de importante precum Dunărea și pierderea nodului de comunicații Budapesta însemnau prăbușirea flancului de sud al frontului. Astfel se explică operațiunile pentru eliberarea Budapestei, desfășurate de la sfârșitul lui decembrie până la sfârșitul lunii ianuarie, precum și asaltul de amploare din martie, într-un moment în care Armata Roșie se găsea în plină ofensivă spre Berlin.

Hitler:Câmpurilor petrolifere de lângă lacul Balaton, decisive pentru operațiunilor militare

La începutul lunii ianuarie 1945, când devenise limpede că bătălia din Ardeni nu va avea deznodământul așteptat, Hitler a decis transportarea Armatei 6 SS Panzer (vârf de lance în primele zile ale ofensivei) pe frontul de est. Spre dezaprobarea unor generali, îndeosebi Heinz Guderian, ea a fost direcționată nu spre Oder, unde se preconiza că va lovi cu forță următoarea ofensivă sovietică, ci în Ungaria, pentru a proteja câmpurile petrolifere din vestul țării. Cifrele erau de partea liderului nazist:80% din producția de petrol a Germaniei din acel moment provenea din această zonă. Generalul Jodl, șef de stat major al Forțelor Armate, avea să noteze în jurnal concluziile discuțiilor:„Führer-ul a subliniat, din nou, enorma importanță a câmpurilor petrolifere localizate la sud-vest de lacul Balaton. Controlul lor e decisiv pentru continuarea operațiunilor militare”.

[ https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/foto_guliver_afp_033_ria04-001656_3000.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Tancuri germane scoase din luptă de armata sovietică


Transferarea atâtor divizii de pe un front pe altul într-un timp relativ scurt nu era o treabă ușoară. Sistemul feroviar german fusese grav afectat de bombardamente. Mișcarea celor mai bune trupe de care mai dispunea Hitler au fost însoțite de o secretomanie dublată de operațiuni de dezinformare pentru a convinge serviciile de informare aliate (îndeosebi sovietice) că Armata 6 SS era dirijată spre Berlin. Mișcările trupelor au avut loc doar noaptea, însemnele divizionare de pe echipament și de pe vehicule au fost acoperite de camuflaj sau vopsea. Operațiunile de dezinformare n-au avut efect:serviciile de informații ale Armatei Roșii au identificat, în februarie, o mare regrupare de forțe în fața Frontului 3 Ucrainean. Concentrarea unităților a fost încheiată cu succes până la 8 februarie 1945. Timp de o lună, unitățile au fost reorganizate și reechipate, iar oamenii s-au odihnit după luptele intense de pe frontul de vest. Deși efectivele au fost completate, Georg Maier (șef de stat major al operațiilor pentru Armata 6) mărturisea în memoriile sale că era vorba doar de o completare numerică, nu calitativă. Noii recruți, nevoiți să intre în luptă după o instrucție aproape formală, nu se ridicau la nivelul foștilor combatanți din 1943-1944.
La 25 februarie 1945, în buncărul cancelariei în care avea să-și găsească sfârșitul, Hitler a aprobat planul de atac ce avea să cuprindă atât Armata 6, cât și trupe aparținând unor unități aflate în zona de operații. Nucleul Armatei 6 SS Panzer era format din Corpul 1 SS Panzer (diviziile 1 SS Leibstandarde Adolf Hitler și 12 SS Hitlerjügend) și Corpul 2 SS Panzer (diviziile  2 SS Das Reich și 9 SS Hohenstaufen), cele mai bune dintre unitățile SS și, probabil, din întregul Wehrmacht. La startul operațiunii „Deșteptarea primăverii”, Armata 6 SS Panzer cuprindea, în afara celor două corpuri blindate, Corpul 1 Cavalerie SS (diviziile 3 și 4 Cavalerie), divizia 23 Panzer și divizia 44 Volksgrandier, precum și elemente aparținând Armeegruppe Balck, care acționa în flacul stâng. La lupte au participat și două batalioane de tancuri grele, SS 501 și 509, dotate cu tancuri King Tiger (Tiger II). Dar documentele și cifrele nu reflectă realitatea. De fapt, în 1945 diviziile blindate, fie  din SS sau din Wehrmacht, erau departe de a fi complet echipate și dotate cu armament și personal, fiind doar o palidă copie a unităților care spulberau Franța în 1940. Pe de altă parte, moralul și spiritul de luptă al acestor unități din SS a rămas neștirbit până la sfârșitul războiului, iar tancurile germane de ultimă generație, chiar mult inferioare numeric, constituiau o reală amenințare. Oricum, numărul trupelor aruncate în luptă a fost destul de consistent. La 5 martie 1945, Armata 6 SS Panzer număra aproximativ 125.000 de oameni. Armeegruppe Balck avea 45.000;astfel, germanii au atacat în regiunea cuprinsă între lacurile Balaton și Velence cu peste 170.000 de oameni. Unitățile Armatei 2 Panzer, care au atacat concomitent la sud de lacul Balaton, dispuneau de 50.000 de oameni, în timp ce grupările aparținând  Grupului de Armate E, care au forțat trecerile peste râul Drava, numărau aproximativ 40.000 de oameni. Numărul de tancuri și tunuri autopropulsate se ridica la aproximativ 750, cu rezerva că cifrele sunt greu de stabilit cu precizie, de vreme ce multe tancuri se găseau în reparații și e greu de estimat câte dintre ele au devenit operaționale;cel mai probabil, în jur de jumătate din această cifră. Erau forțele menite să oprească tăvălugul sovietic;timp, de asta avea nevoie Hitler, care își punea speranțele în „armele minune” ce aveau să salveze Reich-ul în ultima clipă.

[ https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/foto_guliver_afp_033_ria04-001384_1979.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Lunetist sovietic


Sovieticii se pregătesc de atacul german

După ocuparea Budapestei, sovieticii plănuiau o ofensivă de mari proporții spre Viena și Bratislava. Dar serviciile de informații au aflat (spre deosebire de ceea ce se întâmplase în ianuarie, când ofensiva germană din Ungaria luase complet prin surprindere forțele sovietice) că în fața Frontului 3 Ucrainean se găseau forțe însemnate, care au fost identificate cu multă acuratețe. S-au analizat posibilitățile de atac, iar previziunile se vor dovedi cât se poate de precise. Mai mult, serviciile de informații au anticipat corect și data începerii ofensivei – nu mai târziu de 12 martie. Pe de altă parte, istoriografia sovietică a amplificat ulterior datele privind forța germanilor; cercetări recente demonstrează că cifrele din documentele vremii au fost destul de aproape de realitate.
În decurs de două săptămâni, începând cu 20 februarie, sovieticii au construit trei centuri de apărare, întinse între 30 și 50 de kilometri în spatele frontului. Forțele Frontului 3 Ucrainean erau compuse din cinci armate (4 Gardă, 26, 26 și 57, Armata 1 Bulgară) la care s-au alăturat forțe aparținând Armatei 3 Iugoslave, precum și o armată aeriană, cu un total de peste 400.000 de oameni, 6.100 de tunuri, 400 de tancuri și aproape 1.000 de avioane. Interesant este faptul că artileria a avut rolul principal în respingerea ofensivei – probabil o excepție între toate operațiunile defensive din ultima perioadă a războiului. Au fost create zone speciale de apărare antitanc, pe direcțiile probabile de atac, iar artileria a fost poziționată în așa fel, încât să poată acționa eficient cu predilecție împotriva blindatelor. În rezervă au fost poziționate unități capabile de manevre rapide,  formate din tunuri auto-propulsate, astfel încât să poată răspundă eficient situațiilor de criză, iar o atenție specială a fost acordată formării unor unități care cuprindeau ingineri dotați cu mine antitanc și antipersonal. La 5 martie 1945, existau 68 de asemenea detașamente. Au fost instalate aproape 250.000 de mine, cu o densitate de 2.500-3.000 pe kilometru și s-au săpat 2.400 de kilometri de tranșee.
Așa cum a anticipat, Înaltul Comandament Sovietic, ofensiva germană s-a declanșat pe trei direcții la 6 martie 1945. Primul atac a avut loc în sectorul de front ocupat de Armata 1 Bulgară, aflată în apărare pe râul Drava, trecut de unități de asalt la ora 1 dimineața. Cinci ore mai tîrziu, Armata 57 sovietică a fost atacată de unitățile Armatei 2 Panzer, după o pregătire intensă de artilerie.

[ https://historia.adhst.ro/img/articles/2017/03/22/foto_guliver_afp_033_ria05-017945_3000.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Soldaţi maghiari capturaţi de Armata Roșie în luptele din jurul lacului Balaton

Primele breșe în apărarea sovietică

Atacul principal s-a declanșat la orele 8.47, când Armata 6 SS Panzer și Armeegruppe Balck au luat cu asalt frontul întins între lacul Balaton și lacul Velence, după 30 de minute de baraj de artilerie. Activitatea aviației germane a fost mult diminuată de plafonul jos de nori, de ninsoare și nu în ultimul rând de starea foarte proastă a aerodromurilor. În primul eșalon au atacat Corpul 1 SS și Corpul 1 Cavalerie, având circa 60-80 de tancuri drept vârf de lance, urmate de infanterie (pe jos) și apoi de tunurile auto-propulsate și de alte unități de infanterie, de această dată motorizate. Cel mai important succes a avut loc în sectorul Diviziei 1 Gardă. Profitând de ninsoarea abundentă, tancurile și infanteria Diviziei 1 SS LAH au pătruns prin surprindere pozițiile ocupate de un batalion de infanterie, care s-a retras în dezordine, părăsind pozițiile. Rămas fără sprijin de infanterie, regimentul de artilerie antitanc aflat în apărare a încercat să facă față asaltului, reușind să scoată din luptă 10 blindate, cu costul pierderii întregului armament greu.
Luptele au fost teribile, iar noroiul vâscos a împiedicat, în majoritatea sectoarelor de atac, folosirea cu succes a tancurilor, transformând lupta într-un duel al infanteriei, care nu reprezenta elementul forte al unităților germane. Profitând de ceața deasă, ce împiedica folosirea eficientă a artileriei antitanc și identificând cu precizie zonele vulnerabile ale apărării, aflate de obicei la conjuncția dintre două unități, elemente aparținând Corpului 1 SS au atacat pozițiile Diviziei 68 Infanterie Gardă, care a suferit pierderi grele. După două zile de lupte, Divizia 1 SS LAH a reușit să atingă drumul spre Czecze și să ofere tancurilor sale posibilități de manevră. În ziua de 9 martie presiunea germană s-a întețit, pe fondul sprijinului oferit de aviație;flancul stâng însă nu reușise să străpungă apărarea, fiind contraatacat violent de forțele sovietice. Per total, străpungerile au fost mici, doar asaltul Diviziei 1 SS forțând Înaltul Comandament Sovietic să trimită în sprijin, din rezervă, Divizia 9 infanterie și patru regimente de artilerie antitanc.
În seara zilei de 9 martie, situația trupelor Frontului 3 Ucrainean stârnea îngrijorare la nivelul Înaltului Comandament. Unitățile Corpului 1 SS și Corpului 1 Cavalerie SS reușiseră să penetreze prima centură de apărare, iar Armata 29 Gardă, întinsă pe un front de 90 de kilometri, suferise pierderi grele și oamenii erau epuizați după zile de luptă continuă. În acel moment, principalele unități din rezervă (Corpul 18 Tancuri, Corpul 1 Gardă Mecanizat, Corpul 5 Cavalerie Gardă) erau deja angajate în prima linie. La 10 martie, trupele germane au atacat din nou de-a lungul întregului front. Divizia 3 Panzer, profitând de ninsoare, a atacat prin surprindere în cursul serii, reușind să străpungă apărarea la nord. Ultimele rezerve ale Frontului 3 Ucrainean (Corpul 23 Tancuri și Brigada 207 Artilerie autopropulsată) au fost dirijate spre sectorul amenințat. În ciuda rezistenței îndârjite, trupele germane au ajuns la cea de-a doua centură de apărare. În luptele de noapte, germanii erau superiori – parte dintre blindate erau echipate cu sisteme de vedere dotate cu infraroșii.

Contraatacul Armatei Roșii

În cele din urmă, rezervele de care dispunea Frontul 3 Ucrainean și epuizarea trupelor germane au înclinat balanța. La 14 martie, după ce asaltul avansase doar 30 de kilometri, devenise limpede că ofensiva nu avea sorți de izbândă. Generalul Josef „Sepp” Dietrich, comandantul Armatei 6 SS Panzer, a cerut retragerea Corpurilor 1 și 2 SS pentru a le folosi într-un atac surpriză, alături de Corpul 3 SS, spre Dunăre, la nord. Hitler a refuzat și a ordonat, la 15 martie, regruparea forțelor. Atacul trebuia să continue. La 16 martie, sovieticii contraatacau pe întreg frontul, iar la miezul zilei au declanșat o operațiune de mare amploare, care viza Viena, cu ajutorul unui număr impresionant de trupe și blindate (doar Armata 6 Gardă, folosită în cel de-al doilea val al atacului,  dispunea de 423 de tancuri).
Cel de-al Treilea Reich a folosit în această ofensivă cele mai bune trupe de care mai putea dispune în martie 1945. Pierderile celor două părți au fost sensibil egale, în oameni și blindate, dar Armata Roșie dispunea de un rezervor uman suficient pentru a le acoperi. Tancurile au jucat un rol minor în apărare, care a căzut pe umerii artileriei și mai ales al artileriei autopropulsate, folosită cu destulă dibăcie tactică. Frontul german s-a prăbușit, iar Armata 6 SS a fost nevoită să se retragă în dezordine, abandonând mari cantități de material. La 2 aprilie, prețioasele câmpuri petroliere din vestul Ungariei au căzut în mâinile sovieticilor. Implicată în luptele disperate de apărare a Vienei, unitățile SS, cândva mândria lui Hitler, s-au predat americanilor, fiind prompt trecute în mâinile sovieticilor.
Se pare că, înfuriat de eșecul trupelor sale loiale, Hitler a cerut îndepărtarea însemnelor cu numele său de pe manșetele uniformelor aparținând Diviziei 1 SS. Legenda spune că aceștia i-au trimis, într-o urnă, toate însemnele și decorațiile, alături de un braț al unui camarad ucis pe câmpul de luptă...''
https://www.historia...na-a-razboiului

Cu adevarat Hitler a fost cel mai bun aliat al americanilor, britanicilor si sovieticilor  in distrugerea armatei germane.Daca omul asta ar fi fost realist, ar fi folosit trupele folosite la aceasta ofensiva  dar si la cea din Ardeni, in defensiva, pentru apararea Germaniei si in special a Berlinului in fata tavalugului sovietic.Prin cele doua ofensive, din Ardeni si Ungaria, a fost urgentata anihilarea capacitatii de lupta a fortelor armate germane.

Edited by max_01, 31 January 2018 - 15:15.

Voi stiati de episodul asta? Chiar nu stiam ca s-a intamplat asa ceva....
http://www.businessi...d-war-ii-2015-9
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Jk1cqVmAeM8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Valmont43, 15 February 2018 - 11:54.

situatii similare au mai fost, exemplu:

https://en.wikipedia...Prague_uprising

cand "vlasovistii" (soldati rusi care au luptat de partea germaniei) au ajutat "insurectia" ceha sa lupte contra armatei germane in ultimele zile de razboi .... acum gandind la rece nu prea a ajutat cuiva abordarea lor ... vlasovistii tot tradatori au fost considerati, insurgentii praghezi tot au pierdut luptele, soldatii germani care voiau sa se predea trupelor SUA tot nu au reusit .... singura avantajata a fost Armata Rosie ... ca a "eliberat Praga" practic fara efort.

15 martie 1939 hitler intra in Cehoslovacia.
In Romania se decreteaza mobilizare generala si au loc manifestatii in sprijinul Cehoslovaciei.
Posibil asta este primul pas facut de Romania in ww2.

,,Generalul Yamashita, geniul japonez care i-a înfrânt pe britanici


Winston Churchill descria căderea Singaporelui, pe 15 februarie 1942, ca fiind “cel mai mare dezastru şi cea mai mare capitulare din istoria britanică”. Iar cel care reuşise să îi înfrângă pe britanici în Orientul Îndepărtat era unul dintre cei mai mari generali japonezi din cel de-Al Doilea Război Mondial:Tomoyuki Yamashita.

Trupele japoneze au aterizat în Tailanda şi în nordul Peninsulei Malacca pe 8 decembrie 1941 şi au început marşul spre sud. Au parcurs în mai puţin de două luni peste 800 de kilometri de junglă. Când au ajuns în Singapore, soldaţii erau fie răniţi, fie extrem de obosiţi, aşa că numai jumătate din forţa originală, de 60.000 de oameni, mai putea fi eficientă în luptă. Totuşi, o garnizoană din Marea Britanie şi Commonwealth, formată din 130.000 de soldaţi, a capitulat în faţa lor, deşi  Churchill le ordonase să lupte până la ultimul om. Baza din Singapore era centrul apărării britanice din Orientul Îndepărtat. Pierderea sa a fost una dintre cele mai negre momente din timpul războiului pentru cauza Aliaţilor şi o lovitură puternică dată poziţiei imperiale a Marii Britanii în sudul Asiei.
Totuşi, mai puţin cunoscută este personalitatea celui care a condus invazia, generalul japonez Tomoyuki Yamashita:un om încrezător, puternic, mai înalt decât soldatul japonez obişnuit.

Drumul întortocheat înspre înaltul comandament

Cariera lui Yamashita s-a suprapus cu perioada creşterii şi decăderii armatei imperiale a Japoniei. Născut în 1885, a absolvit academia militară la vârsta de 20 de ani, în anul când victoria în războiul ruso-japonez a marcat emergenţa Japoniei ca o putere mondială. Între cele două războaie mondiale a avut mai multe funcţii militare sau diplomatice. În 1932 era şef al afacerilor militare la sediul imperial din Tokyo, iar doi ani mai târziu a fost promovat în funcţia de general. În 1936 a suferit un uşor regres, fiind implicat într-o tentativă de lovitură de stat militară.
Dar misiunea care l-a făcut faimos a fost numirea la comanda Armatei 25, care a invadat Malacca la sfârşitul anului 1941. Succesul său răsunător în Singapore a  atras pizma marelui său rival, premierul Hideki Tojo, iar din această cauză a fost detaşat în nord-estul Chinei şi nu i s-a acordat mult râvnita audienţă la Împăratul Hirohito. După înlăturarea lui Tojo de la putere, doi ani mai târziu, Yamashita a fost chemat pentru a conduce apărarea japoneză din Filipine împotriva copleşitoarei puteri americane.
În circumstanţe incerte şi controversate, Yamashita a fost spânzurat, în februarie 1946, după un proces condus de forţele americane victorioase. Acuzaţiile erau legate de atrocităţile comise de forţele japoneze în Filipine, pentru care el nu a fost direct responsabil – aşa cum au susţinut cu fermitate apărătorii săi. „Standardul Yamashita” – însemnând răspunderea ofiţerilor superiori pentru infracţiunile comise de subordonaţii lor – a rămas un precedent juridic important în cazurile de crime de război.

Un general atipic

Din multe puncte de vedere Yamashita a fost un membru atipic al castei militare în rândul căreia a crescut. Nu avea abilităţile politice necesare pentru negocierea cu succes în luptele complexe dintre diversele facţiuni, care au apărut din anii 1920. Deşi dârz în luptă şi devotat valorilor bushido(n.r. – codul de sacrifiu şi loialitate faţă de Împărat care reglementa comportamentul militarilor japonezi), Yamashita a fost mai mult decât un simplu soldat. Era un erudit şi călătorise mult – petrecând o bună parte a timpului, în perioada interbelică, în misiuni militare prin Europa. În Viena, a avut o lungă aventură sentimentală cu o nemţoaică. Mai important pentru cariera sa profesională a fost faptul că, într-o vizită în Europa de vest, a fost martor la urmările blitzkrieg-ului german din 1940. A fost impresionat de potenţialul războiului rapid în care infanteria, artileria şi forţele aeriene erau coordonate pentru a da părţii victorioase un avantaj substanţial faţă de adversarul prost pregătit.
Avertizat cu privire la iminenţa invaziei germane asupra Uniunii Sovietice în iunie 1941, Yamashita s-a întors acasă prin Rusia, înainte de Operaţiunea Barbarossa. Recomandările sale de încetare a ostilităţilor în China, unde Japonia lupta din 1937, şi de încercare de menţinere a păcii cu Marea Britanie şi SUA au fost ignorate de guvern. Cererile sale pentru o armată extinsă, mai bine antrenată, bine mecanizată şi integrată cu forţa navală şi aeriană au fost de asemenea trecute cu vederea.

Planificarea pentru victorie

Yamashita a întreprins cea mai importantă campanie a sa cu trupe cărora le lipseau armele moderne şi echipamentul adecvat. Mai mult, inamicul era mult mai numeros. Serviciile secrete japoneze au subestimat, de fapt, dimensiunea forţelor oponentului. Dar nu numărul era cheia victoriei. În conformitate cu tradiţia militară japoneză, forţele lui Yamashita erau moştenitoarele unei culturi a războiului care punea accentul pe spiritul de luptă şi nu pe teama de durere sau moarte. Această morală avea să decidă rezultatul.
Totuşi, în două aspecte japonezii aveau un avantaj material:Armata 25 a început invazia Peninsulei Malacca cu 80 de tancuri, iar britanicii nu aveau nici un tanc, numai câteva vehicule blindate, iar japonezii aveau peste 600 de aeronave, în timp ce britanicii numai 158.
Lovind fară milă aerodromurile britanice de la început, forţa aeriană japoneză i-a dat lui Yamashita libertată totală de a opera la sol. Perspectivele sale au fost îmbunătăţite şi când, după o lovitură devastatoare asupra mândriei navale britanice, distrugătoarele japoneze au scufundat două nave trimise pentru a consolida baza din Singapore – Prince of Walesşi Repulse– la nici o săptămână de la sosirea lor în regiune.

Războiul tropical

A avut loc o pregătire temeinică înainte de asaltul japonez. O unitate de specialitate cu sediul în Formosa, din care s-a remarcat şeful de operaţiuni al lui Yamashita, Colonelul Masanobu Tsuji, a lucrat minuţios la toate aspectele ce ţineau de războiul tropical. Soldaţii au primit o broşură, intitulată „Citeşte asta singur – şi războiul poate fi câştigat”, care acoperea fiecare detaliu imaginabil al operaţiunii, de la pericolele unei aterizări pe apă, la probleme de sănătate şi salubritate şi pănâ la problemele mecanice ce pot interveni la temperaturi foarte mari. Se explica şi motivul invaziei, prezentată nu doar ca o luptă pentru controlul unor resurse esenţiale, precum petrol, cauciuc şi staniu, ci şi ca o cruciadă purtată în numele popoarelor asiatice împotriva dominaţiei coloniale a albilor.
Yamashita era convins că principala slăbiciune a forţelor duşmane era lipsa unităţii dintre britanici şi indieni, care alcătuiau cea mai mare parte a garnizoanei din Singapore. Într-un discurs adresat oamenilor săi înainte de începerea operaţiunii, a afirmat că „cel mai fragil punct este slaba solidaritate mentală dintre ei, din moment ce inamicul este compus din două rase diferite, britanici şi indieni”.Aşa că le-a cerut soldaţilor să dea o lovitură decisivă britanicilor, fiind sigur că apoi forţele coloniale vor ceda.
Un element crucial pentru succesul campaniei a fost şi capacitatea lui Yamashita de a transmite propria sa încredere în victoria finală şi soldaţilor săi. De la început a mărturisit că va împărtăşi greutăţile cu care ei se confruntă, chiar declarând că va face parte din primul val de atac. În ajunul invaziei a declarat, pasional şi plin de emoţie, că aceasta era „ziua la care au visat şi pentru care s-au pregătit atât de mult:şansa supremă de a-i zdrobi pe britanici şi pe americani şi de a stabili o nouă ordine în Orientul Îndepărtat, sub soarele glorios al Japoniei”.

Invazia

Planul de invazie s-a concentrat pe debarcarea în sudul Tailandei şi nord-estul Peninsulei Malacca, apoi traversarea rapidă a peninsulei pentru a-l lua prin surprindere pe inamic. Yamashita nu a conceput planul general pentru cucerirea Peninsulei – era responsabilitatea statului major japonez – dar contribuţia sa a fost vitală pentru a-i asigura succesul.
Ştiind că nu are resursele necesare pentru a susţine un război pe mai mult de un front, a decis să îşi concentreze forţele pe drumul principal ce ducea spre sud, spre Singapore, pe coasta de vest. Ajungând la o fâşie de apă, de două mile lăţime, care separă Singapore de continent, aduce o nouă divizie pentru a ajuta la asaltul final asupra britanicilor.
Ca orice general respectabil, Yamashita a exploatat greşelile şi slăbiciunile oponenţilor săi. Britanicii nu anticipaseră numai un atac din sud – aşa cum s-a spus de multe ori-, ci exista şi un plan de apărare a nordului Peninsulei;însă, comandanţii britanici au greşit şi au dispersat forţele prea mult. Unele trupe se ocupau cu apărarea aeroporturilor din nord, dar acestea aveau o valoare mică întrucât britanicii nu aveau aeronave adecvate pentru a le folosi. Chiar şi când era clar că veneau în forţă pe coasta de vest, Generalul Percival a insistat să împrăştie trupele în cazul unui asalt din est. Acest lucru i-a permis lui Yamashita, cu o armată mai mică, să obţină un avantaj vital.

Blitzkrieg pe bicicletă

Şansele de victorie ale Japoniei au depins de doi factori:viteză şi mobilitate. Contrar percepţiilor generale, japonezii nu erau experimentaţi în lupta în junglă, dar s-au adaptat mai bine la condiţiile tropicale decât adversarii lor. Yamashita a dorit să lanseze un asalt feroce al artileriei şi forţelor aeriene asupra unei poziţii a britanicilor, în timp ce o parte din forţe părăseau temporar drumul pentru a se avânta prin junglă în spatele liniilor inamice pentru a-i tăia liniile de comunicaţie.
Comanda maritimă le-a permis japonezilor să folosească bărci pentru a înainta în jos pe coastă rapid, perturbând apărarea britanică. Ritmul invaziei a fost menţinut prin folosirea de camioane şi – deloc suprinzător date fiind condiţiile de pe teren – a unui număr mare de biciclete.
Inginerii au reparat rapid podurile demolate de britanicii aflaţi în retragere. Uneori, oamenii se avântau înot prin râuri, cu bicicletele pe umăr, alteori treceau peste poduri improvizate, susţinute de inginerii care stăteau în apă. Când cauciucurile se spărgeau, soldaţii mergeau pe jante, iar zgomotul făcut pe asflat îi făceau pe britanici să creadă că se auzeau din depărtare tancuri japoneze.
Forma personalizată de Yamashita a blitzkriegului a creat panică şi nesiguranţă, aşa că retragerea era unica opţiune. Şi în plus, armata sa a avut ambiţia de a continua să lupte cu dârzenie în condiţii pe care britanicii le considerau de neconceput pentru o luptă decentă.
În memoriile sale, Colonelul Tsuji îşi amintea că la un moment dat britanicii şi-au abandonat armele în mijlocul drumului şi s-au adăpostit din calea ploilor musonice într-o plantaţie de cauciuc din apropiere. Aşa că tancurile japoneze s-au grăbit să distrugă echipamentul britanicilor demoralizaţi, iar infanteria a continuat să împingă atacul înspre pădurea tropicală jilavă. Japonezii erau mai inventivi, mai talentaţi în arta improvizaţiei şi mai doritori să lucreze în unităţi mici. Deşi mai rezistenţi, nu mâncau foarte mult şi dormeau puţin, japonezii nu ezitau să facă uz de toate bunurile capturate – cunoscute drept „raţiile Churchill”.
„Atacul meu asupra Singaporelui a fost un bluf – unul care a funcționat. Aveam 30.000 de oameni, iar inamicul de trei ori mai mulți.Știam că dacă trebuie să duc o luptă îndelungată pentru Singapore, voi fi învins. De aceea, capitularea trebuia obținută cât mai repede. Mi-a fost tot timpul teamă că britanicii ne-ar putea descoperi inferioritatea numericăși lipsa de proviziiși m-ar împinge în lupte de stradă dezastruoase.”

La strâmtoarea Johore

Bătălia finală a campaniei, care avea să decidă câştigătorul, a fost asaltul asupra Singaporelui. Când Yamashita a ajuns la strâmtoarea Johore, muniţia, combustibilul şi hrana erau aproape pe sfârşite. A înţeles că singura sa şansă era grăbirea operaţiunilor şi nu o pauză pentru consolidări.
Yamashita a creat o diversiune:a masat forţele în timpul nopţii pe coasta opusă cu Singapore, dând impresia că se pregătea pentru un atac pe malul nord-estic al insulei. Apoi, pe 8 februarie, a lansat întreaga sa forţă împotriva coastei nord-vestice, care era puţin apărată. Odată ajunşi pe uscat, japonezii au avansat pe un front îngust, aşa cum făcuseră şi pe continent, bazându-se pe confuzia cauzată de un asalt frontal neîntrerupt. Împotriva unui inamic demoralizat, baioneta a reuşit să compenseze lipsa muniţiei.
Apărarea britanică a reuşit să reziste o săptămână, iar forţele invadatoare au înaintat continuu, ocupând poziţii cheie. Pe 15 februarie, Percival a realizat că era mai bine să se predea decât să continue să piardă vieţi umane.
Căderea Singaporelui arată adevărul spuselor lui Napoleon:”în razboi, moralul se află faţă de dotarea tehnică într-un raport de 3/1”. Yamashita şi-a asigurat un avantaj psihologic faţă de Percival şi a încercat să îl păstreze până la capăt. Victoria din Singapore i-a adus lui Yamashita titulatura de „Tigrul din Malacca”. Pentru a fi obţinut capitularea necondiţionată în doar 70 de zile, îi dă dreptul de a fi considerat unul dintre cei mai mari comandanţi ai vremii sale.''
https://www.historia...nt-pe-britanici

Edited by max_01, 18 March 2018 - 18:36.

Eu stiu ca Prince of Wales și Repulse au fost scufundate de catre aviatia japoneza ... si nu de catre "distrugatoare".

Edited by Tarzy, 18 March 2018 - 18:50.

 Tarzy, on 18 martie 2018 - 18:50, said:

S-a gresit la redactare.In loc de avioane s-a scris distrugatoare.Aviatia militara japoneza a scufundat cele doua nave militare britanice.

Quote

ca sa vezi hibrid
https://en.wikipedia...rschmitt_Bf_110

 Valmont43, on 15 februarie 2018 - 11:52, said:

E oarecum interesant ce s-a intamplat acolo.

Civili germani din Nemmersdorf, actualmente Mayakovskoye , Kaliningrad, Rusia, victime ale atrocitatilor comise de militarii sovietici la data de 21.10.1944.Sovieticii au violat si ucis persoane nevinovate inclusiv bebelusi.

[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/30226004_1597167193730441_3010171002412859392_n.jpg?_nc_cat=0&oh=ff13a04e259057a0db99ee0011d22966&oe=5B672F7E - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

https://en.wikipedia...rsdorf_massacre

Schlesien 1945...

[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/30414634_1597172287063265_3886336814604091392_n.jpg?_nc_cat=0&oh=0f04ca6899fd29b1d312ea25a8cc06b0&oe=5B74A679 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Refugiati germani...
[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/30221677_1597171657063328_2289193246368202752_n.jpg?_nc_cat=0&oh=3a8f72cb0d4bd5102bfca02d82290dfd&oe=5B726477 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/30221561_1597173623729798_9209093469618831360_n.jpg?_nc_cat=0&oh=40f3c98b85e2990edca88a0ea75d83fb&oe=5B3279F3 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by max_01, 07 April 2018 - 22:08.

[ https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/31166984_197874717683682_7609457641654798792_n.jpg?_nc_cat=0&oh=708b158ee7668765a83ff55f5cec1226&oe=5B538D14 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/32699958_1635532033227290_3281739795969081344_n.jpg?_nc_cat=0&oh=04619d71ce26d312a3e038ed38e5fc43&oe=5B955486 - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Seara zilei de 05.06.1944, a fost ultima seara linistita pentru trupele germane din Franta.In timpul noptii de 05/06.06.1944, au avut loc aterizarile trupelor aeropurtate americane si britanice in Normandia.
Daca germanii ar fi aflat cu 48 de ore sau macar 24 de ore mai devreme, cu exactitate, data si locul unde ar fi avut loc invazia din Franta, iar Hitler ar fi lasat militarii sa faca ce trebuie, cred ca cu toata superioritatea aeriana si navala, inclusiv cea numerica, armata germana ar fi reusit sa respinga aceasta debarcare.Daca debarcarea ar fi fost respinsa, probabil nu am mai fi avut evenimentele de la 23 august 1944.
Probabil maine, in Normandia vor avea loc ceremonii militare de comemorare a debarcarii Aliatilor in aceasta regiune, pe data de 06.06.1944.Mi-ar placea sa ajung candva in Normandia, ca sa vizitez plajele unde au avut loc luptele intre germani si Aliati.

Edited by max_01, 05 June 2018 - 20:10.

Iată un lagăr american de exterminare a prizonierilor germani in ww2. Prizonierii erau ținuți afară sub cerul liber, zi și noapte, indiferent de vreme. Au murit aproape toți, fără să fie nevoie de glonț sau otravă.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/zsUsTxmJRsw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]